Se afișează postările cu eticheta comentariu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta comentariu. Afișați toate postările

luni, 15 iunie 2020

Cum eviți blocajul comentariilor pe bloguri



Cum eviți blocajul comentariilor pe bloguri

Noi, bloggerițele de pe grupurile de facebook, am observat că nu mai putem da comentarii câte vrem pe zi, pe blogurile pe care le vizităm, că după 4-5 comm-uri se întâmplă ceva și primim eroare 403 iar comentariul nu mai apare. Lucrul ăsta eu nu știu de când a apărut, dar l-am experimentat prima dată acum vreo 2 săptămâni.

Pentru că nu-mi place să revin de mai multe ori pe același thread de facebook, m-am gândit la o soluție. Am șters cookie-urile din calculator (oricum, asta fac în fiecare dimineață când îl deschid), am intrat de pe alt IP (de pe mobil, cu hotspot mobile), mă rog, am făcut tot ce m-am priceput. Bineînțeles că a mers, dar intuiția îmi spunea că soluția este ceva mai simplă de atât și că plugin-urilor platformei wordpress.org (că numai blogurile/site-urile hostate pe platformă se blochează) nu le place faptul că linkurile respective provin de pe facebook. Și deocamdată, se pare că am dreptate.

Cum eviți blocajul comentariilor pe bloguri

Și atunci procedez doar așa: copiez linkurile într-un fișier de tip .txt (copiez adresa din link, nu aceea de pe poza generată). Nu dau click pe linkul din threadul de facebook, pentru că dacă dau click, apoi degeaba mai elimin secvența de cod despre care vorbesc în cele ce urmează. Deci direct, copiat linkul pe un fișier. Ele au o forma lungă, dar de acolo iau cu copy/paste doar adresa articolului care mă interesează, adică doar până la semnul întrebării ”?”. Ce este după semnul întrebării reprezintă referrer-ul, adică site-ul de pe care vine linkul, și vine de pe facebook. Probabil unui plugin wordpress nu-i place facebook-ul, ca referrer. Dau paste în browser linkului curat, fără restul codului alfanumeric de după semnul întrebării inclusiv, și comentez pe câte bloguri vreau eu.

Cum eviți blocajul comentariilor pe bloguri

Dar: metoda nu funcționează dacă aveți versiunea nouă de facebook - se copiază altfel linkul respectiv, prea lung și nu conține exact ceea ce avem noi nevoie aici.Deci merge ceea ce am scris, cu versiunea fb așa cum apare în poze, cea nouă este cu fonturi mari și ceva mai deranjantă vizual (mie nu-mi place deloc) Ca browser, am încercat metoda atât pe Chrome cât și pe Opera, pe ambele funcționează. Nu mai folosesc Firefox și nici IExplorer, deci nu știu acolo să vă spun. De asemenea, nu aveți cum să aplicați metoda descrisă mai sus de pe telefon.

Succes!




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin tweet











miercuri, 4 mai 2016

Despre comentariile pe bloguri





Despre comentariile pe bloguri
De mult voiam să scriu despre comentatorii de pe bloguri şi comentariile lor. Dar nu mă pot raporta la toate blogurile şi la toţi comentatorii, însă la experienţa mea şi a blogului meu pot să mă refer. Totuși mai întâi, pentru că ideea a pornit de la un fel de ceartă cu o bloggeriţă care de cel puţin doi ani de zile comenta acelaşi lucru aproape zilnic pe blogul meu, uneori fără să citească articolele, să vedem de ce m-am apucat eu atunci s-o rog să nu mai comenteze şi i-am şters aproape toate replicile identice date pe blogul meu.

Bloggerii cu experienţă şi cu expertiză în domeniu, cu mult mai mare decât mine, spun că urâm comentariile scurte gen "Frumos! / Interesant articol", "Mulţumesc mult!", "Foarte bine scris!", etc. Se pare că nu toţi detestăm acest gen de comentarii, dar să vedem de ce nu ne plac.
După cum zice Harsh Agrawal de la shoutmeloud.com, un comentariu e menit să aducă valoare articolului, nu să fie lipsit de sens, sau, mai rău, să fie scris doar pentru linkul din semnătură care poate să valoreze ceva pentru unele motoare de căutare sau să aducă un pic de trafic. În afară de faptul că dacă un comentator scrie doar ca să comenteze, şi atât, îşi pierde vremea făcând asta (dar, în fine, fiecare face ce doreşte cu timpul lui), dacă acel comentator este şi el blogger, îşi face rău şi lui, pentru că google consideră aceste comentarii scurte drept spam şi va asocia contul lui de blogger cu spam-ul.

Carevasăzică, nu doar comentariile alea uneori plictisitor de lungi, în care ţi se povesteşte într-o română dubioasă - tradusă cu google - despre nu ştiu care Mafaldă care a făcut nu ştiu ce vrăji eficiente, iar la urmă ţi se lasă un link spre un site obscur din China sau India sunt spam, ci şi comentariile scurte, aparent, inofensive.

Alţi bloggeri cu renume consideră că din cauza comentatorilor de tip spam mai bine îţi închizi secţiunea de comentarii de tot, dar de ce să nu-i laşi pe alţii să-şi spună părerea, din cauza unora care lasă pe bloguri acelaşi şi acelaşi tip de comentariu fără valoare? Atunci, am început şi eu să selectez comentariile și să învăț ce să las pe blog și ce nu.

Tipul 1 - comentatorul spam.

- categoria 1a, comentatorul copy/paste. Adică acela care scrie comentarii identice, pe acelaşi blog/site, pe parcursul a câtorva ani, ca să-i dai şi tu comment back la el pe blog. De regulă nu-l interesează dacă tu îi citeşti articolele, vrea comentarii la fel de goale de conţinut ca acelea pe care le lasă şi el, pentru că a auzit că dă bine pentru SEO să ai comentarii la articole. Cum ziceam mai sus, cele mai multe de pe blogul meu proveneau cam de la una şi aceeaşi persoană. Cred că n-au fost mai mult de 5 tipuri de comentarii, toate fără legătură reală cu articolele mele, copiate şi lipite zi de zi, săptămână de săptămână, an de an. Până când am luat taurul de coarne şi am rugat-o pe respectiva măcar să nu mai comenteze la seriale, dacă tot nu este în temă cu ele. La început mă amuzam de ceea ce scria, dar după aceea senzaţia era că-şi bate joc. Pozele de mai jos sunt relevante pentru sutele de comentarii identice pe care i le-am şters. Drept consecinţă, după "cearta" cu bloggeriţa în cauză, în mod aproape suspect, au dispărut de tot de pe blogul meu comentariile anonime cele mai deranjante (pt mine), cu eterna întrebare "când postezi episodul următor?", care apăreau de mai multe ori în cadrul aceluiași articol.

Despre comentariile pe bloguri

Despre comentariile pe bloguri

- categoria 1b, comentatorul străin care lasă link. Aici intră comentariile străinilor care lasă un text tradus, sau nu, din engleză şi la urmă te invită să le vizitezi site-ul. Pe astea le şterg imediat ce le depistez.

- categoria 1c, comentatorul român care lasă link. De obicei, vrea să obţină un link la tine pe blog şi/sau ceva trafic, dar scrie la obiect, aşa că eu pe astea nu le şterg. Dacă pot ajuta cu ceva, o fac cu drag.

Tipul 2, comentatorul hater. Ăsta intră pe site-uri şi bloguri ca să te enerveze pe tine, adminul. Şi de multe ori reuşeşte. Iniţial comentează la obiect, deci... este ok conţinutul lui, dar foarte rapid trece la atacuri la persoană, deşi este evidentă tragerea spuzei pe turta lui, că de fapt, nu-l provoacă nimeni, dar el se supără cum că l-ai jignit, vezi Doamne! Dacă nu eşti atent, te atrage într-un joc al insultelor de tot felul din care tot tu rămâi terfelit iar el îşi râde-n barbă din scaunul său de lângă monitor. Pentru că nu-l poţi depista din prima, e bine ca la primul atac la persoană să-i dai papucii, adică ignore. Să nu-i mai răspunzi, sau să-l bagi pe moderare. El va continua să te scoată din pepeni, iar ideal este să nu te laşi prins în jocul lui. La început, nu prea vei reuşi, dar cu timpul, n-o să-ţi mai pese de insultele lui şi o să te lase în pace, căutându-și altă victimă.

Tipul 3, comentatorul organ. Adică ăla care-şi bagă mula peste tot şi te înjură de mizda păsii - înţelegeţi voi ce vreau să zic, ori te face prost/proastă, imbecil-ă, kur.vă etc, numai pentru că nu e de acord cu părerea ta. De ce îmi lasă mie unii asemenea comentarii la rezumatele serialelor, nu pricep şi nici nu-mi bat capul. Internetul e plin de frustraţi, dar e loc sub soare pentru toată lumea, doar trebuie să ştii să te fereşti de ei. Exemplu, în poza de mai jos, comentariul era la un text umoristic preluat de pe facebook. La ce mi-a lăsat dejecţia aia acolo, e de noaptea minţii, ce să mai despicăm firu'n pai'şpe?

Despre comentariile pe bloguri


Tipul 4 este comentatorul întrebare-inutilă. Întrebarea e la obiect oarecum, dar e repetată pentru aproape fiecare articol şi la mine pe blog sună aşa: "Când pui următorul rezumat?", "În ce episod se întâmplă cutare lucru?", "Câte episoade are serialul ăsta?", "Cum o cheamă pe actriţa din rolul cutare?" şi tot aşa. Bineînţeles, pe blogurile altor nişe întrebările astea sunt modificate în funcţie de subiect. Dar au şi alţii asemenea comentatori, care vin să arunce o întrebare, de cele mai multe ori, inutilă. Răspund la ele, dar nu întotdeauna, mai ales dacă răspunsul este, de fapt, în articol.

Tipul 5, comentatorul ok. Vine şi spune ceva pertinent, legat de articol, într-un comentariu decent exprimat, cu o lungime medie de câteva rânduri, sau chiar mai mult, în aşa fel încât îţi dai seama că într-adevăr omul este interesat să afle ceva, să spună ceva, sau îţi apreciază munca prin chiar valoarea pe care o aduce postării tale. Vedeți că n-am zis că scrie neapărat pozitiv, o părere negativă e binevenită dacă are legătură cu subiectul articolului și este decent exprimată.

Din acest fel de comentatori vă doresc şi vouă, bloggeri care intraţi pe aici, în devenire sau nu, şi-mi doresc şi mie, tot mai mulţi.

Vă pup, la bună vedere! ;)

articole sursă pentru ideile exprimate mai sus:








duminică, 3 august 2014

'tu-ti cratima ma-tii







Asta e din seria "Mare Ți-e grădina ..."

Cum las comentariile anonime la liber (deh! sper şi eu ca unii să mai comenteze şi la advertoriale! Da' e clar că visez dusă....), cum apar tot felul de frustraţi şi de neîmpliniţi cu - probabil - bloguri sau site-uri pe care le văd şi citesc doar ei. Să fie concurenţa, cea care mi-a lăsat un comentariu de dulce aşa, duminica dimineaţa, ca să-mi încep bine ziua?

Din seria "Mare Ti-e gradina ..."

În primul rând nu posed la purtător organul specificat în comentariu, nu văd cu ce aş fi aşa de spurcată (dar cei care vorbesc şi scriu astfel sunt curaţi Lună, vezi Doamne!) şi n-aş scrie aşa de agramat: corect este băga-ţi-ai (de la tu ai băga) - deşi, fie vorba între noi, cred că frustratu' ăsta a vrut să zică băga-ţi-aş, dar a băgat degetul greşit pe tastă, apoi corect este mă-tii (de la mamei tale), român se scrie cu â nu cu î, şi bravo că ai ştiut scrie corect site-ul.

Cu aşa cunoştinţe de gramatică, normal că nu ai trafic pe site-ul tău, cititorule ofuscat, băga-ți-ai cratima și gramatica în tărtăcuță și comentariul în ... (rimă).

Să ai parte de tot ce-mi dorești tu mie.
La bună vedere!

comentariul mai de aproape




duminică, 18 mai 2014

Nu inteleg ...





Nu înțeleg de ce unii nu se pot abține de la a vorbi/scrie într-un limbaj agresiv. Fără să fie provocați cu nimic, vreau sa zic. Nu înțeleg de ce unii își rezolvă propriile frustrări și eșecuri băgându-și organele cele mai gingașe pe forumuri, site-uri și bloguri, așa ca al meu. Oare obțin ceea ce-și doresc, ceea ce le-a fost luat? Înlocuiesc ei astfel, ceva ce n-au avut când erau mici - atenția părinților, de regulă - și își umplu golurile sufletului cu nervii, reacțiile negative și injuriile celorlalți? Cam așa s-ar părea.

De ce zic asta: păi pentru că de la o vreme cineva lasă tot felul de comentarii negative la adresa mea. Asta e clar, la adresa mea și uneori a blogului, adică tot către mine se îndreaptă Kalașnikovu'. De la o vreme, cineva îmi dă bip pe nr. de mobil de la București (indicativ 031...), asta de când am scris pe feisbuk că celălalt telefon era stricat și cei care vor să-mi lase mesaj să folosească numărul meu cel vechi. Cum se face că eu acel număr îl mai dau unora și altora, am crezut că persoana cu bip-ul de București e cineva din stratosfera blogosferei cu care am avut foarte recent niște divergențe și care se prostește și dă bip-uri la mișto (nu m-aș fi așteptat de la un tip spre patruj' de ani, dar mi-am zis că e mare Grădina). Totuși, nu. Nu era celebritatea în cauză.

Azi, văzând iar niște comentarii și încăpățânându-mă să-i caut IP-ul, când l-am dibuit toate s-au legat deodată. E Doru. Bou' de Doru. Cine altcineva ar putea, la cinș'cinci, de ani să dea bipuri, să posteze de la Chișinău (acolo are treburi din când în când) scriind despre cele sfinte, că normal nu a știut vorbi niciodată, să mă jignească în felurite moduri (nu prea multe, cum ziceam, bogăția stilistică nu-i tocmai preferința lui nr. 1). Și revin. Nu înțeleg cum de unii se cramponează de trecut chiar și după niște anișori. Nu înțeleg de ce oamenii de genul ăsta nu pricep că au o obsesie. Aș încerca să vorbesc pe limba ta, Dorule, deși asta presupune să mă dezbrac de caracter, și nu prea am cum, având în vedere că pe-aici mai intră și puștime.

Cu alte cuvinte, da, te obsedează persoana, mea, altfel nu mi-ai citi blogul, nu te-ar interesa ce scriu pe feisbuk, nu te-ai holba când mă vezi venind de la școală în taxi. Te-ai face că nu exist, așa cum fac și eu - cu excepția acestei postări. Și nu ai păstra legătura cu taică-meu. Aici e vina lui, dar n-am ce-i face, nu poate rezista când îi aduci pește gratis, deși tu speri că prin el poți ajunge la mine. Nu, nu poți. Și nici nu ai scrie ce scrii - vezi poza. Da' totuși, dacă acel cuvânt de patru litere, e ceea ce știm cu toții, aș zice că mama mea nu are barbă. Cu atât mai puțin pxxă. Ori ți-a scăpat un x? Ei, ce să faci, toți avem necazuri... așa-i când te-ncurci în prea mulți de x.......




Am auzit că ai fi bolnav, îmi pare rău să aud asta. Zice lumea că ieși cu scaune moi. Să-ți dau eu un sfat, că nu mă lasă inima să te știu în suferință: ia trei sticle de Limoncello, sparge-le și pisează-le bine, adaugă și câteva zeci de euro tăiate mărunt, fă un amestec omogen și bagă-ți-l în kur, băh! Ca să nu te mai kaci împrăștiat. Știu, leacul ăsta are mult mai multe ingrediente, dar eu uit, de la o vreme, uit rapid. Am scris doar esențialul.

Hai, pa, sănătate și să nu te mai prind pe blogul meu!

P.S. Cxxxă-i mă-ta !



luni, 23 mai 2011

O cometa se prabuseste pe Soare

Azi, pe stirile 9am, citresc un articol interesant despre o cometa care s-a ciocnit, daca se poate spune asa, cu Soarele producand o explozie masiva.
Articolul il puteti citi accesand linkul urmator:

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/212594/VIDEO-Soarele-bombardat-de-o-cometa-care-a-provocat-o-imensa-explozie.html

Spectacolul este unic.

Aici, filmul de pe youtube:



vineri, 20 mai 2011

Userului Anonim care insulta si jigneste

Pentru cei care cred ca spatiul public este un loc unde se permite orice, le-as reaminti ca asta se numeste calomnie, insulta, si ca se pedepseste conform legii, fiind o infractiune, nu un delict.

Altfel spus, un blog este spatiul propriu al proprietarului său, este casa sa. Cand intri in casa cuiva, nu vii sa jignesti si sa arunci cu vorbe pline de violenta - semn al frustrarii interioare care il macina pe cel agresiv in limbaj. Cine nu este de acord cu parerile mele, este liber sa-si exprime acest dezacord printr-un comentariu, atata vreme cat nu are un limbaj agresiv, plin de insulte la adresa gazdei, adica a mea. De vreme ce nu am jignit si nu am aruncat cuvinte la intamplare in dreptul nimanui, mi se pare firesc sa mi se raspunda civilizat, iar cei care sunt salbatici si primitivi, cunoscand doar cuvinte si expresii suburbane, termeni monosilabici, injuraturi si altele asemenea, sunt invitati sa nu mai acceseze blogul meu.

miercuri, 18 mai 2011

Dorul de normalitate

Citeam mai deunazi un articol scris de Andrei Plesu pe Dilema Veche:

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/berlin-normalitatea-uitata-vie-ii

si asa, oarecum brusc, cenusiul cotidian si lumea rasturnata in care traim cu totii s-a dus pe un plan secund, navalindu-mi din amintire senzatiile traite in alte tari, ba chiar in alte lumi, as spune.

Lumi in care nimeni nu vrea sa surclaseze pe nimeni, in care ultima moda e apanajul celebritatilor, in care a fi om este mai presus decat a avea vile-masini-gadgeturi,  in care nu se goneste paranoid pe strazi, in care traversezi pe verde si pe zebra, nu pe langa marcaj si pe culoarea galbena sau care-o fi a semaforului, lumi in care nimeni nu urla, nu tipa, nu racneste, nu reproseaza, nu blameaza si nu jigneste pe nimeni.

Lumi in care se intra civilizat in metrou sau autobuz, in care se sta civilizat unul in spatele celuilalt pe scara rulanta, pe un singur rand pe partea dreapta a scarii, lumi in care zambetul este cvasi permanent la purtator si daca esti femeie el nu este interpretat prosteste ca o incercare de a agata un mascul, lumi in care cuvantul dat este de ajuns, in care minciuna are cu adevarat picioare scurte si in care bunatatea sufleteasca este ceva omenesc, normal, apreciat.

Ce mult mi-a placut acest articol care mi-a amintit de normalitate si care mi-a readus in atentie dorul de ea si de oamenii-tarile-orasele in care vietuieste si e la mare pret.

------------------------------------

edit: 10 aprilie 2013: pacat ca acum pe linkul respectiv nu se mai pot citi decat 3 randuri de la inceputul articolului, si esti obligat sa-ti faci cont daca vrei sa-l vezi pe tot. Insa chiar si asa, citind comentariile, merita din plin atentia dv. 

marți, 17 mai 2011

Din seria "Mare Ti-e gradina..."

Citesc pe un portal de stiri ca un cuplu de israelieni si-a botezat fetita Like

Dom'ne, oare oamenii astia nu mai au imaginatie?!?!?!!

duminică, 15 mai 2011

Cum a ajuns la mine pachetelul de la Hochland

Promisesem mai demult sa va povestesc despre "peripetiile" premiului de la Hochland.

Nu e vorba de cine stie ce, in esenta, poate doar de lucruri care mie mi s-au parut ciudate, stiu si eu? Oi fi imbatranit mai mult decat imi pot da seama.

In ziua respectiva suna telefonul, o data, pe la 9 si ceva. Eram la ora. Bineinteles, nu am avut timp sa raspund, dar nici nu m-am oprit din ascultat ca sa vad de unde era apelul. Dupa vreo doua ore, de la acelasi numar, ma suna un barbat care imi spune ca este vorba despre un pachet dar sa-l sun eu inapoi ca el nu mai are credit. Am cam amutit la faza asta, gandind ca-i vreun nastrusnic care-mi stie numarul de telefon si care stia ca am de primit un premiu. In mod automat zic ca nici eu nu am si nu-l pot suna inapoi (ok, :) am mintit, eu de fapt am abonament:)) ). Tipul inchide lasandu-ma cu ochii in soare.

Dupa vreo cateva minute, totusi sun - era pe orange si aveam minute lunare in retea inca destule - si il intreb fara menajamente pe interlocutorul meu carei firme de transport apartine, ca eu am mai facut comenzi online care mi-au parvenit prin curier, si nu am mai auzit pana acum ca un angajat al unei firme de curierat sa-mi spuna asa ceva, ca nu mai are credit si ca sa-l sun eu, clientul, si ca vreau sa discut asta cu sefii dansului.

Omu' s-a pus instant in garda, vazand ca are de-a face cu o babă cu năbădăi care nu i-a raspuns inca de la primul bip, nu mi-a zis nici numele firmei de curierat si nici numele dansului, dar a dat-o cotita cum ca nu mai era, brusc, o problema sa discute cu mine la telefon. Insa a continuat convorbirea, ca nu mai era pe minutele lui, intrebandu-ma de adresa. La un moment dat ajungem la faza cu "daca sunt acasa". I-am explicat ca nu, ca sunt la serviciu, si ca oricum eu ajung acasa doar in weekend pentru ca in restul saptamanii locuiesc in alta localitate. S-a băşicat tot, spunand ca trebuie sa fiu neaparat eu acasa, sa-i dau nush' ce date de pe buletin. Zic, ok, sunt parintii mei, au toate datele necesare. Dupa care, pe banii mei fireste, ma lasa a doua oara cu ochii in soare si vorbind ca televizoru', zicand ceva de un telefon la sefu' lui.

In sfarsit ma suna din nou (cata favoare!), spunandu-mi ca este totul ok si ca este deja in zona blocului meu.

Acasa nu am gasit nicio hartie doveditoare a transportului, sa stiu si eu de la ce firma era persoana. Ei, pana la urma important este ca premiul a ajuns la mine, nu? ;)


marți, 26 aprilie 2011

Romanii au talent

Am vazut si eu finala, ma rog, printre picaturi, printre clickuri si alte chestii internautice, dar am vazut-o. In felul asta am inteles ca intr-adevar am avut de pierdut ca nu am vazut editiile anterioare - dar asta datorita unor factori obiectivi.

Insa aseara am  recuperat, cred, o mare parte din ceea ce nu vazusem. Am ras la descalificari, m-am infiorat de admiratie auzind glasurile ca de adulti nascuti pentru a canta opera ale celor doi copii, fetita si baiatul cu voci bine cultivate si extraordinar de bine daruite de Dumnezeu. L-am admirat si pe cantaretul din Ploiesti, Dinu, care mi-a lasat impresia generala de artist venit sa sustina un recital, si nu de concurent :) Am fost un pic emotionata de fata in costum rosu care face gimnastica la bara, ca si de baiatul cu parul blond care stia sa dribleze o minge in flacari. Am ramas aproape fara respiratie in fata celor 600 de piruete executate impecabil de doamna in floarea varstei, gandindu-ma ca eu as fi cazut jos, impiedicata, inca de pe la pirueta numarul 3 :)))

Si in fine am apreciat mesajul cantecului hip-hop (sau rap?? ca nu prea le am cu muzica de acest gen). Dar nu am inteles in ce anume a constat talentul: vorbitul ritmat? Daca da, la editia viitoare premiul va fi, cu siguranta al meu :P

enjoy! :p

vineri, 15 aprilie 2011

Cum e la altii sau de ce americanii sunt grasi

Unii stiu deja: sunt moderatoare pe un forum american de vreo cateva saptamani. Daca-mi place sau nu, e alta poveste. Acolo sunt reguli care chiar se respecta, iar asta cere timp, din ce in ce mai mult timp odata cu numarul membrilor care isi fac cont acolo, si incepe sa nu mai mi se para ok faptul ca este munca voluntara. Chiar daca la ei, la americani, voluntariatul este extrem de apreciat.  Dar eu traiesc in Romania... :)

Ce voiam sa zic, insa.  E o parere foarte personala, recunosc. De cand sunt acolo am vazut cat de inchisi sunt americanii cand vine vorba sa-ti spuna in fata ce cred despre tine cu adevarat. Imping politetea pana la extrem - parerea mea! - si chiar daca au dovezi ca tu nu esti ok, tot nu-ti reproseaza nimic, nici macar aluziv. Cat despre injuraturile si balacarelile de pe forumurile mioritice, acolo, nici prin vis nu vad asa ceva.

Acum, ce sa zic?! e foarte ok sa fii politicos si sa incerci sa-l menajezi pe interlocutor, mai ales cand si el face exact acelasi lucru. Dar nu te menajezi pe tine!! Iar frustrarea se aduna, se tot aduna si la un moment dat izbucneste violent. Sau, asa ar trebui sa fie. 

Psihic vorbind probabil ca aceste lucruri care se tot aduna isi gasesc debuseul in pop corn-ul rontait aproape non stop, in hamburgerii mancati la emisiunea preferata sau la meciul de baseball a echipei favorite. Si uite asa, mintea gaseste o bresa pentru a se feri de deraierea care ar fi trebuit sa aiba loc. Se aduna frustrarea, se aduna si caloriile. Cel putin, de la mine asa se vede. :)

Nu sunt de acord nici cu agresivitatea noastra. Comparativ cu ei noi parem salbatici si violenti. De cand sunt acolo doar doi romani, din vreo 5 cati se perinda constant, au facut probleme si au fost raportati pe bune pt comportament agresiv pe forum. Nu, nu s-au certat cu nimeni, doar au postat excesiv de mult. La ei pana si numarul posturilor este restrictionat prin reguli (la forumul unde ma aflu, care acopera o foarte specializata nisa). Si-au facut clone active pe forum, au postat de pe proxy-uri, au postat de pe zeci de IP-uri - ca sa vada lumea ce tari sunt ei si cum au ei IP dinamic :D  Fireste, IP-ul dinamic este ceva normal, dar sa postezi replica dupa replica de la alt IP e cam..., nu? :), deci au facut cam tot ceea ce fac si pe forumurile de acasa, doar ca acolo lucrurile astea constituie exceptii. Nu cred ca sunt mai mult de 5 useri in total care au avut clone active, cu tot cu cei 2 romani, din sutele de membri ai acelui forum. Drept este ca un american detine locul 1 in acest top, pt ca avea 2 clone nu una! :)

Ca acei 2 romani si inca unul, care este ceva mai domolit, nu respecta regulile forumului, nu cred ca mai era cazul sa o spun. Acolo trebuie sa postezi la fiecare 2 zile. Daca nu, ai topicul incuiat si dus intr-o sectiune speciala. Cand vii inapoi, NU ai voie sa redeschizi inca un topic pe aceeasi tema, ci sa anunti un mod sau un admin ca ai revenit si sa astepti sa ti se descuie vechiul topic. Dar, nu !! Romanul vine, se infurie ca-si vede topicul incuiat - desi el a lipsit 10 zile de acolo! - si face inca un topic, ce mama ma'sii!! Si dup'aia ţipa ca de ce are warn 50% o luna de zile! 

Pai da, acolo warnul este drastic si in spatiu si in timp :) Cand i-am zis adminului ca la noi warn-ul se da pe cateva zile a ras cu cateva lol-uri si mi-a zis ca eu sa fac cum zice el, nu cum stiu eu. Adica sa dau warn pe o luna, daca userul nu se linisteste si greseste din nou, warn 75% timp de 2 saptamani dupa care urmeaza ban-ul. Fara cuvinte, fara atentionari prin private message (ceea ce eu totusi fac!... deh, sunt romanca :) ), scurt si cuprinzator. Se presupune ca atunci cand  te-ai inregistrat ai citit regulie. Deci nu ai nici o scuza ca nu ai stiut, ca nu ai citit.

Cu toate restrictiile si hiper-corectitudinea lor, care genereaza unele neplaceri, cu toata intransigenta lor, care mie mi se pare cam exagerata, prefer asa decat injuraturile si haosul de pe forumurile noastre. Zau daca nu! :)

Va pup! :)

miercuri, 5 ianuarie 2011

Concursul culinar de pe prajituria

Cum ziceam si in blogul meu culinar, am participat pentru prima data la un concurs culinar pe prajituria.ro cu un chec de ciocolata. Ar trebui sa mai incarc minim inca 4 retete facute cu margarina Rama - o margarina foarte buna pe care o cunosc ca si produs de pe vremea comunismului cand era foarte cautata si apreciata - , dar sunt descurajata.

De ce? Pentru ca de pe cel putin 5 calculatoare de mai bine de 2 saptamani, adica de prin preajma Craciunului, apare acelasi mesaj "ai mai votat reteta asta" chiar daca votezi la diferenta de cateva zile, si nu chiar zilnic, cum de fapt scrie la regulament ca ai voie.

Cele 5 calculatoare despre care stiu ca au primit acest mesaj sunt:

- al verisoarei mele, Doina, din Piatra, vecina de palier cu mine - IP de Ambra,
- al unei prietene din Piatra cu IP de RDS,
- al unei colege din Bicaz, cu IP de RomTelecom
- cel de la liceu cu IP de RomTelecom
- si unul din Constanta, al prietenei mele Mirela, care parca tot IP de RDS are.

de al saselea IP, de Orange, nu sunt sigura, este mobilul unui prieten de familie, dar nu mai tin bine minte daca si de acolo s-a primit acest mesaj ori nu, insa inclin sa cred ca da.

Asa ca ma vad din start nevoita sa renunt la a mai posta retete in acest concurs.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Silky Market

Magazinul din Bicaz, of course. Raionul de carne refrigerata, până mai ieri plin si cu oarece branzeturi si masline. Salamuri si sunci are oricum. O "libelula" cu ochelari ca niste lunete si faţă ca o minge de fotbal de rotunda, te priveste absent de la tejghea. Nici nu apuci bine sa-i dai comanda ca se repede sa taie branza sau salamul indicat, fara sa te intrebe cam cat? Pana aici? Sau mai putin? Ori mai mult? Nu. Ea, taie. Rapid. Apoi cantareste, si normal ca este mai mult decat ai fi vrut. Uneori chiar mult mai mult. Dupa care iti raspunde plina de tupeu ca doar ea nu e la farmacie sa taie fix cat ai zis. Dar tu ai zis "pana in jumatate de kg, sau mai putin..."  sperand ca iti arata bucata pe care are de gand s-o taie, intrebandu-te daca e bine asa.

Prima data am patit-o cu urda. Cum eu nu am frigider la locuinta de serviciu, am bagat la urda in mine dimineașa, la prânz și seara, vreo doua zile, de mi se acrise. Era cam dublu de cat cerusem, si mi-a zis ca ea nu poate sa taie bucati asa de mici. Asa de mici insemnau 250 g. Si ca sa nu se-ncurce, mi-a taiat ditamai livra de urda (cca jumătate de kg). Am zis ceva, dar nu cine stie ce.

Ieri am luat parizer pt Husky, cainele (chiar husky siberian) pripasit pe langa caminul liceului unde locuiesc. Cum stiam ca azi sunt la Piatra, nu voiam o bucata prea mare, ca se strica si sclifositu' asta de rasa nu mananca. Libelula mi-a taiat vreo 600 de grame, asa, sa aiba cainele meu ce sa roada. De data asta i-am zis mai tare ce aveam de zis. Ea, fix in pix a durut-o, tupeu maxim.

A treia oara de la ea nu mai cumpar, plec la Teodan, magazinul concurent, daca nu mai este alta vanzatoare pe acel raion. Sau o las sa taie si nu-i iau salamu',  i-l las sa se spele pe cap cu el. Na!

--------------------------------

later edit - 23 iulie 2011

Probabil ca si alti cumparatori s-au plans, ca la vreo 2 saptamani de la intamplarile cu pricina, dna respectiva si-a schimbat comportamentul fata de clientii marketului. Am remarcat ca este binevoitoare si foarte respectuoasa, te intreaba cam cat din marfa doresti, nu se mai supara si nu se mai repede ca inainte. Deci se poate!

Asa ca am ramas fidela magazinului Silky, pana la urma :)

marți, 26 octombrie 2010

Fotofunia

Pentru cei cărora au înţeles că aş avea eu un program de trucat pozele: nu am, deşi există. 

Le-am încărcat pe un site, al cărui link este într-una din postările de mai jos, dar îl mai dau odată: http://photofunia.com/
Incărcaţi poza dorită, aplicaţi ce efecte vreţi, şi gata, aveţi trucajele :) mai sunt şi alte asemenea site-uri, de exemplu http://funphotobox.com/ sau http://www.photo505.com/

O zi frumoasă allz! :)



miercuri, 29 septembrie 2010

Serviciile Orange

Acum vreo 10 zile imi consumam niste puncte thank you pe o comanda online - o amarata de husa roz pt telefon. Platesc prin internet banking restul de plata si astept. In loc sa vina coletul, vine un email in care mi se explica faptul ca nu a fost finalizata comanda si ca trb sa o fac din nou. Dar banii erau deja la ei in conturi. Boooon!! Mai plasez odata comanda si astept telefonul de la curier sa-mi aduca husa. In sfarsit, suna. Imi zice sa fiu acasa. Zic, dom'ne, eu nu lucrez in Piatra si nu locuiesc acolo decat in weekend, dar sunt ai mei acasa mereu. Zice: nţţ! la orange nu merge asa, tre'be sa fiti musai dvs. acasa....   Ma cam lasa nervii si-i zic omului sa vina 25 de km pana la Bicaz. Zice ca nu se poate si ca-mi trimite a doua zi coletul printr-o masina cu comenzi pe zona Bicaz. 

Azi intr-adevar, in sfarsit am primit husa roz de piele, care va constitui ultima mea comanda prin curier la Orange.

O mai mare prostie zau nu am vazut. Cumpar hrana pt pisici online, haine, pantofi, carti, tot felul de prostii - un monitor lcd, o bicicleta fitness, suplimente alimentare, deci eu cumpar pe net si prin curier la greu. Dar capete patrate ca la Orange nu am mai vazut pana acum. Sa fie cineva din familie acasa si sa nu-ti lase coletul pt ca nu esti tu personal, mi se pare aberant, zau asa!

Asta este husa care normal ca nu e pt telefoanele mele, desi un Nokia merge, dar LG-ul nu, ca e alt model decat cel pt care a fost destinata, dar o s-o folosesc pentru chestia asta cu care ma loghez in contul bancar, si care habar nu am cum se numeste si zau ca nici nu ma intereseaza sa aflu. ;)


duminică, 29 august 2010

Drepturile de autor

Uneori imi vine sa rad, alteori ma enervez cand aud de scandalul cu drepturile de autor. Am citit legea aia, insa nu foarte recent.

Dupa mine, drepturi de autor au numai creatorii de artă - scriitori, pictori, sculptori, muzicieni. Acuma, nu toti manelistii sau răgătorii mi se pare ca ar fi muzicieni, de exemplu, ca nu mi se pare ca un Guţă ori Puya sunt egali cu George Enescu. Si nu orice cioplitor de kitsch-uri pe care le vinde drept bibelouri, este Brâncuşi.

Insa legea intr-adevar, defineste opera de arta ca fiind ceva mai larg decat atat. Cu alte cuvinte daca eu fur - ca furt se numeste - un goblen de la Royal Paris, ii schimb un pic nuantele, sau chiar si numai una, si modific cateva puncte de goblen, se cheama ca am comis o creatie. Si o vând fără sa ma doara nici la bască de ceea ce am facut si mai scot si profit sau o dau unei firme care comercializeaza goblenuri si care-mi plateste pe furtisagul meu drepturi de autor. Noo???

Acuma, pricep io ca legea aia e cam stramba, pentru ca foarte multe categorii profesionale sunt platite pe drepturi de autor, fara sa fie creatori cu adevarat. Soferi, economisti, specialisti in marketing, deci ce sa mai... cam toata lumea poate fi platita in acest fel. Unde-i baiu', insa? E, că angajatorul nu trebuie sa plateasca mai nimic taxe la stat pentru angajatul pe care il plateste astfel. Am avut si eu o activitate de servicii si stiu cam cat am platit pentru colaboratoarele mele traineriţe si pentru persoana angajata ca secretara. Asa este, taxele sunt mari, sau cel putin mie asa mi s-au parut.

Dar nici sa platesti soferul si directorul comercial, care-ti face rost de contracte, pe drepturi de autor, nu mi se pare ok.
Si nu inteleg de ce atata graba pe guvern sa le impoziteze aceste drepturi celor care le revin, si nu se modifica legea in asa fel incat sa nu mai poata fi oricine angajat si platit in acest mod.

vineri, 30 iulie 2010

Obsesie cu astrologie

Acum mai bine de 10 ani, chiar vreo 14, cred, am fost solicitata sa fac un horoscop unui barbat din Iasi. De unde aveam eu sa stiu ca va urma un fel de lunga... nu stiu cum sa-i zic... prietenie, in nici un caz, dar relatie profesionala, poate fi un termen potrivit. De cate ori omul avea o noua amica, voia sa-i fac si horoscopul ei, si apoi studiul de compatibilitate intre ei doi. Omul voia sa se insoare. Nimic anormal pana aici,  doar ca tot dadea peste fete nepotrivite. La inceput, in primii ani, el era cel care le dadea papucii, pe motive poate inventate, poate reale. Apoi situatia incepuse sa se inverseze.

Dupa cativa ani, imi cerea in mod expres sa-l ajut, pe un ton oarecum superior, sa-i onorez cerinta de urgenta, ca el imi plateste dublu. Nu am acceptat asta, pentru ca efectiv nu aveam cum sa fac ce-mi cerea, ar fi insemnat sa nu mai merg la scoala vreo doua zile ca sa-i fac lui horoscoapele cerute. Pana la urma accepta in conditiile mele, dar numai dupa ce insistase revoltator de mult in a ma determina sa accept sa lucrez cand voia el.

La un moment dat, coincidenta sau nu, aparitia lui fizica in casa mea a avut niste urmari neplacute si ciudate. Iarasi coincidenta, la vremea aceea m-am aflat intr-una din cele mai negre perioade din viata mea. Ma rog, lucrurile au reintrat in normal, eu i-am cerut sa nu mai vina la mine cu solicitari din astea decat dupa ce se insoara. Bineinteles, tot nu s-a insurat ba chiar a intalnit o fata care i-a dat sperante foarte mari si l-a lasat cu buza umflata maritandu-se cu altul dupa ce se logodise cu el - cel putin asta a fost varianta spusa de el.

Era disperat, si il inteleg. Nu stiu daca a meritat ceea ce i s-a intamplat, desi e o vorba - destul de idioata, parerea mea - care zice ca tot ceea ce ti se intampla in viata este pe merit, indiferent ce crezi tu personal.

Apoi, recunosc ca in dorinta de a scapa de el l-am pasat unei cunostinte din Bucuresti cu calitati de clarviziune, care dupa mai multe convorbiri telefonice - omul era foarte insistent, deplasat de insistent chiar - femeia mi-a zis pe sleau ca tipul e nebun. Acuma, ce sa zic? Bolnav, nu era, dar ceva probleme la mansarda, de mult imi dadusem si eu seama ca avea. Si i-am si spus-o de mai multe ori, trimitandu-l la un psiholog, dar, neah :) stiti voi, nimeni nu ia in seama chestiile astea, din pacate. 

M-a contactat iarasi la cateva zile dupa ce amica mea din capitala l-a refuzat dur, de data asta prinzand si eu curaj sa-i spun in faţă sa inceteze colaborarea cu mine. N-a inteles ca nu doresc sa devin astrologul personal al nimanui, ca nu mi se pare deloc normal sa depinzi de diferite forme de divinatie - el mergea si la alti astrologi, si la tarotiste, din cate mi-a zis - ca era cazul de acum sa punem punct acestei legaturi care devenise de mult deranjanta si daunatoare pentru mine, cel putin. 

Iar acum 2 ore ma suna din nou..... fireste, am refuzat din nou. 
Desi nu am pretentia ca-l cunosc, cu toate ca ne stim de 14 ani, daca si in viata particulara este la fel de sâcâitor si de obsedat de cate ceva (in loc să fie el insusi si sa-si ia viata in propriile maini, nu sa astepte sa se implineasca ce zice horoscopul, sau Tarotul, sau zatul de cafea, sau mai stiu eu de ce feluri de ghicit este el dependent), inseamna ca exista cel putin un motiv serios pentru care femeile din viata lui sa nu-si doreasca sa-l aiba  pentru prea multa vreme in preajma.



marți, 20 iulie 2010

Madalina ...

Citesc mesajele care-mi parvin de pe grupurile de astrologie si nu pot sa nu observ câtă vâlvă creeaza trecerea celei care a fost Madalina Manole. Parerea mea este ca un suflet care nu are liniste, face in asa fel incat sa iasa la iveala adevarul, nelinistindu-ne si pe noi, intr-o oarecare masura.

Recunosc ca nici eu nu m-am putut abtine macar cateva zile - asa se cade, zice-se - sa nu ridic tema ei astrologica de nastere si sa nu incerc sa vad semne prevestitoare ale tragediei. Si ce vad? In primul rand predispozitia catre probleme nervoase, sau psihice, sau cum vreti voi sa le numiti, instabilitate mentala, limitare in cariera, un yod care are in varf pe Lilith in exaltare in Berbec, si care, colac peste pupaza, se afla in celebrul grad 22, despre care Nikola Stojanovici spune ca este grad de crima comisa ori suportata (sinuciderea este tot o crima, dar asupra propriei persoane).

O sa fac zilele astea o analiza ceva mai amanuntita, poate mai mult din punct de vedere karmic, asa cum m-am obisnuit in ultima vreme datorita raspunsurilor pe care le dau pe portalul acasa.ro.


Va pup!

vineri, 16 iulie 2010

Nu voiam...

... nu voiam sa scriu despre moartea Madalinei Manole, dar nu pot sa nu ma gandesc ca daca alaltaieri se vorbea despre faptul ca a fost gasita intr-o balta de sange lovita la cap, ieri si azi acest amanunt a fost complet evitat. 
Daca s-a stabilit ca a fost siunucidere, ancheta de ce continua? De ce s-a cerut caseta cu filmarea camerei de supraveghere? Ce rost are sa stii la ce ora au venit acasa cei doi, daca ea a ales asa? 

Nu pot sa nu revad in minte emisiunile si stirile de zilele astea. S-a spus ca sotul ei nu ar fi fost acasa in noaptea aceea, apoi nu s-a mai repetat stirea. S-a spus initial ca acum 3 saptamani nu a fost tentativa de sinucidere ci intoxicatie cu paracetamol, si ca ea a fost internata la Floreasca, ulterior s-a batut moneda pe varianta tentativei, si pe informatia ca ar fi fost internata la o clinica particulara. Un criminalist invitat la Realitatea TV a aratat de ce ipoteza sinuciderii nu prea sta in picioare, ulterior s-a evitat reluarea declaratiilor dansului. Purtatoarea de cuvant a Politiei a spus ca sms-ul a fost gasit pe mobilul sotului Madalinei, ulterior s-a afirmat ca de fapt au fost 2 sms-uri, ca in final sa ramana valabila aiuritoarea varianta cu sms-ul trimis pe propriul ei telefon. Ca nu este obligatoriu ca ea sa-l fi scris si trimis, nici asta nu se mai spune.

Si multe alte confuzii, poate intentionate, poate nu. Mie mi se pare ca se incearca a se ascunde ceva, cel putin pe moment.

edit: duminica, 18 iulie.

Am vazut in presa online acele poze facute inainte de lansarea ultimului album, care lansare nu a mai avut loc. Mada era foarte, foarte trista, si ochii, privirea, ii era ratacita. Din pacate am cunoscut bine de tot doua persoane cu schizofrenie, si exact acea privire dusa o aveau si ei in perioadele de criza. Pacat ca nimeni din cei din familie nu au observat-o ca se pierde, acum exista tratamente eficiente pentru orice suferinta psihica.
Unele femei fac acest gen de depresie severa si la instalarea pre-climacteriului.

Pacat!



Un print screen cu poza care m-a determinat sa cred in suferinta psihica a Madalinei.


sâmbătă, 12 iunie 2010

Comentariu la un forum strain

Cum eu cam umblu pe cele forumuri, si autohtone dar si de limba engleza, ieri dau de un fir de discutie pe e-bay, unde o dna, sa-i zicem Louise, care licitase o carte era foarte indignata pentru ca, necastigand licitatia, a fost ulterior contactata de persoana care vanduse, oferindu-i-se o copie xerox in schimbul a 10 dolari. Louise era convinsa ca acel vanzator incalca legea si intreba pe forum ce ar putea face in acest sens. I s-a raspuns sa anunte adminii e-bay, pentru ca in acest fel se incalca si regulamentul site-ului, care spune ca nu ai voie sa contactezi pe cineva pt a-i oferi spre vanzare un produs in afara spatiului e-bay, daca deja ai un magazin online la ei pe site.

Apoi, pt ca Louise dorea sa o contacteze pe vanzatoare sa-i spuna ca incalca legea - ceea ce iarasi este ilegal - a fost sfatuita sa anunte editura respectiva, care avea, cu siguranta sa restabileasca lucrurile si sa o amendeze pe hoaţă.

Acuma, n-oi fi eu cea mai corecta persoana din lume - desi nici mie nu-mi plac matrapazlâcurile, si e clar ca nu am vocatie de afacerist, in Romania - dar parca in cazul asta as fi pus in balanta doua lucruri: ce-mi doresc eu? Sa o torn pe aia sau sa fac rost de cartea respectiva?

Cred ca in balanta mea ar fi atarnat mai mult dorinta de a avea si a citi acea carte.

Uneori nu inteleg dorinta asta excesiva, zic eu, a unora de a fi foarte legali. Insa ma gandesc ca n-o inteleg pentru ca ma raportez la conditiile de aici, din Romania, unde, de exemplu, o editura isi permite sa nu plateasca deloc serviciile unor traducatori (eu sunt unul dintre exemplele de traducatori ţepuiţi, de o editura cu renume), si unde multi cauta sa insele, statul sau persoanele particulare, nu importa pe cine, ci doar sa insele (oare ce frustrari o fi ascunzand setea asta imensa de a insela pe altul?!!?).

Poate ca in tarile civilizate legea este respectata, omul este respectat, statul este respectat. Si atunci este normal si de bine sa dai in gât pe cineva care merge pe alaturi, pentru ca a facut 10 dolari in plus sau pentru ca a vandut copia xerox a unei carti.