Scandinavia 2012. Rezumat.

Vacanta mea scandinava s-a terminat deja. Acum imi trec prin fata ochilor franturi de imagini, multe nu mai stiu de unde sa le iau, totul se amesteca, nemultumirile se estompeaza, ramane frumusetea si arta pura, dar mai presus de toate, acei nori tridimensionali. Tare imi era dor de felul in care se vad norii la latitudini mai nordice. Dupa mine, merita sa merg catre nord numai ca sa mai vad norii aceia fantastici.

Vedere de pe ferry-boat, din Polonia spre Suedia

Stockholm, vedere cu nori tridimensionali

Praga - vedere cu nori tridimensionali

Am plecat cu trenul spre Bucuresti intr-o zi torida, acum mai bine de doua saptamani. Apoi am pornit cu autocarul prin Ungaria, Polonia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Germania, Cehia, Slovacia si iar Ungaria si acasa. Am vazut Cracovia, Varsovia, Auschwitz-ul, oraselele suedeze in drum spre Stockholm, pe care eu l-am ratat din cauza unei severe crize de sciatica, apoi Oslo si trambulina de la Holmenkollen, casele cu iarba pe acoperis, parcul Vigeland si sculpturile cu reptilieni, muzeele vikingilor, ale navei Fram sau Kon-Tikki, preturile uluitoare ale Norvegiei - rosiile, 5 euro kg - , castelul de la Elsinore unde s-ar fi petrecut actiunea din piesa Hamlet, Copenhaga si croaziera, apoi turul zonei centrale, cautatul metroului care sa ne duca pana la hotelul Radisson-Park Inn din zona aeroportului (metrou de care intr-un tarziu am aflat ca nu exista in varianta spusa de ghida), ploaia torentiala din capitala daneza, dragonii cu cozile impletite, dragonul din fata primariei, dragoni, dragoni peste tot prin tărâmurile vikinge.

Catedrala Mantuitorului, Copenhaga

Castelul lui Hamlet de la Elsinore, Danemarca

Clima racoroasa ne-a priit la toti colegii de excursie, desi in tara auzeam ca este cod portocaliu. Noptile inca albe ne-au insotit visele, soarele rasarit pe la 1-2 noaptea ne-a luminat cararile somnului intrerupt o clipa, cat sa dai la o parte draperia luxoasei camere de hotel ca sa vezi ca afara e dimineata ca si cum ar trebui sa mergi la serviciu, grupul mic de excursionisti ne-a permis sa ne rasfiram in tot autocarul si sa ne odihnim picioarele obosite de orele interminabile de mers pe jos prin catedrale in stil gotic, castele cu sculpturi renascentiste ori baroce, prin parcuri, peste poduri vechi de sute de ani, ori prin market-urile mai mult decat accesibile ale Berlinului.

Cracovia

Parcul Vigeland, Oslo

Dupa capitala Germaniei a urmat popasul la castelul Sans-Souci, unde splendoarea unor timpuri azi apuse te invita, parca, la o incursiune pe aleile sale de unde te astepti sa auzi fosnind crinoline matasoase, sa vezi cavaleri si doamne grabind-se la urmatorul menuet sau ferindu-se de priviri indiscrete in foisoarele opulente de printre copaci.

Tigrul, simbol al orasului Oslo

Apoi am poposit in Dresda, orasul ras de pe fata pamantului de bombele razboiului si renascut din propria cenusa. Statuile innegrite de fum te privesc bland, ca si un om care a trecut printr-o durere de nedescris, pe care a invins-o dar care nu mai poate simti nimic in plus. Acolo arta te inconjoara de peste tot, de la Opera pictata de Raffael, la studentii la conservator care canta in mijlocul pietei partituri clasice pentru a castiga un ban in plus. Amintirea mortii si a distrugerii te copleseste. Piatra e nemuritoare si rece. Emotia e toata in afara, in lacrima ţâşnită fara vrere din ochiul privitorului neputincios in fata implacabilului. In Dresda intelegi ce inseamna nemurirea, in Dresda intelegi perfect mitul pasarii Phoenix.
Apoi mergi mai departe in drumul tau, catre Karlovy Vary, o statiune de lux alta data, catre Praga, si Bratislava, si apoi din nou Budapesta, ca si la plecare, dupa care ajungi acasa.

Zambesc amintirilor, ma gandesc la colega de camera, la cei cativa de care m-am simtit mai apropiata, la doamna care fuma mult si ii placea sa bea bere seara de seara, la femeia care facea duş odata la 3-4 zile, la domnul care calatorea singur, la familia cu copiii dupa ei, la prietenele care hoinareau hai-hui prin oras in fiece seara oricat de obosite ar fi fost, la familia din Sibiu cu care am stat in prima zi la masa de pranz, la dna doctor enervata de patul camerei de hotel din penultima seara, la cei din spatele autocarului care se distrau toata ziua, la vocea graseiata a ghidei si la soferii mereu amabili cu valiza mea de poveste.

casa cu iarba pe acoperis

Gradinile palatului Sans Souci

Dresda

parc in Varsovia

camera de hotel de la Stockholm

Da, este si o poveste, ca-n filmele cu proşti, in care valiza mea cea mare cumparata dintr-un magazin de chinezarii acum vreo 2-3 luni, special pentru calatoriile mele estivale, a inceput sa cedeze, pas cu pas, chiar din primele ei ore de folosire. In trenul catre Bucuresti s-a rupt un piciorus de sprijin, in prima zi de excursie a cedat si al doilea piciorus, apoi zilnic, mai sarea un surub, mai cadea o bucata de metal din troller, si a cazut si manerul, de tot - pt ca era doar lipit de valiza !!! - apoi s-a desprins chiar trollerul, pana sa ajung acasa, a cazut si bucata de plastic cu cifrul (de decor, de altfel) si uite asa, in Berlin am fost nevoita sa-mi cumpar alta valiza, si sa o car pe cea veche (in care pusesem doar mancarea, suvenirurile si o pereche de adidasi) tinand-o cu mana bagata in interior, printre cele doua benzi de la fermoar. Din fericire, rotilele erau foarte bune, singurul lucru bun de la aceasta valiza de doi lei - desi a costat cu mult mai mult. Un surub a cazut, nu stiu de unde, chiar dupa ce am intrat in casa. Oricum nu mai conteaza, singurul ei scop in viitor va fi de a depozita hainele de iarna pe timpul verii si cele de vara pe timp de iarna. Ori ca sa doarma pisicile mele in ea.


Asadar, asta a fost rezumatul excursiei de 14 zile prin Scandinavia oferita de Omnia turism. De maine, incetisor, derulez filmul, episod cu episod, zi de zi, a celor vizitate pe acolo.



Daca ți-a plăcut, dă și la alții:

Spania 2011. Intoarcerea. Ziua 11, Avignon. Ratacirea.

Sa reluam periplul de asta vara prin sudul Europei. Asadar sejurul in Callela se terminase, Barcelona imi oferise privelisti de neuitat, Coasta-de-Azur se dovedise "perla coroanei" din aceasta excursie bogata in obiective. Credeam ca la intoarcere aveam sa dorm dusa in autocar, cam la fel ca la venire, cand preţ de vreo doua zile mai mult am moţăit (ce moţăit, că sforăiam de-a binelea :)) ) in scaun, obosita de noptile aproape nedormite de dinaintea plecarii, cand stateam huhurez pe net sa ma votez cu americanii, la schimb, pentru Maratonul Safir.

Pe undeva, aveam dreptate. Drumul de intoarcere nu putea fi la fel de spectaculos precum zilele inceputului acestei excursii, fie si pentru ca din Geneva incolo, mai parcursesem exact acelasi traseu in vara lui 2009. Dar nici complet plicticos nu avea sa fie.
 Asadar m-am urcat oarecum nerabdatoare in autocar, in dimineata aceea usor racoroasa datorita brizei. Aveam vreo 5 bagaje si sacosele pe care le caram din greu si voiam sa le vad odata la cala, sa fiu sigura ca nu aveam sa mi le inghesui pe sub scaun. Insa o sacosa si o geanta in care invariabil tineam si laptopul, tot sub scaun au gasit loc.

Roata s-a invartit, am parasit Spania, am parcurs teritoriul Frantei si am ajuns la Avignon. Stiti voi, acela din cantecelul invatat la gradinita: sur le pont, d'Avignon, on y danse, on y danse....on y danse tous en rond....

Am vazut si pozat podul, care este sectionat la 2/3 din lungime datorita unui bombardament in timpul celui de-al doilea razboi mondial, apoi am mers catre palatul Papal, prin ceea ce se numeste orasul vechi. Palatul era foarte aproape de pod si de parcarea autocarelor.Mi-am luat eu vreo doua repere si am hotarat sa vizitez palatul, era doar 8 euro intrarea. Mi-a placut ce am vazut, dar a fost sub asteptari, asta pt ca eu nu ma gandeam ca aveam sa vad niste incaperi medievale tipice, cu peretii neornamentati, cu doar cateva picturi razlete pe piatra goala. Luasem un ghid multilingv - arata ca un telefon mai mare si are textul inregistrat - dar curand mi-am dat seama ca de fapt, nu prea sunt atenta la explicatiile care curgeau intr-o engleza perfecta, si nici la monotonia salilor prin care treceam. Deja faptul ca ma intorceam acasa incepea sa devina o prioritate in fata calatoriei.

Era insa foarte, foarte cald, asa ca mi-am luat un suc de la un automat si am iesit, fara sa mai vizitez tot castelul. Cum la cele mai multe muzee iesirea nu coincide cu usa de la intrare, am ocolit un pic curtea palatului sperand ca voi ajunge din locul in care plecasem. Am vazut o straduţă ingusta, pietruita, si mi-am zis ca pe acolo trebuie s-o iau. Era bine. Inca...

Am reusit sa ajung la o piateta de unde trebuia sa gasesc drumul catre podul Avignon. Am cautat indicatoarele, asa cum ne spusese dl. Ionut Tanase, ghidul nostru, dar nu le-am gasit si m-am bazat pe instinct. Ei, si instinctul ăsta era cu gandul in alta parte..... dar eu nu stiam. Ma bazam pe el. Si inaintam pe strazi, si mergeam... mai repede, tot mai repede, tot mai in inima orasului vechi, printre stradute inguste si cladiri medievale, si parca undeva, intr-un colt prafuit de memorie colectiva, vedeam umbre infasurate in mantii lungi, furisandu-se pe langa ziduri. Gasisem chiar si o strada principala, dar indicatoarele nu aratau de fel vreun pont de Avignon sau  de orice altceva.

Mai aveam un sfert de ora si ar fi trebuit sa ajung la autocar, ca se dadea plecarea spre Geneva, zona unde aveam cazarea in seara aceea. Un gand imi spunea ca nu merg in directia cea buna, dar pesemne ca se declansase un automatism. De cand merg eu prin cele ţări, de fiecare data cand calatoresc singura, ma ratacesc. Dar parca e un facut! :DD Cand sunt cu colega de camera, nu patesc asa ceva. Cum sunt singura de tot, cum se iveste ocazia sa ma invart aiurea pe strazi si sa nu mai gasesc autocarul. Am patit-o in Viena, in Atena, in Istanbul. Si acum, in Avignon.
Ma dureau picioarele, ma rodeau adidasii la calcaie, intrasem in panica si in criza de timp. Intr-un tarziu mi-am dat seama ca zona care credeam eu ca e raul Rhone, era o alta strada, ca de fapt, mergeam prin inima Avignonului si nu catre periferia lui.

Mi-am luat inima in dinti si franceza la purtator si am intrat intr-o librarie. M-am dus glont la un tip tuciuriu, cu alura de arab, pt ca el mi s-a parut mai amabil, si nu batranelul acru care se indreptase spre mine incruntat de cum trecusem pragul magazinului. Cu un glas care si mie imi suna strain, graseind impiedicat, i-am zis arabului ca sunt turista si ca il rog sa-mi arate in ce directie este podul d'Avignon ca sa ajung la autocar. A oftat prelung, prelung....
Am crezut ca mi se inmoaie genunchii: oftatul lui era certitudinea ca ma ratacisem, si inca rau de tot. A cotrobait dupa o harta, mi-a trasat cu pixul  drumul pana la pod, am luat-o, am multumit scurt si am iesit glonţ de acolo ca nu cumva sa strige dupa mine cu vreun preţ pt acel pliant. Ajunsesem aproape de portile cetatii medievale, in cealalta parte a orasului vechi.

Am inceput un fel de marş fortat si contra-cronometru dar nu aveam cum sa ajung la timp. Aproape alergam, simtind cum marginile adidasilor imi rodeau din pielea picioarelor. Dar nu aveam timp sa stau pe loc. Am ajuns intr-o piateta de unde am dat un sms la ghid - era 4 fara 5. Si eu inca mai aveam ceva drum de parcurs. Cand am ajuns era si 3-4 minute, cativa colegi de autocar stateau afara, eu gafaiam ca o locomotiva si incercam sa le explic ca ma ratacisem fluturand harta ca pe un trofeu. La si 5 autocarul s-a pornit. Eu eram ca lesinata, dar eram fericita ca reusisem sa nu intarzii prea mult.

Seara, ajunsi la Anecy, ne-am cazat la un hotel tare dragut - o sa trebuiasca sa caut lista cu hotelurile si sa fac un update la postare zilele astea - cu facilitati de 3 stele plus, unde am vazut un film american dupa ce am iesit de la dus, apoi am stat pana dupa miezul noptii pe net, ca aveam acces la o retea publica, gratuita. Eram foarte obosita dar si placerea navigarii online era mare. Stiu, sunt o internet addict. Asta este. Fiecare cu viciul lui, nu? :))

Intr-un tarziu m-am bagat sub patura, desi erau caloriferele calde, m-am "raspandit" pe tot patul acela matrimonial, si am adormit un somn fara vise pana dimineata. Urma traversarea Elvetiei, si aveam sa revad Geneva, Zurich si Berna, Alpii Elvetieni, ceasurile din vitrine, lacurile, padurile.



Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

Spania 2011. Optionalul Andorra - Montserrat.

Ma culcasem relativ devreme, cu gandul ca francezii care-mi erau vecini oricum imi vor da trezirea pe la 1-2 dimineata. Nu s-a intamplat asa, trezirea mi-a dat-o unul dintre italienii de la etajul 3, care, euforic nevoie mare, o striga pe Pantera,o amica, dupa cum aflasem la masa ulterior. Asa ca m-am ridicat din pat, mi-am pus de cafea, mi-am facut dusul de dimineata fara sa ma grabesc, m-am imbracat alene, si am coborât in hol, unde ne asteptau doua ladite cu pachetele cu hrana, in loc de micul dejun.

Pe drum, totusi obosita fiind, am dormit aproape tot timpul pana am ajuns in Andorra. Aceasta parte a optionalului nu mi-a placut neaparat, si este o impresie personala. Orasul nu se deosebea prin nimic, blocuri si case, vile, uneori gradini. Un oras de munte absolut normal.

In Andorra la Vella (se citeste la Veia) am facut o sesiune de shopping la un supermarket. Dar spre deosebire de alti ani, acum nu mai erau preturi cu cine stie cat mai mici decat in Calella. Criza se resimtise si in politica fiscala a acestor statulete care alta data erau supranumite "paradisuri fiscale", datorita impozitelor mici si a produselor fara taxe vamale.Acum aproape ca nu a meritat drumul pana acolo.

Ca sa nu plec drept cu mana goala, mi-am luat o tava din sticla de Jena pt tarte - ati vazut-o deja pe blogul meu culinar, la o tarta cu nectarine - si cateva conserve Gourmet pt pisicile mele dragi, pt ca intr-adevar la noi costa 4 lei si acolo erau 39 de centi, adica mai putin de 2 lei cutia. Apoi am gasit un cadou de nunta pentru Cristina, si mi-am umplut cosul cu oarece ciocolate pt nepoatele mele si copiii lor. Ca o parte din ele au ajuns in gura domnului D., este o alta poveste :))

Mai curand mi-au atras privirile Pirineii, munti batrani, cu fruntile plesuve, aplecate as zice, si vazandu-i m-am gandit ca uite, si muntii au o viata exact ca si omul.

Se nasc, cresc, se inalta, sunt semeti, apoi imbatranesc, se erodeaza, ori se fragmenteaza tectonic si cad efectiv, faliile si ondulele de orogen alta data semete, astazi sunt cazute, exact ca si oamenii batrani, aplecati de spate si cu carnea atarnad flasca pe brate, sub barbie, sub ochi.

Dupa ce ne-am indepartat de coamele Pirineilor, totusi munti inca inalti,
ne-am indreptat catre Montserrat, Muntele dintat.

Acolo se afla si Manastirea Fecioarei negre, si intamplarea (sau poate nu?) a facut ca acest optional sa fie facut pe data de 15 august.
Despre povestea Fecioarei negre, adica a statuetei din abanos gasita in acest loc, ne-a povestit ghidul, si ne-a spus ca exista doua variante: cea mitică, a unei statuete care ar reprezenta pe insasi Sf. Fecioara cu Pruncul, si cea care pare mult mai reala, ca figurina ar fi a unei femei de origine africana care ar fi avut har tamaduitor, si de aceea a fost sculptata in lemn de abanos si nu in esenta de culoare deschisa.

Dar pe mine m-a coplesit intr-atat aspectul acestui munte, cu coloanele sale din roca dura, dezvelite in toata maretia lor de rocile mai moi din jur, erodate mult mai usor, incat nu mi-am mai dorit sa vizitez manastirea. Si asa erau foarte multi turisti, ai nostri ajunsesera inauntru cam la ora la care trebuia sa plecam, de aceea s-a mai intarziat, iar eu am preferat sa nu ma mai satur admirand privelistea - seamana cu Meteorele, pentru cine a fost in Grecia - si colindand magazinele cu suveniruri mai kitchoase sau mai de calitate, dar sensibil mai scumpe decat ceea ce vazusem in Calella.

Am ajuns la hotel inainte de ora mesei, poate ca tot obosita si lesinata de caldura, dar cu imaginea unui peisaj montan greu de gasit in alte parti. Poate ca nu pentru toata lumea ar fi la fel de impresionant, dar pentru un om format ca geograf, precis este.
Sejurul spaniol era aproape de sfarsit. A doua zi era o zi libera si de facut bagaje, dupa care urma intoarcerea acasa. Credeam ca am vazut totul, ca nu mai am nimic impresionant de admirat. Elvetia o vazusem in 2009, pe exact acelasi traseu ca acum, Avignonul nu credeam ca ma va impresiona cu ceva - si, partial, aveam dreptate sa cred asta - iar ultimele doua zile, pe Austria si Ungaria, chiar eram sigura ca nu aveam sa vad nimic nou. Si totusi... :)



Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

Barcelona - bonus foto si video

Pentru ca Sagrada Familia nu poate fi fotografiata in intregime de aproape, si am facut poze pe bucati, aveti mai jos mai multe imagini din Barcelona si un filmulet.

Legenda  
1 --- 2
3 --- 4
5 --- 6
7 --- 8
9 --- 10
  11
  12

1,2,3,4,5 - Sagrada Familia

6. Cladire din port

7. Monument intr-o piata
8. Cartierul Gotic

9. Piata Catalunyei
10. detaliu arhitectural in Cartierul Gotic




11. Cladire din Piata Catalunyei

Video - concert pe o strada care duce la Piata Catalunyei





Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

Spania 2011. Optionalele de Barcelona.

Cum ziceam si ieri, in zilele sejurului din Calella (se citeste Caleia) am mers in toate optionalele, atat in cele incluse in pret cat si in cel oferit de catre ghidul nostru, Ionut Tanase. O parere de rau am ca optionalul "Seara flamenco" nu s-a mai tinut din lipsa de doritori. Dar cred ca era interesant de participat la asa ceva - ni s-a spus ca era o cina servita in stil medieval, cu spectacol pe masura. Mie una, sigur mi-ar fi placut sa particip la asa ceva, chit ca m-as fi dus imbracata in blugi :)

Asa ca dupa prima zi de relaxare au urmat 3 zile de colindatura in lung si-n lat prin Barcelona. In primul optional am vizitat Sagrada Familia, catedrala devenita simbol al Barcelonei, proiectata de celebrul arhitect Gaudi,care are un stil aparte, el avand un soi de obsesie de a evita colturile si muchiile pe cat posibil, am vizitat stadioanele Camp Nou si stadionul Olimpic - un fel de a zice "vizitat", pentru ca intrarea costa 23 de euro, doar le-am vazut pe exterior, am vazut Piata Catalunyei si de aici am hoinarit prin Cartierul Gotic pana in Rambla, iar eu - iarasi am iesit din grup si am luat-o aiurea, pe unde mi-a dictat mie instinctul :) - am fost spectatoare la concertul stradal al unui grup muzical care-si promova un cd si care mi-a incantat auzul (si de ce nu? si privirea) cu o muzica pe care daca o auzeai, era imposibil sa nu vrei sa dansezi.

In ziua urmatoare, mai precis seara, pe la ora 9, am mers in Piata Spaniei, o zona foarte frumoasa a Barcelonei, unde am vazut spectacolul de lumina si culoare al fantanilor arteziene, spectacol care l-a inspirat pe Freddie Mercury sa compuna melodia Barcelona cantata in duet cu soprana Monserrat Caballe.

In optionalul oferit de ghid am vizitat parcul Guell, decorat de acelasi Gaudi, am mers pe dealul Tibidabo (se citeste Tibidavo) la manastirea gotica de pe varf, de unde am admirat Barcelona in toata splendoarea sa - si uite cum s-a implinit dorinta mea de a avea in aceasta vara Barcelona la picioare :)) - si am fost sa vad si eu acvariul, ca sa pot face comparatie cu acvariul din Creta, vizitat in vara trecuta si despre care ni s-a spus ca este al doilea ca marime din Europa, dupa acesta spaniol. Parerea mea, acum ca le-am vazut pe ambele, este ca in cel catalun spatiul este generos, dar in cel cretan sunt mult mai multe specii de fauna marina.

Si acum o sa las pozele sa vorbeasca in locul meu.

Cladiri cu un stil arhitectonic avand accente maure.

dreapta - fantana din Piata Catalunyei

stg - cladire cu birouri in forma de proiectil, supozitor, sau orice vreti voi :))

stg - cladire proiectata de Gaudi.

dr - felinar stradal proiectat de Gaudi








Fantanile din Piata Spaniei:

Parcul Guell

stg - sala coloanelor din parcul Guell

dr - catedrala de pe Tibidabo

stg - interiorul catedralei

dr - Barcelona vedere de ansamblu





Acvariul

 Video: acvariul



Fantanile arteziene:


Barcelona by night, in special cladirea-supozitor



Bonus: Freddie Mercury si Montserrat Caballe




Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.