Parfumurile de pe elefant. O experienta.

Era cu două săptămâni înainte de Black Friday prima strigare, când am cumpărat 2 parfumuri de pe elefant - ce mi-o fi venit, nu știu, ca n-am obiceiul să cumpăr parfumuri de pe la mioriticile noastre magazine, fie ele offline sau online, pentru că de mulți ani am auzit zvonul că toate produsele ar fi contrafăcute. Probabil uitasem de asta, sau am sperat că dacă prețurile sunt comparabile cu cele din occident, produsele sunt neapărat originale. Adevărat, uneori, ele chiar pot fi.

Așadar prima dată am luat un parfum Wish de la Chopard și un Obsession de la Calvin Klein. Ambele miroseau bine și m-am gândit că dacă n-or fi fost chiar originale, erau niște imitații foarte bune. Apoi, înaintea primului Black Friday, mi-am zis să mai cumpăr câte ceva, pentru cadourile de Crăciun, dacă tot erau reduceri. Și am pus în coșul elefantului un deodorant J'Adore de 155 de lei, două deodorante Nina Ricci, 155 lei în total, un deo-stick bărbătesc Aqua di Bvlgari la 89 de lei și un deodorant Pret-a-porter la 20 de lei, de la care chiar nu aveam pretenții, însă eram curioasă cum se prezintă.

După ce a venit coletul (livrarea a fost foarte promptă, nimic de zis) m-a apucat durerea de cap, ca să zic așa. Dar să listez avantajele și dezavantajele fiecărui flacon în parte.

1. Aqua for men, de la Bvlgari, deo-stick 75 ml, pentru bărbați. A venit în țiplă groasă și inițial nu știam că este deo-stick. Peste stick, sub capac, are un capișon de plastic gros, transparent. L-am desfăcut și miroase foarte bine, puternic, pătrunzător, senzual și, evident, masculin. Nu cred că este contrafăcut, că prea miroase bine și exact la fel arată flaconul și pe site-urile din afară. Deocamdată, este singurul pe care nu l-am testat deloc pe piele.

2. J'Adore, de la Christian Dior, deodorant parfumat, 100 ml, de damă. După ce am cumpărat produsul, am căutat pe net să văd unde mai există și am văzut că prețul, în euro, variază între 30 și 35. Atât pe cutie cât și pe flacon este înseriat numărul lotului de produs, dar asta nu înseamnă că e un original. Mirosul este foarte asemănător cu parfumul adevărat, nu e puternic, este inițial floral, suav, moscul se simte imediat, însă nu durează nici o oră pe piele, și nici pe haine. În consecință, nu pot crede decât că este un fake, pentru că îmi vine greu să-mi imaginez că un brand ca Dior își permite să producă ceva atât de prost ca și persistență. Siaj nu are mai deloc, chiar dacă te dai din abundență. Hârtia îmbibată cu acest deodorant nu miroase a nimic după 24 de ore (se zice că este unul din testele de originalitate ale parfumurilor).

3. Nina Ricci, deodorant, Les Belles de Nina, 150 ml, de damă. Vine în cutie țiplată. Primul flacon pe care l-am desfăcut avea dozatorul puțin defect, a rămas ușor apăsat după ce l-am folosit, și a funcționat greu la început. Miroase floral, complex, proaspăt, natural. Sigla cu mărul și frunza în vânt arată altfel la marea majoritate a produselor Nina Ricci, asemănătoare. Acest tip de frunză în sus, exact invers față de frunza de pe alte produse, care urmează linia mărului, nu am văzut în altă parte, decât, parcă, la un gel de duș. Deodorantul este nepersistent, după vreo oră, două dispare de pe piele, nu are siaj însă pe eșarfă a rămas ceva mai multe ore o vagă urmă de parfum. Hârtia îmbibată cu acest deodorant nu miroase aproape deloc după 24 de ore.

4. Wish, apă de parfum de la Chopard, 30 ml, de damă. Miroase destul de puternic, dulceag, balsamic și pudrat. Vine în cutie specială pentru sticlă cu formă specială pe care o are. Parfumul este colorat în bleu. Faptul că inscripțiile de pe flacon sunt pe interior, bănuiesc că face imposibilă contrafacerea, la fel ca și designul sticlei, greu de reprodus. Are siaj mediu, rezistă până seara pe piele, chiar dacă te speli, pe haine rezistă câteva zile, fără să i se diminueze aroma. Hârtia îmbibată cu acest deodorant miroase la fel după 24 de ore, iar după 48 de ore începe să se diminueze în mod sesizabil. Totuși hârtia miroase a parfum și după 4 zile, dar ceva mai vag. Trece testul conform căruia un parfum original pătează țesătura, în acest caz, hârtia albă.

5. Obsession, apă de parfum de la Calvin Klein, 50 ml, de damă. Vine în cutie crem, cerată, sticla are o formă elipsoidală, cu capac maro. Parfumul este colorat în culoarea coniacului. Este un parfum oriental, greu, care miroase intens, senzual, nocturn și condimentat. Deși notele de vârf sunt de citrice și vanilie, persistă notele medii și de bază. Siajul este mare, parfumul se simte de la distanță, persistă foarte bine pe piele toată ziua, iar pe haine mai multe zile la rând, fără să-și diminueze aroma. Hârtia îmbibată cu acest deodorant miroase puternic și răspândește mirosul în toată camera, fără să se diminueze timp de 3-4 zile, abia din a cincea zi mirosul începe să mai dispară. Parfumul pătează hârtia și implicit țesăturile.


6. Pret-a-porter. V-am spus că nu-mi bat capul cu el, nu persistă nici jumătate de oră, e mult mai eficient un deodorant de 7 lei de la raftul oricărui magazinaș de sufragerie de la parterul blocului.

 Ce am învățat din această experiență.

- că pe elefant.ro, și probabil pe oricare alt mall online care comercializează o gamă foarte largă de produse, parfumurile vin de la diverși producători, unii mai serioși, alții mai puțin.
- parfumurile pot fi originale dacă sunt în flacoane cu design greu de reprodus și dacă mirosul persistă pe hârtie mai mult de 24 de ore. Uneori, dacă pătează hârtia sau țesătura. De asemenea, probabil este greu de falsificat un deo-stick.
- este mai recomandabil ca parfumurile să fie cumpărate de pe site-uri de profil, sau chiar din alte țări, dacă acest lucru este posibil.


Voi ce experiență ați avut cu parfumurile de pe elefant sau din alte magazine online?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Experienta mea cu magazinul La Rosa bijuterii. Meciuri

Meciul preliminar - pentru că port mărimi mari la inele, şi pentru că vreau să le port pe degetul mijlociu uneori, nu-mi găsesc în magazinele de bijuterii ceea ce vreau. Aşadar, sunt nevoită să caut pe internet şi nu că mi-ar displăcea asta, însă când vine vorba de bijuterii, parcă prefer să le iau direct din magazin.

Şaisprezecimi - recomandat fiind de o colegă de serviciu, care şi-a luat verighetele de la ei, din magazinul din Bucureşti, am accesat site-ul La Rosa bijuterii. Multe mi-au plăcut, recunosc, şi aş vrea să-mi mai comand pe acest site, dar mai întâi trebuie să mă înarmez cu răbdare, pentru că dacă produsul dorit este pe comandă şi nu există în stoc, trebuie să aștepți mai mult decât ți se spune inițial. După ce mi-am ales un inel care mi-a plăcut, mi-am făcut cont, am pus inelul în coş conform cu mărimea dorită şi am plătit cei 30% avans ceruţi de La Rosa dacă bijuteria se execută la comandă. Asta era pe 7 septembrie. În mesajul primit odată cu factura scria că în 2-3 săptămâni inelul va fi gata şi va fi trimis prin Fan Curier la adresa specificată. Până acum, avantaj ei - banii de avans.

Optimi - aştept cuminte 3 săptămâni, trece şi a patra. Nici un semn de la ei. Le scriu un email pe 2 octombrie. Primesc răspuns, citez "comanda este în curs de finalizare şi va ajunge în magazinul La Rosa din Bucureşti, la sfârşitul acestei săptămâni, moment în care veţi fi contactată de un reprezentant pentru confirmare şi stabilirea detaliilor expedierii." 2 oct. era luni, până vineri după amiază nu primesc nici un semn. Unu - zero pentru ei.

Sferturi - joi pe 12 oct., după 5 săptămâni de aşteptare, sun. Primesc şi verbal exact acelaşi mesaj, că bijuteria comandată este în curs de finalizare şi va ajunge în magazinul La Rosa din Bucureşti, la sfârşitul săptămânii viitoare (era joi după amiază, nu mai puteau zice că ajunge în vinerea aia). Încep să mârâi deja. Nu mi se pare corect să fii obligat-ă să dai avansul şi după aia să aştepţi cu ochii-n soare ca şi cum banii i-ar putea păpa lupul. Adică, dacă ştiau că durează, puteau să pună mâna pe un telefon să anunţe de la bun început că va dura mai mult, nu să îi caut eu pe ei. Şi îmi mai spun că au atelierul în străinătate, că de aia se întârzie atât (mă rog, chiar acum o lună am comandat de pe un site chinezesc şi în zece zile am avut rochia acasă, deci... despre ce vorbim! probabil atelierul La Rosa e prin Australia sau pe vreo sondă spaţială...). Deja nu mai am încredere şi faultez. Mă plâng pe facebook şi lansez varianta meciului cu prelungiri - adică încep să iau în considerare reclamaţia la Protecţia Consumatorului. Galeria mă încurajează să fac asta cât mai repede şi să închei meciul - dar ce folos? Eu vreau inelul, nu retrogradarea magazinului :)

Mai trece o săptămână, şi ajungem în semifinale. Joi, pe 19 oct. scriu email şi le dau cartonaş roşu, le spun în faţă ce cred şi că voi face reclamaţie. Nu primesc nici un răspuns. Vineri, sun. Şi înregistrez cu camera foto. Vreau să înregistrez convorbirea, dau pe speaker telefonul, dar nu-mi răspunde nimeni. Scriu un email în care le spun să-mi trimită barem avansul înapoi în cont (dau iban-ul) şi cu asta încheiem la scor egal. Nu primesc nici un răspuns, dar după o oră, ce să vezi, sună telefonul, număr necunoscut. Vocea domnişoarei de la La Rosa. Mieroasă, îmi spune că inelul este finalizat şi că ajunge miercuri în magazinul lor şi că voi fi sunată ca să le spun cum să ajungă în posesia mea. Nu cred nimic, dar la telefon zic că, hai, treacă de la mine. Mă gândesc că nu mai scriu nici un email, nu-i mai apelez, dar dacă miercuri nu primesc semn de la ei, joi completez formularul online de la protecţia consumatorului. Mi-am făcut tot felul de print-screen-uri, am dovezi, inclusiv înregistrarea când i-am sunat până ce mi-a răspuns robotul.

Finala. Am o săptămâna încărcată şi uit de ei. Marţi după amiază mă sună La Rosa. Le dau adresa şi îmi confirmă că inelul este gata și ajunge miercuri sau joi la mine acasă cu Fan curier. Ieri după-masă inelul a ajuns pe degetul meu, la preţul din ziua în care am făcut comanda (între timp s-a mai scumpit un pic). Unu-unu. Gong final sezonul întâi. Abia am prins curaj, mai am nişte bijuterii în wishlist :)

Nu-mi dau seama cine a câştigat. Ei, că m-au făcut să aştept cca 2 luni, sau eu că am un inel superb pe deget? Aş zice că eu, deși...

Bijuteriile La Rosa chiar sunt frumoase şi foarte bine finisate. Personalul vorbeşte frumos şi respectuos (bine, nici eu nu le-am spus în faţă câte frigidere de carne le-am umplut în gând). Însă ar trebui ca în cazul în care livrarea întârzie, clientul să fie anunţat de întârziere, nu să fie cel care sună şi îşi face probleme. Vorba cuiva de pe facebook: dacă eu nu aveam banii pregătiţi, mă aşteptau vreo 5 săptămâni să le plătesc inelul integral?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Pantofi Dandy 5th Avenue. De la Deichmann

Aşadar, este vorba de nişte pantofi de damă tip Dandy (rudă cu Oxford :) ), de la 5th Avenue, comercializaţi de magazinele Deichmann. I-am comandat acum câteva zile, ocazie cu care am aflat că există și la noi în oraș magazin Deichmann, în Shopping City, la o azvârlitură de băţ de mine, deși pantofii ăștia nu erau în magazin. Data viitoare, că am ochit şi nişte cizme scurte, merg mai întâi la magazin să le probez, pentru că ... există un dar... Îmi plac foarte mult pantofii Dandy cumpăraţi, dar au câteva mici şi foarte vizibile defecte. Totuşi să încep cu avantajele lor, nu? Aşa-i corect.

- sunt de lac, ceea ce-mi place foarte mult.
- sunt crem, şi am la ce să-i asortez, costume crem sau pantalonul kaki din imagini (e kaki, nush de ce se vede un fel de gri). Ăsta e, de fapt, primul motiv pt care i-am cumpărat.
- la modul general arată foarte bine, au finisaje bunicele, însă nu peste tot.
- au tocul jos, ceea ce pentru mine e singura variantă posibilă în ultimii mulți ani.
- sunt eleganţi - cel puţin aşa îi văd eu.
- later edit - 9 oct.2017 - sunt foarte comozi la purtat!

Din aceste patru motive i-am luat şi n-o să-i returnez, deşi poate femeile mai cusurgițe şi mai năzuroase aşa ar face. Dar dacă-i returnez şi aştept altă pereche, nu trece toamna fără să am pantofi crem, de lac, asortaţi la hainele mele? :)

când au sosit, în cutie

Dar... pentru că există un dar:
- deşi am luat nr. 39, aşa cum iau de obicei, cu cca 2 numere mai mult decât port, pt că mă ştiu pufulină şi altfel nu-mi încape piciorul, ăştia sunt un fel de 37-38, adică exact cât talpa mea. Motiv pentru care nu se încheie bine, adică vedeţi şi voi ce căscată stă zona şireturilor. Asta este... pantalonul vine peste pantof, deci, una peste alta, e bine. Când o să iau ghetuţele, trebuie să caut un 40 sau chiar 41 ca să le pot purta cu şosete mai groase la iarnă.

defectele

mărimea 39 de fapt e un fel de 37,5

- au câteva cute inestetice, din fabricaţie; pielea n-a fost întinsă cum trebuia pe calapod. Sau mă rog, nu ştiu de unde provine defectul, dar dacă în lateral spre călcai, să zicem că acele pliuri nu sunt foarte vizibile, cel din lateral faţă la pantoful stâng, este, ba chiar sare în ochi.

pagina lor de pe site-ul Deichmann

După cum se observă, numărul avantajelor e mai mare, aşa că, pantofii Dandy de la 5th Avenue via Deichmann, rămân. Acuma nu ştiu cât or să mă ţină. Măcar toamna asta, sper... :) Cât despre cumpăratul online, tot nu mă las, doar nu vă imaginați că pierd vremea prin magazine ca să am ce căra după aceea. Da, e bine să-i încerc, dar mă doare capul numai gândindu-mă că poate nu găsesc ce vreau în primul magazin la care m-aș duce, că mă enervează vânzătoarele care îți bagă pe gât marfa pe care o vor ele - ori măcar încearcă, și că pierd ore în șir prin oraș în loc să fac ceva util, precum bloggingul, de pildă :D

Voi i-aţi fi returnat dacă aveau defectele astea? La urma urmei, nici banii mei nu erau rupţi pe la colţuri, zic, dacă stau bine să mă gândesc...



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Distribuie

Tweet

Pizza cu nesimtire. La Mega, din Bicaz

Era săptămâna competențelor la limbi străine și aveam de corectat cca 250 de lucrări, ca de obicei, de altfel. Eram noi - colegele de engleză și de franceză, și informaticianul liceului. Pentru prânz în ziua aceea trebuia sa comand ceva de post și un meniu normal pentru două colege. Nu și-au exprimat preferințele, decât că mâncarea de post trebuia să fie orice altceva în afară de pizza, dar noi, celelalte voiam pizza, e cel mai comod de mâncat pe repede-înainte.

Dar eu nu mai comandasem niciodată la pizzeria Mega din Bicaz, eu prefer pizzeria Alessia, care are pizza cea mai bună din Bicaz, dar știam că mulți colegi comandă la Mega pentru că au ceva reduceri. Așa că am sunat, am ales două meniuri din ceea ce mi s-a oferit, apoi am întrebat de costul transportului. Astfel am aflat că pizzeria Mega nu livrează comenzi la domiciliu, ci trebuie să vii singur să-ți iei comanda, dacă ai cu ce. Mi s-a sugerat să folosesc un taximetrist.

Atunci am întrebat cum să fac plata? Mi s-a răspuns că plătește taximetristul și când mi-o aduce îi dau banii pe comandă și pe cursa respectivă. Până aici nimic neobișnuit, fata de la telefon a fost amabilă și mi-a răspuns corect la întrebări. Dar în timp ce-mi spunea cum se procedează cu taximetristul, aud o voce din apropierea ei vorbind cu nesimțire așa: "Hai dragă, mai lasă discuția, de parcă n-ar mai fi făcut comandă la noi, ce atâta vorbărie, închide-i telefonul odată!"

Îi zic fetei de la telefon să nu mai comenteze în plus colega ei, că eu într-adevăr n-am mai comandat niciodată nimic de la pizzeria lor (o singură dată le-am călcat pragul, la invitația cuiva) și nu știu cum se procedează. De altfel nu știam că există și pizzerii care nu livrează la domiciliu. Pentru că prețul meniurilor comandate astfel creștea sensibil prin prețul taxiului, am sunat la Alessia, care livrează comanda și la domiciliu, gratuit, apoi am revenit cu un telefon la Mega să anulez comanda făcută la ei. Precizez că era ora 11 și jumătate și aveam nevoie de mâncare pe la ora unu-unu jumătate.

De data asta am nimerit-o direct pe nesimțită. I-am spus că anulez comanda deoarece nu mai este nevoie. Mi-a spus înțepat și pe un ton de harță, de parcă eu eram aia care-i ștergea ei pantofii, că să fiu hotărâtă dacă vreau să comand sau nu, pentru că dacă am comandat, acum ele trebuie să plătească. Când am văzut ce ton de mahala a adoptat, de parcă era o țață cu mâna-n șold certându-se cu o altă țață, am spus și eu pe un ton batjocoritor "haideți, doamnă, că doar nu ați pus la copt de pe acum pizza pentru ora unu". Însă nu cred că a auzit ce am spus, pentru că nesimțirea s-a amplificat și troglodita de la pizzeria Mega mi-a închis telefonul în nas. Timpul ei e foarte prețios...! Ei, bine, poate va avea de acum încolo destul timp liber, că noi, clienții, n-o să i-l mai ocupăm. Ori poate că patronul o să se mai gândească odată când o s-o cheme la serviciu și săptămâna viitoare.

Cu asemenea angajați, mă tem că nici o afacere nu are cum să meargă. Păcat de produsele pizzeriei Mega, care nu sunt rele. Eu nu recomand nimănui din zonă, sau dacă ajunge în zonă, să poposească la ei. Când tu, o vânzătoare, ești plătită din banul pe care-l dau eu pe produsul vândut de tine, mă tem că e musai să ai alt comportament față de client. Dar bineînțeles că fiecare poate alege. Iar eu o să aleg întotdeauna de acum încolo celelalte pizzerii din Bicaz.