sâmbătă, 7 decembrie 2013

Cum era sa-mi iau garsoniera





Să ai casa ta înseamnă independență financiară și sentimentul de siguranță, de stabilitate în viața ta. Dar procesul cumpărării locuinței potrivite se poate dovedi a fi anevoios și obositor. Știu asta dintr-o perioadă în care căutam de una singură o garsonieră, fără să cer sfatul nimănui, și pierdeam mult timp. Cu toate astea am căpătat o anume experiență, iar acum, când Ela, prietena mea de la București mă roagă s-o ajut să cumpere un apartament, i-aș spune mai întâi că există două căi de a-ți căuta locuința potrivită: ori beneficiezi de timp și faci pe cont propriu căutarea și mai apoi tranzacția, ori apelezi la serviciile unei agenții imobiliare, de exemplu Aisiel.ro, care te poate ajuta în toate fazele achiziției, ceea ce înseamnă o mare economie de timp în primul rând.

Dar mai întâi ar trebui să facă un calcul să vadă de câți bani dispune. Așa am făcut eu și știam dinainte prețul garsonierei pe care doream s-o cumpăr. Greșeala mea a fost că încă nu văzusem garsoniera dar încercam să capăt un împrumut bancar. Știind amplasarea ei am presupus că va fi totul în regulă. Ela ar dori și ea să scape de drumuri și de stres. În acest caz pentru ea soluția potrivită este să meargă la o agenție, să vadă cât mai multe oferte la un preț apropiat de cât își permite să cheltuie, apoi să meargă să viziteze locuințele alese, iar după aceea să se hotărască. Toate astea le poate face cu ajutorul agentului imobiliar, care știe ce să-i arate clientului său din sutele de oferte de care dispune.

Chiar și vizita personală se poate face în prezența agentului, deși în această fază trebuie multă atenție la detalii - eu era cât pe ce să cumpăr un apartament la ultimul etaj al unui bloc, care avea o grindă ruptă, astfel că tavanul sufrageriei era curbat. Am întrebat proprietarii, care au recunoscut că s-a crăpat grinda de rezistență când s-a făcut acoperiș pe bloc. Norocul meu a fost că am pus mâna pe telefon în aceeași seară și am întrebat un arhitect, care știa ce era cu blocul acela: niște locatari își făcuseră o cameră tip depozit de lucruri vechi din mansarda blocului, și la un moment dat grinda cedase. Omul mi-a spus că aveam de făcut un al doilea tavan sau mai bine aș fi căutat altceva. Eu n-am riscat. În schimb altcineva a făcut-o.

După ce faza asta este încheiată, aș zice că Ela trebuie să ia în considerare distanța față de serviciu, existența unor mijloace de transport variate în zonă, calitatea școlilor din apropiere - are un copil, vecinătatea centrelor comerciale preferate, existența unor zone de joacă pentru copii. Eu nu mă gândisem la atâtea lucruri când am vrut să-mi iau garsonieră, dar nu se compară un orășel mic, unde problema se pune dacă stai în centru sau la câteva străzi mai încolo - ceea ce deja e alt cartier, cu Bucureștiul, unde poți face dimineața o oră cu mașina până la serviciu, adică o navetă în toată regula.

După ce Ela s-a hotărât, începe negocierea prețului, ea fiind informată de către agentul ei care este prețul pieței și al zonei. În cazul meu lucrurile au stat puțin diferit. Prețul cerut de proprietară era rezonabil pentru zona respectivă. Însă cum eu nu văzusem garsoniera, ci mă repezisem să spun că am nevoie de locuință, proprietara nu a mai fost ulterior de acord să scadă nimic din prețul inițial. Așa că am fost nevoită să aleg una din două variante posibile: o luam sau o lăsam. Iar eu am lăsat-o. Dacă nu ar fi fost o garsonieră devastată, doar cu ușa de la intrare și zidurile având niște găuri în loc de chiuvete la baie și bucătărie, tot găuri în loc de întrerupătoare electrice, cu moloz în strat gros în toată baia, acoperind de tot closetul (nici acum nu-mi dau seama de la ce), acea garsonieră ar fi fost azi a mea. Dar sunt convinsă că dacă aveam lângă mine un agent care să mă îndrume cât de cât, nici măcar nu aș fi auzit de ea. Nu cred că un agent imobiliar ar accepta să oferteze niște ziduri sparte, la preț de locuință fără îmbunătățiri.

Ei, și după ce Ela se va împăca la preț, va avea de efectuat tranzacția propriu-zisă, dar astea sunt detalii despre care nu m-a întrebat încă. Abia aștept să văd la ce fel de apartament se hotărăște. Să am și eu unde să vin în capitală, fără să-mi programez sosirea în funcție de delegațiile soțului ei, pentru că deocamdată ei doi împart un apartament cu chirie cu încă o tânără familie. Sper să-i fiu de folos și să-și serbeze, dacă nu Revelionul, măcar ziua de naștere din primăvară în casă nouă.


8 comentarii:

  1. Servus, Oana! Trebuia sa mai cauti... Sau sa mergi la un agent. Pe aici nu prea mai merge lumea direct la cumparator. Sunt mereu detalii si chichite despre care doar agentii imobiliari stiu, mai ales daca esti pot prima data intr-o atare situatie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 'neata, Luana, esti matinala azi :)

      Ai mare dreptate, asa as face daca la salariul meu mi s-ar aproba un imprumut. Acum vreo doi ani un salariu de profesor nu era eligibil pt un imprumut bancar mai marisor.

      Ștergere
  2. In ceea ce priveste Bucurestiul, ai dreptate. Ai dat un link bun, multumesc!
    Si eu sunt in cautare de locuinta :)

    Angi Maxim

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te pup, Angela, ma bucur ca am putut fi de folos!

      Ștergere
  3. multumesc mult de articol interesant,uite asa suntem la curent cu tot ce este nevoie,felicitari !

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru vizita si comentarii!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...