joi, 29 aprilie 2010

Produsele bio

de pe un forum: Bio face referire, din cate stiu, la modul in care e obtinut produsul de baza, si nu la ceea ce mai apare pe langa in produs, de exemplu, in cazul iaurtului, la modul in care e hranita vaca de la care vine laptele. Un produs are dreptul de a primi eticheta bio atunci cand este obtinut din minim 60% surse bio, deci nu 100%. Oricum, un aliment cotat bio, sau organic, e mult mai bun decat unul normal, chiar daca e inca departe de laptele din piata, de la tarani.

Am considerat necesar sa postez acest raspuns, pentru ca multa lume crede ca produs bio înseamnă produs fără chimicale si alti agenti de prelucrare industriala.

miercuri, 28 aprilie 2010

Despre cum inlaturam mirosul neplacut al corpului

Sa va spun cum sa nu aveti un miros urat de transpiratie (unele persoane oricat s-ar spala, emana un miros de ceapa prin transpiratie - este ceva hormonal) si/sau de picioare nespalate (care de fapt, sunt spalate, dar... la fel ca si subtiorile, elimina o transpiratie plina de toxine).

Zilnic, dupa toaleta de dimineata si de seara, in care folositi apa si sapun antibacterian, umeziti un tampon de vata, din acela mic, pentru demachiere, in apa cu bicarbonat de sodiu - poate fi exact din cel alimentar. 50 ml de apa si un varf de lingurita de bicarbonat este de ajuns. Cu acel tampon umeziti pielea de la subtiori si dintre degetele de la picioare si lasati asa, nu stergeti pelicula fina de apa de pe piele.

In cateva zile transpiratia dv. va capata alt miros - mirosul nu se elimina complet, dar se schimba si nu mai este neplacut sau intepator. Insa metoda trebuie folosita mereu, altfel reveniti la starea de dinainte.

Bicarbonatul poate fi folosit si pentru halena bucala care provine strict de la placa bacteriana din gura. Dupa ce v-ati spalat pe dinti si ati folosit ata dentara in special in spatiile dintre masele, va clatiti bine cu apa cu bicarbonat, faceti si gargara - timp de 1-2 minute. Sau chiar amestecati putin bicarbonat in pasta de dinti cand va spalati.

Insa repet, metoda functioneaza numai daca halena provine de la bacteriile din gura, presupunand ca nu aveti nici o carie. Daca este de la stomac, de la bila, sau de la o sinuzita veche si netratata, metoda aceasta nu va da nici un rezultat, trebuie mers la un medic internist si rezolvata cauza halenei bucale.


miercuri, 21 aprilie 2010

Vulcanul, episodul 2


Gasesc pe net tot felul de articole cu acest subiect. Unul din ele, pe o pagina a agentiei de turism Klever Travel, mi-a placut mult. Spicuiesc:

Haz de necaz
Grecia este astazi intr-o mediatizata criza financiara macroeconomica, Islanda a fost prezentat ca "primul stat falimentar" al Crizei economice. Ei bine, nici Grecia nici Islanda nu vor renunta la lupta si la mandria nationala. Unii spun ca islandezii, atunci cand nimeni nu le mai dadea nici o sansa sa-si revina, si-au exprimat o ultima dorinta: sa li se imprastie cenusa deasupra Europei...

Iar una dintre conversatiile ‚interceptate’ la inceputul Crizei Norului Vulcanic se desfasoara in limba engleza intre Britanici si Islandezi (ultimii fiind datori catre cei dintai). Scurta conversatie isi pierde complet savoarea la orice incercare de traduycere: 
UK: "What is this crap you"re sending over?"
Iceland: "Well, it"s what you asked for isn"it it?"
UK: "We said CASH, not ASH, you morons!"
;-)
Mai mult, se pare ca George W. Bush a fost auzit declarand (fara vreun microfon in fata):  "The US needs to bomb all of Iceland"s volcanoes into submission! Iceland possess some secret WMD! Iceland must be stopped”.  ;-)
Lasand gluma deoparte, pe surse se aude deja ca Norul de Cenusa si Praf vulcanic a fost, de fapt, evenimentul de lansare Dacia DUSTER! Acest BTL de mare efect, a fost gandit de o echipa de strategi in comunicare din orasul Vulcan, Hunedoara...
Romanii, si iata nu numai noi, oamenii in general au stiut mereu sa faca haz de necaz. Prin umor, printr-o gandire creativa am reusit sa iesim din situatii dificile intotdeauna mai puternici. Ca, nu-i asa, ce nu te omoara, te intareste!


sursa: Klever Travel  http://www.klevertravel.ro/lifestyle/Norul_Vulcanic_-_efecte,_scenarii,_revelatii.html
 
Si totusi... In ultimii ani am vazut tsunami, am experimentat inundatii, cutremure devastatoare - foarte recent, acum vulcani in plina activitate. Mama Pamant isi revarsa tensiunile acumulate in scoarta cum stie ea mai bine, si asta ma face sa-mi amintesc ca stam pe o coaja de portocala, scoarta terestra, care aluneca pe o mare interioara de lava topita, pe ceea ce se numeste astenosfera. Si asta ma face sa ma gandesc ca suntem micuţi, micuţi  de tot in faţa ei, a Naturii. 

De ce se petrec toate astea? Stiu si eu? Experimentele ca sa aflam ce este Big Bangul, poluarea generata de ceea ce ne place sa numim cu atata mandrie civilizatie, calatoria noastra prin Univers, prin zone de frecvente diferite, Era Varsatorului - aceasta Apocalipsa in direct, despre care esoteristii spun ca face trecerea de la treapta vibrationala de 666 Hz la 17000 Hz, ca trecem de la Kali Yuga la Ananda Kali, de la epoca cea mai neagra a omenirii, la inca o Epoca de Aur.

De-ale mele

Nici un barbat nu merita fidelitatea unei femei.

In toate gramaticile din lume persoana intaia este eu.

Ma dor ochii sufletului de ceea ce nu am vazut cu ei inca.

Daca nimeni nu se mai intoarce de pe lumea cealalta, este pentru ca in lumea asta nu merita sa te mai intorci.

O verigheta este la urma urmei o cătuşă; de aur, dar tot cătuşă e.

marți, 20 aprilie 2010

Efectul de domino

Zilele trecute, de Paste, am avut musafiri pe prietenii nostri de la Iasi, Nuţa şi Vali. Cum toata lumea observa ca scad in greutate de la o saptamana la alta, iar ei nu ma vazusera de asta toamna, efectul asupra lor a fost instantaneu. :) Vali, care e cam supraponderal, a promis ca incepe un regim. Dar nu numai ca a promis, ci l-a si inceput deja, a slabit 3 kg in prima saptamana. Sotia lui, Nuţa, s-a apucat si ea de regim ca sa-si incurajeze sotul. Taica'meu, care are aproape suta de kile, a inceput regimul Nuţei de ieri (mi-e mila de el, dimineata are voie doar un biscuit si cafea cu zaharina, pana pe la 11, el care infuleca 2-3 crenwursti pe nerasuflate la prima ora a zilei). Despre Doru, my ex ;),  am mai povestit si pe unele forumuri ca de 2 luni tine un regim disociat, tot pt. ca m-a vazut pe mine "calare" pe situatie, si a dat jos cam 15 kg, de la cele 130 cat avea initial. 

La scoala mai multe colege mi-au cerut reteta - deh! Reductilul nu mai exista, dar dieta se poate tine - iar ieri Adina, doctorita mea de familie, slaba băţ, mi-a povestit cum avea ea 80 de kile la 19 ani si cum a devenit anorexica intr-o vara mancand doar varza timp de 3 luni. Iar acum, la peste 40 de ani, este dereglata endocrin. In schimb m-a sfatuit sa-mi formez o dieta personalizata, sa mananac de toate dar in asa fel incat sa nu ma ingras, si sa am mare grija la carbohidrati (dulciuri, adica).

O alta prietena de familie, Lucia, cu mari probleme de greutate, ar vrea sa inceapa regimul - al meu sau al Nuţei - dar nu e hotarata. Eu o stiu de păpăcioasă si nu cred ca se va apuca de slabit, dar nu se stie niciodata.

Asadar, un adevarat efect de domino.
Ieri, mi-a zambit sufletul cand colegele si o eleva draga mie, mi-au zis razand: "Iar ai mai slabit! Mi-e ciuda, se cunoaste si eu nu pot face nimic sa slabesc..." E drept, blugii cumparati acum 2 luni, ficsi atunci, imi flutura pe picioare.

In zilele urmatoare voi posta pe blogul de slabire si regimul Nuţei, desi il consider drastic si nesanatos, dar pe termen scurt, merge.

Va pup!

duminică, 18 aprilie 2010

Poveste de iarna


- acest fragment este o fictiune. orice asemanare cu persoane si situatii din realitate este accidentala - 

Motto: “Banii parveniţilor nu pot cumpăra clasa şi talentul” (Marie-Rose Mociorniţă)

Batranul vorbea la telefon cu femeia. O invita in casa lui, la o masa, zicea el, undeva inainte de Sarbatori. Femeia accepta.
Afara era frig, era decembrie iar batranul mai baga niste lemne in soba veche, de teracota maro. Sotia lui, bolnava si aproape nevazatoare urma o pisica dungata catre usa de la bucatarie si o lasa sa alunece in frigul de afara, prin spatiul creat patrunzand cativa fulgi hoinari.

- Si? Ce a zis Camelia? Vine?, intreba ea.
- Da, zambi batranul. A zis ca vine, ma imbrac sa-i cumpar un cadou, ca e ziua ei. Cred ca nu si-a dat seama cand a acceptat invitatia. Vreau sa-i fac o surpriza, totusi.
Si pleca din sufrageria cu aerul ei vechi, usor intunecata, cu draperiile groase de catifea brocata, pe care cateva umbre si lumini reflectate de dincolo de portita sobei isi gasisera loc de joaca.
La usa se auzi zavorul greu si, ca o vijelie proaspata, intra Daria.
- Uuuhh, facu ea sufland caldura in pumni, ce frig e afara si eu mi-am uitat manusile la serviciu. Tata! Mai e loc in frigider sa pun niste carne? striga ea.
Din dormitor se auzi vocea batranului care mormai ceva neinteligibil. Daria conchise ca nu prea mai era loc si puse tavita cu pui intr-o sacosa pe care o baga intre cele doua geamuri ale ferestrei de la bucatarie.
- O las aici, n-o sa inghete, dar nici nu se strica. Unde-i Miţi?
- Acum am dat-o afara, zise batrana ghemuindu-se si mai mult in fotoliul cu pielea maro roasa de timp, invelindu-se cu o patura veche de par de camila, stravezie pe alocuri de atata purtat. 
Daria scoase din sacosa cateva pachetele si le puse pe masa de la bucatarie, apoi rasturna toata plasa in care mai avea niste pliculete cu mancare pentru pisici. Batranul intrase si statea in spatele ei.
- Iar cheltui banii pe mâţa asta, daca are granule de ce-i mai cumperi si pliculete? bombani el.
- Tata, mi-e draga, ce vrei? E pisica mea. Uite, ti-am luat medicamentele de la tanti Florica. Da' unde te duci? intreba ea vazandu-l imbracat de oras.
- Am invitat-o pe Camelia si pe sotul ei la noi la masa sambata. Merg sa mai cumpar cate ceva, vreau sa-i fac un tort si o salata cum ii place ei.
- Cum s-o inviti sambata? râse Daria. Doar e ziua ei!
- Da, e ziua ei, dar o sa i-o fac eu. Ii dau eu o masa de ziua ei. Oare ce cadou sa-i cumpar?
- Tata, poate ca a uitat... poate nu si-a dat seama, cum sa-i faci tu ziua?! Nu stiu, nu mi se pare normal. Mai ai rabdare, o sa-si aminteasca si te suna inapoi, sa modifice programul.
Dar batranul dadu din mana a lehamite si iesi pe usa.
Camelia nu suna nici in ziua aceea si nici in urmatoarele. Batranul si fiica'sa au pregatit bucate de mai multe feluri, au cumparat un cadou si un buchet superb de trandafiri. Au mai invitat si alti meseni, ca sa nu fie o aniversare plicticoasa. 
Camelia veni cu sotul ei. Primi bucuroasa cadoul si spuse ca si-a dat seama prea tarziu ca de fapt chiar in sambata aceea era ziua ei, iar batranul o asigura ca el a dorit sa-i faca aceasta mica surpriza.

Cu putin inainte ca masa sa se termine, Camelia veni dupa Daria la bucatarie si o ruga sa-i dea o pastila de stomac, pentru ca mancarea era, ca de obicei la mesele pregatite de batran, ţinu sa precizeze, prea grea pentru ea.
- Cami, dar de ce ai mancat daca stii ca nu te simti bine? Trebuia sa mananci ceea ce-ti face bine.
- Ei, asa e Daria, dar cand le vezi pe toate aranjate pe masa, parca nu-ti vine sa nu gusti din fiecare fel. 
Mai sporovaira cateva minute, Camelia dadu pe gat pastila apoi zise din nou, zambind caustic:
- Asa-i ca pungile alea de cafea pe care mi le-a aratat taica'tau le are de ani de zile?
- Nu, Cami, la noi cafeaua se consuma, dar pentru ca nu are voie sa iasa in frig, stii tu, cu inima, cumpara mai mult odata, vorbi Daria calm si asezat.
Dupa inca putin timp, musafirii plecara unul cate unul, si Daria inchise usa casei batranesti, privind trista in jos, la urmele pasilor pe zapada.

vineri, 16 aprilie 2010

Adevarul

Mi-a placut mult acest articol gasit mai demult pe un alt blog. Exprima niste adevaruri esentiale, dar oarecum esoterice, pe care eu le-am aflat de acolo, din lumea celor obisnuiti cu spiritualitatea, cu ocultismul, cu magia, daca vreti. L-am preluat pentru ca mi se pare ca are in el un mesaj puternic, desi nu foarte usor de indeplinit. Are in el o forta speciala, o putere de atractie si de transformare. Asa simt eu, si imi face o deosebita placere sa il impartasesc cu voi, chiar daca nu-mi apartine.

Despre adevar

28 Septembrie 2006

Adevarul este intotdeauna pur

Adevarul este intotdeauna pur, direct, detasat de toate. El are o frumusete deosebita, deoarece este esenta vietii, a existentei, a naturii. Nimeni nu minte, cu exceptia omului. O tufa de trandafiri nu poate minti. Ea trebuie sa produca trandafiri; din ea nu pot iesi galbenele, ea nu poate insela. Ii este imposibil sa fie altfel decit este. Intreaga existenta, cu exceptia omului, traieste in adevar. Adevarul este religia intregii existente; numai fiinta umana face exceptie. Dar in clipa in care omul se hotaraste sa devina o parte a existentei, adevarul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revolutie care i se poate intimpla oricarei fiinte. Acesta este momentul de glorie.

Voi nu vedeti lumea asa cum este, o vedeti asa cum va obliga mintea voastra sa o percepeti. Si acest lucru il puteti constata pretutindeni. Oamenii sunt conditionati in cele mai diverse feluri, iar mintea nu este nimic altceva decit conditionare. Ei privesc lucrurile conform prejudecatilor pe care le au; acestea au o anumita
culoare. Facem distinctii, consideram o fiinta superioara si alta inferioara, consideram ca barbatul este mai puternic iar femeia mai slaba si ii diferentiem pe oameni in functie de inteligenta lor... Unele rase au sustinut ca sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Fiecare religie pretinde ca scriptura ei este scrisa de Dumnezeu insusi.
Toate aceste lucruri constituie, strat peste strat, mintea voastra. Pina cind nu veti fi in stare sa lasati intreaga minte deoparte si sa priviti lumea direct, imediat, prin intermediul constiintei, nu veti fi niciodata capabili sa vedeti adevarul. Cel mai mare act de curaj este acela de a renunta la minte. Cel mai curajos om este acela care priveste lumea asa cum este ea, fara ca intre aceasta si el sa se interpuna mintea. Lumea este cu totul altfel, neasemuit de frumoasa. Nu mai exista nimic inferior sau superior, nu mai exista nici o deosebire. Si inca ceva...Adevarul are un nume.

Numele adevarului este IUBIRE, in forma ei cea mai pura...

sursa http://www.jurnale.ro/despre_adevar-e5587-25582.html

joi, 15 aprilie 2010

Breaking news - vulcanul

In timp ce-mi punea parul pe bigudiuri, dupa duş, maica'mea imi povesteste despre vulcanul care a erupt azi si care a facut sa se anuleze peste 4000 de zboruri aeriene in Europa. Cineva ma suna si imi spune ce noroc am avut ca am venit acasa marti seara, pt ca uite, azi deja zborurile de Dublin sunt anulate.  Ce chestie! :))) e un nor de cenusa deasupra orasului.

Ca si cum Pamantul s-ar fi enervat brusc si ar fi izbucnit ;) ei, lasa ca-i trece, nu-i asa? 
Dar ca fenomen mi se pare splendid de vazut un vulcan in eruptie.

Lectia de viata



Doamne, cat de multa dreptate ai avut cand ai spus lui Adam sa nu muste din fructul pomului cunoasterii binelui si a raului. Cat de mult doare aceasta tendinta umana de a categorisi tot ceea ce face sau spune cineva, prin prisma binelui si a raului. 

----------------------------

Din respect pentru ceea ce a fost frumos si bun in acele zile, am editat aceasta postare.

miercuri, 14 aprilie 2010

Dan - spirit de lumina

Am ajuns cu bine, deși mai greu, acasă. La București am simțit fiecare părticică din asfaltul pistei, pentru ca aveam locul exact sub trenul de aterizare. Am simțit scrâșnetul "papucilor" de cauciuc ai roților avionului, aproape ca am vizualizat scânteile roților de la contactul cu solul și m-am bucurat, chiar asa, zgâlțâită din toate puterile de micul Airbus cu care zburasem pe deasupra norilor, de la lumina la penumbra și la noaptea care învăluia România la acea ora târzie a aterizării.

Acasă e soare, e frumos - doar e locul in care m-am nascut si asta se impregneaza in sufletul oricarui copil care se naste, asta nu se poate uita. Dar deja mi-e dor de lumina Irlandei. De lumina si de soarele Dublin-ului, de maretia, de splendoarea acelor castele masive dar atat de elegante, de catedralele gotice cu liniile lor ascutite ca un repros si o amenintare catre cer, de cartierele luxoase de case cu etaj in stil Victorian, de parca Albionul de peste Marea Irlandei ar fi prezent mai mult decat ar fi fost de asteptat, de harta cu care am colindat hai-hui prin orasul vechi, de cafeaua de dimineata si de tigara pufaita alaturi de Dan si de Ramona, de veselia micutei Steph, de taclalele cu Tamara, de pisica lui Radu si de parul blond roscat al nepotului meu Eric, care a stat doar un pic, sfios, pe treptele scarii privindu-ma cu ochi mari de copil cuminte.
Deja, dupa un somn de cateva ore, dupa un telefon care mi-a amintit oarecum cenusiu, de serviciu :), talpile abia asteapta urmatoarea ocazie de a mai vedea un crâmpei de Europă: Budapesta, cea de atatea ori tranzitata, cea in care de atatea ori am dormit in drum spre Viena, si pe care o voi vizita mai pe indelete peste cateva saptamani.

Cred ca am sa-mi pun pe perete o harta a lumii, si in fiecare tara/capitala vizitata o sa pun un stegulet. Deja Europa e destul de plina de stegulete: Bulgaria (tranzit), Ungaria (Budapesta), Grecia (Paralia Katerini, Atena, Salonic), Italia (Roma, Venetia, Florenta, Pisa, Mantova), Franta (Paris, Lille), Anglia (Londra, Glasgow, Edinborough), Irlanda (Dublin), Germania (Munchen, Passau), Luxemburg, Olanda (Ostende), Liechtenstein (Vaduz), Elvetia (Berna, Geneva, Montreux, Zurich, Interlaken), San Marino, Belgia (Bruxelles), Austria (Viena, Salzburg), Turcia (Kusadasi, Istanbul).

Am vazut vestigii antice romane si grecesti, etrusce, vikinge, druidice, am pus mana pe o piatra de la Stonehenge (spun asta pt ca atunci cand am avut ocazia sa vedem acest monument megalitic era 5 dimineata, ne indreptam spre Londra de la Glasgow, si sit-ul era inchis si pazit - m-am aplecat peste gardul inconjurator ca sa pot atinge acea Heel Stone si asa am fost si fotografiata). Am vazut arta si arhitectura gotica, renascentista, iluminista, victoriana, orientala, moderna, am atins marmura templelor - timp condensat in piatra.

Vreau sa vad Cartagina, Taj Mahalul, cascada Victoria, Machu Picchu, cangurii la ei acasa. N-am gusturi rele, nu? :))

foto: apus de soare in ultima seara prin Dublin, cartierul Castleknock

Dane -  acum ești un spirit de Lumină și acest spirit al tău a făcut ca eu să am parte de soare în țara ta adoptivă. Și oricând și oriunde te vei afla, în acest Univers sau în altul, ne vom mai întâlni pe cărările timpului și ne vom mai încrucișa destinele, chiar și pentru atât de puțin timp. Lumină pe Cale, suflet nobil! Îți mulțumesc pentru ocazia pe care mi-ai dat-o de a mai pune un steguleț pe harta Europei mele, și îmi cer iertare dacă, fără să vreau, am mai și greșit.

luni, 12 aprilie 2010

Live from Dublin



Live from Dublin In a doua zi de Dublin, adică ieri, a fost iar shopping, intens și obositor.
Live from Dublin
Dar azi a fost o zi senina, ca de vara. Am plecat de dimineata din Phoenix Park cu busul verde Dublin Tour. Am facut o baie de Dublin.

M-am oprit la fabrica de bere Guiness, am filmat, am facut poze, am admirat apa (sau berea?) curgand, m-am zbenguit aproape la propriu prin muzeul-fabrica. Irlandezi, americani, asiatici, francezi... de toate natiile, gasesti aici, la Dublin, desi nu intr-o masura coplesitoare. Am vazut chiar si cativa romani. Vreo doi traversau strada pe rosu... parca intr-un fel ma si asteptam sa vorbeasca romaneste.
Live from Dublin

Am vazut Trinity College si somptuoasa biblioteca, plina de pergamente si de carti vechi, vechi. Am vazut Muzeul de Arta Moderna, am vazut Christ Church, St. Patrick's
Cathedral, magazine, restaurante mici, Hilton-ul, Dublin Castle, Malahide castle - ooh, ce castel frumos si zice-se, bantuit!, am vazut picturi de Rubens si de Monet, reconstituiri ale vietii vikingilor, artefacte druidice, caprioare si veverite de care nimeni nu se atinge, spre a le face rau, cladiri vechi de o mie de ani, mobilier vechi de cateva sute de ani, un amestec de influente gotice si anglo-saxone, peste straturile vikinge - nordice si scandinavice, alaturi de cele celtice, originare, timide preluari frantuzesti in stilul arhitectonic si mai ales decorativ (Empire) de interior, in cateva tuse de noblete medievala.

Live from Dublin

Intr-un cuvant, Dublin. :)


Live from Dublin

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!
Facebook Share tweet Google plus pin












sâmbătă, 10 aprilie 2010

Salutari din Dublin - ziua 1

După o călătorie de 6 ore cu microbuzul pana la București și una de 3 ore și jumătate cu avionul pana la Dublin azi abia am reușit sa vad cate ceva din oraș. Clima este blândă, la fel de cald ca în țară, însă aici e mult mai curat și mai civilizat decât pe la noi. Nu ma certați prea tare, :P, deja știți, cei care ma cunoașteți, ca ma simt mai bine pe alte meleaguri decât acasă.

Deocamdată am făcut o partida de shopping, mi-am luat niște genți, curele, bijuterii la moda, așteptând să vad și ceea ce ma face cu adevărat sa vibrez: muzeul Joyce poate, arta, arhitectura, parcuri și grădini. Vreau sa intru, pe cat posibil, in atmosfera orașului. Nu știu cat ma vor ajuta gazdele mele, ce-i drept, nici nu as vrea sa abuzez de bunăvoința și de timpul lor liber.

Mai pe de-a dreptul as zice ca-mi place sa hoinăresc singură, nu dusa de mânuță unde cred dumnealor că aș vrea să merg.

Acum vă pup, mi-e somn, la voi e trecut de miezul nopții de mult :)