sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Cum mi-am tapițat scaunele din sufragerie

La noi în casă mobilierul este cam piesă de muzeu. Bătrânii mei nu au înlocuit niciodată mobila cumpărată după nuntă, pe motiv că ceea ce se găsește acum nu mai are aceeași rezistență ca mobila veche. Aici, drept este, nu-i contrazic. Și dacă în ciuda masivității, mobila a fost recondiționată și relăcuită doar o singură dată în ultimii șaizeci de ani, scaunele de la sufragerie erau roase de timp și de purtat. Catifeaua aurie, de care totuși nu-s sigură că era materialul original, căpătase o nuanță incertă, întunecată iar strălucirea materialului nu mai exista decât în amintirile mele.

Așa că erau vreo câteva săptămâni de când băteam tot felul de apropouri lui taică-meu, iar el se cam făcea că nu aude. De fapt, chiar nu prea aude decât ceea ce vrea el, uneori. La început spunea ceva de descurcat singură, că au dispărut maeștri tapițeri, că una, că alta. După care nu mai catadicsea nici atât să-mi mai spună. Într-o zi de vară i-am propus, verde-n față, să ne apucăm amândoi de treabă cum ne-om pricepe. Mi-a arătat dulapul cu scule și a ieșit afară să-și încerce noua motocoasa Kawasaki, achiziție de care era tare mândru, pe iarba din spatele blocului, care crescuse după niște ploi. Se săturase de tăiat iarba cu un foarfece de grădină și-și cumpărase bătrânul o motocoasă pe care abia aștepta s-o bage în priză, ca să vadă cum merge.

Eu mi-am luat inima-n dinți și cu laptopul conectat la internet m-am apucat de treabă. Mai întâi mi-am pregătit cele necesare: un clește cu vârf ascuțit, creion, stofă ripsată, stilou de marcat, capsator, cuie, adeziv, pânză albită pentru dosul scaunelor. Mai întâi am scos ușor cu vârful cleștelui cuiele cu care era prinsă tapițeria cea veche de tăblia scaunului și de spătar. Am avut grijă să desfac materialul fără să-l stric, pentru că după bucata scoasă am decupat stofa pregătită pentru retapițat. Guma-spumă originală era învechită, știam asta, și cumpărasem deja o bucată nouă.

Am îndepărtat-o pe cea veche dezlipind-o cu lama unui cuțit, la fel de atentă ca și la material, să n-o stric pentru că după forma ei am trasat cu stiloul de marcat conturul pe guma-spuma nouă pe care apoi am tăiat-o cu un fierăstrău electric. Bucata astfel tăiată am lipăit-o de scaun cu adeziv, pe deasupra ei am pus un material subțire din bumbac – ar fi trebuit niște capoc, dar nu am avut – apoi am capsat totul cu un capsator electric. Am fixat tapițeria de tăblia scaunului și de spătar cu capse, apoi am fixat totul cu niște cuie, iar la urmă am acoperit dosul scaunului cu pânză albită pe care am capsat-o, în așa fel încât cuiele bătute în stofă și lemnul cadrului nu se mai văd.

Nu am făcut singură toate astea, m-a ajutat băiatul unei vecine, Fanu, elev într-a douășpea, care ieșise să pună rufele la uscat și pe care l-am chemat să-mi țină de scaun și de materiale când era nevoie, dar m-a ajutat mai mult decât atât. La urmă de tot, la sugestia lui, am mai prins cu niște șuruburi cu o surubelnita electronica adusă de el de acasă – taică-meu nu e dotat cu așa ceva, picioarele scaunului, pentru că erau destul de mobile.

Între timp, taică-meu mai venea înăuntru să curețe cuțitul moto-coasei de iarba adunată, și cu coada ochiului privea la ce fac. Am sperat că la celelalte scaune mă va ajuta el. Aș! I-a plăcut ce am făcut cu primul scaun, așa că mi-a spus să continui că fac treabă bună. Și uite așa, în două zile am avut toate cele 6 scaune de la masa din sufragerie recondiționate, re-tapițate, cu mâinile mele și sunt mândră de asta. Mai am un fotoliu paradit de tot, de care m-aș apuca, doar că asta ar însemna să schimb tapițeria la toată mobila de hol. Dar cred că într-o zi mă apuc s-o fac și pe asta. Experiență am căpătat, așa că nu am nimic de pierdut, nu-i așa?

scris pentru http://www.tools.store.ro/




3 comentarii:

  1. Am sa incerc si eu sa imi reconditionaez ceva mobiler si o sa imi cumpar ceva unelte potrivite pentru a face asa ceva .Vad ca la toolsstore se gasesc unelte dupa preferinte !

    RăspundețiȘtergere
  2. Oamenii gospodari si iubitori de frumos prefera sa reconditioneze obiectele in loc sa le arunce. Frumos gest!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu le arunc, stiti de ce? Am un dulap facut pe comanda acum vreo 8-10 ani si e deja rupt bine de tot in doua locuri, pe cand mobila din lemn masiv de cand erau parintii mei tineri rezista fara probleme si acum.

      Ștergere

Acest site si părțile terțe folosesc cookies pentru funcționarea lui, dar nu stocăm, nu permitem vânzarea și nu analizăm link-urile lăsate în formularul de comentarii.