joi, 4 iulie 2013

Tess of the d'Urbervilles, de Thomas Hardy

Pentru a vedea ultimele articole accesați pagina ACASĂ


Cartea a fost tradusă la noi cu titlul franțuzit, Tess d'Urberville. A fost publicată în 1891, autorul acestui roman clasic fiind Thomas Hardy, un britanic copleșit în scrierile sale de tema destinului și a unui dumnezeu nemilos și crud.
Cartea are și un subtitlu: A pure woman. O femeie pură.

De cumpărat la: librariabucuresti.com , cartile-adevarul.com

Totuși Tess devine orice, doar o femeie pură, nu. Însă, în viziunea lui Hardy, pentru toate câte le face Tess, care și plătește cu propria-i viață, de vină este destinul, societatea, dacă vreți, dar nu ea însăși.

Povestea începe cu o serbare câmpenească la care Tess, adolescentă dintr-o familie săracă, participă. Se îndrăgostește de Angel Clare (atenție la simbolismul numelor, Angel Clare = Înger Curat, Luminos, Clare fiind o anagramă simplă a cuvântului clear = curat, care șterge, care curăță), dar soarta face ca tatăl ei să afle că familia lor a fost cândva nobilă și bogată, că ei se numeau d'Urberville și nu Durbeyfield, datorită unui obiect casnic (o lingură veche, parcă) pe care îl aveau de la străbunici. În apropiere locuia o familie - mamă și fiu - care cumpăraseră titlul nobiliar d'Urberville și cu care tatăl lui Tess crede că se înrudește. Pentru că erau foarte săraci și credeau că familia care poartă același nume cu cel vechi al lor îi va ajuta în vreun fel, Tess este trimisă la ei să se bage servitoare și astfel se desparte pentru o vreme de Angel. Alec d'Urberville o place pe Tess și încearcă să o seducă apoi o violează, fără să aibă vreo intenție serioasă cu ea. Tess rămâne însărcinată și, naivă, îi spune acest lucru lui Alec, crezând că o va lua de nevastă. Însă el și mama lui o alungă de la conac. Tess ajunge la o fermă de vite unde se angajează să lucreze și unde naște copilul care moare la scurt timp după aceea. Acolo îl reîntâlnește pe Angel cu care se căsătorește, dar din aceeași naivitate și sinceritate totală, îi spune soțului chiar în noaptea nunții că a fost femeia lui Alec și că a avut un copil care a murit. Angel, care o crezuse fecioară, rămâne uluit de cele dezvăluite de Tess, și o părăsește pe loc, imediat după confesiunea ei, plecând, scârbit pe un vapor cu destinația Brazilia.

Tess merge acasă, dar situația foarte precară a familiei și mai apoi moartea tatălui ei o determină să îl caute din nou pe Alec, care între timp devenise preot. Pentru că totuși o iubea pe Tess, renunță la preoție și o convinge să conviețuiască împreună. Trec doi ani.

Angel Clare se întoarce din Brazilia bogat, și o caută pe Tess pentru că în tot acest timp și-a dat seama că o iubește cu adevărat și nu poate renunța la ea. Tess, ca să fie iertată de Angel și considerând că sursa tuturor problemelor din viața ei este Alec, îl omoară înjunghiindu-l, apoi merge la Angel, îi spune ce a făcut și îi propune să fugă amândoi ca să nu fie găsită de autorități. La început Angel nu o crede, dar acceptă propunerea ei și fug toată noaptea prin câmpie. Spre dimineață ajunseseră la Stonehenge, templul vechi de mii de ani al druizilor, și obosită, Tess se culcă cu capul pe o piatră, care este chiar Piatra Sacrificiului din monumentul milenar. Odată cu răsăritul soarelui și cu creșterea luminii pe tărâmul acela parcă uitat de lume, apar și polițiștii care o iau să o spânzure pentru crimă.

Simbolismul acestei scene este bine accentuat de către autor. Tess este trezită de lumina solară, ca o zeiță, ea adoarme pe piatra sacrificiului, pentru a sublinia că va fi sacrificată unui zeu crud care cere jertfe de sânge pur. Pentru Thomas Hardy, Tess este nevinovată, tot ceea ce face este datorită sorții nemiloase căreia nimeni nu i se poate sustrage.

Romanul se termină cu o scenă idilică, Angel Clare mergând de mână cu sora mai mică a lui Tess pe o potecă de pădure, ca pe un nou drum de viață. Sora ei apare astfel ca un alter ego, ca partea ei pozitivă, femeia-Evă, care trăiește, lăsând-o în urmă pe Tess, femeia-Lilith, condamnată de însuși creatorul ei. Așa cum Alec este bărbatul-diavol iar Angel este îngerul, acum, la sfârșit, fiecare își întâlnește adevărata jumătate. Angel pășește în lumină alături de Liza-Lu, iar Tess merge în lumea umbrelor alături de Alec.

Dacă Tess este o femeie pură sau nu, judecați singuri. Critica literară o percepe ca pe o femeie de sacrificiu, ca pe o nevinovată, la fel cum a prezentat-o autorul cărții. Dar chiar din perspectiva preceptelor societății secolului al 19-lea, poate fi privită așa o femeie care preacurvește, naște un copil din flori, se cunună cu unul apoi trăiește cu altul pe care după aceea îl omoară cu propria-i mână ? Este Tess o nevinovată, care va fi pedepsită prin spânzurare, care își trăiește ultimele clipe într-un "templu păgân", cum chiar Hardy numește sanctuarul de la Stonehenge?

Rămâne de văzut și mai ales de citit.







6 comentarii:

  1. Varianta ecranizata cu Nastassja Kinski mi-a placut cel mai mult....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie, chiar daca nu-mi amintesc sa fi vazut alta varianta, aceea mi-a ramas in memorie.

      Ștergere
    2. Oanaa, stii unde pot găsi film subtitrat al lui,, Tess d'Urberville'" ? Multumesc anticipat

      Ștergere
    3. Nu este pe youtube, este aici: Tess 1979 . Conform legii drepturilor de autor acest film la noi in tara apartine domeniului public (adica poate fi difuzat fara copyright), pentru ca a depasit 25 de ani de la premiera.

      Ștergere
  2. Tess este pur si simplu victima societatii mustind de prejudecati in care traia.... Vinovata? In nici un caz....

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe YouTube nu este film subtitrat al cartii,, Tess d'Urberville '' ?

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru vizita si comentarii!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...