Se afișează postările cu eticheta circuit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta circuit. Afișați toate postările

sâmbătă, 22 iulie 2017

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula





Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
Beijing - turnuri, blocuri de tip comunist si smog
În prima zi a excursiei, după un zbor Bucureşti-Beijing cu escală la Amsterdam de cca 12 ore în total, fără timpii de așteptare, şi după vreo 30 de ore de nesomn (în cazul meu), ne-am îmbarcat în autocarul chinezesc ştiind că vom ajunge la hotel, dar ghida locală, pe numele ei de împrumut, Cindy, a convins-o pe ghida noastră să vizităm mai întâi Palatul de vară şi apoi să mergem la hotel. Aşa că am coborât pentru această vizită, pe o căldură cvasi-insuportabilă, pleoştiţi cu toţii de nesomn.
Din cauza umezelii din anotimpul verii musonice (musonii sunt vânturi asiatice care iarna bat dinspre continent spre ocean, şi aduc uscăciune, dar vara îşi schimbă sensul şi bat dinspre ocean spre continent aducând ploi şi umezeală) disconfortul termic este major, cel puţin pentru noi, care nu suntem obişnuiţi cu acel tip de climă. O ciudățenie, dacă-mi permiteți, a Beijingului, este smogul, omniprezent, care face ca soarele să se vadă difuz chiar dacă este senin, iar albastrul cerului să fie de fapt, un fel de gri alburiu, permanent.

Palatul de vară face parte din patrimoniul UNESCO şi reprezintă un vast ansamblu de palate, grădini şi lacuri amenajat pe aprox. 3 km pătraţi. Noi am văzut partea principală a arealului, câteva pavilioane, pagode, zona curţii imperiale, unde împărăteasa Cixi şi împăratul Guangxu primeau delegaţiile oficiale şi conduceau treburile statului pe la 1890. Însă acest palat datează din anul 1150 când conducătorul de atunci al Chinei a transferat capitala în actualul Beijing. De-a lungul timpului acest palat a fost modificat şi adăugit, zona având acum mai multe construcţii, grădini, parcuri, pavilioane. Însă odată cu declinul Imperiului, prin secolul al 19-lea, palatul a fost incendiat din ordinul englezilor, după al doilea război al opium-ului şi a fost parţial distrus. După abdicarea ultimului împărat, Puyi, în 1912, a urmat o perioadă de stagnare, iar din 1924 palatul a fost deschis pentru public şi a devenit obiectiv turistic sub administraţia municipalităţii oraşului Beijing. După 1949, pentru scurtă vreme, palatul a fost sediul Şcolii de Partid a Partidului Comunist Chinez. Până în 1953 au avut loc restaurări masive şi apoi palatul a fost redeschis publicului. Din 1998 face parte din patrimoniul UNESCO.

animal fantastic numit qilin

alt animal fantastic, semănând cu un dragon, la Palatul de vară

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
plimbare cu barca pe lacul de la Palatul de Vară din Beijing

Întregul complex arhitectural este situat în jurul unui lac, pe care am avut plăcerea să facem o scurtă incursiune cu barca. Fotografiile ataşate arată câte ceva din măreţia, poate, a acestui palat. Pagodele şi pavilioanele sunt construite din lemn, iar ornamentele sunt foarte bogate, divers colorate în nuanţe stridente, într-o notă specific asiatică, dar care poate să nu fie pe placul unui european. M-a surprins că până şi acoperişurile erau în marea lor majoritate din lemn, doar unele erau făcute dintr-un fel de ţiglă galbenă.

Într-una din poze am surprins imaginea unui animal fantastic numit qilin, despre care se spune că apare ori de câte ori un demnitar sau o altă persoană importantă urmează să treacă în lumea umbrelor.

După această vizită am mers la Howard Johnson Paragon Hotel unde am avut cazarea timp de 3 nopţi în Beijing. Hotelul a fost foarte bun, cotat la 5 stele în China, camerele erau mari, aveam la dispoziţie cafetieră, ceaiuri şi ness, papucei de casă zilnic, halate de baie, prosoape de toate mărimile, şampon, balsam, săpun, gel de duş la baie, periuţă de dinţi, pastă mică şi pieptăn, uscător de păr, etc. Am avut tot confortul necesar, paturile erau foarte moi, singurele două inconveniente, zic eu, au fost că geamurile nu se puteau deschide (era doar aer condiţionat) şi că duşul era fixat în perete. La baie am avut cadă. Micul dejun a fost de tip internaţional, foarte bogat şi pe toate gusturile, iar lângă sala restaurantului era o sală de fitness pentru cine dorea să exerseze. La recepţie am putut să schimb dolari şi euro în yuani. Accesul internet era atât wi-fi cât şi cu cablu (era într-un sertar al mesei din cameră), viteza era foarte bună, însă în China, Google, Blogger şi orice site hostat pe Blogger, Godaddy şi orice altceva hostat pe Godaddy, Wordpress, gmail, yahoo, facebook, twitter, instagram şi în general orice gigant al internetului provenind din Statele Unite, nu poate fi accesat din cauza firewall-urilor guvernului comunist. Am citit că ar fi ceva metode ilegale de a accesa aceste site-uri, cu VPN, însă nu mi-am bătut capul şi n-am vrut să-mi fac singură de lucru.

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
Sala de mese a hotelului Paragon
Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
Sala de fitness a hotelului Paragon
















Am dormit cca 15 ore, după o migrenă teribilă datorată oboselii și schimbării fusului orar. Dar mai apoi mi-am revenit perfect. A doua zi am făcut cunoştinţă ceva mai bine cu chinezii şi cu societatea lor, însoţiți şi de Cindy, ghida noastră chinezoiacă din Beijing. Prima oprire a fost în Piaţa Tienanmen - păstrez grafia aşa cum o ştiu de când eram studentă încă (acum se scrie Tiananmen), şi auzisem la televizor despre masacrul protestatarilor anticomunişti, studenţi şi intelectuali, din primăvara lui 1989. Cindy ne-a spus că protestele au fost generate de moartea unui lider comunist controversat şi de înmormântarea acestuia, care nu s-a făcut cu fast, așa cum cere tradiția, ci mai în secret. Şi că de aici... tancurile au trecut peste cei din piaţă. Nouă ni s-a spus atunci, ca şi mai târziu, după Revoluţie, că a fost o manifestaţie anticomunistă înăbuşită în sânge de Partidul Comunist Chinez. Ţin minte că reacţia internaţională a fost una foarte puternică şi China a rămas oarecum izolată o vreme, datorită acelui masacru.

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula

Piata Tienanmen - una dintre cele mai largi din lume

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula

Clădire guvernamentală în Piața Tienanmen

Acum, probabil că adevărul este undeva la mijloc, şi poate că s-a dorit începerea căderii comunismului cu China, dar nu s-a reuşit. În schimb s-a reuşit doborârea comunismului în ţările din Europa şi în fosta URSS (iar cu Cuba lui Fidel, nu şi-au bătut nici americanii capul :) ). Cert este că astăzi, tinerii născuţi după 1989 în China nu au acces la aceste informaţii despre ce a fost atunci în piaţă, doar cei maturi ştiu.



Din piaţa Tienanmen am mers către Oraşul interzis (unde am fost controlați ca la avion și nu aveam voie cu brichete), fostă reşedinţă imperială a dinastiilor Ming şi Qing, din 1420 până în 1912. Acoperă o suprafaţă de 72 de hectare şi la fel ca şi Palatul de vară, este alcătuit din mai multe pagode, temple, pavilioane, grădini. Este şi acesta listat în patrimoniul UNESCO, drept zona cea mai mare cu clădiri din lemn datând din Evul Mediu timpuriu. Se numeşte aşa, Orașul interzis, pentru că accesul în interior era un privilegiu al împăraţilor şi demnitarilor Chinei, până când a fost declarat muzeu şi deschis publicului larg. Sălile sale nu sunt nici azi accesibile, ci doar pot fi văzute de la intrare. În unele clădiri sunt adăpostite lucrări de artă şi alte obiecte de valoare. Noi am văzut doar sala tronului, pe care fiecare a fotografiat-o printre zăbrelele gardului din faţa uşilor, aşa cum a putut.

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
intrarea în Orașul interzis, pe una dintre porți, aceea situată în Piața Tienanmen

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
primele pavilioane din Orasul Interzis

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
Pavilion în Orașul interzis

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
sala tronului - publicul poate sa vadă doar de la intrare, nu e permis accesul în interior

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
sala tronului, partea dreapta

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
detaliu arhitectural - acoperiș

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
unul din puținele acoperișuri ceramice văzute

Sălile cu obiecte din jad şi vase de porţelan pe care le vedeţi pe wikipedia, noi nu le-am văzut, am vizitat mai mult exteriorul acestui obiectiv.

Această primă zi a reprezentat şi un prim contact cu chinezii, ca nație. Sunt nesimţiţi (din punctul nostru, occidental, de vedere, pentru ei e ceva normal), se bagă în faţă (ghida noastră ne spunea să dăm din coate, să ne facem loc, că altfel n-avem şansa să fotografiem ceva sau să vedem un obiectiv mai vizitat), probabil pentru că ei sunt mulţi, nu au noţiunea de spaţiu personal, te ating în trecere, nu se scuză, te dau la o parte, sunt aşa, needucaţi, din punctul nostru de vedere. Am experimentat această lipsă de bun simţ pe tot parcursul excursiei, când am stat la cozi la croazieră în Shanghai sau la liftul din Shanghai Tower, şi ei se băgau peste noi, intrau înaintea noastră deşi veniseră după noi, etc... Cu toate acestea, am remarcat și disciplina lor, când sunt în grupuri organizate.

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
grup de turiști chinezi veniți în capitală

Dar ce m-a uluit de-a binelea a fost traficul. Parcă nu respectă nici o regulă de circulaţie, și, la fel ca peste tot, şi cu maşinile se bagă în faţa ta, intrau în faţa autocarului aşa, milimetric, de ne dădeau fiori la fiecare minut. Singurul lucru pe care îl respectă este semaforul. Nu ştiu cum pot să circule aşa şi nu înţeleg de ce nu se iau măsuri de către poliţie. Accidentele se ţin lanţ, şi acolo pietonii, chiar dacă sunt pe zebră, n-au drepturi. Dacă vine o maşină, trece peste pieton, că doar şi aşa au depăşit de mult miliardul și un chinez în minus nici nu se simte. Un accident am văzut - şi pozat - în această primă zi, pe la orele prânzului, pe trecerea de pietoni. Tocmai ce ne avertizase ghida să fim foarte atenţi, să traversăm în grup şi rapid, cu o mână făcându-le semn să oprească, pt că altfel, dau peste noi ca-n varză. Pe femeia din poză maşina a "înghiontit-o" ca să zic aşa, și a pus-o jos, noroc că nu avea viteză. Soţul ei s-a enervat de era să-l bată pe şofer, ea a rămas pe asfalt în aşteptarea poliţiei şi a salvării (deşi nu era lovită grav, dar totuşi), iar noi am mai mers pe jos vreo 10 minute pentru că din cauza acestui accident şi a altuia care se produsese în imediata vecinătate, autocarul nu mai putea intra în zonă.

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
accidentul petrecut sub ochii noștri - pe trecerea de pietoni...

Altfel, Cindy ne-a spus că în Beijing preţul mediu al unui apartament de 2 camere de cca 50 mp costă 1 milion de yuani (cca 150.000 dolari), că acum, din cauza politicilor natalităţii din trecut, sunt mai puţine fete decât băieţi, şi când vrea să se însoare un băiat, trebuie să aibă apartament pentru noua lui familie, altfel fata îl refuză. Chinezii sunt obişnuiţi să consume puţin şi să muncească mult, când se naşte un copil încep să-i pună bani în bancă să aibă la majorat, iar dacă este băiat, e deja o problemă, pentru că trebuie bani mulţi pentru apartamentul pe care-l va lua când se va căsători. Pentru locuinţe fac şi împrumuturi la bănci şi plătesc în 30 de ani cam o dată şi jumătate cât costă respectiva locuinţă. Însă în China sunt mulţi miliardari în dolari şi statul construieşte inclusiv locuinţe de lux, ca să scoată banii din buzunarele celor foarte bogaţi şi ale mafiei. Apropo de construcţii, în toată China se construiesc blocuri turn, şi se demolează casele dărăpănate sau blocurile vechi de tip comunist, mici şi insalubre, pentru că partidul vrea ca până în 2040, 80% din populaţia Chinei să locuiască la oraşe. Însă la ei, o localitate precum Iaşiul, sau Timişoara, cu câteva sute de mii de locuitori, are statutul de sat :)

În prezent există o mare deschidere pentru occident, având în vedere că prin tradiţie poporul chinez este unul mai introvertit, dacă pot spune aşa. Învaţă engleza în şcolile publice (de stat) de la 13 ani, iar în şcolile particulare de mici, de la grădiniţă. Totuşi acum încă nu ştiu mulţi engleză, iar cei care ştiu, majoritatea au cunoştinţe de bază doar, fără să te poţi înţelege cu ei în propoziţii, chiar şi simple. În afară de engleză învaţă şi rusă (or fi ştiind ei ceva :) ).
Printre obiceiurile lor, unele sunt mai curioase: iau micul dejun pe la 5.30-6.00, prânzul la 12.00 şi cina până la ora 18.00 cel târziu. Îşi curăţă orificiile (gât şi nas) pe stradă, suflând nasul sau flegma pe jos, fără nici o jenă. Deşi în prezent au toalete normale, cu uși la cabine, ghida ne-a spus că acum 10 ani nu aveau uşi la toaletele publice pentru că la ei e ceva normal să-ţi faci nevoile în văzul celorlalţi. Iar eu am văzut o asemenea chinezoaică, matură, lăsase uşa deshisă larg şi vorbea cu amicele ei care se spălau pe mâini. Nu s-a sinchisit de prezenţa mea, tot eu am întors capul, oripilată. 

De altfel, chinezii sunt, unii, foarte murdari - mergeam pe nişte străduţe înguste şi sordide spre bazarul din Shanghai şi ghida ne făcea atenţi pe unde călcăm, pentru că pe stradă erau din loc în loc fecale umane, şi nu dorea să avem oarece "parfumuri" în autocar, din cauza vreunui "norocos".

În Beijing, în după amiaza primei zile integrale de vizită, am fost la un magazin de perle (şi a doua zi la unul de jad) şi la Templul Cerului, apoi seara am vizionat un spectacol acrobatic (unde am fosta dată afară din sală de o plasatoare chinezoiacă), însă despre toate acestea o să vă povestesc în episodul viitor.

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
selfie :))

Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula
pavilion și loc de relaxare în Orașul interzis













      





Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!













vineri, 14 iulie 2017

Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel





Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra TravelMai întâi, înainte cu vreo 6 luni de la data plecării în excursie, mi-am ales circuitul Splendorile Chinei (4-12 iulie, ghidă Andreea Manoliu) şi am plătit jumătate din bani. Apoi am început să mă interesez pe internet despre tot felul de lucruri legate de China şi de ceea ce voi vedea acolo. Am tot studiat eu programul excursiei, iar când a sosit timpul, mi-am luat băgăjelul şi am plecat spre Bucureşti, de unde aveam să pornesc într-o aventură, mai ales culinară, pe care n-am s-o uit toată viaţa mea. Excursia a fost un vis, dar pentru că pe lumea asta nimic nu este perfect, o să povestesc azi despre partea de coşmar, pentru mine, ca s-o exorcizez de acolo, apoi să scriu despre ceea ce a fost frumos.

Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel
În primul rând să spun că pe site-ul agenţiei Interra nu era nimic specificat despre ce fel de mâncare vom mânca pe parcurs, așa cum am văzut pe alte site-uri de turism, şi bănuiesc că nu e nici acum. M-am bucurat că aveam aproape zilnic asigurate cele 3 mese şi am crezut că aveam să servim masa la restaurante cu specific internaţional. Nici o secundă nu mi-a dat prin
minte că aveam să fiu obligată să mănânc, preţ de 8 din cele 9 zile ale excursiei, mâncare chinezească la prânz şi la cină, şi nu doar că era chinezească, dar pe tot parcursul acestei călătorii ni s-a servit aceeaşi mâncare cu mici excepţii. Ca şi cum aţi mânca doar borş de fasole, şi la prânz şi seara, timp de 8 zile. Iar mâncarea chinezească nu este echilibrată nutriţional, ci e bazată pe carbohidraţi (conform wikipedia). Carne acolo mănâncă doar bogaţii, aşa ne-au explicat ghizii locali. Aşadar, o mâncare foarte diferită de cea europeană, care dacă până acum doar nu-mi plăcea, de acum înainte nu vreau s-o mai văd niciodată în faţa ochilor.

Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel
Vedeți ce "fericiti" sunt turistii, nu-i așa?

Chinezii mănâncă în mod tradiţional la o masă rotundă, cca 7-8 persoane, iar cele câteva farfurii cu mâncăruri se pun pe o sticlă rotundă, rotativă, în centrul mesei, şi fiecare îşi ia din acele farfurii câte puţin şi îşi pune în farfuriuţa (ca de la ceașca de cafea) din faţa sa. Pe sticla respectivă ni s-au adus unul sau două castronaşe cu supă, un castron cu orez, un ibric mare cu ceai (chinezii beau ceai fierbinte după masă), iar la urmă o farfurie cu o jumătate de felie normală de pepene, tăiată în 7-8 bucăţi, câţi eram la masă. Fiecare aveam în dreptul nostru câte o farfuriuţă, un pahar - şi ni se turna bere, sucuri sau apă, după preferinţă, dar de obicei, o singură dată, rareori primeam şi al doilea pahar de băutură -, un castronaş micuţ pentru supă şi o linguriţă ceramică cu care s-o mănânci, beţişoare şi o furculiţă. Am înţeles că în China este considerată barbarie folosirea cuţitului la masă. O fi, bine că a-ţi face nevoile cu uşa wc-ului deschisă larg şi a-ţi sufla flegmă din gât pe stradă, la rădăcinile arborilor de pe marginea trotuarului, nu sunt obiceiuri barbare ci sănătoase. Dar despre chinezi şi felul lor de a fi voi vorbi într-o altă postare.

Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel


Aşadar, în fiecare zi la prânz şi seara am avut de mâncare supă (nu am gustat decât o dată, dintr-o supă de ciuperci, care era o gelatină bej închis cu gust de ciuperci), un amestec de legume ca un fel de ghiveci cu un sos maroniu, uneori mai dulce, alteori iute, pui cu alune (însă bucăţelele de pui suspectez că erau soia, pentru că nu aveau nici textura sau gustul cărnii şi erau spongioase), şi mâncarea asta era tot iute, tăiţei de orez uscaţi la cuptor, după aspect, varză fiartă, sau opărită doar, (fără sare, nu am văzut solniţe la masă niciodată), orez fiert aşa, pe jumătate, fără sare, fără nimic în el, un fel de chestii pane, micuţe și răsucite, uneori cu sos dulce pe ele, despre care ni se spunea că este pui, dar niciodată n-am găsit în mijloc vreo bucăţică infimă, măcar, de carne, o legumă fiartă ca un fel de spanac (nu ştiu ce era, dar era fibroasă şi o mestecam până când scuipam în şerveţel bolul format), nişte chestiuțe triunghiulare, pane, din cartof dulce (la hotel aveam din astea şi la micul dejun şi scria că sunt sweet potato cakes = prăjituri din cartof dulce, deşi era un aperitiv, nu o prăjitură), de vreo 2 ori a fost un fel de mâncare de fasole boabe (n-am gustat niciodată, nu ştiu să vă spun cum era), mâncare cu ciuperci, uneori champignon, alteori urechi de lemn, şi cam atât. Poate să mai fi fost ceva legume, varză roşie crudă, o dată au fost ceva felii de salam cu gust incert. Şi aproape de fiecare dată ni se aduceau 3 sau 4 sosuri în boluri mici. Unul din ele arăta ca nişte petrol foarte bine rafinat. N- am pus gura nici pe ele, nu că n-aş fi vrut, dar se terminau mult prea repede ca să am şi eu vreme să iau o linguriță. În general, mâncarea chinezească din această excursie mi s-a părut de trei feluri: dulce, iute şi lipsită de orice fel de gust.

Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel
Aceeași "fericire" ca mai sus se citește pe chipurile mesenilor

Într-o zi ni s-au servit un fel de colţunaşi cu diverse umpluturi (arătau ca nişte testicule opărite, vă daţi seama că în ziua aia chiar că nu am mâncat nimic), în câteva zile ni s-a adus omletă, pentru că după ce ghida a aflat că eu stau flămândă (e un fel de a spune, când mintea îţi face asocieri ca asta de mai sus, nici foame nu-ţi mai este) şi i-am cerut proteine, nu carbohidraţi, a zis că-mi dă de acum înainte omletă (mai erau 4 zile de excursie, voia să mă intoxice cu ouă??? zic şi eu... omleta mea o dădeam colegilor de masă după ce luam exact o îmbucătură, că ştiam că domnii abia o aşteptau). Oricum, i-am spus că pot mânca o pulpă de pui friptă, partea inferioară măcar, nu toată pulpa, dar dânsa mi-a răspuns că nu se poate să mi se dea bucată de carne, doar fâşii, totuşi n-a fost să fie nici aşa). Până la urmă ghida a fost cât de cât cooperantă ca atitudine, din tensiunea de impact când a văzut că nu mâncam aproape nimic la masă, după două zile s-a potolit şi am putut sta de vorbă civilizat la o cafea, ea, şi un frapuccino de mango, eu, într-un Starbucks. Că asta am mâncat în cele 7-8 zile în afară de micul dejun: 2 frapuccino de fructe şi 2 îngheţate Magnum, plus un fel de hamburger picant de la KFC în ultima zi, când nu aveam prânz şi cină asigurate. Când, la întoarcere, în avion spre Amsterdam, am dat de o mâncare de cartofi natur cu carne de vită, mi s-a părut că era dumnezeiesc de bună, aşa de dorită de o mâncare normală eram.

Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel


Experienţa asta, însă, m-a făcut să mă întreb la modul serios, din cele 75 de milioane cât a costat excursia, oare câte erau alocate meselor??? Nici măcar peşte n-am avut, în afară de cel de conservă de la micul dejun, iar carne adevărată, eu zic că am văzut doar în ultima seară în Shanghai, când ni s-au adus la masă chifteluţe, pui adevărat şi carne de iak (este la fel cu carnea de vită, dar parcă mai închisă la culoare), din care un domn, sătul să fie ţinut pe regim vegetarian, s-a repezit să ia aproape tot din farfuria cu cele 7-8 feliuţe cât 2 degete de late. Despre mâncarea din trenul de mare viteză şi avionul local, numai "de bine": în tren am mâncat doar mixul de fructe şi linguriţa de mâncare de ciuperci dintr-un mic compartiment al caserolei cu mâncăruri iuţi. Era şi ceva cartof dulce cu carne de porc foarte grasă, n-am avut ce alege de acolo, iar în avion am refuzat mâncarea spunând că nu mi-e foame - aveau doar tăiţei sau orez, la alegere, fără nimic altceva. Cu alte cuvinte, exclusiv carbohidrați au dat în avionul de la Xian la Shanghai.

Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel
În consecinţă dimineaţa, pentru că în toate hotelurile aveam mâncare internaţională, băgam o farfurie normală plină vârf cu proteine (cârnăciori, ou, şuncă, peşte, brânză moale dacă era), roşii şi salată verde, o felie de pâine cu margarină - uneori era şi unt - cu un cubuleţ de dulceaţă de căpşuni, un bol de salată de fructe, o cafea şi un pahar de suc de portocale stoarse atunci şi cam asta îmi era toată mâncarea pe o zi. În felul ăsta a fost o bagatelă să dau jos 6 kile în 9 zile. Şi nu sunt singura care a slăbit, era în autocar o discuţie amuzantă cum că probabil toată lumea va ajunge acasă cu ceva kilograme în minus, dar bănuiesc că eu am fost prima la capitolul ăsta :) nu-i bai, am de unde, doar că nu ar fi trebuit să slăbesc aşa de rapid şi mai ales nu în concediu... Soarta, karma, voinţa lui Buddha, ce altceva să mai zic? :)

Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel
Băgam şi două pastile de Siofor pe zi, ca să nu vizitez involuntar vreun spital, într-o criză de hiperglicemie, şi-am mers mai departe, printre comentariile indignate ale colegilor de călătorie din ziua vizitării armatei de teracotă de la Xian (mi-au zis că-s nesimţită, că vreau să atrag atenţia, că de ce eu nu mănânc ce mănâncă 1 miliard jumate de oameni [pentru că aceia sunt născuţi acolo şi adaptaţi genetic la hrana aceea, stimată colegă de autocar!] etc). Am avut şi un bonus din cauza mâncării chinezeşti: m-am "încuiat" la stomac în aşa fel încât după 5 zile am avut nevoie de 4 pastile de Dulcolax ca să-mi revin, temporar, bineînţeles.

Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel


Ce soluţii ar trebui în asemenea cazuri, dragă Interra? Eu le dau pe ale mele, cu siguranţă mai pot fi şi altele.
- să fie scris clar şi răspicat pe site ce fel de mâncare se oferă, când se merge în excursii prin alte continente unde bucătăria locală este foarte diferită de aceea europeană. Aş fi luat un alt pachet sau aş fi căutat aceeaşi excursie la o agenţie care nu oferă decât micul dejun, dacă ştiam dinainte că nu se va servi decât mâncare chinezească în acest tur.
- să se ofere doar cazarea cu mic dejun internaţional inclus, iar mesele de peste zi să le rezolve fiecare cum vrea.
- persoanele cu probleme de metabolism (diabet, sau alte afecţiuni care necesită un anumit regim alimentar) să aibă de ales şi alte variante de meniu. Aş spune aici că merg în excursii cu agenţii de turism din 2005 şi că nu am întâlnit până acum să nu ni se ofere alternative la masă şi nici să ni se dea aproximativ aceeaşi mâncare pe tot parcursul unei călătorii.

Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel

Ce am învăţat eu din această experienţă? Că organismul are resursele lui şi sistemul său de apărare când nu tolerează ceva şi intră pe stand by, consumându-şi propriile depozite de grăsimi, şi că nu sunt atât de adaptabilă pe cât aveam eu impresia. Ce au învățat alții din această excursie, nu știu, dar știu că au fost mai mulți nemulțumiți de mesele oferite, deși nu s-au manifestat la fel ca mine.

Mai departe în postările care vor urma voi scrie despre ceea ce am văzut în această excursie şi despre cum chinezii ştiu să ia banii turiştilor pe lucruri de calitate proastă, însă cu etichetă de obiect de lux. Doar ce mi-am pus azi dimineață pe deget inelul cu perle luat de la un magazin special vizitat în excursie, şi după un sfert de oră am văzut că una din cele 3 perluţe nu mai era. O caut şi acum, de-a buşilea, cu lanterna pe sub pat...


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!













vineri, 17 iulie 2015

Excursia de patru stele. Spania-Portugalia, ziua 1, plecarea.






Excursia de patru stele. Spania-Portugalia, ziua 1, plecarea.
Mă hotărâsem deodată. Am auzit de la un văr de-al meu, marinar, că în Lisabona pot să văd statuia Cristo Rei, care este o copie a aceleia din Rio de Janeiro. Și am rămas cu dorința de a vedea statuia asta în minte. Apoi, așa cum mi-am propus de anul trecut, când am experimentat cea mai obositoare și ireală excursie cu Omnia (am numit-o, așa, la mișto, Europa by night, pt că aproape toate cazările s-au făcut la miezul nopții sau chiar pe la 2-3 dimineața), de data asta am ales un circuit pe Spania și Portugalia, cu avionul, oferit de agenția Interra Travel.

joi, 5 martie 2015

Milano by night (excursia Paris-Coasta de Azur, ziua 9)





Pe la prânz am părăsit Nisa și Mediterana pe care o încercasem așa, doar până la glezne. Ne-am îmbarcat în autocar și am plecat către Italia. După încă vreo câteva ore și popasuri în Monte Carlo și la parfumeriile Fragonard, de care mă voi ocupa cu o proximă ocazie, am trecut în Italia unde am făcut prima oprire, de scurtă durată, la San Remo, orașul concursului de muzică ușoară cândva celebru în toată Europa. Nu-mi amintesc multe din acest popas, decât că am oprit într-o parcare imensă cu multe motociclete, și că luându-mi dejunul frugal - un sandviș "clasic" cu cașcaval și pate - și rotindu-mi privirile peste tot, mi-am întipărit în minte strada din fața parcării, oarecum suspendată, datorită reliefului în pantă, și palmierii amestecați cu alte specii arboricole care îmi încântau privirea și mă îmbiau la leneveală. Dar nu era timp de asta, mai aveam mulți kilometri de parcurs prin nordul Italiei, pe o zi superbă de plajă din miezul unui august de foc.

duminică, 14 decembrie 2014

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 7, castelele de pe valea Loarei




Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 7, castelele de pe valea Loarei
sursa: wikimedia
Am plecat din Paris într-o dimineață incertă, cu cer relativ înnourat. Cu toate acestea se anunța o zi frumoasă de vizită. În scurt timp am ajuns la castelul Chambord, o construcție masivă cu o arhitectură deosebită, renascentistă cu accente tipic franțuzești. Este unul dintre cele mai cunoscute și ușor de recunoscut castele din lume, datorită acestui stil arhitectonic care-l face să se distingă rapid printre alte castele din aceeași perioadă.

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 5, Versailles






Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 5, Versailles
Începem ziua a cincea din circuitul nostru odihniți și nerăbdători să vedem Versailles-ul. Înainte de prânz ajungem în micul orășel cu același nume, într-o parcare imensă. Îmi iau mai multe repere ca să găsesc autocarul la întoarcere și fac slalom printre câțiva negri senegalezi (ne zice ghida) care au diverse suveniruri de vânzare. Grupul nostru ajunge la coadă la bilete. Avem la dispoziție cca 90 de minute cu totul. În curte, mai multe cozi șerpuiesc în meandre strânse și ne întrebăm oare cât avem de stat până să intrăm efectiv în palat. Stând cuminți la rând, aflăm că fiecare parte de castel are preț de vizită separat. Doar palatul principal, costă 15 euro. Grădinile, încă 7, Micul Trianon, încă 10 euro, Marele Trianon+palatul+grădinile = 35 de euro. Sunt fel de fel de combinații de vizitat, timp să ai. Din păcate, asta e exact ceea ce noi nu prea avem. Iau bilet numai pt palatul principal, pt că pe pereții sălilor în care înaintăm către casa de bilete scrie că grădinile se vizitează gratuit. De fapt nu e adevărat. Poate că la pachetul de vizită complet, grădinile or fi gratis, dar așa, costă. Oricum mă gândesc că nu știu dacă am timp să văd grădinile.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 5, Versailles
Iau biletul și fug spre restul grupului care se ceartă cu câțiva negri la una dintre intrările în palat. Știind că avem timp puțin la dispoziție, o parte a grupului încearcă să-i convingă pe paznici că trebuie să intrăm cu prioritate, fără să mai stăm la imensele cozi. Senegalezii, nimic!! Bouges pas și bouges pas (:)) adică să nu mișcăm). Mă duc resemnată undeva pe la jumătatea unei cozi în spatele unui cuplu austriac sau german. Coada înaintează relativ greu, eu sunt cu ochii pe ceas. Trec vreo douăzeci de minute. Mai am o jumătate de oră și trebuie să alerg la autocar. Deja de o oră stau la cozi. În sfârșit ajung în palat. Mai sunt 20-25 de minute. În zece minute trec prin câteva săli. Sala oglinzilor n-o găsesc. Apartamentele doamnelor nu le pot vedea, un paznic mă îndrumă înapoi către intrarea la bilete. Nu înțeleg. Poate pe acolo e și intrarea în aripa apartamentelor doamnelor, dar nu mai stau să parlamentez cu senegalezul. Cea mai neplăcută surpriză este că acești negri, deși provin din fostele colonii franceze, nu vorbesc o franceză standard (de engleză nu mai zic, abia mormăie câteva cuvinte uzuale) și nu te poți înțelege ușor cu ei. Nu e numai senzația mea, mai mulți colegi de călătorie spun același lucru, și unii dintre ei știu franceză bine de tot. Mă mulțumesc cu cele câteva săli de la parter și cu un colț din grădini, pe care îl poți vedea din curtea palatului.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 5, Versailles
Caut o toaletă, nu găsesc. Alerg spre autocar. Din fericire, suntem doar vreo 3-4 turiști și șoferii. Înseamnă că se mai întârzie un pic, îmi zic destinsă că pot merge la un bar să caut toaleta. Sigur că la un bar intru, dar precum știam de mai demult, francezii, cel puțin, nu te lasă să le folosești toaletele dacă nu comanzi ceva. Îi dau 2 euro negresei de la tejghea - atât costă o cafea - și cobor în grabă scările până la subsol. Când revin ea mă așteaptă cu cafeaua pusă, dar îi spun zâmbind larg că este a ei, eu trebuie să fug la autocar. Râde bucuroasă, zice și mersi, madame! iar eu mă îndrept către negrii cu suveniruri de unde iau câte ceva pentru cei dragi de acasă. Cel mai bun preț îl obțin la brelocurile cu turnul Eiffel, 1 euro 5 bucăți. Apare poliția și negrii dispar instantaneu, unul aruncând marfa într-un canal. Probabil că știe el vreo metodă de a și-o recupera după ce pleacă polițaii de-acolo.

După vreun sfert de oră plecăm din nou către Paris, unde aveam să vizităm orașul până spre miezul nopții. Însă Versailles-ul rămâne un vis pe care vreau să-l mai visez odată, mai pe îndelete, cine știe, poate chiar vara viitoare. Dar să vă spun povestea.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 5, Versailles
Versailles-ul a fost la începuturi un domeniu care aparținea familiei florentine Gondi. Regele Ludovic al XIII-lea vizitează domeniul și construiește acolo o casă de vânătoare pe la 1624. După opt ani reușește să cumpere domeniul de la proprietari și începe să lărgească clădirea deja făcută. Dar succesorul său, Ludovic al XIV-lea, Regele-Soare, monarh absolut, este acela care transformă totul în palatul grandios, rafinat și elegant de astăzi. În 1682 Ludovic-Soare își stabilește reședința regală la Versailles, plecând de la Luvru, pe care îl dedică păstrării colecțiilor de artă. Cum construcția a noi palate pe acel domeniu și decorarea continuă a celui principal cerea o investiție masivă, iar visteria Franței nu o putea asigura, ministrul de finanțe, Colbert, este nevoit să se gândească la o nouă modalitate de a face bani. Astfel iau naștere manufacturile regale aparținând familiei Gobelin, unde se vor țese celebrele tapiserii în punct de goblen, meșteșug de lux care revigorează visteria regală și care avea să reprezinte o sursă principală de venituri pentru finanțarea extinderii complexului de palate de la Versailles.

La palat au mai avut reședința și următorii doi regi, Ludovic al XV-lea și al XVI-lea. Ultimul se mută pentru scurt timp, între 1715-1722 la Vincennes apoi la Paris, pentru a reveni la Versailles în cele din urmă. Cea mai importantă modificare adusă de el palatului este redecorarea apartamentelor reginei.

După 1830, când pe tron se afla regele Ludovic-Filip I, Versailles-ul devine pentru prima dată muzeu - de istorie a Franței. Iar astăzi este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Franței și ale lumii, un loc unde îți dorești mereu să revii, pentru că de fiecare dată mai rămâne ceva neexplorat sau pe care nu l-ai contemplat îndeajuns.


Pentru alte articole dedicate acestei excursii vizitați linkul excursie Paris-Coasta de Azur




luni, 1 septembrie 2014

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 4, Paris






Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 4, Paris
Cum spuneam în postarea precedentă, din cauza traficului extrem de aglomerat pe Germania, ajungem pe la 3 dimineața la Paris, la hotelul Campanile Bagnolet. Nu dispunem de prea mult confort, pentru că hotelul are camere mici, geamurile nu se deschid deloc, scrie pe ele că din rațiuni de securitate (! nu-mi dau seama cum ar putea intra hoții și de ce ar vrea să fure dintr-un hotel de 3 stele - adică de 2 de la noi), aerul condiționat este instalat per hotel și nu ai cum să-l oprești sau să-l reglezi pe o temperatură mai mare, iar la ora aia din noapte e chiar frig în camere. Mergem la recepție și aflăm că se oprește la 3 noaptea și se dă drumul din nou la 6 dimineața și că toate comenzile sunt la ei. In fiecare noapte tremurăm de frig iar colega mea de cameră pune câte un prosop pe grilajul de unde "bate vântul" ca să mai atenueze efectul. Internetul are o conexiune slabă, dar merge destul de bine în timpul zilei, când nu sunt mulți utilizatori conectați. Se face curat zilnic, se schimbă așternuturile și prosoapele zilnic, de curat este curat, nu am nimic de zis în această privință.

Partea cea mai bună a hotelului e că are lipit de clădire un mall cu un hipermarket Auchan și un McDonalds, și că atunci când ieși din hotel, dai de o stație de metrou (magistrala 3). Ca amplasare este și foarte aproape de castelul Vincennes, fostă reședință regală, care merită vizitat pe exterior (că interioarele sunt goale).

Cum somnul ne sărise, explorăm holurile de la etajele inferioare ca să găsim ieșirea pe terasă, la fumat. O găsim la etajul 1, unde se află și restaurantul, și unde un negru doarme pe un fotoliu cu picioarele pe măsuța din fața lui, în stil american. De altfel în tot hotelul personalul este cu foarte mici excepții, de culoare. Și încă ceva: Parisul pare invadat de populație afro; senzația mea este că peste 50% din parizieni sunt acum de rasă neagră. Dar asta intră în categoria "de-ale vremurilor". Acum douăzeci de ani, Parisul era plin de asiatici.

Eu și Anca suntem liniștite. Avem o zi de somn, pentru că vizitarea Parisului va începe astăzi după miezul zilei. Eu aleg să rămân la hotel, să mă odihnesc, să fac treburi casnice. Și chiar am avut o zi ca acasă: spălat ceva rufe, shopping la mall, stat pe net și văzut seriale.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 4, Paris
Dar Anca a mers să vadă Parisul. Orașul de azi este construit în jurul nucleului alcătuit din ceea ce se numește Ile de la Cite (Insula Cetății), insulă formată de uscatul de formă ovală cuprins între două brațe ale Senei. La început, adică acum peste 2000 de ani, cetatea se numea Luteția, dar în timpul dominației romane numele i s-a schimbat în Paris. Ile de la Cite este dominată de clădirea palatului de justiție și de catedrala Notre Dame, construită în stil gotic încă din 1163, catedrală sumbră, puțin luminată natural în interior, sursă de inspirație pentru Victor Hugo și al său celebru personaj cocoșat, din romanul Notre Dame de Paris, care își petrece aproape toată viața pe lângă zidurile acestui lăcaș.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 4, Paris
Peste Sena se trece pe poduri, mai noi sau mai vechi, cu nume mai sonore sau mai anonime. Pont Neuf, cel mai vechi pod din Paris care este încă utilizabil, emană istorie când calci pe el. Datează din secolul al 16-lea și pare cu mult mai solid, prin arcadele sale de piatră, decât unele construcții moderne.

În această primă zi de vizită s-a mers și la Luvru, fostul palat regal, fosta fortăreață construită de Filip al II-lea în sec. al 12-lea. În 1862 Ludovic Soare alege Versailles-ul ca reședință regală și lasă Luvrul drept locul unor colecții de artă. Napoleon, un fin cunoscător într-ale artelor, cerea conducătorilor teritoriilor cucerite să-i dea un fel de tribut în opere de artă pe care le depozita tot în Luvru. Astăzi palatul este unul dintre cele mai mari muzee de artă din lume, în care te întâmpină la intrare Victoria din Samotrace, apoi găsești micul pătrat de pe care de secole zâmbește enigmatic Gioconda.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 4, Paris

Târziu, seara, grupul s-a întors la hotel. A doua zi aveam iarăși să vedem Parisul, dar și Versailles-ul, de dimineață. Avea să fie o zi plină, cu multe obiective de văzut.


 Pentru alte articole dedicate acestei excursii vizitați linkul excursie Paris-Coasta de Azur

joi, 28 august 2014

Excursie Paris - Coasta de Azur: Munchen, Luxemburg




sau

Europa by Night


Excursie Paris - Coasta de Azur: Munchen, Luxembourg
Ajunsesem de cu seară la Munchen, la un hotel Ibis unde am avut o cazare foarte bună. Dimineața ne-am îmbarcat în autocar să vizităm orașul, și câteva puncte de interes.

Munchen-ul este capitala landului Bavaria, situat în sud-estul Germaniei, și ghida spunea că regiunea a avut întotdeauna o anumită autonomie, lucru de care bavarezii și mai ales munchenezii sunt foarte mândri. Orașul are o populație de cca 1,5 milioane de locuitori și este al treilea ca mărime din Germania după Berlin și Hamburg.

Prima și singura oprire a fost în piața pe care toată lumea o știe: Marienplatz. Este piața principală a orașului încă din secolul al 12-lea, din anul 1158, adică din același an din care datează prima atestare documentară a orașului,  și acolo se desfăceau produse agroalimentare în Evul Mediu. Piața este flancată la nord de Primăria Nouă iar la est de Primăria Veche, construită în stil gotic. Astăzi zona pieței reprezintă un pietonal aglomerat mai mereu și plin de turiști, astfel că locul e înțesat de magazine și restaurante. Sub piață se află o gură de metrou și o stație de tren.

Excursie Paris - Coasta de Azur: Munchen, Luxemburg

Excursie Paris - Coasta de Azur: Munchen, Luxemburg










Pe tot parcursul vizitei (de către grupul nostru) pieței, am dorit să văd altceva decât știam de demult, de acum 20 de ani când am mai fost pe același traseu al acestei excursii până la Paris, așa că acum am stat într-un superb parc din apropierea autocarului parcat (să fi fost parcul englez?) apoi am vizitat zona imediat înconjurătoare. La revenirea grupului am plecat cu autocarul mai departe, către Luxemburg. Eram curioasă cum s-a mai schimbat, ori dacă s-a mai schimbat ceva în micul ducat de când îl văzusem eu în 1995. Dar fiindcă era chiar în ziua de 15 august, adică în plin praznic al Fecioarei Maria (zi liberă în Germania și în alte țări), șoselele și autostrăzile erau super-aglomerate și mai mult stăteam decât rulam pe stradă. Din acest motiv am ajuns seara pe la 9 în Luxemburg. Am revăzut palatul ducal situat pe un delușor înconjurat de un fel de șanț foarte larg, probabil acel șanț cu apă care cândva proteja castelele medievale. Dacă acum două decenii dealul avea doar vegetație spontană, astăzi era amenajat cu superbe grădini.

Excursie Paris - Coasta de Azur: Munchen, Luxemburg
Ducatul de Luxemburg este un stat pitic între Franța, Germania și Belgia de cca 2,5 km pătrați. Istoria sa începe cu construirea castelului Luxemburg pe la anul 963. În 1354 comitatul este ridicat la rangul de ducat. Astăzi statul este o monarhie constituțională, conducătorul având titlul de Mare Duce, economia sa este una dintre cele mai dezvoltate din lume iar PIB*-ul pe cap de locuitor este dintre cele mai ridicate, astfel că Luxemburg-ul este una dintre țările cu un nivel de trai înalt. Este membru fondator al UE și a adoptat moneda euro încă din 1999.

În zona unde a parcat autocarul, era un obelisc înalt de 21 de metri cu statuia unei femei ținând o cunună de lauri deasupra capului, în vârf. Statuia este aurită motiv pentru care denumirea ei este the golden lady, adică doamna aurie. Monumentul a fost ridicat în cinstea voluntarilor care s-au alăturat forțelor aliate în Primul Război Mondial.

Excursie Paris - Coasta de Azur: Munchen, Luxemburg Excursie Paris - Coasta de Azur: Munchen, Luxemburg




















După aceea am plecat din micul stat vizitat la vreme de seară târzie, și ne-am îndreptat către Paris înarmați cu multă răbdare. Pe la 3 dimineața aveam să ajungem în orașul luminilor, adormiți, la hotelul Campanile Bagnolet din estul orașului, lângă o stație de metrou a magistralei 3 și lipit de un mall cu un supermarket Auchan în interior. Dar despre Paris, în postarea viitoare.


* PIB - prescurtare de la produs intern brut, indicativ macroeconomic calculat pe locuitor și pe an, care indică starea de sănătate a economiei unei țări sau regiuni.

Pentru alte articole dedicate acestei excursii vizitați linkul excursie Paris-Coasta de Azur

vineri, 22 august 2014

Excursie Paris - Coasta de Azur, Omnia Turism




sau

Europa by night


O să vedeți de ce concediul meu de anul acesta poate fi pus sub titlul de Europa by night. By very late at night, as zice (= Europa noaptea foarte târziu).
Am sa trec în revista trăsăturile principale ale fiecărei zile de excursie. Apoi voi relua filmul poveștii, mai ales al obiectivelor de vizitat, în articole separate. Excursia durează 12 zile (11 cazări) iar în acest circuit început pe data de 13 august 2014 am avut-o ca ghidă pe Mariana Petrescu.
Din păcate, deși se numește Coasta de Azur, în acest circuit am văzut Cannes timp de jumatate de oră și Nisa timp de o oră. Am mers de multe ori cu Omnia turism, dar circuit atât de suprarealist ca acesta nu am mai făcut. Acum când postez e ora 4 dimineața, aici in Padova unde abia am ajuns la hotel ... 

Excursie Paris - Coasta de Azur, Omnia Turism
Ziua 1 - plecarea de la București către Budapesta, cu oprire pe drum în locurile stabilite, pentru a lua toți turiștii. La vamă am așteptat câteva ore bune din cauză că am nimerit un convoi de autocare Eurolines în fața noastră care erau controlate la bagaje. Ajungem seara foarte târziu, după miezul nopții, la hotelul Oekotel Topart din Budapesta. Nu e nimeni la recepție, cheile ne sunt lăsate într-un fel de castronel. Cazarea este relativ ok, doar că nu există săpun!

Ziua 2 - plecare la Viena și vizită de o oră, apoi plecare către Salzburg - vizită o oră - și către Munchen. La cazare se ajunge din nou foarte târziu, fără un motiv special. Cazare la hotelul Ibis - de data asta o cazare ok, fără probleme.

Ziua 3 - vizită Munchen și plecare către Luxembourg și Paris. Datorită unor ambuteiaje se ajunge seara la Luxembourg și la ora 3 dimineața la Paris. Cazare la hotel Campanile de Bagnolet în cartierul de est. Hotelul are camere mici, geamurile nu se deschid deloc, aerul condiționat este instalat per hotel și nu ai cum să-l oprești sau să-l reglezi pe o temperatură mai mare. Mergem la recepție și aflăm că se oprește la 3 dimineața și se dă drumul din nou la 6 dimineața și că toate comenzile sunt la ei. In fiecare noapte tremurăm de frig iar colega mea de cameră pune câte un prosop pe grilajul de unde "bate vântul" ca să mai atenueze efectul. Internetul are o conexiune slabă, dar merge destul de bine în timpul zilei, când nu sunt mulți utilizatori conectați.

Zilele 4 și 5 - vizită Paris. Se ajunge de fiecare dată foarte târziu la hotel, după ora 11 noaptea, fără un motiv real. De exemplu în ziua 6 în loc să se alcătuiască un traseu eficient al obiectivelor de vizitat, ne-am "învârtit" de mai multe ori prin același loc la Place Concorde și Universitatea Sorbona în drum spre câte un obiectiv.

Ziua 6 - timp liber.

Ziua 7 - plecare spre Saint Etienne, pe valea Loarei. Vizită castelele Chambord și Blois. Ghida explică mai multe lucruri la fața locului și mai puțin în autocar. Ajungem la cazare din nou pe la miezul nopții, la hotelul Tenor, din cauză că este plasat în zona veche a orașului care are străduțe înguste tare și șoferii s-au chinuit mai bine de o oră să găsească hotelul și apoi să parcheze lângă el, ceea ce nu s-a reușit. Camerele în schimb, deși mici, sunt foarte curate, noi și cu paturi confortabile. Acum avem prosoape din plin :) Conexiunea internet este foarte bună.

Ziua 8 - plecare către Avignon, Cannes și Nisa. Avem de parcurs vreo 300-325 km*, atenție, drum care se parcurge în mod normal în cca 5 ore! Vizitele la Avignon și la Cannes durează o oră și jumătate, plus o pauză de masă la prânz de o oră. In total să zicem maxim 3 ore, 3 ore și jumătate, cu tot cu vreo 2 pauze de toaletă. N-am înțeles pe ce drum s-a făcut deplasarea, că s-a ajuns la miezul nopții la hotelul Premiere Classe din Nisa, pe care nu mai avem timp s-o vizităm, din păcate. S-au făcut niște manevre soferești cu autocarul pe drum (de pe autostradă se ieșea pe alte șosele, s-a mers pe niște serpentine, parcă ne cam învârteam în cerc, apoi intram iar pe autostradă fix în locurile unde trebuia plătit la porți. Ce au vrut șoferii cu manevrele astea, nu mă pricep să spun.). Astfel în Cannes s-a pierdut cca o oră la intrarea în stațiune și la plecare, când am pornit spre Nisa. Nu am înțeles de ce, s-a mers pe străzile înguste și în pantă care duc spre munte, când șoseaua cea mai accesibilă care leagă cele două orașe-stațiuni este aceea paralelă cu marea și în apropierea ei. Aceasta a fost seara cea mai "aprinsă" dintre turiști și ghidă.
A doua zi șoferii îmi explicau senin că distanța dintre Cannes și Nisa este de 40 de km ! Indicatoarele din Franța arătau doar 18 iar pe internet îmi dă 33,3 km.... Cert este că am ajuns în vreo 2 ore la Nisa, la hotelul care se află pe bulevardul principal, adică pe Promenade des Anglais.
Cazarea la Nisa a fost sub orice așteptări. Un hotel Etap sub o altă denumire, de o stea, foarte slab dotat. Modulul de plastic care constituie cabina de wc și de duș este ca pentru copii, că un adult nu poate sta pe scaunul de wc fără să se lovească la genunchi de ușă, iar în spațiul rezervat dușului nu te poți mișca. Fiecare dintre noi două are la dispoziție un prosop de mărime medie. Dar camera e triplă, oare a treia persoană cu ce se șterge? În baia noastră dușul este lipit cu scotch de furtun :) Geamul nu se deschide (nu pricep de ce este această măsură, cică de securitate, la unele hoteluri !!! ) în schimb așternuturile și camera sunt curate.

Ziua 9 - acum o jumătate de oră (adică pe la 3-4 dimineața) am ajuns la hotelul Florida Inn din Padova. Azi am vizitat Nisa, San Remo (unde din nou ne-au "croșetat" șoferii de pe autostradă pe șosele de-am amețit), Monte Carlo, parfumeriile Fragonard, Milano (la 9 seara), Verona (la miezul nopții). Mă întreb cine a făcut programul ăsta așa de încărcat și de imposibil de efectuat într-o zi normală de concediu.Ghida susține că trasele turistice sunt făcute de oamenii agenției care stau la birou și nu au habar de realitatea din teren. Mă întreb cam cât adevăr este aici. O fi și așa, dar acei oameni nu știu cam câți km se pot parcurge într-o zi ? Mă îndoiesc...

Ziua 10 - a fost in sfârșit o zi relaxantă în Veneția. Dar asta nu ne-a împiedicat să ajungem tot seara târziu la hotel, altul decât cel anunțat inițial. Hotelul a fost ok, dar internetul era pe bani, 50 de cenți jumătatea de oră iar micul dejun a fost aproape inexistent: un singur croissant mic și un ceai sa o cafea (NU ambele!)

Ziua 11 - am vizitat peștera Postojna din Slovenia (un punct forte al excursiei, peștera fiind foarte spectaculoasă) apoi am plecat spre Budapesta, la o croazieră pe Dunăre (by night, desigur), și am ajuns la hotelul Polus pe la 1 noaptea pt că șoferii spuneau că nu știu unde se află, nici ghida, iar GPS-ul i-a scos pe autostradă la vreo 25 de km în afara Budapestei (asta a fost explicația șoferilor pentru ocolul făcut). Noi, grupul din spatele autocarului, am făcut haz de necaz și am râs cu lacrimi, dar am crezut în sinea noastră că avem cazare ceva mai încolo de Budapesta, poate (din față nimeni nu ne spunea nimic, de ce am ieșit din Budapesta și încotro ne îndreptăm). Râsul ne-a pierit când am văzut că facem cale întoarsă, atâta drum. Cineva din față mormăia în barbă că mai bine luam drumul Aradului, și așa era cam dimineață ...  La hotel, altă dandana: ne așteptau abia în seara următoare. Așa că ne-au repartizat o grămadă de triple, o să vedeți voi cum și ce fel la postarea respectivă. În schimb micul dejun a fost consistent, inclusiv cu mâncare gătită, ceva ce până acum nu am mai văzut la masa de dimineață.

Ziua 12 - revenirea acasă. De la București la Piatra Neamț drumul a însemnat o fragmentare pe 3 bucăți (microbuz la ofertă :) până la Focșani, apoi trenul Mangalia - Suceava Nord care era supraaglomerat, apoi tranca-tranca, adică personalul de Bacău-P. Neamț) și o noapte nedormită, care a fost așa, ca un fel de cireașă pe tortul ultimelor 11 nopți nedormite ale excursiei.

Cam asta a fost excursia Paris - Coasta de Azur în 12 zile de la Omnia. Nervi, oboseală, nesomn, picioare umflate și dureroase, ocolișuri pe drum, vizite ratate (Balatonul, care nu s-a mai făcut deloc și Verona, vizitată la miez de noapte, când totul era, firește, închis) și o ghidă ostilă nouă de la bun început, cu o atitudine de mamă cicălitoare sau de profesor de prin alte vremuri față de turist (voi posta și un articol despre părțile bune și mai puțin bune ale d-nei Petrescu, inclusiv cu "perlele" dânsei, relativ numeroase, gramaticale sau de exprimare), multe mese la McDonalds, mese de prânz combinate cu cină, etc, etc, etc.

Dar excursia a însemnat și multe vizite - superficiale, din păcate - o vreme însorită, un grup de turiști în spatele autocarului care s-a închegat foarte bine și s-a amuzat perpetuu, o rupere de problemele cotidiene și/sau sufletești de dinainte. Cel puțin, de la mine așa s-a văzut.

Totuși, deși neajunsuri au fost de multe ori în excursiile pe circuitele Europei, ele fiind inerente până la un punct, de data asta prea s-a exagerat cu ajungerea foarte târziu la hotel seară de seară. Senzația constantă pe care am avut-o a fost că s-a făcut totul împotriva turistului, cel puțin de către șoferi+ghid, deși șoferii s-au purtat ok cu noi, însă rulatul pe autostradă cu 75-80 km la oră și pretextul că mașina are tahograf sau că e blocată electronic (dar după discuțiile aprinse din ziua 8 s-a mers și cu 110 !) au condus la această senzație permanentă că ni se face în ciudă. De parcă ghida și șoferii ar fi împotriva agenției Omnia încercând să facă tot posibilul să-i îndepărteze pe turiști de circuitele oferite de ei.

În urma acestei experiențe, mă alătur și eu acelora care, măcar pentru o vreme, vor alege ofertele altor agenții de turism, din țară și de ce nu?, poate chiar din străinătate.

Update 25 august: mulțumiri familiei Socaci din Panciu care s-a oferit să mă ajute cu transportul pe jumătate din ruta până acasă, astfel încât să nu fiu nevoită să aștept 6 ore în Gara de Nord.


* - 315 km este traseul conform celor spuse de 3 turiști care aveau GPS la ei. Pe internet sunt 465 km pe autostradă de la St. Etienne la Cannes. În orice caz, în acea zi am mers mai puțin pe autostradă, dar ore întregi prin niște serpentine prin munți, până câtorva li s-a făcut realmente rău, am traversat niște munți, ghida spunea că suntem în zona Ardenilor, care în franceză se spune zona Ardeche. Având în vedere că la Cannes am ajuns la 8.30, părerea mea este că s-a mers pe un drum foarte ocolitor și nu pe cel mai scurt drum dintre cele două localități.



sâmbătă, 31 august 2013

Pasi pe nisipul timpului. Efes



Efesul se găsește în Asia Mică, în Turcia de azi, lângă Izmir. Sau, dacă sunteți în concediu la Kușadasî, și de această stațiune renumită e aproape Efesul, la doar 19 km.
Dar când auzi acest nume, Ephesus, gândul îți zboară instantaneu la antichitate, la Artemis, la imaginea unui oraș cândva înfloritor și prosper. Efes a fost construit într-unul dintre cele mai pitorești locuri din Anatolia. Sf. Ioan a trăit în acest oraș, capitală a alte 500 de orașe construite în zonă. În vremurile acelea Homer a scris nemuritoarele sale opere, teatrul magnific era funcțional, iar coloanele sclipitoare de marmură ale templului zeiței Artemis încântau privirea oricui. Orașul avea 25.000 de locuitori care în fiecare an, în luna aprilie o celebrau pe Artemis, zeița protectoare a orașului, zeiță a vânătorii, fiică a lui Zeus, prin spectacole de teatru, întreceri sportive, petreceri.

Templul zeiței este cunoscut drept una dintre cele șapte minuni ale lumii antice iar relicvele orașului Efes oferă o priveliște splendidă a măreției locului în mileniile trecute. După decăderea Imperiului Roman, însă, Efes a căzut în uitare, oamenii au plecat către locuri mai primitoare, apoi pulberea vremii s-a așternut peste oraș. Apele mării s-au retras încet datorită dinamicii scoarței terestre, așa că acum mai bine de 100 de ani, când orașul a fost scos la iveală de sub nisipuri și pulberi fine de argilă depuse în timp, el nu mai este portul de altă dată, ci e la o distanță de 6 km de linia țărmului.

În strădania lor de a căuta izvoare despre originile acestei așezări, arheologii s-au lovit de neputința de a data localitatea. Legendele spun însă, că orașul ar fi fost fondat de amazoane acum mai bine de două milenii. În sec. 11 î.Hr. a fost cucerit de Ionieni, și s-au mai construit acolo temple închinate zeilor greci Apollo și Atena. Mai târziu, pe rând, s-au perindat atenienii și spartanii la conducerea urbei, și până la urmă el a fost cucerit de armatele lui Alexandru cel Mare. Cu timpul, nisipurile aluvionare aduse de râurile din preajmă au închis calea principală de acces către oraș, terenurile au devenit mlăștinoase, a izbucnit o epidemie de malarie, și astfel Conducătorii de atunci au construit un oraș nou ceva mai încolo, unde terenul era uscat și  unde se puteau practica drumuri comerciale. Efesul a cunoscut o nouă perioadă de înflorire care a durat mai multe secole, în ciuda războaielor inerente acelor vremuri.

În sec. 3 d.H. au venit năvălitorii goți și au distrus orașul. Astfel declinul uneia dintre cele mai strălucitoare cetăți ale antichității a început.
Azi te poți plimba prin oraș ca odinioară, pe strada principală. Multe clădiri sunt aproape întregi, de zici că doar ce a fost un cutremur și s-au mai dărâmat acoperișurile. Apoi găsești faimoasa bibliotecă, având un perete aproape integral reconstituit. Sentimentul este fantastic: ai senzația că te plimbi prin timp, că pașii te poartă pe straturi suprapuse de istorie.

Cine ajunge aici, nu poate uita acest loc magic, acest loc încă protejat de o zeiță mândră, frumoasă, iubitoare de natură. Efes este un sit arheologic care nu ar trebui să lipsească de pe lista de priorități a unui turist prin Turcia de azi.

foto 1,2 - biblioteca din Efes; foto 3 - teatrul; foto 4 - templul lui Artemis.
Surse foto: colecția personală (1), pigalehotel.com (4), pixabay.com (2+3)