Se afișează postările cu eticheta libris. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta libris. Afișați toate postările

joi, 6 decembrie 2018

Intoarcerea lui Heathcliff de Lin Haire-Sargeant. Recenzie



Intoarcerea lui Heathcliff de Lin Haire-Sargeant. RecenzieTitlu - Întoarcerea lui Heathcliff
Titlul original - The Story of Heathcliff’s Journey Back to Wuthering Heights
Autor - Lin Haire-Sargeant
Traducerea - Irina Horea
Editura - Orizonturi
Preţ - cca 13 lei, 352 pagini
Anul apariţiei - 2013
ISBN - 973-00000-005
Gen - dragoste, romantic
Comercializată pe Libris

Pe la mijlocul anilor '90 apăruse pe la noi o editură care publica furibund romane populare pe banda rulantă. Unul dintre ele era și Întoarcerea lui Heathcliff, care dacă-mi amintesc bine, se numea doar Heathcliff în acea variantă, de autoarea americană Lin Haire-Sargeant. Era moda sequel-urilor, a continuărilor unor romane celebre din perioada clasicismului literaturii engleze și parcă toată lumea voia să afle ce s-a mai întâmplat cu eroii preferați ai romanelor pe care mai toți le citisem.
Nu-mi luasem cartea, pentru că auzisem că are și scene mai intime în ea, și pe atunci părinții mei nu m-ar fi lăsat să citesc așa ceva. Dar tare eram curioasă să o răsfoiesc, măcar, ceea ce atunci nu am reușit.

Intoarcerea lui Heathcliff de Lin Haire-Sargeant. Recenzie

Întoarcerea lui Heathcliff , publicată prima oară în 1992, este, așadar, continuarea unicului roman scris de Emily Bronte, La Răscruce de vânturi, publicat în 1847. Pe scurt, în La Răscruce de vânturi Catherine, fiica unui bogătaș, locuiește alături de Hindley, fratele ei, și de un cerșetor, Heathcliff, pe care tatăl celor doi copii îl aduce să-l crească fiindu-i milă de el. Catherine se înțelege bine cu noul venit și devin prieteni. Peste ani, cei doi se simt atrași unul de celălalt, dar cutumele societății o împiedică pe Catherine să recunoască iubirea față de Heathcliff, și ea se va căsători cu Edgar Linton, un vecin, bogat, la fel ca ea. Heathcliff, de supărare, pleacă, și peste trei ani se reîntoarce bogat și se însoară cu sora lui Edgar, Isabella. În scurt timp aceasta moare la naștere. Catherine rămâne și ea însărcinată și naște o fetiță, după care moare la fel ca Isabella. Peste niște ani, vine și sfârșitul lui Heathcliff, în circumstanțe dubioase, doar acum, în moarte, el și Catherine putând fi uniți.

Întoarcerea lui Heathcliff este un roman tipic pentru interesul prezentat de scriitorii americani contemporani pentru romanele victoriene. Lin Haire-Sargeant încearcă să profite de golurile lăsate de romanul sursă pentru a propune cititorului o abordare modernă, în încercarea de a rămâne credincios stilului literar al secolului al XIX-lea, sugerând un alt punct de vedere al unei povestiri bine cunoscute, printr-o amestecare postmodernă a personajelor istorice și fictive.

Romanul lui Lin Haire-Sargeant urmărește ceea ce s-a întâmplat cu Heathcliff în cei trei ani în care a devenit bogat. Cartea lui Emily Bronte ne lasă cu anumite semne de întrebare - cum a putut acest fost cerșetor să devină bogat într-un timp așa de scurt? S-a dedat la fărădelegi ca să facă avere? Lin Haire-Sargeant preia firul narativ și completează spațiul lipsă.

Intoarcerea lui Heathcliff de Lin Haire-Sargeant. Recenzie

Firește, deși autoarea încearcă să scrie în stilul lui Emily Bronte, și pe alocuri reușește, cartea Întoarcerea lui Heathcliff nu este la fel cu sursa. Stilurile e firesc să difere, narațiunea este alta, urmărește personajele din alte unghiuri și, de ce nu, aruncă o altă lumină asupra romanului inițial. Heathcliff află cine este și de unde provine, cine-i sunt părinții, ori cel puțin tatăl. Aici autoarea face niște conexiuni între cele mai cunoscute romane ale surorilor Bronte și întrepătrunde firele narative și personajele din cărțile lor. Heathcliff se duce la domnul Rochester (personaj din Jane Eyre de Charlotte Bronte) și, aflând niște adevăruri despre rădăcinile lui, devine bogat. Dar misterele și lucrurile lăsate nespuse de către Emily Bronte nu se opresc aici, iar viața lui Heathcliff capătă o altă turnură și alte valențe în tot acest timp în care a stat departe de Wuthering Heights.

Mie cartea mi-a plăcut, dar nici nu am avut așteptări mari de la ea. La răscruce de vânturi rămâne un roman canonic, unic în literatura universală, iar Întoarcerea lui Heathcliff de Lin Haire-Sargeant este un roman contemporan, de dragoste, bun. Dacă el va deveni altceva și valoarea îl va face să rămână deasupra altor titluri, numai timpul ne va spune.
Până una-alta, de 25 de ani această carte cunoaște tiraje noi în mod constant.




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin











luni, 3 decembrie 2018

Ochiul din piramida de Robert Shea și Robert Anton Wilson. Recenzie



Ochiul din piramida de Robert Shea și Robert Anton Wilson. RecenzieTitlu - Ochiul din piramidă
Titlul original - The Eye in the Pyramid (The Illuminatus trilogy)
Autori - Robert Shea și Robert Anton Wilson
Traducerea - Mihnea Columbeanu
Editura - ANTET REVOLUTION
Preţ - aprox. 40 lei, 352 pagini
Anul apariţiei - 2008
ISBN - 973-636-330-6
Gen - conspirații, ezoterism
Comercializata pe Libris

La începutul anilor '90 citeam pe nerăsuflate cărțile editurii Antet despre Noua Ordine Mondială, referitoare la teoria conspirației. Citeam cu toții, eu, familia mea, prietenii, vecinii. Ne împrumutam cărțile unii altora, până când una dintre ele nu mi-a mai fost dată înapoi și am decis să mi le cumpăr pe toate și să văd, în timp, ce se adeverește și ce nu. Autorul își atribuise un pseudonim care peste ani a devenit simbolul celor care luptă împotriva vampirilor - Van Helsing.

Însă la vremea aceea cărțile nu era ficțiune deloc, erau un fel de documente la citirea cărora te cutremurai. Nu știu ce s-a întâmplat mai apoi cu acel Van Helsing, dar știu că deja pe la a patra și a cincea carte, o dădea în științifico-fantastic rău de tot și cărțile sale, din cronici ale unor evenimente mondiale care urmau să se întâmple (și în  mare parte așa au fost!), erau acum populate de povești puțin credibile despre OZN-uri și metamorfi reptilieni care conduc din umbră lumea. Până la elucubrațiile scoase pe piață de David Icke, un paranoid de succes (părerea mea), n-a mai fost decât un pas.

Am luat o pauză și acum mi-am zis să mai citesc cărți asemănătoare. Am găsit pe Libris cartea Ochiul din piramidă, prima dintr-o trilogie numită a Iluminaților, de Robert Shea și Robert Anton Wilson. Celelalte două cărți se numesc Mărul de Aur și Leviathan, și au fost scrise la începutul anilor '70, publicate în 1975. Am regăsit subiectele dragi mie cândva, dar disimulate sub o formă mult mai literară decât precedentele lecturi. În cartea Ochiul din piramidă este pe scurt vorba despre societatea secretă Illuminati, care conduc lumea, zice-se, și lupta lor cu Discordienii, care ar dori mai multă libertate și în consecință, mai mult haos pe planetă.

Ochiul din piramida de Robert Shea și Robert Anton Wilson. RecenzieUnii critici literari spun că Ochiul din piramidă e un melanj fericit de Colin Wilson, Philip K. Dick, Carlos Casteneda și Kurt Vonnegut, promotori ai S.F.-ului de bună calitate și (Castaneda) al unor cărți despre ritualuri de magie modernă, într-un amestec zeflemist cu bună știință dar și pseudo-intelectual provocator. Sincer, n-am găsit decât vagi urme de Castaneda sau de Kurt Vonnegut în cartea lui Robert Shea și Robert Anton Wilson. Sunt o veche fană a literaturii sci-fi și nu pot să spun că Ochiul din piramidă ar fi încadrabilă în acest gen. Mai întâi de toate pentru că nu e literatură. Dar nici doar o altă carte despre teoria conspirației nu e. Iar aceasta o zic în ciuda Illuminati-lor care au întâlniri de aproape de gradul III cu extratereștri, sau a faptului că gurile rele afirmă sus și tare că autorii erau cunoscuți narcomani, consumând marijuana și alte droguri, și că sub influența lor au scris cărțile. Totuși, având în vedere perioada respectivă, a mișcării flower-power, nimic nu este imposibil, din acest punct de vedere.

Ochiul din piramida de Robert Shea și Robert Anton Wilson. Recenzie

În orice caz, Robert Shea și Robert Anton Wilson caută, în partea de non-ficțiune a cărții, să releve publicului cititor un tip de control secret paralel și modul în care acesta acționează pentru a restrânge conștiința individului și accesul la libertate. Ochiul din piramidă este o poveste savantă, aparent postmodernă, oarecum influențată de science fiction, pigmentată cu reverii generate de droguri, cu sex și magie, cu teorii conspirative, atât reale, cât și imaginare, care se învârt în jurul societății secrete Illuminati. Narațiunea pendulează adesea între persoana a treia și persoana întâi, lucru oarecum deranjant pentru cititor, până ajungi să te obișnuiești. Cartea este densă tematic, acoperă subiecte precum ufologie, numerologie, anarhism și discordianism.

Și nu în ultimul rând, e o carte tradusă de un "greu" într-ale traducerii de carte - Mihnea Columbeanu. Iar dacă recenzia mea nu v-a convins, mizați pe acest nume. Un traducător bun nu se apucă de tradus cărți de duzină.

#libris #ochiuldinpiramida #illuminati #teoriaconspiratiei #carti #recenzie #citesteocarte #carte #bloggercititor #blogger #roman #soarecedebiblioteca #pulberedesteleblog #bestseller #literatura


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin











duminică, 7 octombrie 2018

Cronicile lui Magnus Bane. Recenzie



Cronicile lui Magnus Bane. RecenzieTitlu - Cronicile lui Magnus Bane
Titlul original - The Bane Chronicles
Autori - Cassandra Clare, Sarah Rees Brennan, Maureen Johnson
Traducerea - Ofelia și Shauki Al-Gareeb
Editura - Leda - Corint
Colecția - Leda Edge
Preţ - cca 32 lei pe Libris, 448 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-606-793-113-6
Gen - fantasy, aventură, thriller, young adult
Comercializată pe Libris

Asta primăvară am urmărit pe internet aventurile acelor Shadowhunters, cu sufletul la gură. Apoi am auzit vestea proastă că serialul s-ar fi anulat din lipsă de fonduri. Într-un avânt nemaivăzut la mine - zic asta pentru că stilul young adult nu e chiar ceva după care să mă dau în vânt - mi-am cumpărat toate cele 6 volume ale seriei Instrumente mortale de Cassandra Clare, decisă să nu pierd șirul aventurilor lui Jace, Clary și Alec. Am trecut peste stilul foarte subțirel de scriitură, pe care nu prea îl agreez, de dragul eroilor mei preferați. Apoi, acum ceva timp, am văzut pe Libris cartea Cronicile lui Magnus Bane. Am pus-o imediat în coș și pe aceasta, pentru că așa-i stă bine unei pasionate de lecturi într-ale ocultismului și magiei ca mine, și de personajul atât de controversat și de complex al vrăjitorului Magnus, fiu al celebrului demon, prinț al întunericului, Asmodeu.

Cronicile lui Magnus Bane. Recenzie

Cronicile lui Magnus Bane este structurată pe 11 povestiri din viața vrăjitorului. De fapt, povestirile sunt 10 la număr, iar ultima parte conține versiunea printată, dacă pot spune așa, a căsuței vocale a telefonului lui Magnus din perioada în care acesta se certase cu Alec. Această ultimă parte, este inedită în sine, deși mie mi se pare inutilă în economia antologiei. Nu-i văd rostul, deși este relaxant și amuzant să o citeșți.

Povestirile încep cu o întâmplare în Peru, în anul 1791, unde Magnus Bane duce o viață dezordonată alături de Ragnor Fell. Pe măsură ce firul poveștilor se apropie de prezent, Magnus devine mai responsabil, dar are drame sentimentale, se însingurează ori se afundă în cărțile sale de magie. În ansamblu, colecția urmărește evoluția lui Magnus de la playboy-ul cu inimă de aur care flirtează cu oricine-i place, până când se maturizează și ajunge Înalt Vrăjitor de Brooklyn. Volumul vine în completarea seriei de Cassandra Clare, Instrumente Mortale și prezintă mai multe povești care se întrepătrund, fără să aibă o legătură anume - ele pot fi citite așa cum vă vine la îndemână.

Cronicile lui Magnus Bane. Recenzie

Cartea nu este o continuare sau un prequel la seria Instrumentelor, dar are aceleași personaje și face parte din aceeași lume. Dar dacă nu cunoști seria, nu înseamnă că nu înțelegi povestirile din Cronicile lui Magnus Bane. Universul său este același, nu lipsesc vrăjitorii, vampirii, sirenele, vânătorii de umbre, Conclavul și regulile lor. Cu toate acestea nu lipsesc nici aparițiile lui Valentine, Alec Lightwood, Isabella ori Jocelyn Fray.

Fiecare poveste se concentrează pe o anumită perioadă istorică, ce a avut un impact asupra vieții lui Magnus Bane. Pe parcursul povestirilor, personaje precum Catarina Loss și Ragnor Fell, care au apărut sporadic în seria Instrumente Mortale, sunt ceva mai pe larg dezvoltate în Cronici.

Cronicile lui Magnus Bane. Recenzie

Este o lectură plăcută, ușoară, de vacanță sau de intermezzo între două cărți de mare calibru. Dacă-ți place genul fantasy și îndrăgești serialul ShadowHunters, vei citi cartea pe nerăsuflate. Sau, poate vei reveni din când în când la ea, ca să mai întorci o filă din povestea vieții lui Magnus Bane, vrăjitorul cu ochii aurii, care este adesea numitorul comun al lumii nevăzute, dezbinate de intrigi mărunte. "Nu e ușor să fii Magnus Bane. Ca magician, este adeseori chemat să rezolve probleme altora. Viața lui a fost lungă și iubirile numeroase. Iar Magnus are întotdeauna grijă să se afle în locul potrivit la momentul potrivit ....."




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin











joi, 6 septembrie 2018

Simbolul pierdut de Dan Brown. Recenzie



Simbolul pierdut de Dan Brown. RecenzieTitlu - Simbolul pierdut
Titlul original - The lost symbol
Autor - Dan Brown
Traducerea - Adriana Bădescu
Editura - RAO
Colecția - RAO Class
Preţ - 19 lei pe Libris, 602 pagini, ediția de buzunar
Anul apariţiei - 2009
ISBN - 973-540-138-2
Gen - thriller, acțiune
Comercializată pe Libris

Simbolul pierdut de Dan Brown este o continuare a celor două romane de succes anterioare, Îngeri și demoni (2000) și Codul lui Da Vinci (2003). Protagonistul seriei, Robert Langdon, este încă o dată prezent, deoarece se află implicat într-un alt mister axat pe coduri, simboluri și legende, de data aceasta în Washington DC. Urmând o rețetă de succes, în liniile sale generale, Dan Brown recurge la același plan în toate romanele sale: Langdon și un apropiat al său este pus într-un pericol iminent care trebuie dezamorsat în maxim o zi. O femeie i se alătură de fiecare dată și împreună trec prin pericole pe care le depășesc ca să găsească o soluție convenabilă la problemele în mijlocul cărora se află. Acțiunea nu e lipsită de urmăriri, crime, răzbunări, elicoptere, trenuri rapide, subsoluri și secrete dezvăluite, ori care sunt odată pentru totdeauna distruse. Toate acestea, presărate din plin cu simboluri și referințe la înțelepciunea antică.

Simbolul pierdut de Dan Brown. Recenzie


[Atenție! Urmează spoilere!] Așadar, după ce se întoarce din Europa, Robert Langdon este chemat la Washington D.C., de către un bărbat care se dă drept asistentul mentorului său, Peter Solomon, ca să vorbească la o prestigioasă acțiune caritabilă la Institutul Smithsonian, despre masonerie. Partea mai neplăcută este că întrunirea are loc în acea seară, iar Langdon este la mile distanță. Cu toate acestea, interlocutorul de la telefon îi explică profesorului Langdon că are un avion particular la dispoziție pentru ca totul să se desfășoare rapid. Între timp ne este prezentat un personaj ciudat, Mal'akh, un tip tatuat peste tot, mai puțin zona fontanelei, însă și acolo are de gând să-și tatueze un ultim desen din vechime, un simbol puternic, care ar avea darul de a-i conferi puteri neobișnuite.

Simbolul pierdut de Dan Brown. Recenzie


Când Langdon ajunge la locul anunțatei întruniri își dă seama că totul e o minciună și află că asistentul lui Solomon era, de fapt, un impostor (Mal'akh) care l-a păcălit ca să-l aducă la Capitoliu. Acolo ajunge într-o cameră adiacentă din clădire și vede, la fel ca alți turiști, mâna tăiată și însângerată a lui Solomon, despre care așa-zisul asistent spusese că va muri dacă Langdon nu acționează să-l salveze. Pe unul dintre degete este un inel care poartă semnul celei mai înalte prețuiri a francmasonilor. Fiecare dintre degete este tatuat, ca și palma, cu simboluri pe care numai Langdon le înțelege. Astfel, profesorul își dă seama că tatuajele sunt o invitație pentru deblocarea misterelor anticilor și că invitația îi era adresată lui.

În curând, un număr de înalți oficiali ai securității naționale îi cer lui Langdon să-i ajute, întrucât el este singurul capabil să descifreze invitația misterioasă. Langdon, șeful securității Capitoliului, Trent Anderson, și Sato, un oficial CIA, se află într-o cameră subterană a clădirii Capitolului Statelor Unite, care poartă în ea o amprentă cunoscută numai lui Langdon și masonilor din întreaga lume. Între timp, sora lui Solomon, Katherine, care lucrează într-un laborator secret construit de fratele ei, în adăpostul Smithsonian, în domeniul noeticii, consideră ciudat că Peter nu-i răspunde la telefon. Cunoscută de un misterios dr. Abbadon, care susține că a lucrat cu Peter, Katherine află că fratele ei a împărtășit unele dintre cercetările sale secrete cu doctorul, amănunt care o șochează.

Simbolul pierdut de Dan Brown. Recenzie


Katherine ajunge rapid în vizorul lui Mal'akh, care mai întâi îl ucide pe asistentul acesteia, Trish Dunne, înecându-l într-un container cu un calmar gigantic conservat. Katherine se confruntă cu o amenințare similară, dar printr-o combinație de inteligență și noroc, reușește să scape. În timp ce Mal'akh nu poate să o omoare așa cum plănuise, ea se îngrozește când își dă seama că nebunul și-a pus în aplicare un al doilea plan, printr-o explozie masivă care distruge laboratorul și toate cercetările pe care le conține. [Aici se termină spoilerele!]

Katherine și Robert își unesc forțele, în cele din urmă, într-o încercare disperată de a-l salva pe Peter Solomon de un nebun hotărât să-l bucățălească de viu și să dezvăluie lumii informații care ar putea schimba viața așa cum o știm. Pe parcursul cărții, a cărei acțiune se desfășoară într-o singură zi, ca de obicei în romanele lui Dan Brown, prin câteva flashback-uri ni se dezvăluie cine este acest Mal'akh și care este legătura lui cu Peter Solomon și în special cu fiul, ucis mai demult, al acestuia.

Simbolul pierdut de Dan Brown. Recenzie


Simbolul pierdut este un thriller captivant, energic, plin de acțiune, scris în stilul caracteristic lui Dan Brown, care va ține cititorii cu sufletul la gură până la deznodământ. Chiar dacă are câteva sute bune de pagini și se află printre cele mai lungi romane ale sale, Dan Brown nu se dezminte și atrage cititorul avid de o cunoaștere a legendelor și simbolurilor vechi, la care altfel nu ar avea acces.


Cartea Simbolul pierdut de Dan Brown poate fi cumpărată din librării, de pe librăria online Libris, de pe site-ul editurii sau de pe alte site-uri partenere.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin










luni, 27 august 2018

Inelul familiei Borgia de Michael White. Recenzie



Inelul familiei Borgia de Michael White. Recenzie Titlu - Inelul familiei Borgia
Titlul original - The Borgia Ring
Autor - Michael White
Traducerea - Cristina Tripon
Editura - RAO
Preţ - 21,24 lei, 344 pagini
Anul apariţiei - 2014
ISBN - RAO978-606-609-525-9
Gen - thriller, policier, ficțiune istorică
Comercializată pe Libris

Cartea Inelul familiei Borgia  de Michael White este un amestec de ficțiune istorică și de roman polițist. Este structurată pe două planuri paralele, care au drept punct comun un inel despre care se spune că ar fi aparținut celebrei Lucrezia Borgia, și care adăpostea o otravă foarte puternică, bazată pe arsenic, a cărei formulă se pierduse în tenebrele Evului Mediu.

Inelul familiei Borgia de Michael White. Recenzie


Pe un șantier arheologic se descoperă un schelet întreg, bărbătesc, care are pe o falangă legendarul inel cu smarald. În noaptea de după descoperire, un paznic care vede prea multe este ucis cu bestialitate, după o urmărire pe acoperișurile Londrei și aruncat pe ceva ce pare a fi o ghenă interioară. Cadavrul, însă, cade exact în mijlocul unei discoteci amenajate în clădirea respectivă, ghena dovedindu-se a fi, în realitate, o gură de aerisire. Mai mult, discoteca este plină de consumatori de Ecstasy, acțiune secundară care duce la un moment dat pe polițistul Jack Pendragon, care se ocupă de caz, pe o pistă falsă, drog distribuit de nimeni altul decât de DJ-ul discotecii.

Inelul familiei Borgia de Michael White. Recenzie


A doua zi scheletul dispare în mod misterios de pe șantierul arheologic, împreună cu inelul, în buzunarul victimei fiind găsită doar o falangă. În lipsa declarațiilor poliției care demarează ancheta, presa vuiește de tot felul de speculații. Pentru a le pune capăt, poliția se vede nevoită să dea publicității câteva date exacte, și anume că falanga (deocamdată omit să vorbească despre schelet) aparține unui bărbat care a murit acum 500 de ani. Ancheta polițistă din prezent reprezintă primul subplot al romanului.

Al doilea subplot ne introduce în atmosfera elisabetană engleză a secolului al 16-lea și reface drumul unui complot pus la cale de inamicii reginei Elisabeta I, care ar fi trebuit să fie otrăvită cu substanța din inelul Lucreziei Borgia. Autorul pendulează acțiunea, fără a enerva cititorul, între trecut și prezent în mod constant, dezvoltând două povești care au un singur element de legătură: inelul Lucreziei. În desfășurarea romanului se perindă pe sub ochii noștri și nume ilustre precum da Vinci, Shakespeare sau Elisabeta I însăși.

Inelul familiei Borgia de Michael White. Recenzie


Pe parcursul romanului Inelul familiei Borgia, Michael White încurcă ițele poveștii cu încă niște crime, de data asta cu otrava din inel, care otravă dă o moarte rapidă, dar urâtă pentru spectatorii involuntari. Jack Pendragon are de-a face cu un criminal în serie, însă este foarte greu să-l descopere pentru că ucigașul acționează singur, pe cont propriu, și astfel ancheta decurge lent, indiciile fiind aproape imposibil de găsit.
Cu toate acestea, până la sfârșit vom afla și cui aparține scheletul, care va fi găsit într-o curte, și cine este criminalul. Dar acest lucru se dezvăluie în chiar ultimele pagini ale cărții, iar până acolo vă asigur că nimic nu vă va ajuta să înțelegeți sau să vă dați seama cam cine este acesta.

Unii recenzori găsesc că personajele sunt doar schițate și că uneori acțiunea este previzibilă și clișeistică. Nu neg, poate că au dreptate, dar per total romanul este unul bun, peste medie. Mie mi-a plăcut, l-am citit rapid, deși pe mine m-a deranjat oarecum acea trecere din trecut în prezent. Aceste falieri succesive mă irită, pentru că îmi secvențializează lectura, dar de data asta am reușit să trec peste și am citit cu plăcere cartea.

Inelul familiei Borgia de Michael White. Recenzie


Cine vrea s-o cumpere online, o găsește comercializată pe Libris. Recomand Inelul familiei Borgia cititorilor pasionați de cărți polițiste, cărora le place stilul lui Michael White, sau al lui Dan Brown (deși White este sub Brown, ca intrigă, personaje și ritm). Eu am găsit că este un roman meritoriu, cu o intrigă polițistă foarte bine condusă și cu un ritm alert care te face să vrei să afli ce se întâmplă până la sfârșit.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin










sâmbătă, 28 iulie 2018

Origini, de Dan Brown. Recenzie



Origini, de Dan Brown. Recenzie Titlu - Origini
Titlul original - Origin
Autor - Dan Brown
Traducerea - Adriana Bădescu
Editura - Rao
Preţ - 49 de lei (pe Libris), cca 600 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-606-8905-49-5
Gen - fictiune, mister, suspans, teoria conspiratiei
Comercializata pe Libris

Dintre cărțile lui Dan Brown am citit Codul lui Da Vinci pe nerăsuflate; n-am lăsat cartea aceea din mână până când n-am terminat-o, adică o zi și o noapte, până pe la 3-4 dimineața. Cu Origini a fost aproximativ la fel, doar că n-am mai reușit să o citesc neîntrerupt. Însă cum găseam o breșă, fie noaptea, fie în timpul zilei, citeam cu nesaț. Inutil să mai spun că mie stilul lui Dan Brown îmi place foarte mult și că este printre scriitorii mei preferați. Dar să vedem ce ne propune Origini, romanul a cărui acțiune se petrece în Spania: [Atenție! Urmează spoilere!]

Robert Langdon, profesor de simbolistică la Harvard, sosește la Muzeul Guggenheim din Bilbao, pentru a participa la un anunț important - dezvăluirea unei descoperiri care "va schimba fața științei pentru totdeauna". Gazda serii este Edmond Kirsch, un milionar excentric, fost student al lui Langdon, ale cărui invenții uimitoare de înaltă tehnologie și predicții îndrăznețe l-au transformat într-o celebritate mondială. Kirsch, este pe punctul de a dezvălui lumii o descoperire uimitoare, care promite să răspundă la două dintre întrebările fundamentale ale existenței umane: de unde venim și încotro ne ducem?

Origini, de Dan Brown. Recenzie

Înainte cu câteva zile de acest eveniment, Edmond, datorită faptului că prezentarea lui avea să demonstreze că nu avem nevoie de Dumnezeu, pentru că, de fapt, nu există, solicită o întâlnire în mănăstirea de la Montserrat cu 3 lideri religioși de răsunet și le prezintă descoperirea lui cerându-le părerea și ținerea în secret a descoperirii până avea și el s-o facă publică. Cei trei sunt, așa cum era de așteptat, tulburați de ceea ce văd și unul dintre ei, Valdespino, un apropiat al casei regale a Spaniei, mentorul viitorului rege Julian, le propune celorlalți trei să-l ucidă pe Kirsch cât mai repede. Însă cineva care rămâne în umbră, prin interpuși angajați pe internet, îi ucide pe ceilalți doi lideri religioși, în așa fel încât, la un moment dat, Valdespino apare ca păpușar al acțiunii.

Origini, de Dan Brown. Recenzie

Evenimentul care are loc în muzeul Guggenheim din Bilbao, muzeu patronat de nimeni alta decât Ambra Vidal, frumoasa logodnică a lui Julian și viitoarea regină a Spaniei, este anunțat după trei zile, astfel că Valdespino e în criză de timp. Langdon și câteva sute de oaspeți se simt captivați de o prezentare absolut originală și extrem de spectaculoasă, într-un holo-spațiu (= sală decorată holografic, cu imagini 3D care crează iluzia realității). Langdon, ca și toți ceilalți invitați, sunt conectați prin căști la un supercomputer inventat de Edmond, care se poate partiționa la infinit pentru a discuta simultan cu oricâți oameni este nevoie și care are toate caracteristicile unui om. Acest amănunt, că Winston e o mașinărie și nu o persoană reală, va fi cunoscut numai de Langdon și mai apoi de Ambra. Evenimentul este transmis și online, așa că vreo 3 milioane de oameni din toată lumea văd prezentarea în direct.

Seara, orchestrată cu meticulozitate de Edmond, intră brusc în haos, pentru că un anume Avila, fost amiral de marină, pus în ultima clipă pe lista invitaților de către Ambra Vidal, la cererea cuiva de la Palat, îl împușcă mortal pe Kirsch, cu un pistol nemetalic, chiar înainte ca savantul să spună ce a descoperit. Astfel, prețioasa informație și demonstrație a lui Kirsch se află în pragul pierderii. Cum Ambra Vidal și Langdon sunt conectați la Winston care le dă unele detalii, iar Ambra își dă seama că este în pericol de a fi acuzată de crimă, aleg să fugă amândoi ca să nu fie arestați, sau chiar eliminați. Acum, ei doi sunt singurii, care, ajutați de Winston, cu care țin legătura prin telefonul lui Edmond, ar putea face ceva să ajungă la el, care nu se află în Bilbao, ci la Barcelona, și să-i acceseze partiția unde se află stocată toată prezentarea lui Edmond. Această partiție este parolată cu o parolă de 47 de litere, ale unui vers preferat de savant, pe care nimeni n-o știe. Cei doi fug spre Barcelona într-o căutare periculoasă pentru a găsi mai întâi parola, și apoi locul unde se află supercomputerul Winston, care în sfârșit va dezvălui secretul lui Kirsch.[Aici se termină spoilerele!]

Romanul Origini are mai multe planuri paralele, care se desfășoară simultan și care nu întotdeauna au multe puncte comune. Controversa stârnită de Edmond, culisele palatului regal, iubirea lui Valdespino pentru bătrânul rege, care este pe moarte, relația Ambra-prințul Julian, site-ul de internet conspiracynet.com care este alimentat cu informații de un anume monte@iglesia.org, moartea ciudată a gărzilor Ambrei, toate se dezvăluie temporizat cu atenție, cu mult suspans, cu accente de cultură spaniolă în scurte intermezzo-uri.

Origini, de Dan Brown. Recenzie

Adevărul descoperit de Kirsch, însă, este unul pe care îl știm. Mie nu mi s-a părut nimic extraordinar, nimic care să schimbe fața lumii. Dar asta nu înseamnă că romanul e mai puțin captivant. Doar că, părerea mea, rezultată doar din lectura cărții, este că Dan Brown a intenționat inițial să dea o altă formă acelui secret descoperit de Kirsch, pentru că de la un anumit punct încolo, niște lucruri rămân neexplicate: la început se anunță că descoperirea va demonstra că Dumnezeu este inutil, ceea ce, după mine, nu se întâmplă, iar anunțul integral înregistrat de Edmond este unul banal. Apoi, Dan Brown vorbește prin Langdon despre teoria panspermiei (= viața provine din spațiu) și se întreabă oare cum ar face o specie să trimită în spațiu ceva minuscul care odată ajuns pe o planetă să ducă la evoluție și la apariția acelei specii? Sub ce formă? Dar răspunsul nu va veni niciodată în carte. Sau, nu se răspunde la întrebarea de pe la începutul cărții, de ce are loc evoluția? Ca să crească entropia, e răspunsul din final. Dar de ce trebuie să crească această entropie și să nu rămână aceeași? Ca un copil neștiutor, am dece-urile mele, la care Dan Brown nu va răspunde, la fel ca eroul său Kirsch, poate pentru că ar zgudui cu adevărat lumea religioasă, așa cum a făcut-o în Codul lui Da Vinci, care a zdruncinat niște credințe și care a trebuit să fie insistent categorisit drept o ficțiune sută la sută. Oare chiar așa să fie?

Origini, de Dan Brown. Recenzie

Recomand Origini de Dan Brown, luată de mine de pe Libris, spiritelor libere, iubitorilor de enigme și decriptări, de intrigi și de teorii ale conspirației. Acelora care ies din tipare, cărora comoditatea unor tradiții și credințe transmise din generații, nu le este de ajuns. Dar o recomand și acelora profund religioși, pentru că așa cum spunea Edmond Kirsch, știința și religia spun aceeași poveste, într-un limbaj diferit, iar în lume este loc pentru amândouă.

later edit: și pentru ca totul să fie și mai ambiguu, ceva tipic pentru Dan Brown, pe internet chiar există un site conspiracy-net[punct]com .....

Origini, de Dan Brown. Recenzie


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin