Se afișează postările cu eticheta literatura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta literatura. Afișați toate postările

miercuri, 18 iulie 2018

Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie



Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie Titlu - Drumul spre Ierusalim
Titlul original - Vägen till Jerusalem, Suedia, 1998
Autor - Jan Guillou
Traducerea - Dan Ciobanu
Editura - Univers
Preţ - 44 lei (pe site-ul editurii), 352 pagini
Anul apariţiei - 2012
ISBN - 978-99931-13-59-1
Gen - aventură, ficțiune istorică

Când am văzut cartea la editura Univers, sincer, mi-am dorit s-o citesc. Mă interesează epoca templierilor și mă atrag anumite secrete pe care se spune că le-ar fi deținut. Deși cartea nu se referă la ele, ci la cu totul altceva, și bănuiam asta, am început-o prima din teancul cumpărat prin primăvară, dar îndatoririle de serviciu m-au împiedicat s-o continui până la capăt. Acum am reluat-o și i-am savurat povestea.

Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie

Drumul spre Ierusalim a lui Jan Guillou face parte dintr-o trilogie și este prima carte a ei. Trilogia tratează povestea a doi îndrăgostiți pe fondul social și istoric al naționalismului suedez, într-o perioadă de frământări socio-politice largi, în urma cărora, pe plan local, apare statul suedez. Bogat, profund și cu detalii în ceea ce privește cultura, stilul de viață și coloratura politică a timpului, Drumul spre Ierusalim este o mare piesă de ficțiune istorică cu acțiune și personaje bine dezvoltate. Este, de asemenea, o poveste a iubirii neobosite dintre două suflete nevinovate, care sunt separate de gelozia și trădarea unei rude, timp de 20 de ani, condamnate la încercări impuse de alții pentru că au iubit. Deși viața lor este dură și vreme îndelungată nu mai știu nimic unul de celălalt, ei continuă să spere și, în cele din urmă, se reunesc. Drumul spre Ierusalim ajunge cu dezvoltarea poveștii până când între cei doi se interpune destinul și o distanță care face imposibilă comunicarea.

[Atenție! Urmează spoilere!] Născut în 1150 într-o familie nobilă din Regatul Götaland de Vest, tânărul Arn Magnusson este marcat de un eveniment miraculos. Când băiatul se recuperează în mod inexplicabil datorită rugăciunilor unor călugări, după ce a căzut de pe parapetul casei sale strămoșești, mama lui, Sigrid, promite cerului că dacă Arn va trăi, îl va dedica lui Dumnezeu. Astfel, Arn, fiul cel de-al doilea-născut al nobilului Magnus Folkesson, își va trăi viața în slujba lui Dumnezeu trimis de familia sa pentru a face o lucrare sfântă și pentru a se pregăti să devină un om al bisericii.

Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie

La mănăstirea Varnhem, Arn vine sub tutela părintelui Henri, un călugăr cistercian dedicat educației elevului său aristocratic. Cu toate acestea, gramatica, latina, matematica și logica nu sunt singurele lecții: fratele Guilbert, fierarul mănăstirii și fost cavaler al Templului, îl pregătește pe Arn într-un antrenament foarte diferit. Observând talentul extraordinar al băiatului în a mânui sabia și arcul, părintele Henri, încrezându-se în voia lui Dumnezeu, îl trimite pe tânărul neobișnuit cu lumea de afară, înapoi acasă, pentru a împlini un destin pe care Henri simte că se află dincolo de zidurile mănăstirii.

Acasă, Arn găsește că obiceiurile sale monahale sunt în contradicție cu modul de viață al clanului său. Cu toate acestea, familia lui descoperă în curând că Arn a învățat mai mult decât poezia și munca și se dovedește util într-un moment cheie al poveștii. Uciderea unui rege a adus vestul Götalandului într-un vârtej de intrigi, iar complotiști din Est și Vest se luptă pentru putere. La scurt timp după ce își arată calitățile de luptător, Arn o întâlnește pe minunata Cecelia, de care se îndrăgostește. Înainte de căsătorie, nobilul tânăr și naiv face o greșeală, iar Cecelia o comite pe cea de-a doua, care le va fi fatală. Fata stătea la o mănăstire și îi mărturisește iubirea ei ca și faptul că a rămas însărcinată, Katarinei, sora ei, fără să știe că aceasta râvnea la inima lui Arn de mai multă vreme.

Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie

Katarina, orbită de gelozie, se duce și o pârăște maicii starețe mărturisind inclusiv că și ea a păcătuit cu Arn, mai demult. Stareța, uluită de cele auzite, îi scrie episcopului să ia măsurile ce se cuvin. Astfel, Cecelia și Arn sunt condamnați, pentru că s-au iubit înainte de căsătorie, la o jumătate de viață (20 de ani) de penitență. Cecelia - la mănăstire (unde după ce naște un băiat care-i va fi luat, va fi pedepsită crunt de maica stareță), iar Arn, într-un război străin în Țara Sfântă, pentru a lupta împotriva lui Saladin, în cruciade. [Aici se termină spoilerele!]

Această carte are precizie istorică, iar Guillou ne ajută să înțelegem viața în țările nordice, în special schimbarea relațiilor dintre clanuri, rolul bisericii și politica generală a timpului. Jan Guillou este un autor versat, care poate picta lumea cu cuvintele sale, care te transportă într-o lume a iubirii, trădării, durerii, păcatului și spiritualității. Dacă ești un cititor care are un interes în istorie, recomand această carte care spune o poveste foarte complexă. Subiectul se filtrează prin ochii lui Arn, dar perspectiva romanului e mai largă de atât. Drumul spre Ierusalim dezvăluie o lume medievală uneori sumbră, ascunsă, saturată de credință religioasă, plină de minuni și intrigi politice complexe, cu descrieri minuțioase și cu o îndemânare de a manipula cititorul contemporan să aștepte cu nerăbdare următorul volum al trilogiei.

Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












sâmbătă, 14 iulie 2018

Jocul minciunii, de Ruth Ware. Recenzie



Jocul minciunii, de Ruth Ware. RecenzieTitlu - Jocul minciunii
Titlul original - The lying game
Autor - Ruth Ware
Traducerea - Ionela Chirilă
Editura - TREI
Colecția - Crime
Preţ - 45 lei, 496 pagini
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 978-606-400-324-9
Gen - thriller, psihologic
Comercializata pe Libris

Cunoscută pentru romanele sale de suspans, cu intrigi bine puse la punct, autoarea britanică Ruth Ware scrie cărți care se vând în milioane de exemplare. Jocul minciunii, povestea a patru prietene, colege de liceu care stăteau în internat, nu face excepție.

Cartea este scrisă la persoana întâi, una din cele patru prietene, Isa, fiind povestitoarea. Kate locuiește în apropierea unui mic orășel imaginar, Salten, situat lângă un estuar. Casa lui Kate este de fapt, o moară de apă care folosește energia mareică a estuarului și care lent, dar sigur, se scufundă datorită solului instabil pe care este construită. Însă așa cum Moara se scufundă încet, trecutul iese la iveală, tot încet, din măruntaiele estuarului. Ca o implacabilă lege a echilibrului care guvernează chiar și alegerile noastre.

Cele patru fete, Kate, Isa, Thea si Fatima, s-au cunoscut în liceu și, din distracție, la vremea aceea, au început să joace un joc al minciunii, fără să se gândească la consecințele de mai târziu. Regulile jocului erau să mintă pe cei din jur, să nu schimbe povestea, să nu se mintă ele între ele, să nu se lase prinse în încrengătura propriilor minciuni și să știe când trebuie să se oprească. Pentru imaginație și credibilitate în tot acest joc, își dădeau puncte. Bineînțeles că adulții observă că fetele mint și le izolează de societate, dar lor nu le pasă.

Jocul minciunii, de Ruth Ware. Recenzie

Distracția durează până într-o zi, când se întâmplă ceva grav și cele patru prietene decid să continue jocul, ascunzând adevărul. Kate rămâne la Moară măcinându-se pe dinăuntru, iar celelalte trei pleacă fiecare pe drumul ei. După mulți ani, estuarul începe să-și scuipe secretele afară din mâl și niște oseminte umane sunt aduse la suprafață, de maree. În acel moment Kate nu mai rezistă și le cheamă pe celelalte trei. Fetele, devenite femei în toată firea, copleșite de secretul lor, răspund chemării. Isa, își ia fetița de șase luni și vine la Moară, dar Kate nu este dispusă să le dezvăluie motivul acestei reuniuni stranii decât când sunt acolo toate patru. Chiar și așa, groaza le cuprinde pe toate când văd literele de o șchioapă din ziar, care anunță găsirea acelor oseminte. Lumea bârfește pe șoptite, la balul anual al liceului, cele patru prietene sunt ținta tuturor privirilor, și, colac peste pupăză, se dovedește că mai există cineva care le cunoaște secretul și care le terorizează cu un bilețel ciudat.

Jocul minciunii, de Ruth Ware. Recenzie

Ruth Ware contruiește cu măiestrie o atmosferă de suspans, acțiunea se desfășoară molcom, iar amenințările plutesc apăsător peste tot. Thea își îneacă temerile în alcool, Isa și le proiectează asupra bebelușului ei, Fatima revine la obiceiurile uitate din adolescență în cele câteva zile cât rămâne în Salten, iar Kate, ei, bine, Kate oricum și-a ratat toată viața din cauza unui joc nevinovat. Tenebrele trecutului apasă prea tare. O crimă? Un accident? O întâmplare nefericită? Sau ce este ceea ce toate știu și nu pot spune? Și cine a văzut ce au făcut când erau puștoaice și al cui este scheletul ieșit din nisipul estuarului?

Jocul minciunii, de Ruth Ware. Recenzie

În ciuda lungimii romanului, personajele sunt destul de plate, iar dincolo de cele patru prietene, ceva mai bine schițate, restul personajelor sunt și mai puțin creionate. Acțiunea, însă, nu trenează, este bine condusă, pe alocuri cu lungiri inutile. Stilul scriitoricesc salvează meandrele fără rost ale poveștii și este punctul forte al romanului lui Ruth Ware. Cu siguranță nu e o carte pe placul generației tinere, care preferă genul alert. În schimb cititorii care lasă deoparte acțiunea pentru scriitură, care știu să guste înșiruirea măiastră a cuvintelor vor găsi o carte bună, poate nu neapărat un thriller, dar cu siguranță o carte cu un suspans aproape hitchcockian.

Mie cartea mi-a plăcut, m-a prins și recunosc că mult timp am fost sigură că fetele împărtășesc grozăvia unei crime. Dar am constatat că mă înșel... N-am văzut nicio asemănare dintre acest roman și cărțile polițiste ale Agathei Christie, cum o caracterizează tabloidul britanic The Sun, așa cum nu îi înțeleg pe recenzorii cărora li s-au părut toate aceste patru personaje, nesuferite, sau care consideră că a pleca fără soț într-o mini-vacanță la o prietenă din copilărie care cere ajutor este un sacrilegiu de neiertat. Dar gusturile nu se discută :)

În concluzie, recomand romanul Jocul minciunii de Ruth Ware celor care au timp să guste o carte, și acelora care au mai citit și alte romane ale autoarei. Cartea se găsește pe libris.ro sau pe alte site-uri partenere. 
Dacă ai citit-o deja, mi-ar plăcea să-mi spui într-un comentariu cum ți s-a părut.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












marți, 26 iunie 2018

Agentul 6 de Tom Rob Smith. Recenzie



Agentul 6 de Tom Rob Smith. RecenzieTitlu - Agentul 6
Titlul original - Agent 6
Autor - Tom Rob Smith
Traducerea - Oana Celia Gheorghiu
Editura - Univers
Colecția - Enigma
Preţ - 50 lei (la ed. Univers), 464 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-606-771-085-4
Gen - politic fiction

Agentul 6 de Tom Smith face parte din ceea ce se numește Trilogia rusă, și este ultima carte a trilogiei, ceea ce eu n-am știut când am luat-o de pe site-ul editurii Univers. Totuși acest amănunt nu este definitoriu pentru acțiunea cărții, care poate fi citită fără probleme chiar dacă nu știm ce se petrece în celelalte două romane. Personajul principal în toate cele trei volume (Copilul 44 și Raportul secret) este Lev Demidov iar cărțile urmăresc evoluția lui pe fundalul comunismului din URSS la mijlocul secolului trecut.

Agentul 6 de Tom Rob Smith. Recenzie

Lev Demidov este un erou de război care a lucrat ca agent KGB în timpul regimului lui Stalin, și, la modul cel mai sincer, consideră că poate să contribuie, prin oprimarea dizidenților, la un stat utopic fără delicte. Mai târziu descoperă că superiorii lui maschează statisticile criminalității și nu mai investighează delictele despre care superiorii lui spun că nu există.

După un lung prolog în care acțiunea se petrece în jurul anilor '50, amintindu-ne de trecutul întunecat al lui Lev, eroul nostru dispare din poveste în timp ce o urmărim pe soția sa și pe fiicele sale, Elena și Zoia, într-o călătorie la New York în 1965, unde fetele urmează să cânte într-un concert destinat promovării bunelor relații între Est și Vest. Prin nemijlocita cooperare a KGB-ului, unul din cântăreții la acel concert este ucis într-un atentat, dar din păcate Raisa, soția lui Lev, este împușcată și ea. Lev, care la vremea respectivă nu putea pleca din țară, este îmbrobodit cu tot felul de minciuni, cum că a fost o crimă pasională, că Raisa ar fi fost amanta acelui cântăreț. El nu crede acest lucru, dar mult timp nici nu poate face nimic ca să afle adevărul. De fapt, știe că acest adevăr i l-ar putea releva un singur om: misteriosul agent 6.

Agentul 6 de Tom Rob Smith. Recenzie

Acțiunea sare din plin război rece în 1980, la Kabul, unde Lev este formator pentru grupurile de afgani care s-au dat de partea guvernului comunist. Amorțit de dependența de opium și de depresie, Lev reușește să se adune când dă de urma agentului 6 și începe să acționeze ca să găsească răspunsuri la întrebările care-l frământau de ani de zile.

Agentul 6 de Tom Rob Smith. Recenzie

Romanul Agentul 6 de Tom Rob Smith este tulburător, mai ales pentru generația care a cunoscut nemijlocit ce înseamnă comunismul, fie el și puțin diferit de cel sovietic. Aluziile la celebrul 1984 al lui George Orwell sunt destul de vizibile, și, la fel ca și eroul orwellian, Lev trece prin niște transformări, dar luate de la coadă la cap. El la început crede sincer în comunism și în oamenii de la putere, este de acord cu metodele lor de oprimare, dar va avea șansa de a fi la rândul său terorizat psihic (cu picătura de apă). Agentul 6, pe care Lev reușește să-l găsească, îi îndeplinește dorința, dar îi dezvăluie și alte lucruri, dure, pe care Lev nu le știa. Când își vede familia distrusă, încetează să se mai iluzioneze și caută adevăruri. Până la urmă află mai mult decât și-ar fi dorit, cu prețul de a fi devenit imun la emoții, ca și cum odată cu eliberarea de comunism și-ar fi eliberat și sufletul de orice fel de simțire.

Mulțumesc editurii Univers pentru șansa oferită de a lectura acest roman.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












vineri, 15 iunie 2018

Nedoriti de Kristina Ohlsson. Recenzie



Nedoriti de Kristina Ohlsson. RecenzieTitlu - Nedoriți
Titlul original - Askingar (Unwanted), 2009
Autor - Kristina Ohlsson
Traducerea - Petru Iamandi
Editura - Univers
Colecția - Enigma
Preţ - 35 lei, 317 pagini
Anul apariţiei - 2012
ISBN - 978-99931-13-58-4
Gen - polițist, thriller, psihologic

Nedoriți nu este o carte facilă, dar se citește ușor, autoarea Kristina Ohlsson având un remarcabil talent de povestitor, care place chiar de la acest prim roman scris și publicat de ea. În ciuda numărului relativ mare de pagini, Nedoriți nu are acțiuni paralele redundante care să îngreuneze lectura și s-o facă plicticoasă. Nedoriți de Kristina Ohlsson este pur și simplu o carte bună, care merită citită până la capăt.

[Atenție! Urmează spoilere! spoiler = rezumat din acțiunea romanului]

Sara Sebastiansson și fetița ei, Lilian, călătoresc într-un tren aglomerat de la Goteborg la Stockholm. La un moment dat, într-o gară, Sara iese pe peron ca să dea un telefon știind că trenul avea să stea în stație 10 minute. O tânără care are nevoie de ajutor pentru câinele ei îi distrage atenția, trenul pleacă mai devreme decât trebuia și Sara ia taxiul ca să ajungă trenul din urmă. În ciuda faptului că însoțitorul de vagon a încercat s-o avertizeze pe Sara că trenul pleacă, văzând că ea nu îl aude, se gândește să aibă grijă de Lilian, dar fetița dispăruse în mod misterios.

Nedoriti de Kristina Ohlsson. Recenzie

Poliția preia cazul și îl dă pe mâna unei echipe formate din 5 oameni: Alex, un polițist experimentat, Peder, un polititst tânăr și ambițios, Fredrika, o stagiară care provenea dintre civili, Erica, persoana care preia apelurile telefonice și Mats, analist IT. Fredrika intuiește că femeia cu câinele ar trebui investigată, dar bărbații din echipă, misogini, resping ideile ei dintr-o grămadă de motive puerile - că e femeie, prea tânără și fără experiență, frumoasă și cu încredere în metodele de investigare moderne care nu ar fi eficiente. Așa că, legendarul Alex, care din cauza faimei sale ca polițist este lăsat să facă așa cum crede de cuviință în cazurile care i se încredințează, pornește la drum cu metodele clasice.

Nedoriti de Kristina Ohlsson. Recenzie

Pe parcursul anchetei Sara trebuie să recunoască niște adevăruri legate de familia ei și anume că nu se înțelegea bine cu tatăl lui Lilian, un tip abuzat în copilărie și violent la rândul său, și că a coborât din tren ca să-l sune pe noul ei iubit. Pe măsură ce anumite detalii se dezvăluie, apare un colet cu hainele și părul lui Lilian, apoi cadavrul fetei este descoperit într-o parcare de spital, având pe frunte scris cuvântul "nedorită". Alex este sigur că Gabriel, soțul Sarei, trebuie să aibă legătură cu crima. Însă când un bebeluș este ucis și descoperit cu același cuvânt scris pe frunte, lucrurile se dovedesc a fi foarte complicate.  [Aici se termină spoilerele!]

Nedoriti de Kristina Ohlsson. Recenzie

Până la urmă ițele se dezleagă, și cu toate că poliția are nevoie de timp pentru a prinde criminalul, motivul din spatele răpirii pare a nu fi foarte evident. Își vor da seama colegii de anchetă că Fredrika are dreptate? Va renunța ea la slujbă după încheierea investigației sau nu? Nedoriți este un roman complex. Este romanul polițist care investighează un criminal în serie, cu probleme de adaptare socială. Este un roman al relațiilor sociale dintre femei și bărbați, în care bărbații apar misogini și răi, iar femeile, cu excepția bunicii lui Lilian, sunt personaje pozitive și puternice. Este un roman despre copiii nedoriți și abuzați, despre relațiile părinte-copil, despre victime și agresori.

Înainte de a vă ura lectură plăcută, un sfat: să nu aveți așteptări legate de finalul cărții. Criminalul va fi prins, dar ceea ce va face el este mai puțin obișnuit :)

Cartea se găsește în librării, pe site-ul editurii Univers și la librăriile online partenere.




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin










duminică, 3 iunie 2018

Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. Recenzie



Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. RecenzieTitlu - Afaris Umbre pe Aora
Autor - Tudor George Ciubotaru
Editura - Prestige
Preţ - 30 lei, 390 pagini
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 978-606-8863-27-6
Gen - Fantasy, supernatural, Young Adult

Afaris este prima serie românească de cărți fantasy, în care se urmărește evoluția personajului principal, Afaris, născut și crescut pe Aora - o lume utopică, evoluată din punct de vedere spiritual, în care un singur gând poate manipula energia din jur. În prima carte a seriei, Umbre pe Aora, el ajunge să joace un rol decisiv în primul război al speciei sale.

Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. Recenzie

Pe Aora trăiesc nimfele (păsări) și aorienii (umani), într-un fel de pace liber consimțită de ambele părți, în care fiecare respectă cu strictețe cealaltă specie. Dar într-o zi Afaris și tatăl lui, Saraf, descoperă din întâmplare o nimfă omorâtă. Cum a omorî o nimfă era un fel de sacrilegiu, cei doi încearcă să fugă de la locul faptei, pentru a nu fi descoperiți și bănuiți de crimă. Însă alte nimfe ajung rapid la surata lor mutilată și lucrurile sunt pe cale să degenereze. Saraf are o viziune cu un câmp de bătălie plin de aorieni morți, măcelăriți. Afaris știe că este vorba despre o viziune premonitorie despre un război între ei și nimfe, dar Saraf spune că împlinirea ei depinde de modul de abordare a situației, că o viziune nu este decât o posibilitate, nu o certitudine, și că viitorul înfățișat în premoniție poate fi schimbat.

Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. Recenzie

De aici încolo pe Aora lucrurile evoluează. Cele două specii sunt pe cale să se înfrunte, deși investigarea crimei aduce la lumină niște canale energetice - autorul le numește puțuri - nou apărute pe planetă, care eliberează o energie negativă ce induce psihoză aorienilor. În curând Saraf își dă seama că aorienii și nimfele sunt nevoite să ajungă la o alianță pentru a evita războiul. Cu toate acestea, aorienii atacați de energiile malefice devin violenți și lucrurile scapă de sub control. Înfruntarea nu mai poate fi evitată, iar premoniția pare că se împlinește întocmai. Finalul surprinde și lasă loc următorului volum din serie.

Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. Recenzie

Cartea mi s-a părut scrisă într-un stil foarte alert, deși cu multe stângăcii, inerente unui debut, ca și cum autorul ar fi descris un film. Scenele se succed rapid, cinematografic, prin fața ochilor, cu personaje schițate doar, care se perindă și ele la fel de rapid. Lumea de pe Aora este un melanj fantastic de oameni, păsări telepate, portaluri energetice, linii de forță, forme energetice desenate în aer. Afaris Umbre pe Aora are puțin din Game of Thrones (armata de schelete), ceva mai mult din Shadowhunters (liniile de forță, puțurile energetice, energo-formi desenați în aer, la fel ca runele lui Clary Fairchild), plus alte elemente des întâlnite în mai toate serialele fantasy apărute în ultimele decade - săbii de lumină, răni care se închid cvasi-instantaneu, personaje care mor și sunt înviate la loc, proiectile energetice făurite cu palmele (unde ești, tu, o, Magnus Bane!! :) ) și dragonii, fără-de-care-nu-se-putea. Am remarcat și prezența a două elemente science-fiction, că Aora este o altă planetă și nava spațială de la final, ceea ce nu poate face cartea să fie încadrată la SF, cum mi s-a părut că au scris unii. Dacă până la final seria va semăna cu un Star Wars ori cu vreunul din romanele celebrului Isaac Asimov, rămâne de văzut.

Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. RecenzieAm înțeles că tânărul autor Tudor George Ciubotaru și echipa de promo își propun ca seria Afaris să ajungă la același nivel cu bestseller-uri precum Harry Potter, Eragon, Maze Runner. Eu le doresc mult succes, dar la cât de cinematografic este scrisă cartea, aștept cu interes să fie serializată, eventual în engleză. Și tot eventual, cu Alan van Sprang (Valentine Morgernstern în Shadowhunters, regele Henric în Reign) în rolul Saraf și Orlando Bloom (Legolas, în Stăpânul Inelelor) în rolul Afaris. Glumesc :) dar orice glumă e pe jumătate adevăr, nu-i așa?

Cine dorește să cumpere cartea Afaris Umbre pe Aora o poate face din librării, online de pe AfarisWorld unde se găsește și în engleză, de pe Amazon, varianta electronică, sau o poate lua direct, la lansarea oficială a cărții în România, care va avea loc în București pe 7 iunie, ora 18:30 la librăria Humanitas Kretzulescu și unde autorul va da autografe și dedicații personalizate.


Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. Recenzie


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!











miercuri, 30 mai 2018

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie



In spatele usilor inchise de B. A. Paris. RecenzieTitlu - În spatele ușilor închise
Titlul original - Behind closed doors, 2016, U.S.A.
Autor - B.A. Paris
Traducerea - Lidia Grădinaru
Editura - TREI
Colecția - Fiction Connection
Preţ - 35 lei, 304 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-606-400-186-3
Gen - thriller psihologic
Comercializată pe Libris

Despre cartea În spatele ușilor închise trebuie să spun dintru început că n-am putut s-o las din mână până când n-am terminat-o. Am citit-o în două sesiuni, o seară prelungă și o dimineață devreme. Am dormit între timp doar cât să fiu în stare să citesc și restul cărții, și mai apoi mi-am făcut somnul de noapte, undeva pe la 12 ziua. În spatele ușilor închise nu e vreo carte de premiu Nobel pentru literatură, sau altceva de genul. Nu are figuri de stil, nu are descrieri generoase, nu tu personificări sau comparații căutate îndelung. Nu. Nimic din toate astea. Și totuși e o carte pe care n-o poți lăsa din mână până când nu o termini de citit, și asta este o calitate imensă la un roman.

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie

Autoarea conduce atât de bine acțiunea lineară - da, lineară! - a romanului, că pur și simplu ești curioasă să vezi ce se întâmplă cu Jack, sau cu Grace, sau cu Millie. Dar să vă povestesc câte ceva despre personaje. Jack este un avocat bun care n-a ratat nici un proces, apărând femei abuzate de soți. Grace este femeia care se îndrăgostește lulea de el, pentru că arată ca un actor de cinema și se poartă ca un gentleman de pe vremuri, sucind mințile tuturor femeilor din jurul lui numai prin atitudinea asta de epocă. Millie este sora mai mică a lui Grace, născută cu sindrom Down, și în carte are un rol covârșitor de la un moment dat încolo, pentru că prin inteligența ei, deși afectată de boală, schimbă destinele tuturor personajelor implicate în roman.

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie

B. A. Paris, aflată la prima ei carte cu acest roman, debutând la 58 de ani, mărturisește, răspunzând la întrebarea unei cititoare, că a scris cartea inspirându-se din realitate. Ea, dna Paris, are niște vecini care par cuplul perfect, și de aici, gândindu-se că în spatele ușilor închise se poate ascunde cu totul altceva, a lăsat imaginația să zboare. Grace și Jack se căsătoresc suspect de rapid după ce fac cunoștință într-un parc. Ceea ce am considerat unul din marile minusuri ale cărții este că Grace nu-și pune prea multe întrebări referitoare la Jack și la cererea lui de mariaj atât de grăbită. Ea se gândește oare când se va culca Jack cu ea, că doar n-o să se mărite cu un tip cu care n-a făcut încă dragoste? Și eu care credeam că doar n-o să se mărite cu un tip despre care practic nu știe mai nimic??!? Dar în fine... am trecut peste asta și am citit mai departe cu înfrigurare. La urma urmei, cu nebuneala din mintea unei femei îndrăgostite la prima vedere, nu te pui.

[Atenție! Urmează spoilere! spoiler = rezumat din acțiunea romanului]

După nuntă, în așa zisa lună de miere din Thailanda, Jack își dă jos masca, într-o confesiune crudă, lipsită de toată reverența și toate bunele maniere de până atunci, dezvăluind un maniac și un criminal care în copilărie și-a ucis cu bestialitate mama, abuzată de soț. Grace e uluită și încearcă să fugă de el, la propriu, dar felul în care ea acționează îl îndreptățește pe Jack să demonstreze lumii că soția lui este instabilă psihic. Având o încercare de sinucidere la activ cu ani în urmă, Grace devine victima perfectă și nu poate demonstra că este întreagă la minte, mai ales că scumpul ei soț a fost foarte abil și i-a strecurat o folie de antidepresive în geantă. Pastilele sunt văzute de personalul hotelului când ea țipă isteric că Jack este un criminal și că trebuie să ia legătură cu ambasada Marii Britanii. Cineva care privește din afară, îl crede sută la sută pe Jack, expert în meandrele psihicul omenesc, care știe cum să facă niște aparențe să treacă drept adevăr incontestabil și care este un manipulator de profesie.

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie

Grace își petrece mai toată luna de miere pe balconul camerei de hotel, unde o încuie Jack, ca să se bronzeze și să creadă vecinii că ea a făcut plajă în Bangkok. Când ies amândoi în oraș, el are grijă s-o fotografieze în diverse costumații și ipostaze, ca să arate prietenilor ce bine s-au simțit. Revin acasă și apoi zilele trec. Grace și Jack devin nedespărțiți. El îi interzice soției orice obiect prin care ea ar putea comunica: telefonul mobil, pixurile, dermatografele, totul. Orice face ea, inclusiv mersul la toaletă când iau masa în oraș socializând cu vecinii, el supraveghează. Grace nu este lăsată singură decât în camera ei de acasă, zăbrelită și fără nici o legătură cu lumea exterioară. Jack o terorizează psihic când ea face un pas greșit (adică se abate de la regulile impuse de el), cu pedepse diverse, printre care cel mai des îi interzice lui Grace s-o vadă pe Millie, sora pe care ea o iubește foarte mult și cu care vor locui după majoratul fetei, care se apropie. A doua pedeapsă folosită, este încuierea ei într-o încăpere goală și întunecată de la subsol cu pereții pictați în roșu, ca într-o carceră. De fapt, Jack, care este un sadic și se hrănește cu frica celorlalți, o vrea pe Millie, pe care o vede victima lui perfectă și femeia pe care o poate înfricoșa în așa fel încât să-i producă lui plăcere. Dar pentru asta trebuie s-o țină ca pe o ostatică pe Grace.

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie

[Aici se termină spolierele!]

În acest joc perfect dintre un călău și victima sa intervin niște fisuri. Grace învață să evite pedeapsa devenind cooperantă în aparență, lucru care-l enervează pe Jack. Apoi, el face două greșeli, ambele legate de Millie, pe care o subestimează. Iar Millie dă totul peste cap cu un singur gest... finalul este neașteptat, cu toate că mă gândisem și la varianta asta, dintre mai multe. Mereu așteptam să văd ce se mai întâmplă și mă minunam cum de vecinii nu-și puneau niște întrebări, de la un moment dat încolo. Însă romanul este scris la persoana I-a, și toată acțiunea este văzută prin ochii și mintea lui Grace. Nu știm ce gândesc și ce fac celelalte personaje decât atunci când Grace este în scenă.

In spatele usilor inchise de B. A. Paris. Recenzie

În spatele ușilor închise este un roman psihologic care descrie un caz de sindrom Stockholm. Victima cooperează cu călăul, dar în realitate, numai pentru a nu suferi și mai mult, cu toate că Grace are momente când speră că Jack s-ar putea îndrepta și ar putea deveni un bărbat normal. Cheia soluției de ieșire din acest sindrom o are cineva din afară (Millie), dar în timp, victima începe să semene întrucâtva cu călăul său și rolurile se inversează, ori dacă nu în totalitate, cel puțin se echilibrează balanța. Grace învață de la Jack să se prefacă și să mintă perfect. Ceea ce se dovedește esențial pentru ea când ecuația e pe cale să se rezolve.


Mulțumesc librăriei online Libris pentru oportunitatea de a citi acest roman. În spatele ușilor închise de B. A. Paris se găsește pe Libris, pe site-ul editurii, sau pe alte librării online partenere.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!












sâmbătă, 19 mai 2018

Bastarda Istanbulului, de Elif Shafak. Recenzie



Bastarda Istanbulului, de Elif Shafak. RecenzieTitlu - Bastarda Istanbulului
Titlul original - The bastard of Istanbul (Penguin Books, 2007)
Autor - Elif Shafak
Traducerea - Ada Tanasă (traducere din lb.engleză)
Editura - Polirom
Preţ - 21,8 lei, 432 pagini
Anul apariţiei - 2013, ediția a treia
ISBN - 978-973-46-4151-2
Gen - literatură contemporană
Comercializată pe Libris

Elif Shafak este una dintre scriitoarele pe care o prefer, deși încă n-am citit toate cărțile ei. Dar am mai citit una și găsesc că scrie cu foarte mult talent. La cărțile ei mă atrage să citesc despre interferența culturilor, despre cum modernismul se impune în Turcia de azi și se luptă în contraste puternice cu vechile cutume și obiceiuri care încă sunt la mare preț în mentalitatea poporului din care face parte scriitoarea.

Bastarda Istanbulului, de Elif Shafak. Recenzie


În Bastarda Istanbulului, Armanoush este o americană de origine armeană care trăiește în San Francisco, și care simte, ca parte a identității ei, că trebuie să facă o călătorie înapoi în trecut, în Turcia, pentru a reface niște conexiuni. Asya este o femeie în vârstă de nouăzeci de ani care trăiește într-o casă plină de femei din Istanbul, ascultă muzica lui Johnny Cash și admiră existențialiștii francezi. Bastarda Istanbulului spune povestea celor două familii, care dincolo de intrigi și fire narative care par separate și independente, au o legătură secretă care le leagă de un eveniment violent din istoria patriei lor. Cu o scriitură plină de umor și înțelegere, acest roman extraordinar, dramatic, este despre amintire și uitare, despre nevoia de a examina trecutul și dorința de a-l șterge, despre Turcia în sine.

Bastarda Istanbulului, de Elif Shafak. Recenzie

[Atenție, în continuare recenzia conține spoilere = rezumat al acțiunii!] Cartea începe cu o descriere minuțioasă și plină de umor fin și ironie a unei zile ploioase în Istanbul, zi în care Zeliha, una din protagonistele romanului, de ciudă că plouă și e urât, înjură birjărește și se poartă ca un băiețoi, fără să-i pese de gura lumii. Zeliha este însărcinată și merge la un medic ginecolog. Ea este una dintre locatarele casei Asyei, și aparține unei familii care crede că asupra lor planează un blestem, pentru că toți bărbații mor devreme. Fratele Zelihăi este în Statele Unite, și aici romanul ne mută cu acțiunea peste ocean, la alte personaje ale poveștii. Astfel o cunoaștem pe Armanoush, care atunci când se hotărăște să revină în Turcia, se va împrieteni cu Zeliha. Armanoush vrea să cunoască mai bine poporul care i-a măcelărit compatrioții și ajunge să înțeleagă cine este ea, de fapt.

Povestea curge de la personaje la istorie, Elif Shafak dorind să ilustreze în carte și aspecte ale unui genocid din perioada războiului armeano-turcesc din 1915-1923 - îndrăzneală pentru care a și fost dată în judecată în Turcia și a riscat închisoarea - astfel că povestea Asyei poate foarte bine să fie povestea Istanbulului, sau a oricui care a trăit perioada amintită și a fost marcat de ororile comise atunci.

Bastarda Istanbulului, de Elif Shafak. Recenzie

Mi-au plăcut personajele pitorești ale cărții, mătușa Banu cu gustul ei pentru ghicit, Gulsum, care tânjește după fiul plecat în America, Asya, care este, de fapt, bastarda Istanbulului, și aflăm de ce e considerată așa în finalul cărții, relevant în această privință, și poate, surprinzător. Capitolele cărții sunt pitoresc și aromat denumite Scorțișoară, Vanilie, Stafide aurii, iar ultimul este o veritabilă Cianură de potasiu. La fel ca și multe dintre serialele turcești, nici Elif Shafak nu se dezminte și după ce ne poartă prin istoria a doua familii, ne îndreaptă către un final "otrăvit".

Dincolo de orice, romanul Bastarda Istanbulului se citește ușor, place, captivează, deși începe cu o descriere lungă și foarte amănunțită, dar măiestrit adusă din condei. Recomand cartea celor cât de cât familiarizați cu realitățile turcești, celor cărora le plac intrigile, secretele de familie, întorsăturile de situații, și de ce nu?, descrierile de rețete specifice unei bucătării pline de mirodenii și condimente. Pentru că, nu-i așa?, o carte poate fi și un ghid turistic special conceput și făcut să atragă cititorii spre a vedea cu ochii lor lumea colorată și vie prezentată de Elif Shafak în unul dintre cele mai citite romane ale ei.




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!










miercuri, 25 aprilie 2018

Blues pentru o pisica neagra, nuvele de Boris Vian. Recenzie



Blues pentru o pisica neagra, nuvele de Boris Vian. RecenzieTitlu - Blues pentru o pisică neagră, nuvele
Titlul original - Les fourmis/Blues for a black cat and other stories (prima apariție 1949, Franța)
Autor - Boris Vian
Traducerea - Nicolette Tiloi, după ediția din 1997, a Editions Pauvert
Editura - Univers
Preţ - 12 lei, 158 pagini
Anul apariţiei - 2009
ISBN - 978-1-60257-222-5

Blues pentru o pisica neagra, nuvele de Boris Vian. RecenzieBoris Vian a devenit deja unul dintre autorii mei preferați. Are un stil foarte special de a scrie, are geniu, te pune să-ți activezi energiile minții, te amuză, te uluiește cu asociațiile lui de idei. Vian a trăit doar 39 de ani. S-a născut în 1920 și a fost pe rând cântăreț de jazz, traducător de romane polițiste americane, libretist, patafizician (patafizică = o știință a soluțiilor imaginare inventată de Alfred Jarry în sec. 19, care ar avea drept obiect de cercetare ceea ce este dincolo de metafizică). Însă în afară de diversele meserii pe care le-a practicat, înainte de a fi în primul rând un romancier, Boris Vian a fost un rebel existențialist, un non-conformist din toate punctele de vedere.

Colecția de nuvele Blues pentru o pisică neagră nu face rabat de la stilul care l-a făcut celebru: un suprarealism care apare din senin, deodată, fără preaviz. În mijlocul unei situații normale de viață încep să se petreacă lucruri stranii, anormale, dar expuse cititorului cu aerul că sunt perfect obișnuite, că sunt lucruri care i se întâmplă oricui, în viața de zi cu zi. Suprarealismul lui Vian se insinuează treptat, totuși într-o manieră imprevizibilă, orchestrată de imaginația autorului, ca și cum ai trece din realitate la vis fără măcar să-ți dai seama că ai depășit pragul dintre lumi. Sub aparența absurdității și a jocului de replici, nuvelele lui Vian te introduc în slăbiciunile omenești cele mai serioase, ori relevă goliciunea spirituală a omului modern acoperită pompos de poleiala civilizației.

Blues pentru o pisica neagra, nuvele de Boris Vian. Recenzie

Cartea, apărută inițial sub numele de Furnicile (Les fourmis), după prima povestire din colecție, adună personaje stranii: un cântăreț de jazz care-și vinde transpirația ca să poată supraviețui, o pisică neagră cu accent britanic care mixează cocktail-uri și are o dilemă existențială din cauza unui cocoș, un instalator care repară tot ceea ce-i apare în cale, fără discernământ, exasperând locatarii din cauza prețurilor sale mari, sau un soldat care povestește ceea ce vede pe câmpul de luptă deși nu este clar dacă e viu sau o grenadă i-a despărțit capul de trup și sufletul continuă să relateze totul, văzut de sus.

Blues pentru o pisica neagra, nuvele de Boris Vian. Recenzie

Umorul negru, jocurile de cuvinte, fantezia debordantă și neobișnuită evocă în Blues pentru o pisică neagră apetența lui Vian pentru jazz și pentru viața de noapte pariziană din epoca postbelică, dar și înrolarea autorului în a se opune față de Marele Război și ororile sale. Una dintre povestirile care aparțineau volumului a fost cenzurată ulterior de guvernul francez, tocmai pentru că Vian se declara împotriva oricărui fel de luptă armată, iar Franța purta un război împotriva Algeriei. Nuvelele "Racul", "Peștii morți", "Călătoria la Khonostrov", "Gâsca albastră", "Ceața", "Elevi silitori" și "Șoseaua pustie" - sunt marcate de același flux verbal, întâlniri erotice bizare și situații absurde. Dar parodia sporește doar terorile mascate ale războiului, sărăcia, sănătatea bolnavă și șomajul care găzduiesc protagoniștii bizari ai narațiunilor fictive ale lui Boris Vian.

Blues pentru o pisica neagra, nuvele de Boris Vian. Recenzie



Mulțumesc editurii Univers pentru oportunitatea de a citi această carte.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!