joi, 15 aprilie 2010

Lectia de viata



Doamne, cat de multa dreptate ai avut cand ai spus lui Adam sa nu muste din fructul pomului cunoasterii binelui si a raului. Cat de mult doare aceasta tendinta umana de a categorisi tot ceea ce face sau spune cineva, prin prisma binelui si a raului. 

----------------------------

Din respect pentru ceea ce a fost frumos si bun in acele zile, am editat aceasta postare.

4 comentarii:

  1. Oana nu trebuie sa pui la inima totul... de multe ori ne trezim indispusi fara sa stim exact cauza.. stii tu mai bine cum se spune romaneste: m-am trezit azi cu fundu'n sus …( scuze celor care vor citi) insa in situatia actuala parametrii sunt altii.
    Banuiesc ca te referi la ruda ta. Faptul ca sotul ii este bolnav, apasa foarte greu pe umerii ei, in plus nu intrevede nici un fel de solutie salvatoare, ceva care sa-i pastreze familia in componenta actuala ; stie ca va trebui sa-si asume responsabilitati, sa le faca fata si cred ca incearca singura sa-si evalueze capacitatea , forta… a fost o reactie generata de frica ; afirmatia facuta despre pretul cafelei a avut o tenta cu care a vrut sa sublinieze ca pentru ea doi euro sunt o valoare. Insa nu s-a gandit la valoarea cafelei la timpul prezent, ea s-a raportat inconstient la viitor !
    …. Cu siguranta in acel moment si-ar fi dorit sa fi vrut sa fie in locul tau, sa fuga de ce ii va aduce destinul desi nimeni nu stie cat de complexa si complicata este viata fiecaruia , insa exista ceva in fiecare dintre noi care ne face sa credem ca, ceea ce are "x" sau "y" este mai bun mai mult decat am eu. Este uman acum sa o intelegi si sa-i minimalizezi gestul.
    Nu te supara, nu are rost; incearca numai sa o intelegi si sa-i treci cu vederea agresivitatea sau impolitetea. Eu sunt sigura ca daca ar realiza ca te-a ranit ar regreta.
    Cu drag
    Yash

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu despre sotia varului meu este vorba, Yash, iar replica aceea cu cafeaua nu a ei a fost. Sotia varului meu s-a purtat admirabil cu mine, admirabil, cu atat mai mult cu cat situatia este exact aceea pe care ai ilustrat-o si tu.

    Ma doare ca am fost foarte gresit inteleasa si judecata, fara sa fiu intrebata macar de ce am facut asa si nu cum gandeau ei.

    Am facut unele gesturi care in mintea mea insemnau asa: eu nu am o casa a mea, ca sa-i invit la randul meu sa petreaca o saptamana, si atunci am dorit sa fac un cadou de cateva zeci de euro (care pentru mine inseamna destul de mult) si sa contribui la niste cheltuieli pe mancare. Dar am fost repezita si pusa la punct foarte dur, de parca i-as fi jignit prin atitudinea mea. Azi m-am gandit ca asta trebuie sa fi fost. Insa eu nu m-as simiti deloc jignita daca musafirii mei si-ar cumpara ce le place sau daca ar merge sa viziteze singuri orasul. Eu le-as oferi ceea ce pot intre niste limite.

    Pe de alta parte nici mie nu-mi place sa sufoc pe cineva cu prezenta si cu mofturile mele culinare. M-am simtit foarte bine sa ma plimb singura prin Dublin, eu fiind o fire singuratica si extrem de independenta, iar ei au interpretat gresit asta, asa cred.

    Later edit: nu stiu ce sa zic, Yash. Poate ca ii pare rau, nu zic. Dar uneori asta nu mai schimba nimic din raul deja facut. Unii oameni isi revin dupa 5 minute dintr-o cearta, altii nu-si revin niciodata. Nu ma bucur ca fac parte din a doua categorie, asa sunt eu facuta. Asta e.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca sa depasesti mai usor stresul aplica EMDR-ul; voi expune metoda amanutit pe blog cand voi dispune de timp.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai dreptate, Yash, ai foarte mare dreptate, uitasem de EDMR. Doar sa ma linistesc si sa curat din mine supararea aia grosiera care n-a plecat de tot.

    In orice caz, experienta asta m-a facut sa-mi schimb foarte mult atitudinea fata de parintii mei, de care ma simteam rupta adeseori si care m-au ranit adeseori. Acum râd. Bineinteles ca taica'meu m-a acuzat pe mine de tot ceea ce mi s-a intamplat, asa cum ii e obiceiul cand ma plang lui de ceva. Si imi venea sa-l pup. Acum nu ma mai doare dojana lui. Abia acum inteleg ca asta e felul lui de a ma imbratisa si de a-mi sterge lacrimile. E un ciudat, si eu ii seman leit. :)

    te pup!

    RăspundețiȘtergere

Acest site si părțile terțe folosesc cookies pentru funcționarea lui, dar nu stocăm, nu permitem vânzarea și nu analizăm link-urile lăsate în formularul de comentarii.