joi, 1 martie 2012

Joia carcotelilor. Inelul de "argint"




Acum vreo 4 ani mergeam si eu intr-o excursie prin Turcia. Datorita unor factori diversi, atat externi cat si foarte personali, care au intervenit in perioada respectiva, excursia aceea a fost mai mult amara decat dulce.

Cum factorii personali nu-si au locul in cârcoteala mea de azi, si oricum nu aveau legatura cu locurile vizitate, ramane sa trec in revista de ce anume nu mi-a placut Turcia, si nu mi-as dori sa revin acolo.

Cred ca intr-adevar omul sfinţeşte locul si pentru vecinii nostri de dincolo de Bosfor acest proverb se potriveste la fix. Ca stilul arhitectonic specific oriental nu mi se potriveste si nu e pe gustul meu, treaca. Iar ca palatul Top Kapî ca si nu stiu ce alt palat vestit in cultura lor, mie mi s-a parut zero barat (dupa ce vezi Vaticanul e cam greu sa-ti placa palatele orientale care numai bogate nu mi s-au parut), mearga. Dar sa fii inselat, negustoriceste vorbind, la orice colt de strada, si sa ai impresia ca negustorii locali sunt niste hoti fara exceptie, asta n-am crezut ca o s-o traiesc pe pielea mea. Din tot ce mi-as fi dorit sa cumpar, nu am luat mai nimic, si din ce am luat, au fost ţepe.

Mai intai am fost ţepuita in bazar, de unde am cumparat cateva semne de carte sa duc si eu oarece suveniruri la cei apropiati. Mi s-au cerut 5 dolari bucata, m-am tocmit "la sange" si abia am scos la jumatate de pret. Dupa cateva minute aveam sa descopar exact aceleasi semne de carte intr-o librarie, la 50 de centi bucata, si nu la 2,5 dolari cat imi luase mie individul din bazar.

A doua ţeapă, la taximetrist. Ma ratacisem (ca de obicei :))) ) si nestiind cum sa gasesc hotelul, am apelat la un taxi. Care m-a jecmanit fara mila de 15 dolari pt vreo 5 minute de drum. Aici furtul a fost cu voia mea, cu stiinta mea, pt ca eram constienta ca daca nu-i dadeam cat cerea, acolo ramaneam, adica in strada.

A treia ţeapă, am descoperit-o acum cateva zile. Undeva, sus pe un munte, la niste vestigii grecesti - chiar nu mai retin numele sit-ului arheologic, la Pergam, dar nu sunt sigură - mi-a picat cu tronc un inel de argint sub forma de dragon. Dom'ne, da' nu-mi puteam lua ochii de la el. Negustorul sigur ca a speculat momentul si m-a convins sa-l cumpar. Tin minte ca am dat ceva de genul 39 de dolari. In orice caz, in 2008 cand se intampla tarasenia, suma era mai mult de un milion vechi. Mi s-a parut foarte scump, si undeva in sufletul meu ceva imi spunea ca am fost fraierita, pt ca inelul nu merita atat de mult. Stiu ca ma tot uitam la el, ca-l tot suceam, ca parca-parca nu mi se parea a fi argint...... imi parea rau dupa bani, dar imi placea dragonelul acela incolacit pe degetul meu. L-am purtat scurta vreme, apoi l-am abandonat intr-o cutiuta, pt ca imi agata manecile hainelor cu coada si cu urechile. Acum cateva zile am dat de el, si era inegrit foarte. Dar nu ca argintul, ci ca nichelul. :)

Asa ca pe mine turcii nu ma mai prind ever sa las bani in ţara lor. Slava Domnului ca exista si tari civilizate, in care lucruri de genul asta sunt extrem de rare, asta in cazul in care ar putea exista, totusi, asa ceva.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...