Furtuna pe Bosfor rezumat episodul 50

Harun discută cu Dilara în curtea vilei şi îi spune că o iubeşte, să nu aibă încredere în manipulările altora. Cihan, ajuns şi el acasă, vede maşina lui Harun parcată şi apoi îl găseşte în curtea casei sale. Cihan îşi pierde controlul şi sare la bătaie în timp ce Dilara leşină, ceea ce pune capăt agresiunii dintre cei doi duşmani. Cihan o duce pe Dilara în casă, pe un pat iar el şi Ozan o veghează cu rândul şi o sfătuiesc să rămână liniştită. După ce medicul de familie o vizitează la domiciliu, Dilara şi Cihan hotărăsc să meargă la Londra să avorteze, pentru că în Turcia nu mai este posibil, termenul legal de a face avort a trecut deja.

Alper şi Solmaz sunt anchetaţi în camere separate, în timp ce un bărbat şi o femeie, sora vitregă a lui Alepr, dau interviuri despre această anchetă în curs. Acuzaţiile se pare că sunt în legătură cu tatăl lui Alper, care ar fi fost ucis de el si Solmaz cu o supradoză de medicamente ca să-i moștenească averea. Sora lui l-a dat în judecată pentru că a fost informată despre moartea tatălui ei abia după 6 luni și acum se va stabili prin test ADN dacă Alper era sau nu fiul bătrânului Tek. Rahmi, care a aflat că Harun a îndrăznit să vină la ei acasă, ia un pistol dintr-un birou de-al lui Cihan şi se duce la Harun să-l amenințe. Discuţia de la ura lui Harun asupra lui Cihan alunecă la iubirea acestuia pentru Dilara, iar Rahmi începe să ezite să tragă. Între timp apare Cagatay care foarte rapid îl dezarmează pe bătrân.
Ozkan se află în atelier şi se uită melancolic la colierul cumpărat pentru Gulseren, acum rupt. Engin încearcă să-l facă să nu se mai gândească la ea şi să nu mai spere degeaba, dar Ozkan se înfurie și îl ia la bătaie. După ce îi cară câţiva pumni lui Engin, îi pare rău că s-a abătut asupra prietenului său.

citiți și episoadele 47-60 pe scurt

Cansu se duce furioasă la locul de muncă al lui Deniz, ca să-i spună vreo două şi să plece. Deniz nu ştie ce să facă, dar şeful lui îl sfătuieşte să fugă după ea şi s-o împace, că-l învoieşte pe ziua respectivă. Deniz aleargă după Cansu, stau de vorbă şi se împacă, el mărturisindu-i că o iubește foarte mult, apoi se duc acasă la el. Lui Nergis nu-i convine deloc acest lucru gândindu-se că dacă nu reuşeşte să-l despartă pe fiul ei de Cansu, toată lumea o să afle despre trecutul ei întunecat din Izmir.

Ozan îşi împarte timpul între mama lui şi Zeynep. Merge la cumpărături şi prin oraş cu Zeynep şi cu micuţa Cemre, apoi la cofetărie, unde cumpără un tort, pentru că este ziua lui Zeynep. Astfel află că ea este cu mult mai mare ca el, împlinind 26 de ani. Târziu în noapte ajung acasă, şi Ozan o ia în braţe pe fetiţa adormită deja, ducând-o în casă. Una din vecine îi pândeşte, bombănind. În aceeaşi seară, Ozkan, beat, se duce la Gulseren la bloc şi începe să strige de jos la ea, către geam, dar Gulseren este cu Derya la o terasă. Cihan e şi el venit la uşa logodnicei lui şi vede că nu e acasă, apoi coboară şi-l găseşte pe Ozkan urlând să audă tot cartierul. La început se enervează pe el, dar văzând cât este de beat, îl ia de subţiori şi-l bagă în maşina lui să-l ducă acasă.

Candan, care l-a văzut pe Cagatay că păzește intrarea in clădirea unde locuiește și se teme acum de răzbunarea lui Harun, îl cheamă iarăşi pe Yildirim la ea şi acesta nici nu intră bine pe uşă că ea îl şi sărută. Yîldîrîm rămâne cu ea peste noapte. Până să plece la birou dimineața, Candan face în aşa fel încât copiază nişte documente şi mistifică semnătura lui. Mai târziu se va întâlni din nou cu Yucel care-i dă indicaţii despre ceea ce are de făcut în continuare, legat de un teren pe care trebuie să-l cumpere de la un anume Halil, dușman de-al lui Yucel.
Gulseren se află la serviciu şi fără să vrea, având laptopul lui Cigdem deschis pe birou, îl vede pe Harun care vorbea la telefon prin internet cu Cigdem, despre ea şi despre Cihan, exact lucruri pe care ea i le dezvăluise cu două minute înainte, că s-a despărțit de Cihan și că vrea să plece din Istanbul în scurt timp. Gulseren este uluită să vadă asta şi preţ de câteva clipe nu se poate dezlipi de pe scaun. Furioasă la culme că s-a lăsat manipulată de Cigdem, când aude că Harun se enervează din cauza despărțirii ei de Cihan și că acesta vrea să-i facă rău, Gulseren dă buzna în birou şi strigă sus şi tare că a auzit tot ce vorbeau. O acuză pe Cigdem că este o viperă, ea ripostează că e o neînțelegere la mijloc, că ea și Harun sunt rude, iar după aceea Gulseren iese din clădire şi ia un taxi ducându-se imediat la Cihan şi îi povesteşte totul despre Cigdem. Surprins că Harun este atât de mult implicat în viaţa lui, Cihan hotărăşte că trebuie să se căsătorească amândoi cât de repede posibil.

A doua zi Dilara şi Cihan deja sunt în zbor spre Londra, însă nici unul nici celălalt n-au spus la nimeni despre motivul real al acestei călătorii. Gulseren, care știa că doar Cihan e la Londra, află că amândoi foștii soți sunt acolo, de la Cansu, pe când erau la masă cu Derya, şi se întristează neştiind ce să mai creadă. În cabinetul medical Dilara este pregătită pentru avort şi i se face o ecografie înainte de injecţia cu anestezic. Privind ecranul pe care se vede fătul care mişcă în uter, Dilara o opreşte pe asistentă să-i facă injecţia, răzgândindu-se...

Tweet

urmează: Furtună pe Bosfor, ep. 51

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte episoade din acest serial 

 vă rog accesați pagina Stele tv. 

Hexipharma, Arsenie Boca si Natural SRL (umor... sau, poate nu?)

Ia să citim noi, un pic, eticheta...
Firma producătoare este Natural SRL. Numele este pe deplin justificat, pentru că în România este ceva natural să îți bați joc de oameni. Dacă te comporți normal ești un dobitoc... nenatural.

Să trecem acum la denumirea comercială "Accasă- prăjiturile tale de acasă". Merge scris cu CC pentru că dacă te exprimi 100% în limba română, nu ești în trend, nu ești cool, deci ești un dobitoc de gherțoi. Așadar "prăjiturile tale de acasă"... Băi nene, mărturisesc cu drag că îmi amintesc de copilărie. Cum ținea mama săraca, frumos stivuite în cămară, borcanele cu emulsifianți, mono-digliceride, fosfați de calciu, propionat de calciu,dextroză ... și câte și mai câte... de-ți lăsa gura apă, de la arsurile de pe esofag. Toate astea erau la îndemână, pe raftul 1. Pe raftul doi, în sticluțe frumos etichetate, mama ținea cu mare grijă, acid ascorbic, colorant caroten, aroma de vanilie extrasă din căcăreze de pârș, acidifianți de tot felul... și câte și mai câte. Săraca mama, le manipula pe toate cu mare atenție, pentru că dacă nu respecta întocmai rețeta, riscam o frumusețe de reacție în lanț și ne mutam cu apartamentul, vreo două cartiere mai încolo. Am ajuns la raftul 3. Un loc umbros și răcoros, unde mama ținea dioxidul de sulf, sulfiții, E-urile de tot felul și nu în ultimul rând trinitrotoluenul. Cu acesta din urmă, aprindea, focul în cuptor și ... în alte apartamente. Evident, pentru a-mi face "prăjiturile mele de acasă".
Așa gătea mama, tradițional, după rețete vechi de sute de ani, moștenite de la niște extratereștri. Mereu am suspectat-o pe mama că are niște legături nefirești cu alte civilizații, pentru că niciun pământean sănătos, nu putea să pună un combinat chimic, într-o prăjitură delicioasă.

Văzând această etichetă am devenit nostalgic. Cum mai dădeam noi fuga de la joacă să mâncăm, direct din tavă, niște nitriți cu cremă de nitrați, pentru ca mai apoi, să revenim la joacă și să ne căcăm prin boscheți, un amestec de azotat de amoniu cu motorină, căruia dacă îi puneai fitil, te arestau ăștia pentru terorism. Ehhh... ce vremuri...
Noroc cu ăștia de la Natural SRL. Fără ei nu aș fi putut să rememorez momente minunate din copilărie. Băi morții mă-tii care patronezi firma asta, tu i-ai da copilului tău să mănânce așa ceva? Ție așa ți-a gătit mă-ta ciorba sau mămăliga, cu hidrogen sulfurat, dimetil-hexan și ouă de acid clorhidric? Mă-ta era Baba-Cloanța și te-a crescut maltratându-te?

PS1: Dacă nu ați văzut termenul de garanție, nu vă panicați. Cu o astfel de rețetă tradițională, din moși-strămoși, a fost îmbălsămat Ramses al 2-lea și uite ce frumos arată.

PS2: Trebuie să explic și titlul. Problema dezinfectanților pentru spitale,diluați în mod criminal de Hexipharma, pot considera că este rezolvată. Practic, de acum se pot achiziționa rulourile de casă de la Natural SRL, urmând ca fiecărui pacient să i se dea maxim o îmbucătură. Și nici nu costă mult. La ce conțin rulourile astea, garantez că infecțiile intraspitalicești își vor da pumni în gură și vor dispărea cum nici rugăciunile la părintele Arsenie Boca nu ar fi dat rezultate mai prompte.


Am găsit azi postarea asta distribuită de pe un cont de facebook al unui anume Claudiu Vasilescu din Ploiesti. M-a amuzat, dar dincolo de stilul haios, spune un adevăr. Pe care oricum îl știm cu toții, și oricum nu prea avem de ales.

sursa

Florile si arbustii de la gradina Bakker [1]

O să scriu probabil câteva episoade, despre experienţa mea cu grădina Bakker. Nu ştiu de ce, când am primit (într-unul din coletele de la bonprix.ro) catalogul lor, n-am căutat şi păreri negative pe net, aşa cum de multe ori fac, măcar să ştiu la ce să mă aştept, dacă mă hotărăsc să comand. Deci, "furată" de pozele lor, am comandat mai mulţi bulbi, arbuşti şi seminţe. Aş fi vrut un alt cadou decât cel oferit online, adică 2 trandafiri agăţători, voiam căsuţa pt păsărele şi 50 de bulbi mix, aşa cum era scris în catalogul tipărit, dar pe acela l-am oferit adminei de la asociația de locatari, în ideea că poate comandă ceva pe asociaţie să ne refacem gardul viu acolo unde nu este şi pe unde pătrund hoţii de flori în grădina noastră.

Mai întâi m-am pomenit că pe site-ul lor nu pot opta să-mi vină coletul prin curier, la uşă, ci trebuie să merg eu să-l ridic de la poştă. Am specificat imediat că-l vreau prin curier, într-un spaţiu rezervat unui comentariu, de pe formularul de comandă online. Pe 7 aprilie am lansat comanda. Pe 14 aprilie, era într-o vineri, mă trezesc cu telefon de la ei şi îmi spun că acum nu se mai poate să schimbe din poştă în curier pt că trebuie anulată comanda şi făcută alta, ceea ce mai durează încă 2 săptămâni. Ei, las lucrurile aşa urmând să văd eu cum aveam să mă descurc, pt că nu am maşină şi până la taxi trebuie să mă deplasez pe jos, pt că poşta nr. 1 e într-o intersecţie mare, nu departe de o staţie de taxi, dar maşinile nu pot parca în imediata apropiere. Pentru că domnişoara de la grădina Bakker îmi promisese că-mi ajunge coletul în săptămâna următoare, deja mă gândeam la mai multe variante de a mă plimba prin centrul oraşului cu coletul care bănuiam că este şi greu, şi voluminos. N-a fost decât voluminos, până la urmă.

Am aşteptat. Şi iar am aşteptat. Coletul meu a sosit luni, 24 aprilie, şi când am plasat codul lui în pagina de tracking a poştei române am văzut că fusese trimis din Bucureşti miercuri după ora 14.00. Vineri ajunsese în Piatra, nu înţeleg la ce a mai stat 3 zile în poştă, în loc să primesc un telefon să vin să-l iau, că nr. meu de mobil era trecut cu litere aldine pe colet??? Luni, pe o ploaie morocănoasă, am plecat la poştă să-mi ridic plantele. Apoi le-am pus în apă pe cele care trebuiau puse în apă, pentru că nu aveam cum să le plantez pe ploaie. Restul le-am desfăcut şi le-am lăsat în balcon, să aibă lumină şi aer. Miercuri am avut noroc de o zi superbă şi am grădinărit cam toată ziua, conform indicaţiilor din cărţulia primită în colet. Şi uitam să zic. Preţurile de la Bakker sunt cam pipărate, dar hai, treacă-meargă, mi-am zis, dacă într-adevăr plantele vin din Olanda, sau de unde vin ele. Însă când am văzut ce pliante mari, multe şi din hârtie lucioasă am primit în colet, mi-am dat seama cam unde s-au dus banii mei. Ori o parte din ei. Apoi, fără să vreau, mergând în Kaufland am văzut că un plic cu seminţe de flori costă 1,5 lei iar la Bakker vreo 9-10 lei. Am simţit aşa, ca o săgeată otrăvită în buzunar. Ei, dar hai, Oano, mi-am zis. Doar nu-ţi pui unghia-n gât pt zece-dooj'de lei, acuma.

Bun. Trecem peste. Hai la săpat grădina şi la plantat tuia albastru, chiparos, zic ei. Acuma, chiparoşii mei - că te obligă să iei 6 bucăţi, la pachet - nu erau nici măcar verzi, erau cam ruginii, dar am zis că poate aşa sunt ei când sunt mici. Am respectat directivele Bakker de plantare, cu minim 30 cm între ei, i-am udat ca să băltească apa, şi am făcut asta aproape zilnic, dar cu siguranţă la 2 zile, până de curând când au reînceput ploile. Chiparoşii mei sunt din ce în ce mai ruginii. Nu îndrăznesc să zic că-s uscaţi, încă. Mai sper că măcar unul din cei 6 puieţi şi-o fi revenit din moartea clinică în care i-am primit. Aş zice că unul e mai înalt decât se vede în poză (făcută pe 5 mai), dar mai aştept.

Crinii negri asiatici i-am plantat în grădină pe toţi în afară de unul, care, frumosu' de el!, a crescut mărişor deja într-un ghiveci pe balconul meu. Fraţii lui au păţit diverse: pe unul a călcat un câine sau pisicile mele şi i-au rupt mugurele, altul cred că avea nevoie de mai multă lumină şi n-a crescut mai deloc, iar al treilea creşte lent.

Arţarul japonez, piesa de rezistenţă a coletului, mi-e şi ăsta atât de drag că nu m-a lăsat inima să-l plantez direct afară şi bine am făcut. S-a "trezit" frumos, are frunzele verzulii şi grena, penate, moi, toată ziua mă duc să văd ce face, îl ud cam la două zile şi apoi îl alint. Nu râdeți, :D că şi plantele sunt fiinţe.

Lampioanele chinezeşti le-am pus în grădină. Nu se vede nimic deocamdată, şi după cât de uscate erau bucăţelele de rădăcini primite, nici nu am speranţe că se vor vedea vreodată. Trandafirii agăţători, de asemenea, sunt tot în grădină, pe sub o scăriţă care susţine un liliac mov, dar cum nu mă interesează un cadou pe care nu mi l-am dorit - nu că nu-mi plac trandafirii, dimpotrivă, dar hoţii de flori exact trandafiri caută, şi n-aveam nevoie în curte de încă unii care să fie hăcuiţi de houmleși care vând la colţ de stradă flori furate - chiar nu ştiu dacă s-au prins au ba. Seminţele de zinia şi de pătrunjel - ca să nu mă mai duc toată ziua la chioşcul de alături după o legătură -, deocamdată nu le-am plantat.

Episodul al doilea va veni când o să mai am ceva noutăţi despre plantele mele de la Bakker. Nu visez la o grădină Mirabel, ca în Salzburg, dar oricum, cu atâtea lucruri care n-au fost ok, deocamdată nu-mi mai doresc să cumpăr de la dânşii. Dar să nu zicem hop până nu trecem puntea, adică până nu văd nişte rezultate concrete, cum se zice. Episodul doi, to be continued .. :)