Un Johnnie Walker dublu. Eticheta rosie, albastra sau neagra?

Acum câteva zile stăteam de vorbă într-un Starbucks din Shanghai cu un somelier, iubitor de călătorii, ca şi mine. Eu şi colega mea de cameră intrasem la aer condiţionat şi la un frappe mai rece decât gheaţa, pe o căldură insuportabilă cu care nu eram obişnuite. Domnul Titi avea în faţă o bere chinezească, slabă, mai slabă decât aceea europeană, iar dna Carmen a scos din geantă o sticluţă mică de whisky, adusă de acasă, despre a cărei provenienţă nu ne-a povestit nimic. Era învelită într-un gen de săculeţ de pânză, şi dl Titi a făcut o glumă, întrebând-o dacă mai primeşte o duşcă în caz că ghiceşte culoarea etichetei acelei băuturi alcoolice.

Noi n-am înţeles la ce se referă domnul somelier când a zis de culoarea etichetei. Apoi dânsul ne-a povestit că whisky-ul nu este de un singur tip şi nu se distilează dintr-un singur fel de materie primă. De exemplu, whisky-ul Johnnie Walker are nu mai puţin de 15 variante diferite, cu tot atâtea etichete diferit colorate.

Conţinutul unei sticle cu etichetă roşie, Red Label, cel mai cunoscut din lume, este distilat dintr-un amestec de băuturi alcoolice din 35 de mixuri de cereale şi malţ şi poate fi folosit şi pentru cocktailuri. Se spune că era băutura favorită a lui Winston Churchill care obișnuia să deguste câte un pahar, cu sifon. Acest whisky are o culoare caldă de chihlimbar, si are un anume gust de piper şi rom. Alcoolul din el se simte în nări odată ce ai apropiat paharul de nas.

Eticheta neagră, Black label, este un whisky provenit din 75 de mixuri de cereale diferite, apoi ţinut la maturare în butoaie din lemn timp de 12 ani. Dacă butoaiele sunt din stejar vechi, ceea ce-i împrumută băuturii o aromă de fum, de scoarţă de stejar şi de vanilie, atunci avem în faţa noastră un Double Black label. Culoarea acestuia este mai închisă, un gen de caramel, iar gustul e aromat, echilibrat, satinat, cu note de scorţişoară. E mai dens decât Red Label şi mai dulce, datorită adaosului de zahăr caramelizat.

Dacă până acum am vorbit despre whisky-ul de serie, de acum înainte vin la rând etichetele ediţiilor limitate. Johnnie Walker cu etichetă aurie, Gold label a fost produs prima dată la sărbătorirea centenarului şi reprezintă un whisky maturat timp de 18 ani. Însă în 2013 eticheta aurie a fost înlocuită cu un fel de certificat de garanţie a vârstei conţinutului acestor sticle. Același whisky, dar cu etichetă Platinum, se vinde mai ales în ţările asiatice.

Eticheta albastră este aplicată pe sticlele cu whisky distilat după primele formule originale de amestecuri de cereale şi malţ maturate timp de 15 ani, formule rămase secrete. Este cel mai scump tip de Johnnie Walker (costă cca 500 de dolari americani) şi e făcut din cele mai rare materii prime. Sticla se ambalează într-o cutie elegantă, neagră sau belumarin, capitonată cu mătase albă, fiecare fiind înseriată şi însoţită de un certificat de autenticitate. Michael Jackson ar fi gustat acest whisky şi l-a evaluat cu 9 din maxim 10. Este o băutură aromată, fructată, cu iz de fum, dar foarte satinată şi uşor dulceagă.

Nouă ne-a făcut plăcere să-l ascultăm pe domnul Titi şi să aflăm ceea ce v-am împărtăşit şi vouă. Iar dacă nu-mi permit să cumpăr o sticlă de Johnnie Walker blue label, sper ca într-o zi poate să primesc una drept cadou :)

sursa foto: 1+2 - pixabay.com, 3 - wikipedia

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

It Stains the Sands Red 2016, recenzie

Titlul original: It Stains the Sands Red
Traducere (personală) - Pătează nisipul cu sânge
Gen: horror
Producător: Digital Interference Productions, Grasswood Media, 2016
Distribuitor internaţional: Dark Sky Films
Regia: Colin Minihan
Scenariul: Stuart Ortiz, Colin Minihan
Distribuţia: Brittany Allen, Juan Riedinger, Merwin Mondesir, Kristopher Higgins, Andrew Supanz, Michael Filipowich, Nico David, Dylan Playfair

O stripteuză cocainomană din Las Vegas, Molly, porneşte la drum spre Mexic cu iubitul ei, Nick, pentru că în oraş tocmai s-a declanşat o epidemie şi oamenii obişnuiţi sunt zombificați de către alţi zombie. La un moment dat se împotmolesc cu maşina în nisipul deşertului şi văd un tip care vine spre ei de pe autostradă. Individul este un zombie însetat de sânge. Cei doi se baricadează în maşină până vine noaptea şi Nick, văzând că zombie-ul pare să fi dispărut din peisaj, deschide portiera să ia telefonul căzut pe asfalt. Creatura, însă, îl atacă şi îi mănâncă organele interne.

Molly o ia pe jos prin deşert încercând să ajungă la un aerodrom particular unde erau aşteptaţi, ea şi Nick. Însă pe drum constată că zombie-ul vine după ea, și, ce să vezi, acesta nu vrea s-o mănânce, ci doar aşa, se ţine scai de ea, între cei doi pe parcursul filmului înfiripându-se un fel de relaţie, dacă pot s-o numesc aşa. Molly îl botează pe zombie Smalls (Mică, de la puţă mică) şi începe să-i povestească despre viaţa ei de mamă şi femeie ratată, deşi Smalls doar horcăie din când în când.

Până la urmă ea îl omoară zdrobindu-i capul cu o bucată de dală de piatră, eliberându-l de chin, şi se întoarce la fata ei, în orăşelul bântuit de oamenii transformaţi în zombie. Cu scenele sale scârboase în care Smalls scoate maţele bărbaţilor (care răsar în calea lui Molly violând-o), mâncându-le (ba, chiar la un moment dat, am impresia că mai ronţăie domnul Smalls şi un alt organ masculin aflat în zona abdominală a victimei lui), sau cu scena absolut tembelă în care ea îşi scoate tamponul plin de sânge din vagin aruncându-i-l să-l mănânce, părerea mea este că n-am văzut film mai prost ca ăsta.

Într-adevăr, este un low cost, dar asta nu ar fi trebuit să împiedice pelicula să aibă substanţă, să aibă un sens şi ceva la care să te gândeşti după ce se derulează genericul. Vorba unui comentator de pe amazon, în acest film femeia este o feministă puternică iar bărbaţii sunt nişte profitori, însetaţi de sânge şi de sex, nişte creaturi în care instinctele predomină sau dacă nu e aşa, sunt nişte nenorociţi care o lasă baltă pe Molly tocmai când are nevoie mai mult de ajutor (tipul de la aerodrom pleacă singur spre Mexic lăsând-o pe Molly în compania celorlalţi angajaţi, zombificați între timp). În timp ce este urmărită de Smalls (din cauza sângelui ei menstrual, zice o recenzie americană), Molly mai trage o dâră de cocaină pe nări sau o duşcă de apă ca să se hidrateze în soarele deşertului, iar zombie-ul ţine ritmul lent, nu cumva s-o prindă pe bune din urmă pe femeia din faţa sa.

Păcat că filmul nu pune mai mult accent pe nimicirea propriilor demoni ai lui Molly în timp ce traversează deşertul, pe transformarea ei din femeie uşoară şi mamă ratată, într-o luptătoare pentru drepturile ei şi viaţa copilului ei. Ideea asta e prea difuz întrepătrunsă în acţiunea haotică a filmului, din care nu înţelegi ce-i cu zombii ăia, ce vrea Smalls de la Molly şi de ce tocmai ea pare să fie cea aleasă de destin să supravieţuiască unor undeads.
Iar eu, dacă mai văd vreodată numele regizorului Colin Minihan pe afişul unui film, o să ştiu ce NU trebuie să vizionez.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte articole despre filme

vă rog accesați pagina Recenzii de filme.

Elita societatii, episodul 17-18 rezumat

Rezumatul de față corespunde episoadelor 46-52 Happy Channel.

Metin îl prezintă pe Kerem consiliului director, dar dintre toţi, Begum este aceea care priveşte totul cu luare aminte. Apoi Kerem şi Cansu sunt conduşi la birourile lor, care se află unul vizavi de altul şi au peretele dinspre culoar de sticlă, astfel că fiecare vede ce face celălalt. (Aici începe episodul 47 Happy Channel) La Oliva, Mert o concediază pe Sude pe motiv că nu are nevoie de oameni că ea, care creează tensiuni între angajaţii magazinului. Bedia se duce iar pe la Oliva şi o cheamă pe Ece să stea de vorbă cu ea şi scoate un plic consistent ca s-o determine să-l lase pe Mert în pace. Ece nu acceptă şi iese afară din birou plângând.

Begum, nemulţumită de noua ierarhie din companie, încearcă să-i facă probleme lui Kerem, însă Metin, fără să aibă habar cine este Kerem, i-o dă pe Cansu în grijă ca să înveţe cum se conduc treburile în companie. Kerem aranjează în aşa fel lucrurile încât o va determina pe Cansu să-i propună lui Mert să facă afaceri cu ei pentru a dezvolta divizia online a companiei și a face un restaurant la Oliva. Metin se arată foarte încântat de felul în care lucrează tinerii, dar Kerem nu se gândeşte decât la planul lui de răzbunare pe cei bogaţi, care, crede el, i-au furat viaţa. Drept urmare, îl convinge pe Mert să vândă jumătate din acţiunile Oliva familiei Koran, dacă vrea să lucreze cu ei.

Bedia, văzând că Ece nu se lasă, îl contactează pe proprietarul casei şi îi oferă o sumă mare de bani ca s-o cumpere, în aşa fel încât Ece să plece de acolo. Mert află cine urma să cumpere casa, supralicitează oferta şi o cumpără el pentru Ece, ca să poată rămâne în casa în care s-a obişnuit de atâta vreme, apoi se mută împreună în ea. Bedia, când aude aşa ceva, se înfurie şi din nou caută o modalitate de a-i face pe cei doi să se despartă. Cansu o determină pe Sureya să aibă grijă de Ela şi să se ataşeze de ea. După ce-i face o poză cu Ela în braţe, se duce să i-o arate lui Metin, ca să-i demonstreze că fetiţa merită să fie crescută în casa lor şi că Sureya n-o urăşte. (Aici începe episodul 49 Happy Channel)

La companie, Kerem o aduce pe Sude şi o angajează acolo, că s-o facă pe Cansu geloasă şi ca să-şi vadă răzbunarea împlinindu-se. Ece se pregăteşte să plece de la magazin, ca să nu mai stea că un ghimpe în ochii Bediei. Isil, văzând că lucrurile nu decurg aşa cum vrea ea, merge cu Metin la vilă să-şi recupereze fetiţa, dar Sureya nu vrea să i-o dea, motivând că dacă a lăsat-o la uşă, acum este a lor, o cresc ei, mult mai bine decât ar putea-o face Isil. Mert, Kerem, Ece şi Cansu se află la magazin şi încearcă să se comporte că atunci când erau buni prieteni, dar Kerem de fapt i-a chemat ca să le-o prezinte pe Sude, ca nouă parteneră pe divizia online, lucru care în primul rând pe Cansu o deranjează.

La vilă, Metin se declară de acord cu ceea ce spune Sureya, că Ela este o Koran şi că va fi crescută ca o Koran şi o dă afară pe Isil. Kerem, la birou, începe să citească în revistele mondene despre Sureya, ca să ştie tot ceea ce se poate despre familia Koran, apoi îi propune să decoreze Oliva aşa cum doreşte, profitând de o informaţie dintr-un interviu în care ea spune ce fel de artă preferă. Cansu se duce în arhivă şi Kerem vine după ea, dar închide uşa, care nu se poate deschide decât pe dinafară, astfel că rămân o vreme încuiaţi acolo, până când el forţează uşa şi ies afară. Sude şi Begum au o discuţie tăioasă, dar Begum nu are încotro şi, oarecum şantajată, merge cu Sude să-i prezinte lui Metin un nou meniu, din alimente sănătoase. Cansu vorbeşte cu taică-său să o dea afară pe Sude, dar el îi atrage atenţia că afacerile sunt afaceri şi sentimentele trebuie lăsate deoparte.  (Aici începe episodul 51 Happy Channel)

La Oliva totul este acoperit cu folii de plastic şi Ercan, în fruntea celorlalţi angajaţi, crezând că vor fi concediaţi, încep un fel de grevă spontană. Cansu, Kerem, Mert şi Ece apar şi ei şi îi liniştesc pe toţi spunându-le că doar se va redecora locul. Bedia vine şi ea la Oliva, disperată de gestul nepotului său, căruia i-a dat toate prerogativele şi acum nu mai poate face nimic ca să anuleze actul de cedare a acţiunilor. Între timp şi Sureya a venit acolo şi a pictat nişte maci pe perete. Când Bedia o vede, ţipă la ea crezând că a fost trădată de prietena ei. Sureya se enervează, jignită de vorbele bătrânei şi pleacă ameninţând.

Isil vine la firmă şi îl avertizează pe Metin că-i dă în judecată pentru răpire de copil. Sureya şi Levent se întâlnesc într-un părculeţ pe malul Bosforului şi Metin îi vede într-o ipostază tandră. Bedia se sfătuieşte cu avocaţii şi ajung la concluzia că tot ceea ce se poate face este să-l dezmoştenească pe Mert, însă avocaţii îi spun să se gândească bine la asta, pentru că ulterior nu va mai exista cale de întoarcere. Seara, la vila Koran apare Ișil cu o cohortă de poliţişti în spatele ei. Cansu şi Sureya încearcă s-o ascundă pe Ela, dar Isil vede şi fetiţa este luată acasă. Ulterior, Sureya va merge acasă la Ișil s-o convingă, inclusiv cu bani, că Ela merită o viață și o educație mai bună decât îi poate oferi ea. A doua zi Levent este răpit de nişte indivizi puşi de Metin în timp ce făcea jogging. Metin îl duce într-o casă părăsită şi îl leagă, dar asta nu-l împiedică pe avocat să-i mărturisească afaceristului că o iubeşte pe Sureya cu adevărat.

(Aici începe episodul 53 Happy Channel) Într-o ultimă încercare de a o face pe Ece să înţeleagă că între ea şi Mert sunt diferenţe enorme, Bedia îi invită pe amândoi la conacul lor, fără să le spună că pregătise o petrecere în aer liber. Mert se simte în largul lui, dar Ece este umilită, mai ales că femeile invitate de Bedia o bârfesc şi vorbesc despre ea ca despre o sărăntoacă fără şcoală. La firma Koran Cansu, văzând că Sude are treabă în birou la Kerem, apasă butonul de alarmă de incendiu, amuzându-se. Kerem, ca s-o enerveze, o ia pe Sude şi o sărută pasional ...


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

a fost: Elita societatii ep. 15-16 tr                                     urmează: Elita societatii ep. 19-20

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte episoade din acest serial

vă rog accesați pagina Elita societatii - prezentare.