Se afișează postările cu eticheta cotidian. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cotidian. Afișați toate postările

marți, 20 decembrie 2011

A venit iarna...

... acopera-mi inima cu ceva...

parafrazand cantecul si poezia, care, de fapt, se referea la toamna :)
Azi dimineata ma trezesc eu cu o usoara durere de cap. Pe care de cele mai multe ori o am de la aerul rece. A se intelege ca rece inseamna la mine sub 20 de grade. Asta sunt, ce sa fac?

Ma dau jos nervoasa deja, din pat, crezand ca vreun sturlubatic de "copchil" mi-a deschis usa (aia stricata care statea intredeschisa, ca altfel ramaneam blocata pe dinauntru) de tot si uite asa s-a lasat frigul in camera mea. Dar usa era ok, adica intredeschisa doar un pic. Boooon! Inseamna ca au inchis centrala, si ma reped si mai nervoasa spre calorifer. Care era cat se poate de fierbinte, vreau sa zic. :)

Dau drumul la plita sa-mi pun de cafea, gandind ca poate o sa-mi treaca durerea de cap de la cafeina. Apoi dau la o parte draperia ca sa caut la frigider - adica pe pervazul geamului, unde este frig - oarece de mancare pt micul dejun.

Si ma calmez instant :D afara ningea cu acte in regula, linistit, ca si cum timpul ar sti ca vine Craciunul caruia parca nu-i sta bine sa fie altfel decat alb sclipitor, nu?



_______________________________________________________
R:

Cauti apartamente 2 camere ? Rasfoieste site-ul newtown.ro si o sa gasesti  un apartament 2 camere Bucuresti !

_______________________________________________________

luni, 5 decembrie 2011

Cum iesi dintr-un grup FB in care te-au bagat altii?

E o intrebare pe care mi-am pus-o de multe ori si la care eu nu am gasit solutia.
Mai multe persoane dintre prietenii mei de pe facebook si-au facut cate un grup. Unele sunt interesante si utile, altele, nu.

Pentru cine nu stie, precizez ca nu te intreaba nimeni - nici un programel, vreau sa spun - daca esti de acord cu asta sau nu. Cel putin eu m-am trezit bagata in tot felul de grupuri si grupulete din care nu prea stiu cum sa ies.

Am cautat si pe net, si pe FB si nu am gasit informatia cu unsubscribe din acest fel de grupuri. Nu de alta, dar uneori chiar nu stiu cum sa-i scriu adminului sa ma scoata de acolo. M-am trezit membra a unor grupuri de limba araba sau ivrit - ca nici nu ma pricep ce limba poate fi aia plină de serpisori si ondule :)) - , si eu habar nu am ce-i acolo si cu ce se mananca, dar primesc notificari despre ce se petrece in grup .......

duminică, 23 octombrie 2011

Despre RCA ieftin

Zilele astea vorbeam, ca multi altii, probabil, despre accidentul lui Huidu. Si, din una in alta, de la amintirea mea - nu foarte frumoasa - despre soferie (prietenii stiu ca am carnet, dar nu conduc), ajungem, eu si domnul D. la a discuta despre RCA, despre un site unde se poate face RCA online.

Cum eu trebuia sa dau un search si sa ofer mai apoi informatiile, i-am spus ca am gasit un site unde se poate face un rca ieftin (www.plata-rca.ro/) care mai ofera si servicii de regularizare daune, consultanta si reprezentare in fata companiei de asigurare.

I l-am aratat domnului D. si el a fost foarte multumit de detaliile oferite de acest site, mai ales de faptul ca are si un calculator RCA.

Daca D. ma mai roaga mult sa accesez netul in locul lui, maine-poimaine ma instalez in scaunul de sofer pe Mercedes ca nu cumva sa uit de tot ce am invatat la scoala! :)

vineri, 20 mai 2011

Userului Anonim care insulta si jigneste

Pentru cei care cred ca spatiul public este un loc unde se permite orice, le-as reaminti ca asta se numeste calomnie, insulta, si ca se pedepseste conform legii, fiind o infractiune, nu un delict.

Altfel spus, un blog este spatiul propriu al proprietarului său, este casa sa. Cand intri in casa cuiva, nu vii sa jignesti si sa arunci cu vorbe pline de violenta - semn al frustrarii interioare care il macina pe cel agresiv in limbaj. Cine nu este de acord cu parerile mele, este liber sa-si exprime acest dezacord printr-un comentariu, atata vreme cat nu are un limbaj agresiv, plin de insulte la adresa gazdei, adica a mea. De vreme ce nu am jignit si nu am aruncat cuvinte la intamplare in dreptul nimanui, mi se pare firesc sa mi se raspunda civilizat, iar cei care sunt salbatici si primitivi, cunoscand doar cuvinte si expresii suburbane, termeni monosilabici, injuraturi si altele asemenea, sunt invitati sa nu mai acceseze blogul meu.

miercuri, 18 mai 2011

Dorul de normalitate

Citeam mai deunazi un articol scris de Andrei Plesu pe Dilema Veche:

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/berlin-normalitatea-uitata-vie-ii

si asa, oarecum brusc, cenusiul cotidian si lumea rasturnata in care traim cu totii s-a dus pe un plan secund, navalindu-mi din amintire senzatiile traite in alte tari, ba chiar in alte lumi, as spune.

Lumi in care nimeni nu vrea sa surclaseze pe nimeni, in care ultima moda e apanajul celebritatilor, in care a fi om este mai presus decat a avea vile-masini-gadgeturi,  in care nu se goneste paranoid pe strazi, in care traversezi pe verde si pe zebra, nu pe langa marcaj si pe culoarea galbena sau care-o fi a semaforului, lumi in care nimeni nu urla, nu tipa, nu racneste, nu reproseaza, nu blameaza si nu jigneste pe nimeni.

Lumi in care se intra civilizat in metrou sau autobuz, in care se sta civilizat unul in spatele celuilalt pe scara rulanta, pe un singur rand pe partea dreapta a scarii, lumi in care zambetul este cvasi permanent la purtator si daca esti femeie el nu este interpretat prosteste ca o incercare de a agata un mascul, lumi in care cuvantul dat este de ajuns, in care minciuna are cu adevarat picioare scurte si in care bunatatea sufleteasca este ceva omenesc, normal, apreciat.

Ce mult mi-a placut acest articol care mi-a amintit de normalitate si care mi-a readus in atentie dorul de ea si de oamenii-tarile-orasele in care vietuieste si e la mare pret.

------------------------------------

edit: 10 aprilie 2013: pacat ca acum pe linkul respectiv nu se mai pot citi decat 3 randuri de la inceputul articolului, si esti obligat sa-ti faci cont daca vrei sa-l vezi pe tot. Insa chiar si asa, citind comentariile, merita din plin atentia dv. 

miercuri, 3 noiembrie 2010

Noapte de august




Era vara torida si nu gasisem bilete, ca sa te vad si eu. Deschisesem larg geamul si te ascultam, auzeam muzica si freamatul stadionului arhiplin, auzeam strigatele, aplauzele si zambeam, ca aveam si noi ceva ce numai tarziu in noapte mai vedeam, rareori la televizor, de prin concertele din strainatatea la care nu aveam altfel acces.

Ma simteam libera si fericita.

Tie iti datoreaza totul Seicaru, Hrusca, Socaciu, folkistii nostri de ieri si de azi. Ti-ai pus amprenta pe o generatie intreaga.

Cultura se stinge incet... si nu vad pe nimeni sa o poata reaprinde din nou.

Resquiescat in pace!





marți, 26 octombrie 2010

Fotofunia

Pentru cei cărora au înţeles că aş avea eu un program de trucat pozele: nu am, deşi există. 

Le-am încărcat pe un site, al cărui link este într-una din postările de mai jos, dar îl mai dau odată: http://photofunia.com/
Incărcaţi poza dorită, aplicaţi ce efecte vreţi, şi gata, aveţi trucajele :) mai sunt şi alte asemenea site-uri, de exemplu http://funphotobox.com/ sau http://www.photo505.com/

O zi frumoasă allz! :)



miercuri, 15 septembrie 2010

Santaj emotional

Bani prea multi, nu am. Insa pisicile mele nu inteleg asta. Ele vor de mancare. Si nu orice. Ele vor pliculetele Whiskas si conservele Schesir. Dar nu de oricare. Whiskas supreme de vita, de pui, de ton, Schesir albastru, rosu si uneori roz - le mai amagesc eu si cu cate un plic de altceva, de exemplu raţă cu mazare, dar nu-mi merge. Se uita la mine de parca mi-ar spune "Băh!! Tu-ţi baţi joc de noi?!??! Hăăă?!?!?!"  

Nu va imaginati cat repros poate fi in privirea lui Miţi care dupa ce mi-a dat in avans mangaierea de multumire, isi baga boticul si vede ce are in farfurie. Wiskasu' se uita urat, isi micsoreaza ochii si mai-mai ca si-ar scoate si limba sa ma scuipe ca un om, nu ca o pisica. Michiuleţ e ironica. Se uita asa, din lateral, nu se misca de langa farfuria ei - ca fiecare are farfurie separata - parca mi-ar zice: "Hai! Astept... pana nu pui ce-mi place, nu ma misc de aici!"

Si eu nu le rezist. Si ele stiu asta. Si uite asa, zi de zi ma santajeaza emtional mâţele astea.

Daca eu sunt la locuinta de serviciu, ronţăie la granule de le sar dintii, ca taica'meu le da un singur pliculet de ce-o fi la toate trei. Ei, dar nu vin ele si zilele alea cand imi iau bagajele si plec iar la camin? :) Nu ma bucur cand stiu ca imi vor duce dorul, insa ma bucur cand stiu ca vin acasa in weekend si ai mei isi dau seama ca urmeaza sa sosesc in 2 minute daca toate trei se indreapta agale spre usa, unde se pun in sezut cu coada semiluna in jurul labutelor sa ma astepte cuminti.

Poza: Wiskas mancand, si fie'sa, Mica.


luni, 13 septembrie 2010

Cum sa scapi de tantari

Am primit-o forward și voi face proba, poate va mai fi cald în toamna asta.

ȚÂNȚARII NU SUPORTĂ MIROSUL DE VANILIE.
PUNEȚI ÎN FIECARE CAMERĂ UN PLICULEȚ CU ZAHĂR VANILAT ȘI ATI SCĂPAT DE ȚÂNȚARI.
SĂ VĂ FIE DE FOLOS!

Altfel, eu am încercat diverse metode, mai băbești sau mai moderne, ba cu aparatul cu pastilă anti-țânțari, ba cu alifii mentolate sau eucalipto-aromate, ba cu spirt sau chiar cu alcool iodat. Nu, nu ca să omor țânțarii, ci ca să scap de mâncărimea provocată de veninul pe care-l injectează pe sub piele când înțeapă. Cine-l injectează? Ele, afurisitele de țânțăroaice, pt că ele sug sângele omului și îl prelucrează în hrană pt ele și masculi, care din câte se poate vedea sunt la fel de leneși și de evazioniști la mai toate speciile sexuate, fie ele insecte sau hominide.

Am auzit că ar exista și un spray împotriva lor, dar din ăsta nu am încercat.

Însă vanilia este foarte la îndemână, de ce să nu recunosc? Acum urmează să văd dacă vanilina, sintetică, are vreun efect asupra țânțarilor, sau ar trebui un baton de vanilie naturală?




duminică, 29 august 2010

Drepturile de autor

Uneori imi vine sa rad, alteori ma enervez cand aud de scandalul cu drepturile de autor. Am citit legea aia, insa nu foarte recent.

Dupa mine, drepturi de autor au numai creatorii de artă - scriitori, pictori, sculptori, muzicieni. Acuma, nu toti manelistii sau răgătorii mi se pare ca ar fi muzicieni, de exemplu, ca nu mi se pare ca un Guţă ori Puya sunt egali cu George Enescu. Si nu orice cioplitor de kitsch-uri pe care le vinde drept bibelouri, este Brâncuşi.

Insa legea intr-adevar, defineste opera de arta ca fiind ceva mai larg decat atat. Cu alte cuvinte daca eu fur - ca furt se numeste - un goblen de la Royal Paris, ii schimb un pic nuantele, sau chiar si numai una, si modific cateva puncte de goblen, se cheama ca am comis o creatie. Si o vând fără sa ma doara nici la bască de ceea ce am facut si mai scot si profit sau o dau unei firme care comercializeaza goblenuri si care-mi plateste pe furtisagul meu drepturi de autor. Noo???

Acuma, pricep io ca legea aia e cam stramba, pentru ca foarte multe categorii profesionale sunt platite pe drepturi de autor, fara sa fie creatori cu adevarat. Soferi, economisti, specialisti in marketing, deci ce sa mai... cam toata lumea poate fi platita in acest fel. Unde-i baiu', insa? E, că angajatorul nu trebuie sa plateasca mai nimic taxe la stat pentru angajatul pe care il plateste astfel. Am avut si eu o activitate de servicii si stiu cam cat am platit pentru colaboratoarele mele traineriţe si pentru persoana angajata ca secretara. Asa este, taxele sunt mari, sau cel putin mie asa mi s-au parut.

Dar nici sa platesti soferul si directorul comercial, care-ti face rost de contracte, pe drepturi de autor, nu mi se pare ok.
Si nu inteleg de ce atata graba pe guvern sa le impoziteze aceste drepturi celor care le revin, si nu se modifica legea in asa fel incat sa nu mai poata fi oricine angajat si platit in acest mod.

luni, 16 august 2010

Cutia Pandorei

Uneori ma observ pe mine si vad ca si chiar atunci cand cineva imi face un rau, de mai multe ori, undeva in adancul sufletului continui sa sper ca se va schimba, ca va face uz si de picatura de lumina din el/ea.

Dar ma gadesc si la mitul Pandorei, cea care a fost daruita de Zei cu de toate, cu frumusete, intelepciune si bunatate, dar careia i s-a dat si o cutie cu toate relele si bolile lumii, pe care sotul ei nu trebuia s-o deschida cu nici un chip. Bineinteles ca el a facut exact invers, si in lume au zburat din cutia aceea toate relele catre cele patru zări. Pe fundul ei, a ramas, slaba, Speranta.

De ce oare uitam mereu ca si Speranta e una din relele lumii, pusa in cutia Pandorei, care nu ar fi trebuit deschisa?

sursa foto: http://noheroaround.files.wordpress.com

luni, 9 august 2010

Wiskasu' meu drag, partea a doua

Saptamana trecuta, dupa exact 10 zile de cand nu mai aparuse, Wiskas a venit acasa. Eu eram prin Transilvania si bine ca nu am vazut-o. Ai mei mi-au spus ca era schelet de slaba, se târa, nu putea merge, şi avea o labuta plina de sange inchegat si probabil era rupt sau fisurat osul. Cand am ajuns acasa a doua zi, intr-adevar imi era atat de mila de ea incat imi venea sa plang si ma gandeam ca nu va trai, desi avea o pofta de mancare nemaipomenita.

Credeam ca are ceva rupt in ea, asa de greu se putea misca, sărăcuta. Laba stanga din fata era destul de compromisa, nici picioarele din spate nu pareau prea zdravene, nu putea sta pe sezut, ci doar pe o parte. Nu voia lichide, asa ca i-am dat cu seringa lapte si apa. In schimb manca bine de tot. 

Acum, dupa 4 zile de la revenirea ei, merge binisor, lăbuţa ii este sudata la loc, desi are o forma usor curbata, mai are pozitii in care nu se poate spăla, a pus cărniţă pe ea si poate urca si coborî, încet, scara de la geamul bucatariei.

M-am tot gandit zilele astea ce i s-o fi intamplat. Cert este ca a stat 10 zile fara mancare si fara apa, sau poate ca apa a avut, cine stie? Ne-am gandit ca o fi lovit-o o masina, ca o fi aruncat dupa ea cu pietre un vecin care uraste animalele, ca a cazut intr-o boxa, chiar si ca s-a prins intr-o capcana de sobolani si a ramas prinsa pana cand a venit cineva sa-i dea drumul de acolo - dar 10 zile?!?! 

Nu stim ce o fi fost, dar ma bucur ca o vad intreaga si ok, ca mananca si vine acasa dimineata, ca sta in gradina pe sub flori si nu mai pleaca de aiurea, cine stie pe unde. 

sâmbătă, 7 august 2010

Metoda de combatere a caldurii

Acum câteva săptămâni îl auzeam pe dl. Raed Arafat spunând ca dacă vrem sa îmbunătățim confortul termic din casa în perioada asta de canicula și nu avem aer condiționat sau ventilator, sa punem un cearșaf ud în geam, în loc de perdea. 

Nu am avut un cearsaf de sacrificat, dar am luat 3 prosoape de faţă, le-am udat cu apa rece le-am stors nu chiar foarte tare, dar asa, cat sa nu curga apa din ele pe covor, si le-am prins de perdea cu ace de siguranta. 

Azi, desi era o caldura de cuptor afara si aveam senzatia neplacuta ca ma sufoc cand am iesit sa intind rufele pe sârmă, in camera mea era racoare si bine datorita acestei smecherii. Voi face la fel in fiecare zi cu prea mult soare.




luni, 2 august 2010

NASA si extraterestri

Ce citesc prin ziarele de azi: 

Oficiali ai NASA au declarat ca un obiect necunoscut care se apropie vertiginos de Pamant este aproape sigur de orgine artificiala, si nu un asteroid. Obiectul 2010 KQ a fost detectat de Observatorul Catalina Sky din Arizona, la inceputul lunii mai si monitorizat de programul NASA dedicat obiectelor din apropierea Pamantului.....

Sursa:    http://www.colectionarul.info/ro/stiinta/nasa-anunta-vizita-unui-obiect-spatial-artificial-neidentificat/

vineri, 30 iulie 2010

Obsesie cu astrologie

Acum mai bine de 10 ani, chiar vreo 14, cred, am fost solicitata sa fac un horoscop unui barbat din Iasi. De unde aveam eu sa stiu ca va urma un fel de lunga... nu stiu cum sa-i zic... prietenie, in nici un caz, dar relatie profesionala, poate fi un termen potrivit. De cate ori omul avea o noua amica, voia sa-i fac si horoscopul ei, si apoi studiul de compatibilitate intre ei doi. Omul voia sa se insoare. Nimic anormal pana aici,  doar ca tot dadea peste fete nepotrivite. La inceput, in primii ani, el era cel care le dadea papucii, pe motive poate inventate, poate reale. Apoi situatia incepuse sa se inverseze.

Dupa cativa ani, imi cerea in mod expres sa-l ajut, pe un ton oarecum superior, sa-i onorez cerinta de urgenta, ca el imi plateste dublu. Nu am acceptat asta, pentru ca efectiv nu aveam cum sa fac ce-mi cerea, ar fi insemnat sa nu mai merg la scoala vreo doua zile ca sa-i fac lui horoscoapele cerute. Pana la urma accepta in conditiile mele, dar numai dupa ce insistase revoltator de mult in a ma determina sa accept sa lucrez cand voia el.

La un moment dat, coincidenta sau nu, aparitia lui fizica in casa mea a avut niste urmari neplacute si ciudate. Iarasi coincidenta, la vremea aceea m-am aflat intr-una din cele mai negre perioade din viata mea. Ma rog, lucrurile au reintrat in normal, eu i-am cerut sa nu mai vina la mine cu solicitari din astea decat dupa ce se insoara. Bineinteles, tot nu s-a insurat ba chiar a intalnit o fata care i-a dat sperante foarte mari si l-a lasat cu buza umflata maritandu-se cu altul dupa ce se logodise cu el - cel putin asta a fost varianta spusa de el.

Era disperat, si il inteleg. Nu stiu daca a meritat ceea ce i s-a intamplat, desi e o vorba - destul de idioata, parerea mea - care zice ca tot ceea ce ti se intampla in viata este pe merit, indiferent ce crezi tu personal.

Apoi, recunosc ca in dorinta de a scapa de el l-am pasat unei cunostinte din Bucuresti cu calitati de clarviziune, care dupa mai multe convorbiri telefonice - omul era foarte insistent, deplasat de insistent chiar - femeia mi-a zis pe sleau ca tipul e nebun. Acuma, ce sa zic? Bolnav, nu era, dar ceva probleme la mansarda, de mult imi dadusem si eu seama ca avea. Si i-am si spus-o de mai multe ori, trimitandu-l la un psiholog, dar, neah :) stiti voi, nimeni nu ia in seama chestiile astea, din pacate. 

M-a contactat iarasi la cateva zile dupa ce amica mea din capitala l-a refuzat dur, de data asta prinzand si eu curaj sa-i spun in faţă sa inceteze colaborarea cu mine. N-a inteles ca nu doresc sa devin astrologul personal al nimanui, ca nu mi se pare deloc normal sa depinzi de diferite forme de divinatie - el mergea si la alti astrologi, si la tarotiste, din cate mi-a zis - ca era cazul de acum sa punem punct acestei legaturi care devenise de mult deranjanta si daunatoare pentru mine, cel putin. 

Iar acum 2 ore ma suna din nou..... fireste, am refuzat din nou. 
Desi nu am pretentia ca-l cunosc, cu toate ca ne stim de 14 ani, daca si in viata particulara este la fel de sâcâitor si de obsedat de cate ceva (in loc să fie el insusi si sa-si ia viata in propriile maini, nu sa astepte sa se implineasca ce zice horoscopul, sau Tarotul, sau zatul de cafea, sau mai stiu eu de ce feluri de ghicit este el dependent), inseamna ca exista cel putin un motiv serios pentru care femeile din viata lui sa nu-si doreasca sa-l aiba  pentru prea multa vreme in preajma.



marți, 20 iulie 2010

Madalina ...

Citesc mesajele care-mi parvin de pe grupurile de astrologie si nu pot sa nu observ câtă vâlvă creeaza trecerea celei care a fost Madalina Manole. Parerea mea este ca un suflet care nu are liniste, face in asa fel incat sa iasa la iveala adevarul, nelinistindu-ne si pe noi, intr-o oarecare masura.

Recunosc ca nici eu nu m-am putut abtine macar cateva zile - asa se cade, zice-se - sa nu ridic tema ei astrologica de nastere si sa nu incerc sa vad semne prevestitoare ale tragediei. Si ce vad? In primul rand predispozitia catre probleme nervoase, sau psihice, sau cum vreti voi sa le numiti, instabilitate mentala, limitare in cariera, un yod care are in varf pe Lilith in exaltare in Berbec, si care, colac peste pupaza, se afla in celebrul grad 22, despre care Nikola Stojanovici spune ca este grad de crima comisa ori suportata (sinuciderea este tot o crima, dar asupra propriei persoane).

O sa fac zilele astea o analiza ceva mai amanuntita, poate mai mult din punct de vedere karmic, asa cum m-am obisnuit in ultima vreme datorita raspunsurilor pe care le dau pe portalul acasa.ro.


Va pup!

miercuri, 14 iulie 2010

Adio, Madalina

Nu stiu ce te-a determinat sa faci asta. Dar acum... privirea ta blanda si surasul cald sunt la ceruri.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, chiar daca tu ai vrut asa.



joi, 17 iunie 2010

Calitate UE versus Ro


Zilele astea mi-am cumparat un cadru de lemn, ca un fel de gherghef patrat, ca sa pot coase goblen mai corect si mai bine. Nu ca nu as fi avut, aveam unul, romanesc, dar era asa de jalnic, incat nu am reusit sa-l folosesc deloc, atat de putin indemanos era.

Am comandat de la o firma britanica, pe net, mi-a venit coletul in 5 zile, si rezultatul a fost mai mult decat peste asteptari. Nu-mi venea sa cred cat de fin si bine finisat este lemnul, cat de corect efectuate gaurile, si cate suruburi si piulite are - ba chiar si piulita fluture, despre care doar am invatat la liceu, dar nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata in mod uzual asa ceva.

Este adevarat, acum gergheful romanesc costa vreo 7 lei si ceva - desi parca as zice ca atunci cand l-am luat mi s-a parut scump, dar au trecut niste ani, iar cadrul englezesc m-a costat 11 lire sterline, adica mai putin de 60 de lei, cu tot cu transport. 

Oare diferenta de pret justifica lemnul stramb, gaurile date aiurea, designul nepotrivit (din patrat, ghergheful romanesc se face romb), rugozitatea suprafetelor si bavura neindepartata de cel care l-a lucrat? 

Acum priviti pozele, dati click pe ele ca se maresc la maximum si se pot vedea detaliile, si dupa aceea judecati singuri. 


sâmbătă, 12 iunie 2010

Comentariu la un forum strain

Cum eu cam umblu pe cele forumuri, si autohtone dar si de limba engleza, ieri dau de un fir de discutie pe e-bay, unde o dna, sa-i zicem Louise, care licitase o carte era foarte indignata pentru ca, necastigand licitatia, a fost ulterior contactata de persoana care vanduse, oferindu-i-se o copie xerox in schimbul a 10 dolari. Louise era convinsa ca acel vanzator incalca legea si intreba pe forum ce ar putea face in acest sens. I s-a raspuns sa anunte adminii e-bay, pentru ca in acest fel se incalca si regulamentul site-ului, care spune ca nu ai voie sa contactezi pe cineva pt a-i oferi spre vanzare un produs in afara spatiului e-bay, daca deja ai un magazin online la ei pe site.

Apoi, pt ca Louise dorea sa o contacteze pe vanzatoare sa-i spuna ca incalca legea - ceea ce iarasi este ilegal - a fost sfatuita sa anunte editura respectiva, care avea, cu siguranta sa restabileasca lucrurile si sa o amendeze pe hoaţă.

Acuma, n-oi fi eu cea mai corecta persoana din lume - desi nici mie nu-mi plac matrapazlâcurile, si e clar ca nu am vocatie de afacerist, in Romania - dar parca in cazul asta as fi pus in balanta doua lucruri: ce-mi doresc eu? Sa o torn pe aia sau sa fac rost de cartea respectiva?

Cred ca in balanta mea ar fi atarnat mai mult dorinta de a avea si a citi acea carte.

Uneori nu inteleg dorinta asta excesiva, zic eu, a unora de a fi foarte legali. Insa ma gandesc ca n-o inteleg pentru ca ma raportez la conditiile de aici, din Romania, unde, de exemplu, o editura isi permite sa nu plateasca deloc serviciile unor traducatori (eu sunt unul dintre exemplele de traducatori ţepuiţi, de o editura cu renume), si unde multi cauta sa insele, statul sau persoanele particulare, nu importa pe cine, ci doar sa insele (oare ce frustrari o fi ascunzand setea asta imensa de a insela pe altul?!!?).

Poate ca in tarile civilizate legea este respectata, omul este respectat, statul este respectat. Si atunci este normal si de bine sa dai in gât pe cineva care merge pe alaturi, pentru ca a facut 10 dolari in plus sau pentru ca a vandut copia xerox a unei carti.