Se afișează postările cu eticheta thriller. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta thriller. Afișați toate postările

joi, 28 noiembrie 2019

Pacienta tacuta de Alex Michaelides. Recenzie



Pacienta tacuta de Alex Michaelides. RecenzieTitlu - Pacienta tăcută
Titlul original - The silent patient
Autor - Alex Michaelides
Traducerea - Dana Ligia Ilin
Editura - Litera
Colecția - Buzz Books
Preţ - 47 lei / 368 pagini
Anul apariţiei - 2019 
ISBN - 978-606-33-3606-5
Gen - thriller psihologic
Comercializată pe Libris

Pacienta tăcută de Alex Michaelides îți arată exact ce tip de carte își propune să fie încă de la prima frază: „Alicia Berenson avea treizeci și trei de ani când și-a ucis soțul.”

Pentru persoanele cărora le plac misterele și thrillerele psihologice, această carte este ceea ce le trebuie. De la lansarea sa din februarie 2019, romanul a urcat în topul celor mai bine vândute cărți și se pare că s-a făcut și un film pe această temă, sau cel puțin există o propunere în acest sens.

Pacienta tacuta de Alex Michaelides. Recenzie

Acțiunea romanului (atenție, spoilere!)


În urmă cu șase ani, Alicia Berenson, o cunoscută pictoriță, și-a ucis soțul (toate indiciile duc la această concluzie, deși nu există martori la crimă și nici probe concludente) și nu a mai rostit niciun cuvânt de atunci. Gabriel a fost găsit legat de un scaun și plin de răni de gloanțe pe față, iar ea a fost condamnată la scurt timp după aceea. Prețul tablourilor ei crește, deși ea este închisă într-un centru psihiatric de maximă securitate din apropiere de Londra.

Theo Faber este un psihoterapeut criminalist care speră să o trateze pe Alicia, s-o determine să vorbească și să descopere misterul din spatele uciderii soțului ei. Că poate, până la urmă, ea doar se afla la locul faptei, dar nu l-a ucis pe bărbat și nici nu poate spune cine a făcut-o, de aceea a ales să tacă. Singurul indiciu este un unic tablou pe care Alicia l-a pictat de când a murit soțul ei, și pe care l-a semnat cu numele Alcesta (un personaj din mitologia greacă care se sacrifică în locul soțului ei, pentru a-l salva de la moarte).

Pacienta tacuta de Alex Michaelides. Recenzie

Recenzie


Acțiunea cărții începe molcom și am citit-o fără prea mare interes la început, dar pe măsură ce povestea curgea, am accelerat ritmul. Theo Faber, naratorul romanului, este obsedat de Alicia („pacienta tăcută”) și este hotărât să fie terapeutul care o va face să vorbească pentru prima dată de când și-a ucis soțul. Simte că ea este cineva de care trebuie să aibă grijă, pentru că prin ea se vor vindeca și unele traume personale ale lui Theo. În acest proces, el încalcă regulile profesionale despre relația cu pacienții, dar aceea este calea care îl va duce către succes.

În roman aflăm despre viața lui Theo și cum decurge relația lui sentimentală, iar la un anumit punct totul începe să se lege. Nu întâmplător Theo vrea să se ocupe de Alicia. Există un soi de cerc vicios aici, și personajele sunt legate între ele. Cartea are mai multe răsturnări de situație și pasaje care cer o anume atenție, pentru că sunt relatări din trecut, deși eu, una, mi-am dat seama de asta ceva mai târziu. Poate că aceste răsuciri ale acțiunii și stările de suspans pe care Michaelides le crează în mintea cititorului pot să pară enervante, depinde la ce te aștepți de la această carte.

Adevărata bogăție a romanului constă în personajele în sine. Alex Michaelides creionează excelent personajele și are talentul de a-l face pe cititor să le iubească sau să le urască; în plus, cititorul nu știe, la un moment dat al lecturii, în cine să aibă încredere. Este o schimbare revigorantă față de multitudinea de thrillere psihologice clasice. Pacienta tăcută, în schimb, își poartă personajele feminine cu un comportament uluitor de puternic, evaziv și șmecheresc, dacă-mi permiteți.

Pacienta tacuta de Alex Michaelides. Recenzie

Cărții îi lipsește un anume element romantic, deși acesta nu este neapărat un minus al romanului. Totuși, maniera în care terapeutul se luptă cu căsătoria sa și amintește despre cât de mult își iubește soția, este cu adevărat uimitoare. Contrastul dintre pacient și terapeut și asemănările tragediilor cu care s-au confruntat la vârste fragede contribuie la disperarea și revolta cititorului, în timp ce complotul se dezvăluie alături de secrete, trădări și alianțe.

O temă plăcută de-a lungul romanului este aluzia la mitologia grecească și a naturii sale convingătoare, în pofida faptului că autorul este parțial grec. În ciuda concentrării sale psihologice, romanul este profund tragic, ușor de citit. Cartea atrage cititorul spunându-i povestea unei femei care nu o poate s-o spună singură. Cireașa de pe tort este conștientizarea faptului că acest roman este complex, inteligent și, de ce nu?, distractiv. Dezvăluirea finală din Pacienta tăcută nu este dezamăgitoare, deși previzibilă cumva. Bine scrisă, în ciuda faptului că este o carte de debut, bine închegată - autorul este scenarist de film - nu e de mirare că deja se lucrează la ecranizarea sa, pentru că garantat va fi un film care te va ține cu sufletul la gură până la final.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin tweet










miercuri, 16 ianuarie 2019

Identitati furate de Douglas Kennedy. Recenzie



Identitati furate de Douglas Kennedy. RecenzieTitlu - Identități furate
Titlul original - The big picture (apărută prima dată în 1997)
Autor - Douglas Kennedy
Traducerea - Mihaela Simona Mărculescu
Editura - Orizonturi+Sirius
Colecția - Literatură universală
Preţ - 13 lei, 408 pagini
Anul apariţiei - neprecizat
ISBN - 973-9342-51-5
Gen - aventura, crimă, thriller
Comercializată pe Libris

Acest prim roman de Douglas Kennedy tradus la noi, este un best seller internațional de mare și neașteptat succes. Se spune despre autor că poate rivaliza cu celebrul John Grisham. Eu nu am citit nimic de John Grisham, dar voi, cei care ați răsfoit cărțile lui, poate aveți o părere deja formată și puteți opina în cunoștință de cauză.
Dar să vedem ce ne propune Douglas Kennedy în cartea sa, care se poate achiziționa și online de pe site-ul libris.ro

[Atenție! Urmează spoilere!]
Ben Bradford este un avocat de pe Wall Street, care trăiește o viață confortabilă în Connecticut, cu soția și doi copii mici, dar se pare că se îndreaptă destul de devreme spre criza de la 40 de ani. El și-a dorit de mic copil să fie fotograf, are o colecție valoroasă de aparate foto vechi și rare, totuși simte că viața îl îndepărtează de la această dorință a sa.

Din amintirile lui Ben aflăm că de mic dorea să fie fotograf, dar atât la presiunile tatălui său cât și datorită neșansei, a trebuit să facă ceva ce nu-i plăcea deloc. În trecutul lui Ben există o femeie care i-a influențat cumva destinul. Kate Brymer fusese prietena lui în facultate și, la un moment dat, decid să petreacă un an la Paris. Ea își găsește rapid un loc de muncă, iar apoi îl părăsește pe Ben pentru șeful ei. Astfel, singur și fără loc de muncă, el trebuie să se întoarcă în țară și să accepte, învins, drumul de viață trasat de tatăl său.

Beth, soția lui, este o scriitoare frustrată, care se înstrăinează din ce în ce mai mult de el. Apoi Ben descoperă că ea are un amant, în mod ironic, un alt fotograf eșuat, și acceptă o confruntare cu bărbatul, Gary Summers, pe care Ben, în furia lui acumulată în timp, îl omoară. Ben caută să-și ascundă cu atenție crima, dispare și apoi preia identitatea victimei, încercând să-și construiască din detalii o moarte, aparent, accidentală și apoi să-și facă o nouă viață, necunoscută, într-un loc îndepărtat. În cazul lui Ben, aceasta are loc într-un oraș mic din Montana, iar viața lui este bogată în ironii ale sorții, de exemplu tardivul său succes ca fotograf. Iar până la urmă, va trebui să dispară din nou. [Aici se termină spoilerele!]

Cartea este convingătoare, plină de sensuri, de similitudini cu, probabil, multe dintre propriile noastre vieți. Romanul Identități furate abordează problematici delicate cum ar fi căsătoria și divorțul, identitatea, crima, pasiunea, visele, responsabilitatea și durerea. Fiecare dintre aceste teme lasă impresii de durată asupra cititorului și rezonează cu acesta.

Douglas Kennedy s-a născut la New York în 1955, ca fiu al unui broker de bursă. I-a plăcut să studieze istoria și, conform propriilor spuse, a considerat că acest hobby l-a făcut un bun romancier. La 22 de ani se mută la Dublin, unde învățase un an la Universitatea Trinity College și, după un scurt ocol prin teatru, a început să scrie și să publice cărți. Prima sa carte, o povestire despre călătoriile sale în Egipt, se numește Beyond the Pyramids/Dincolo de piramide. Kennedy este autorul a douăsprezece romane, printre care se numără și best seller-ul Identități furate.

Mai mult de 14 milioane de copii ale romanelor sale au fost vândute în întreaga lume, iar opera sa a fost tradusă în douăzeci și două de limbi. Cărțile lui Kennedy au adesea acțiunea în Europa. În noiembrie 2009, a primit primul "Mare Premiu al ziarului Figaro", acordat în Franța, pentru popularitatea romanelor sale.


Pentru alte recenziil
vă rog accesați pagina Recenzii cărți.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












luni, 1 octombrie 2018

Biblia pierdută, de Igor Bergler. Recenzie



Biblia pierdută, de Igor Bergler. RecenzieTitlu - Biblia pierdută
Autor - Igor Bergler
Editura - RAO
Preţ - 47 lei, 554 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 973-606-609-903-5
Gen - aventură, thriller
Comercializată pe Libris

Acum câteva luni am văzut prima dată mai multe reclame pe net la Biblia pierdută și cartea a început să-mi atragă atenția. Mi-am dat seama că era o carte de mare succes la public, însă aveam impresia că Igor Bergler e numele unui autor rus. Și mă întrebăm, oare ce-o fi scris acela așa de bine că i se vinde romanul ca pâinea caldă! :) Când am mai citit despre ea că e ceva oarecum din aceeași zona ca și romanele lui Dan Brown, m-am decis să o comand online. Numai că între timp aflasem că autorul e român și începeam să am unele îndoieli. Cartea a venit, am început s-o citesc, și... n-am mai lăsat-o din mână decât ca să fac mai repede hârțoagele pentru serviciu și să mă pot întoarce la deliciul lecturii acestui roman românesc teribil de bun.

Mulți recenzori și cititori spun că Biblia pierdută seamănă cu romanele lui Dan Brown, mă repet. Însă nu e un fel de copiere cu mici modificări, nici pe departe. Da, sunt niște asemănări, așa, la modul foarte general, cartea aparține genului mixt aventură, thriller, policier, suspans, spionaj, istorie, la fel ca și cele ale lui Brown, eroul, profesorul Charles Baker este profesor la universitatea Princeton, tot așa cum Langdon este profesor la Harvard. Amândoi se trezesc în mijlocul unor situații detectiviste fără voie, amândoi sunt ajutați de personaje feminine în rezolvarea misterelor, și amândoi au o pasiune - Baker pentru istorie, Langdon pentru simbolistică. Iar asemănările se cam opresc aici. Baker nu este o copie a lui Langdon și nici întâmplările pe care le trăiește acest personaj nu sunt o replică a acelora imaginate de Dan Brown pentru eroul său.

Biblia pierdută, de Igor Bergler. Recenzie


Revenind la Biblia pierdută, Bergler își plimbă personajul într-o Românie contemporană, unde acesta a venit din două motive, unul oficial, o conferință științifică, și altul neoficial și relativ secret. Însă secretul fusese deja descoperit și de alții iar ceea ce caută Charles Baker - o sabie, care ar aparține familiei sale, și o biblie, prima tipărită de părintele tiparului, Johannes Gutenberg și finanțată, se pare, de însuși Vlad Țepeș - sunt artefacte căutate și de alții, care au interesul ca acea Biblie să stea ascunsă bine și să nu fie relevată omenirii.

Romanul începe într-un stil aș zice neo-gotic, cu un bărbat care se trezește într-un fel de cavou lipsit de lumină și descoperă că se află lângă niște cadavre mutilate și intrate întrucâtva în putrefacție, dar o umbră vine și îl suprimă și pe el. Apoi intră în scenă Charles Baker și se urmărește un alt fir al cărții. Însă chiar și așa, alte crime teribile se întâmplă iar lui Baker, agentul Interpol Christa îi atrage atenția că lui îi sunt adresate, ca și cum cineva ar vrea să-i transmită un mesaj. Christa aflase că la locul crimelor s-au găsit niște elemente comune, și în ultimul caz, o carte de vizită a profesorului cu un diavol verde, ciudat desenat pe ea.

Biblia pierdută, de Igor Bergler. Recenzie   Biblia pierdută, de Igor Bergler. Recenzie

Aventura continuă în afara țării, iar în călătoria pe care cei doi o fac cu un tren internațional, aflăm date istorice despre Vlad Țepeș și despre vremea lui, pe care nu cred că le-am găsi în niciun manual școlar. Bergler are un talent deosebit de a împleti ficțiunea și aventura detectivistă cu istoria povestită în așa fel încât nu cred că există cititor să nu fie atras de ea.

Cu toate că există unele scăpări, sau unele lucruri care mie mi s-au părut scăpări scriitoricești - Baker este destul de emfatic și de teatral uneori, așa cum sunt românii, și nu așa cum sunt occidentalii, modești și profesioniști desăvârșiți în ceea ce fac, apoi crimele adiacente, anterioare momentului la care începe romanul mi s-au părut inutile și puțin credibile - adică de ce ar omorî cineva câte 3-4 oameni odată, în mai multe rânduri, doar ca să îi atragă atenția profesorului, când există modalități mult mai discrete de a o face? - per ansamblu Biblia pierdută nu e un roman de ratat, dimpotrivă, este una dintre cele mai bune cărți scrise vreodată de un autor român, și tirajul de cca 100.000 de exemplare o dovedește din plin. Stilul autorului e foarte cinematografic, cartea se citește rapid, cu toate că mustește de informație de valoare, totul se vizualizează ușor cu ochii minții, de parcă ai vedea un film.

Recomand romanul oricui este pasionat de genul în care scrie Dan Brown, de aventură, thriller, poate și un pic de horror; celor care adoră să citească ficțiune împletită cu istorie, ca și celor care caută suspansul dintr-un roman bun.
Iar pentru cei care au citit deja cartea, am o întrebare - cine este umbra din prologul romanului ? :P


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!


Facebook Share tweet Google plus pin











joi, 6 septembrie 2018

Simbolul pierdut de Dan Brown. Recenzie



Simbolul pierdut de Dan Brown. RecenzieTitlu - Simbolul pierdut
Titlul original - The lost symbol
Autor - Dan Brown
Traducerea - Adriana Bădescu
Editura - RAO
Colecția - RAO Class
Preţ - 19 lei pe Libris, 602 pagini, ediția de buzunar
Anul apariţiei - 2009
ISBN - 973-540-138-2
Gen - thriller, acțiune
Comercializată pe Libris

Simbolul pierdut de Dan Brown este o continuare a celor două romane de succes anterioare, Îngeri și demoni (2000) și Codul lui Da Vinci (2003). Protagonistul seriei, Robert Langdon, este încă o dată prezent, deoarece se află implicat într-un alt mister axat pe coduri, simboluri și legende, de data aceasta în Washington DC. Urmând o rețetă de succes, în liniile sale generale, Dan Brown recurge la același plan în toate romanele sale: Langdon și un apropiat al său este pus într-un pericol iminent care trebuie dezamorsat în maxim o zi. O femeie i se alătură de fiecare dată și împreună trec prin pericole pe care le depășesc ca să găsească o soluție convenabilă la problemele în mijlocul cărora se află. Acțiunea nu e lipsită de urmăriri, crime, răzbunări, elicoptere, trenuri rapide, subsoluri și secrete dezvăluite, ori care sunt odată pentru totdeauna distruse. Toate acestea, presărate din plin cu simboluri și referințe la înțelepciunea antică.

Simbolul pierdut de Dan Brown. Recenzie


[Atenție! Urmează spoilere!] Așadar, după ce se întoarce din Europa, Robert Langdon este chemat la Washington D.C., de către un bărbat care se dă drept asistentul mentorului său, Peter Solomon, ca să vorbească la o prestigioasă acțiune caritabilă la Institutul Smithsonian, despre masonerie. Partea mai neplăcută este că întrunirea are loc în acea seară, iar Langdon este la mile distanță. Cu toate acestea, interlocutorul de la telefon îi explică profesorului Langdon că are un avion particular la dispoziție pentru ca totul să se desfășoare rapid. Între timp ne este prezentat un personaj ciudat, Mal'akh, un tip tatuat peste tot, mai puțin zona fontanelei, însă și acolo are de gând să-și tatueze un ultim desen din vechime, un simbol puternic, care ar avea darul de a-i conferi puteri neobișnuite.

Simbolul pierdut de Dan Brown. Recenzie


Când Langdon ajunge la locul anunțatei întruniri își dă seama că totul e o minciună și află că asistentul lui Solomon era, de fapt, un impostor (Mal'akh) care l-a păcălit ca să-l aducă la Capitoliu. Acolo ajunge într-o cameră adiacentă din clădire și vede, la fel ca alți turiști, mâna tăiată și însângerată a lui Solomon, despre care așa-zisul asistent spusese că va muri dacă Langdon nu acționează să-l salveze. Pe unul dintre degete este un inel care poartă semnul celei mai înalte prețuiri a francmasonilor. Fiecare dintre degete este tatuat, ca și palma, cu simboluri pe care numai Langdon le înțelege. Astfel, profesorul își dă seama că tatuajele sunt o invitație pentru deblocarea misterelor anticilor și că invitația îi era adresată lui.

În curând, un număr de înalți oficiali ai securității naționale îi cer lui Langdon să-i ajute, întrucât el este singurul capabil să descifreze invitația misterioasă. Langdon, șeful securității Capitoliului, Trent Anderson, și Sato, un oficial CIA, se află într-o cameră subterană a clădirii Capitolului Statelor Unite, care poartă în ea o amprentă cunoscută numai lui Langdon și masonilor din întreaga lume. Între timp, sora lui Solomon, Katherine, care lucrează într-un laborator secret construit de fratele ei, în adăpostul Smithsonian, în domeniul noeticii, consideră ciudat că Peter nu-i răspunde la telefon. Cunoscută de un misterios dr. Abbadon, care susține că a lucrat cu Peter, Katherine află că fratele ei a împărtășit unele dintre cercetările sale secrete cu doctorul, amănunt care o șochează.

Simbolul pierdut de Dan Brown. Recenzie


Katherine ajunge rapid în vizorul lui Mal'akh, care mai întâi îl ucide pe asistentul acesteia, Trish Dunne, înecându-l într-un container cu un calmar gigantic conservat. Katherine se confruntă cu o amenințare similară, dar printr-o combinație de inteligență și noroc, reușește să scape. În timp ce Mal'akh nu poate să o omoare așa cum plănuise, ea se îngrozește când își dă seama că nebunul și-a pus în aplicare un al doilea plan, printr-o explozie masivă care distruge laboratorul și toate cercetările pe care le conține. [Aici se termină spoilerele!]

Katherine și Robert își unesc forțele, în cele din urmă, într-o încercare disperată de a-l salva pe Peter Solomon de un nebun hotărât să-l bucățălească de viu și să dezvăluie lumii informații care ar putea schimba viața așa cum o știm. Pe parcursul cărții, a cărei acțiune se desfășoară într-o singură zi, ca de obicei în romanele lui Dan Brown, prin câteva flashback-uri ni se dezvăluie cine este acest Mal'akh și care este legătura lui cu Peter Solomon și în special cu fiul, ucis mai demult, al acestuia.

Simbolul pierdut de Dan Brown. Recenzie


Simbolul pierdut este un thriller captivant, energic, plin de acțiune, scris în stilul caracteristic lui Dan Brown, care va ține cititorii cu sufletul la gură până la deznodământ. Chiar dacă are câteva sute bune de pagini și se află printre cele mai lungi romane ale sale, Dan Brown nu se dezminte și atrage cititorul avid de o cunoaștere a legendelor și simbolurilor vechi, la care altfel nu ar avea acces.


Cartea Simbolul pierdut de Dan Brown poate fi cumpărată din librării, de pe librăria online Libris, de pe site-ul editurii sau de pe alte site-uri partenere.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin










luni, 25 iunie 2018

Jurassic World Fallen Kingdom, 2018. Recenzie.



Jurassic World Fallen Kingdom, 2018. Recenzie.Titlul original: Jurassic World Fallen Kingdom
Traducere - Un regat în ruină
Gen: S.F., aventură, acțiune, thriller
Producător: Universal Pictures, 2018
Rețeaua de distribuție: Universal Pictures, care este și deținătorul drepturilor de autor
Regia: J.A. Bayona
Scenariul: Derek Connolly și Colin Trevorrow după personajele din romanul Jurassic Park de      Michael Crichton
Distribuția: Chris Pratt (Owen), Bryce Dallas Howard (Claire), Rafe Spall (Elli Mills), Justice Smith (Franklin Webb), Daniella Pineda (Zia), Geraldine Chaplin (Iris), Jeff Goldblum (Malcolm).

La trei ani după incidentul din primul film din seria Jurassic World, Insula Nublar a fost abandonată. O echipă de mercenari sosește pe insulă pentru a colecta ADN-ul din resturile osoase ale unui exemplar de Indominus rex, care se află lângă lagună. După recoltarea fragmentului osos, cei doi mercenari care au luat geanta cu probele sunt atacați de un Mosasaurus și un Tyrannosaurus rex și mâncați. Restul echipajului abia scapă, dar poarta lagunei este lăsată deschisă, permițând Mosasaurului să scape în ocean.

În Congres se dezbate dacă insula să mai fie în continuare un parc de dinozauri sau să fie distrusă de vulcanul care va erupe în curând. Statul se pronunță în favoarea distrugerii insulei și a dinozaurilor rămași, dar cei care nu doresc moartea unor exemplare prețioase pentru știință sunt contactați de anumite persoane care susțin că vin din partea unei asociații de protecție a dinozaurilor. Astfel, exemplarele prețioase, printre care Blue, ultimul velociraptor, un exemplar foarte inteligent, sunt transportate în afara insulei cu puțin înainte ca vulcanul să ardă totul în jur.

În realitate, cei care au aranjat salvarea dinozaurilor sunt traficanți de animale create genetic ca să ucidă, pentru a putea fi folosite în acțiuni militare. Licitația dinozaurilor începe, culminând cu suma exorbitantă pe care rușii o oferă pe un exemplar prototip, numit Indoraptor, un dinozaur feroce care ucide din plăcere. Însă cușca în care stă este distrusă și de aici începe coșmarul. Aceea care poate să-l învingă este Blue, dar o va face ea având în vedere că dinozaurul creat în laborator este tot un raptor?

Bineînțeles, până la urmă lucrurile scapă de sub control tocmai când eroii se așteaptă mai puțin, iar în final lumea este avertizată că va trebui să se obișnuiască cu ideea de a trăi împreună cu dinozaurii. Exact cum se ajunge aici, vedeți voi în film :) Astfel, prevăd o continuare a acestei serii, peste câțiva ani.

În general, filmul este reușit, animațiile sunt excelente, acțiunea predomină, filmul e alert. Se ridică peste media filmelor de acest gen, care de multe ori sunt mediocre sau de-a dreptul slabe (de exemplu, jalnicul Jurassic attack), iar pe imdb.com are deja o notă foarte bună, de peste 8. Mie mi-a plăcut acest film, nu am avut cine știe ce așteptări de la el, și nu m-a dezamăgit cu nimic. Însă tot primul Jurassic Park, cel regizat de Steven Spielberg, mi s-a părut cel mai bun film din serie.

sursă foto, print screen după fotografia publicată de cinemagia.ro




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin










miercuri, 30 mai 2018

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie



In spatele usilor inchise de B. A. Paris. RecenzieTitlu - În spatele ușilor închise
Titlul original - Behind closed doors, 2016, U.S.A.
Autor - B.A. Paris
Traducerea - Lidia Grădinaru
Editura - TREI
Colecția - Fiction Connection
Preţ - 35 lei, 304 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-606-400-186-3
Gen - thriller psihologic
Comercializată pe Libris

Despre cartea În spatele ușilor închise trebuie să spun dintru început că n-am putut s-o las din mână până când n-am terminat-o. Am citit-o în două sesiuni, o seară prelungă și o dimineață devreme. Am dormit între timp doar cât să fiu în stare să citesc și restul cărții, și mai apoi mi-am făcut somnul de noapte, undeva pe la 12 ziua. În spatele ușilor închise nu e vreo carte de premiu Nobel pentru literatură, sau altceva de genul. Nu are figuri de stil, nu are descrieri generoase, nu tu personificări sau comparații căutate îndelung. Nu. Nimic din toate astea. Și totuși e o carte pe care n-o poți lăsa din mână până când nu o termini de citit, și asta este o calitate imensă la un roman.

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie

Autoarea conduce atât de bine acțiunea lineară - da, lineară! - a romanului, că pur și simplu ești curioasă să vezi ce se întâmplă cu Jack, sau cu Grace, sau cu Millie. Dar să vă povestesc câte ceva despre personaje. Jack este un avocat bun care n-a ratat nici un proces, apărând femei abuzate de soți. Grace este femeia care se îndrăgostește lulea de el, pentru că arată ca un actor de cinema și se poartă ca un gentleman de pe vremuri, sucind mințile tuturor femeilor din jurul lui numai prin atitudinea asta de epocă. Millie este sora mai mică a lui Grace, născută cu sindrom Down, și în carte are un rol covârșitor de la un moment dat încolo, pentru că prin inteligența ei, deși afectată de boală, schimbă destinele tuturor personajelor implicate în roman.

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie

B. A. Paris, aflată la prima ei carte cu acest roman, debutând la 58 de ani, mărturisește, răspunzând la întrebarea unei cititoare, că a scris cartea inspirându-se din realitate. Ea, dna Paris, are niște vecini care par cuplul perfect, și de aici, gândindu-se că în spatele ușilor închise se poate ascunde cu totul altceva, a lăsat imaginația să zboare. Grace și Jack se căsătoresc suspect de rapid după ce fac cunoștință într-un parc. Ceea ce am considerat unul din marile minusuri ale cărții este că Grace nu-și pune prea multe întrebări referitoare la Jack și la cererea lui de mariaj atât de grăbită. Ea se gândește oare când se va culca Jack cu ea, că doar n-o să se mărite cu un tip cu care n-a făcut încă dragoste? Și eu care credeam că doar n-o să se mărite cu un tip despre care practic nu știe mai nimic??!? Dar în fine... am trecut peste asta și am citit mai departe cu înfrigurare. La urma urmei, cu nebuneala din mintea unei femei îndrăgostite la prima vedere, nu te pui.

[Atenție! Urmează spoilere! spoiler = rezumat din acțiunea romanului]

După nuntă, în așa zisa lună de miere din Thailanda, Jack își dă jos masca, într-o confesiune crudă, lipsită de toată reverența și toate bunele maniere de până atunci, dezvăluind un maniac și un criminal care în copilărie și-a ucis cu bestialitate mama, abuzată de soț. Grace e uluită și încearcă să fugă de el, la propriu, dar felul în care ea acționează îl îndreptățește pe Jack să demonstreze lumii că soția lui este instabilă psihic. Având o încercare de sinucidere la activ cu ani în urmă, Grace devine victima perfectă și nu poate demonstra că este întreagă la minte, mai ales că scumpul ei soț a fost foarte abil și i-a strecurat o folie de antidepresive în geantă. Pastilele sunt văzute de personalul hotelului când ea țipă isteric că Jack este un criminal și că trebuie să ia legătură cu ambasada Marii Britanii. Cineva care privește din afară, îl crede sută la sută pe Jack, expert în meandrele psihicul omenesc, care știe cum să facă niște aparențe să treacă drept adevăr incontestabil și care este un manipulator de profesie.

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie

Grace își petrece mai toată luna de miere pe balconul camerei de hotel, unde o încuie Jack, ca să se bronzeze și să creadă vecinii că ea a făcut plajă în Bangkok. Când ies amândoi în oraș, el are grijă s-o fotografieze în diverse costumații și ipostaze, ca să arate prietenilor ce bine s-au simțit. Revin acasă și apoi zilele trec. Grace și Jack devin nedespărțiți. El îi interzice soției orice obiect prin care ea ar putea comunica: telefonul mobil, pixurile, dermatografele, totul. Orice face ea, inclusiv mersul la toaletă când iau masa în oraș socializând cu vecinii, el supraveghează. Grace nu este lăsată singură decât în camera ei de acasă, zăbrelită și fără nici o legătură cu lumea exterioară. Jack o terorizează psihic când ea face un pas greșit (adică se abate de la regulile impuse de el), cu pedepse diverse, printre care cel mai des îi interzice lui Grace s-o vadă pe Millie, sora pe care ea o iubește foarte mult și cu care vor locui după majoratul fetei, care se apropie. A doua pedeapsă folosită, este încuierea ei într-o încăpere goală și întunecată de la subsol cu pereții pictați în roșu, ca într-o carceră. De fapt, Jack, care este un sadic și se hrănește cu frica celorlalți, o vrea pe Millie, pe care o vede victima lui perfectă și femeia pe care o poate înfricoșa în așa fel încât să-i producă lui plăcere. Dar pentru asta trebuie s-o țină ca pe o ostatică pe Grace.

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie

[Aici se termină spolierele!]

În acest joc perfect dintre un călău și victima sa intervin niște fisuri. Grace învață să evite pedeapsa devenind cooperantă în aparență, lucru care-l enervează pe Jack. Apoi, el face două greșeli, ambele legate de Millie, pe care o subestimează. Iar Millie dă totul peste cap cu un singur gest... finalul este neașteptat, cu toate că mă gândisem și la varianta asta, dintre mai multe. Mereu așteptam să văd ce se mai întâmplă și mă minunam cum de vecinii nu-și puneau niște întrebări, de la un moment dat încolo. Însă romanul este scris la persoana I-a, și toată acțiunea este văzută prin ochii și mintea lui Grace. Nu știm ce gândesc și ce fac celelalte personaje decât atunci când Grace este în scenă.

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie

În spatele ușilor închise este un roman psihologic care descrie un caz de sindrom Stockholm. Victima cooperează cu călăul, dar în realitate, numai pentru a nu suferi și mai mult, cu toate că Grace are momente când speră că Jack s-ar putea îndrepta și ar putea deveni un bărbat normal. Cheia soluției de ieșire din acest sindrom o are cineva din afară (Millie), dar în timp, victima începe să semene întrucâtva cu călăul său și rolurile se inversează, ori dacă nu în totalitate, cel puțin se echilibrează balanța. Grace învață de la Jack să se prefacă și să mintă perfect. Ceea ce se dovedește esențial pentru ea când ecuația e pe cale să se rezolve.


Mulțumesc librăriei online Libris pentru oportunitatea de a citi acest roman. În spatele ușilor închise de B. A. Paris se găsește pe Libris, pe site-ul editurii, sau pe alte librării online partenere.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!












duminică, 4 februarie 2018

Carari clandestine de Emmanuel Kattan, recenzie



Carari clandestine de Emmanuel Kattan, recenzieTitlu - Cărări clandestine
Titlul original - Les lignes de desir, ed. Boreal, 2012
Autor - Emmanuel Kattan (Canada)
Traducerea - Diana Crupenschi
Editura - Univers
Colectia - Romanul sec. XXI
Preț - 30 lei, 190 pagini
Anul apariției - 2015
ISBN - 978-606-8631-37-0

Cărări clandestine este o carte care poate fi privită în mai multe feluri. Unii zic că este un roman de găsire a identității, alții că e o carte polițistă, alții că este un thriller. Dacă o citești, găsești câte puțin din toate astea adunate la un loc. În plus, e un roman contemporan despre un subiect fierbinte și sensibil al zilelor noastre, care sângerează constant pe trupul planetei: conflictul Israeliano-Palestinian din Orientul Mijlociu. Însă Emmanuel Kattan, observator fin al firii omenești, a îmbrăcat un subiect de politic fiction într-o poleială polițistă și o intrigă bine condusă din vârful peniței.

Carari clandestine de Emmanuel Kattan, recenzie

Romanul începe cu Daniel Benzaken, un bărbat de vârsta a doua, care se află în avionul de Ierusalim, plecat din Montreal, ca s-o găsească pe fiica lui, Sara, dispărută de două săptămâni. Tânăra studentă se hotărâse să-și continue studiile de arheologie în Israel, dar ea nu era conștientă de pericolul potențial care o aștepta odată cu această alegere.

Carari clandestine de Emmanuel Kattan, recenzie

Sara este pe jumătate evreică, după tată, pe jumătate musulmană, după mamă. Pentru oamenii din țara în care vine să studieze, ea reprezintă exact falia dintre cele două comunități aflate de secole în conflict religios, etnic și politic, iar faptul că este și una și cealaltă, dă naștere unor invidii care degenerează abrupt si tragic.

Carari clandestine de Emmanuel Kattan, recenzie

În Ierusalim se împrietenește cu Samira, o tânăra musulmană, care o duce la fel de fel de manifestații cu tentă politică și care îi dezvăluie noua lume și mentalitate în care va trebui să se adapteze. După aceea o cunoaște și pe evreica Tamar, care îi arată cum stau lucrurile din celălalt punct de vedere. Sara nu se identifică în niciun fel și nu poate să facă o alegere fără să se nege pe ea însăși, pe jumătate. Apoi îl cunoaște pe Avner, care este evreu, și se îndrăgostește de el, dar relația lor se deteriorează și se despart. În viața tinerei apare arabul Ibrahim, pentru care ea face o pasiune, dar iubirea lor este umbrită de gelozia lui Avner, pe de o parte, și de ura lui Tareq, vărul lui Ibrahim, pe de altă parte. Tareq nu înțelege de ce vărul său trebuie să iubească o femeie cu origini evreiești. Toate acestea, ca și amenințările fățișe pe care le trăiesc zi de zi, îi determină pe cei doi îndrăgostiți să plănuiască să plece la Montreal, dar subit, amândoi dispar...

Carari clandestine de Emmanuel Kattan, recenzie

Când Daniel sosește la Ierusalim îl cunoaște pe comisarul Nathan Ben-Ami care conduce ancheta dispariției Sarei. Cu ajutorul lui, al Samirei și al jurnalului lăsat de Sara în urma ei, Daniel începe să o cunoască pe fiica sa cu adevărat, dându-și seama că multe din laturile personalității ei nici nu i le știa. Romanul prezintă alternativ pagini de jurnal, e-mail-urile schimbate de Sara cu tatăl său și evenimentele curente ale anchetei care înaintează greu. La un moment dat este găsit cadavrul fetei, dar nu și făptuitorul. Însă pentru Daniel, acest lucru nu mai contează. El va trebui să trăiască de acum încolo cu acest imens gol generat de dispariția singurului său copil. Deși nu este un tip credincios, începe să se roage pentru sufletul Sarei și să rostească incantații.

Carari clandestine de Emmanuel Kattan, recenzie

Și poate că, acolo, în profunzime, unul din nivelurile semantice ale romanului Cărări clandestine este spiritualitatea. Cred sincer că firul roșu al cărții îl reprezintă, de fapt, sporadicele referiri biblice, iar leitmotivul acestor Cărări clandestine stă pitit în primele zece pagini:

"Dumnezeu n-are nevoie ca noi să credem în el. Tot ce își dorește el e să ne purtăm ca și cum ar fi acolo."

Mulțumesc editurii Univers pentru lectura acestei cărți. 
Cărări clandestine poate fi cumpărată direct de pe site-ul editurii, de aici, sau de la librăriile partenere.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!






Pentru alte recenzii vă rog accesați pagina Carti.