Se afișează postările cu eticheta diy. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta diy. Afișați toate postările

marți, 29 ianuarie 2019

3 reparatii pe care nu TREBUIE sa le faci tu insuti



Lucrurile pe care le poți face singur, DIY, cum se mai numesc ele, au căpătat o popularitate mare. Pe lângă faptul că aduc economii importante de multe ori, ele sunt concepute și pentru a încânta prietenii cu renovări uimitoare. În speranța de a economisi bani și de a deveni folositori, oamenii pot fi tentați să ia un ciocan și să se apuce de reparații prin casă. Acest lucru poate părea impresionant de cele mai multe ori, sau să denote pricepere și îndemânare, dar există unele reparații la domiciliu pe care nu ar trebui să le faceți niciodată.

1. Dispozitivele electrice


3 reparatii pe care nu TREBUIE sa le faci tu insuti

Schimbarea unui bec sau a unui întrerupător poate că nu reprezintă nu știu ce mare scofală și pare ceva sigur pentru majoritatea oamenilor, mai ales dacă au și niște îndemânări în acest sens. Și eu îmi schimb singură becurile arse, ori pun la loc siguranța din tablou dacă a făcut scurt un bec cu probleme. Dar dincolo de asta, consider că este mult mai înțelept să chemi un electrician. Pentru că dacă faci ceva greșit, ar putea lua foc casa, ori mai rău, cineva ar putea să fie curentat din cauza neștiinței. Eu, una, mărturisesc că mai mult decât ceea ce am zis mai sus mă tem să mă încumet, pentru că nu mă pricep și nu am ustensilele necesare. Prefer să apelez la un meșter și rezolv problema în deplină siguranță. Unde mai pui că acum poți găsi un electrician nonstop la companii care asigură astfel de servicii pe toată perioada zilei și nopții.

2. Instalațiile sanitare și centrala

3 reparatii pe care nu TREBUIE sa le faci tu insuti

Dacă mai demult mă pricepeam până și eu să schimb o garnitură, acum, cu noile modele de robinete și sistemele moderne de țevi, nu știu ce trebuie făcut când se strică ceva. Iar când vine vorba de vreo scurgere la centrală, pe țeavă sau chiar de sub ea, nici nu mă gândesc să repar singură avaria. Ceea ce a început ca o scurgere enervantă poate ajunge rapid la o inundație și pasta înseamnă o grămadă de bani cheltuiți, când totul se putea rezolva rapid și ieftin de la bun început. Așadar când este nevoie, chem un instalator și știu că o bună bucată de vreme n-o să mai fie probleme de nici un fel cu instalația casei mele.

3. Aragazul

Similar cu reparațiile electrice, aragazele nu ar trebui să le reparați niciodată dvs. înșivă. Chiar și atunci când luați toate măsurile de precauție și gestionați cu atenție o reparație, este posibilă o scurgere care poate duce la probleme grave de sănătate sau chiar la un eventual incendiu ori explozie. De aceea, orice lucrare care implică gaz este o reparație care niciodată nu trebuie făcută decât de un specialist.

Indiferent dacă ne place să recunoaștem sau nu, există reparații pentru care este foarte indicat să apelăm la profesioniști. Este mai bine să aveți niște bani pregătiți pentru mici reparații decât să ajungeți la probleme grave și mult mai costisitoare. Nu vă faceți griji că îndemânările dv. vor sta nefolosite, vă puteți satisface dorința de bricolaj cu o altă sarcină, în grădină, în debara, în garaj sau într-o magazie. E mult mai sănătos să nu vă jucați cu focul, apa sau gazele.




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin











sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Cum mi-am tapițat scaunele din sufragerie

La noi în casă mobilierul este cam piesă de muzeu. Bătrânii mei nu au înlocuit niciodată mobila cumpărată după nuntă, pe motiv că ceea ce se găsește acum nu mai are aceeași rezistență ca mobila veche. Aici, drept este, nu-i contrazic. Și dacă în ciuda masivității, mobila a fost recondiționată și relăcuită doar o singură dată în ultimii șaizeci de ani, scaunele de la sufragerie erau roase de timp și de purtat. Catifeaua aurie, de care totuși nu-s sigură că era materialul original, căpătase o nuanță incertă, întunecată iar strălucirea materialului nu mai exista decât în amintirile mele.

Așa că erau vreo câteva săptămâni de când băteam tot felul de apropouri lui taică-meu, iar el se cam făcea că nu aude. De fapt, chiar nu prea aude decât ceea ce vrea el, uneori. La început spunea ceva de descurcat singură, că au dispărut maeștri tapițeri, că una, că alta. După care nu mai catadicsea nici atât să-mi mai spună. Într-o zi de vară i-am propus, verde-n față, să ne apucăm amândoi de treabă cum ne-om pricepe. Mi-a arătat dulapul cu scule și a ieșit afară să-și încerce noua motocoasa Kawasaki, achiziție de care era tare mândru, pe iarba din spatele blocului, care crescuse după niște ploi. Se săturase de tăiat iarba cu un foarfece de grădină și-și cumpărase bătrânul o motocoasă pe care abia aștepta s-o bage în priză, ca să vadă cum merge.

Eu mi-am luat inima-n dinți și cu laptopul conectat la internet m-am apucat de treabă. Mai întâi mi-am pregătit cele necesare: un clește cu vârf ascuțit, creion, stofă ripsată, stilou de marcat, capsator, cuie, adeziv, pânză albită pentru dosul scaunelor. Mai întâi am scos ușor cu vârful cleștelui cuiele cu care era prinsă tapițeria cea veche de tăblia scaunului și de spătar. Am avut grijă să desfac materialul fără să-l stric, pentru că după bucata scoasă am decupat stofa pregătită pentru retapițat. Guma-spumă originală era învechită, știam asta, și cumpărasem deja o bucată nouă.

Am îndepărtat-o pe cea veche dezlipind-o cu lama unui cuțit, la fel de atentă ca și la material, să n-o stric pentru că după forma ei am trasat cu stiloul de marcat conturul pe guma-spuma nouă pe care apoi am tăiat-o cu un fierăstrău electric. Bucata astfel tăiată am lipăit-o de scaun cu adeziv, pe deasupra ei am pus un material subțire din bumbac – ar fi trebuit niște capoc, dar nu am avut – apoi am capsat totul cu un capsator electric. Am fixat tapițeria de tăblia scaunului și de spătar cu capse, apoi am fixat totul cu niște cuie, iar la urmă am acoperit dosul scaunului cu pânză albită pe care am capsat-o, în așa fel încât cuiele bătute în stofă și lemnul cadrului nu se mai văd.

Nu am făcut singură toate astea, m-a ajutat băiatul unei vecine, Fanu, elev într-a douășpea, care ieșise să pună rufele la uscat și pe care l-am chemat să-mi țină de scaun și de materiale când era nevoie, dar m-a ajutat mai mult decât atât. La urmă de tot, la sugestia lui, am mai prins cu niște șuruburi cu o surubelnita electronica adusă de el de acasă – taică-meu nu e dotat cu așa ceva, picioarele scaunului, pentru că erau destul de mobile.

Între timp, taică-meu mai venea înăuntru să curețe cuțitul moto-coasei de iarba adunată, și cu coada ochiului privea la ce fac. Am sperat că la celelalte scaune mă va ajuta el. Aș! I-a plăcut ce am făcut cu primul scaun, așa că mi-a spus să continui că fac treabă bună. Și uite așa, în două zile am avut toate cele 6 scaune de la masa din sufragerie recondiționate, re-tapițate, cu mâinile mele și sunt mândră de asta. Mai am un fotoliu paradit de tot, de care m-aș apuca, doar că asta ar însemna să schimb tapițeria la toată mobila de hol. Dar cred că într-o zi mă apuc s-o fac și pe asta. Experiență am căpătat, așa că nu am nimic de pierdut, nu-i așa?

scris pentru http://www.tools.store.ro/