miercuri, 14 aprilie 2010

Dan - spirit de lumina

Am ajuns cu bine, deși mai greu, acasă. La București am simțit fiecare părticică din asfaltul pistei, pentru ca aveam locul exact sub trenul de aterizare. Am simțit scrâșnetul "papucilor" de cauciuc ai roților avionului, aproape ca am vizualizat scânteile roților de la contactul cu solul și m-am bucurat, chiar asa, zgâlțâită din toate puterile de micul Airbus cu care zburasem pe deasupra norilor, de la lumina la penumbra și la noaptea care învăluia România la acea ora târzie a aterizării.

Acasă e soare, e frumos - doar e locul in care m-am nascut si asta se impregneaza in sufletul oricarui copil care se naste, asta nu se poate uita. Dar deja mi-e dor de lumina Irlandei. De lumina si de soarele Dublin-ului, de maretia, de splendoarea acelor castele masive dar atat de elegante, de catedralele gotice cu liniile lor ascutite ca un repros si o amenintare catre cer, de cartierele luxoase de case cu etaj in stil Victorian, de parca Albionul de peste Marea Irlandei ar fi prezent mai mult decat ar fi fost de asteptat, de harta cu care am colindat hai-hui prin orasul vechi, de cafeaua de dimineata si de tigara pufaita alaturi de Dan si de Ramona, de veselia micutei Steph, de taclalele cu Tamara, de pisica lui Radu si de parul blond roscat al nepotului meu Eric, care a stat doar un pic, sfios, pe treptele scarii privindu-ma cu ochi mari de copil cuminte.
Deja, dupa un somn de cateva ore, dupa un telefon care mi-a amintit oarecum cenusiu, de serviciu :), talpile abia asteapta urmatoarea ocazie de a mai vedea un crâmpei de Europă: Budapesta, cea de atatea ori tranzitata, cea in care de atatea ori am dormit in drum spre Viena, si pe care o voi vizita mai pe indelete peste cateva saptamani.

Cred ca am sa-mi pun pe perete o harta a lumii, si in fiecare tara/capitala vizitata o sa pun un stegulet. Deja Europa e destul de plina de stegulete: Bulgaria (tranzit), Ungaria (Budapesta), Grecia (Paralia Katerini, Atena, Salonic), Italia (Roma, Venetia, Florenta, Pisa, Mantova), Franta (Paris, Lille), Anglia (Londra, Glasgow, Edinborough), Irlanda (Dublin), Germania (Munchen, Passau), Luxemburg, Olanda (Ostende), Liechtenstein (Vaduz), Elvetia (Berna, Geneva, Montreux, Zurich, Interlaken), San Marino, Belgia (Bruxelles), Austria (Viena, Salzburg), Turcia (Kusadasi, Istanbul).

Am vazut vestigii antice romane si grecesti, etrusce, vikinge, druidice, am pus mana pe o piatra de la Stonehenge (spun asta pt ca atunci cand am avut ocazia sa vedem acest monument megalitic era 5 dimineata, ne indreptam spre Londra de la Glasgow, si sit-ul era inchis si pazit - m-am aplecat peste gardul inconjurator ca sa pot atinge acea Heel Stone si asa am fost si fotografiata). Am vazut arta si arhitectura gotica, renascentista, iluminista, victoriana, orientala, moderna, am atins marmura templelor - timp condensat in piatra.

Vreau sa vad Cartagina, Taj Mahalul, cascada Victoria, Machu Picchu, cangurii la ei acasa. N-am gusturi rele, nu? :))

foto: apus de soare in ultima seara prin Dublin, cartierul Castleknock

Dane -  acum ești un spirit de Lumină și acest spirit al tău a făcut ca eu să am parte de soare în țara ta adoptivă. Și oricând și oriunde te vei afla, în acest Univers sau în altul, ne vom mai întâlni pe cărările timpului și ne vom mai încrucișa destinele, chiar și pentru atât de puțin timp. Lumină pe Cale, suflet nobil! Îți mulțumesc pentru ocazia pe care mi-ai dat-o de a mai pune un steguleț pe harta Europei mele, și îmi cer iertare dacă, fără să vreau, am mai și greșit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...