Se afișează postările cu eticheta recenzie serial. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta recenzie serial. Afișați toate postările

sâmbătă, 12 iunie 2021

Povestea slujitoarei, serial HBO. Recenzie

Povestea slujitoarei, serial HBO. Recenzie

Titlul original: The Handmaid's Tale
Traducere - Povestea slujitoarei
Gen: distopie, dramă,
Episoade: 4 sezoane, + 45 episoade, încă se mai filmează și în acest moment este confirmat și un sezon 5.
Producător: MGM Television, USA 2017-2021
Rețeaua de distribuție: Hulu
Regia: Reed Morano, Mike Barker, Kate Dennis
Scenariul: bazat pe o carte cu același nume de scriitoarea canadiană Margaret Atwood, publicată în 1985.
Distribuția: Elizabeth Moss (June Osborne/Offred), Joseph Fiennes (Fred Waterford), Yvonne Strahovski (Serena Joy), Max Minghella (Nick Blaine)

Serialul se difuzează pe HBO 

Înainte de a face câteva remarci pe marginea acestui serial, aș vrea să spun că el este încadrat la SF. Părerea mea este că între Povestea slujitoarei și, să zicem, Star Trek, este o prăpastie imensă și că elementele SF din serial nu pot fi de ajuns pentru ca acesta să fie încadrabil în această categorie. Povestea slujitoarei este un serial distopic, plasat într-un viitor relativ apropiat dar incert.

Atenție, textul următor poate conține spoilere!

În urma unui eveniment despre care foarte vag se vorbește în serial, și care este prea repede ilustrat în primul episod al serialului (pare să fi fost un fel de război civil - Al Doilea Război Civil American, dar asta apare în carte, din câte am citit pe net) țara numită Statele Unite ale Americii, se dizolvă peste noapte, în totalitate ca structură politică, mod de viață, cultură și chiar granițe, locul ei luându-l noul Gilead (Galaad-ul biblic), un stat închis, totalitarist până la absurd, un melanj de fundamentalism religios, tușe groase de concepte islamice îmbrăcate în versete biblice, o dictatură a bărbaților, în fața cărora femeile nu au drepturi și libertăți aproape de niciun fel.
 
Povestea slujitoarei, serial HBO. Recenzie

June, bătută de mătușa Lydia

Datorită a nu știm ce, populația este în scădere, infertilitatea este la ordinea zilei, femeile care pot naște, de multe ori nasc copii neviabili, cu malformații incompatibile cu viața sau avortează spontan. În aceste condiții, structura socială este organizată strict. Femeile sunt clasificate în patru categorii:

- soțiile, cele care cât de cât mai au ceva libertate, dar numai în limitele impuse de soț. Sunt îmbrăcate în rochii lungi, austere, invariabil albastru-verzui.

- menajerele, adică servitoarele în casele celor din clasa conducătoare, sunt femeile care nu mai pot procrea. Sunt mereu îmbrăcate în rochii lungi, bej.

- mătușile, niște femei mature care le învață pe cele din ultima categorie cum să devină slujitoare. Sunt îmbrăcate în rochii maro. Ele au drepturi depline asupra elevelor lor, care sunt extrem de aspru pedepsite pentru încălcarea regulilor. De exemplu dacă o slujitoare este prinsă citind o carte (femeile nu au voie să citească, și dacă vechea generație este școlită, pentru că aparține fostei societăți de dinainte de război, fetițele mici nu învață decât meșteșuguri casnice și cum să-și îndeplinească rolul de soție), i se taie un deget, iar la a doua abatere, toată mâna. În funcție de faptă, ele pot fi mutilate și chiar spânzurate sau lapidate (omorâte prin aruncare cu pietre), conform legii.

- slujitoarele - sunt femei care au fost cândva libere, dar acum nu reprezintă decât un pântec bun de dat la reproducere. Ele au uniforme roșu vișiniu și o bonetă inspirată din moda Evului Mediu, nu au prenume și nume personal, ci îl preiau pe cel al bărbatului în casa căruia servesc, pentru că sunt plasate câte unei familii din stratul social superior care nu are copii. De altfel, numai bărbații care ajung comandanți (adică au demnități sociale și politice) pot beneficia de una sau mai multe slujitoare, în fapt, niște concubine al căror unic scop în casa respectivă este să procreeze. După naștere, ori la foarte scurt timp, ele sunt plasate în altă casă, altui comandant, și nu au voie să-și revadă niciodată copii.

Povestea slujitoarei, serial HBO. Recenzie

O slujitoare poartă mască, pentru că are gura prinsă permanent în 3 copci metalice, drept pedeapsă că a bârfit

Personajul central al serialului Povestea slujitoarei este June Osborne, o tânără jurnalistă care se căsătorește cu un bărbat divorțat, Luke, și dă naștere unei fetițe, Hannah, împreună cu acesta. După câțiva ani, normalitatea americană se răstoarnă peste noapte și ea este considerată adulterină, pentru că în noul stat Gilead divorțul nu este recunoscut. În consecință, prima căsătorie a lui Luke e încă valabilă în ochii noilor legi. Luke și June încearcă să treacă granița în Canada, stat liber, dar călăuza le întinde o cursă și forțele de ordine îi prind înainte de a putea trece dincolo. Fata este plasată în casa unui comandant să fie crescută acolo, Luke este împușcat dar reușește să ajungă în Canada, iar June este prinsă și forțată să aleagă: ori se duce în Colonii (la munci grele de unde nu mai avea scăpare), ori devine slujitoare. June acceptă a doua variantă, deși nu se împacă niciodată cu ideea supunerii.

Bărbații din Gilead sunt și ei structurați pe categorii: conducătorii sunt numiți comandanți, o parte sunt oamenii unor servicii secrete denumite ochi (și au exact rolul securității ceaușiste), iar restul îndeplinesc toate celelalte meserii, unde nu au voie femeile.

Povestea slujitoarei, serial HBO. Recenzie

Ceremonia, cu Serena alături

June este repartizată în casa comandantului Fred Waterford și a soției lui Serena Joy. Astfel ea primește numele Offred, de la of Fred = a lui Fred. Așa erau numite slujitoarele, a aceluia căruia trebuia să-i facă un copil. În afară de rolul de cameristă, în perioada ei fertilă din fiecare lună trebuia să ia parte la Ceremonie: aceasta însemna că trebuia să accepte un act sexual cu comandantul, ea fiind ținută de brațe de către soția acestuia. Practic era un soi de viol consimțit, pentru că nu se putea opune nimeni acestui lucru. De altfel, dacă vreun comandant nu-și îndeplinea rolul și slujitoarea nu rămânea gravidă, statul avea dreptul să vină să verifice dacă Ceremonia are cu adevărat loc. Iar dacă bărbatul era steril, lucru pe care noua societate nu îl recunoștea, doar femeile puteau fi sterpe, soțiile comandanților sau medicii ginecologi, se ofereau să rezolve problema pentru ca slujitoarea să rămână gravidă, în caz contrar cu toții riscând chiar moartea.

Povestea slujitoarei, serial HBO. Recenzie

Nick Blaine, șoferul lui Fred, ochi și tatăl micuței Holly, a doua fetiță a lui June

Serialul începe cu schimbarea bruscă de regim, care, după părerea mea este prea trecută în revistă în doar câteva minute din episodul 1. Apoi o vedem pe June/Offred cu puțin timp înainte să devină slujitoare în casa comandantului Waterford, membru în noul guvern. Pentru că nu se poate supune în totalitate noii vieți, fire rebelă și puternică, June va căuta să-și vadă fiica, pe Hannah, și va plănui, ulterior celei de-a doua nașteri, să redea libertatea celor din jur, devenind parte a unei mișcări de rezistență numită Mayday. În drumul ei spre ținta propusă are parte de obstacole, pericole, oameni care mor mai mult sau mai puțin din cauza ei, unii o ajută, alții o lasă în urmă, dar în tot acest vârtej de evenimente June se transformă.

Deocamdată nu știm în ce și nu întrezăresc finalul serialului, pentru că are o intrigă bine pusă la punct și nu întotdeauna predictibilă. Dacă mă gândesc că filmul, probabil ca și cartea autoarei canadiene Margaret Atwood, este un fel de 1984 orwellian văzut dintr-o altă perspectivă, dacă June este un alt fel de Winston Smith, s-ar putea ca finalul să fie unul dezamăgitor. Dar societatea Gilead-ului este construită pe modelul dictaturilor și a fundamentalismului islamic din Orientul Mijlociu. Poate cumva, serialul se vrea o parabolă a luptei statelor democrate și civilizate pentru a schimba cutumele islamice care consideră femeia inferioară bărbatului și care are unicul scop de a procrea. Iar dacă privim serialul din acest unghi, poate că, până la urmă, June va izbândi.

Deși există unele stângăcii (la un moment dat un înalt oficial canadian îi spune lui June că Fred a acceptat să devină informatorul lor - lucru care mi se pare o gafă, June putea afla altfel că Fred a devenit spionul canadienilor, un asemenea lucru nu-l spui în gura mare, unei femei simple, tu care faci parte din înaltele cercuri ale conducerii unui stat), serialul este unul foarte bun și asta se vede și din notele mari acordate de fani atât pe IMDB cât și pe cinemagia.

Eu nu pot decât să-l recomand ca pe un serial de văzut și de digerat.....

sursă capturi de ecran - trailerul HBO Romania și canalul youtube al Hulu

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share pin











sâmbătă, 1 august 2020

Suits - Costume. Recenzie serial

Suits - Costume. Recenzie serial

Titlul original: Suits
Traducere - Costume
Gen: acțiune cu firme de avocatură, comedie, dramă
Episoade: 9 sezoane a cca 135 de episoade în total, de câte 40 de minute fiecare
Producător: USA Network, 2014-2019, serial creat de Aaron Korsch
Regia: Kevin Bray, John Scott, Michael Smith
Distribuția: Patrick J. Adams (Mike Ross), Gabriel Macht (Harvey Specter), Meghan Markle (Rachel Zane), Gina Torres (Jessica Pearson), Rick Hoffman (Louis Litt).

Serialul se difuzează pe Netflix.

Numele serialului vine de la un joc de cuvinte în limba engleză: suit înseamnă costum, dar și proces. Așadar, Suits este despre o firma de avocatură și can-can-urile care se petrec acolo.

Primul sezon mi s-a părut foarte interesant, dar deja către sfârșitul lui au început niște jocuri care se tot repetă cu alte personaje, ceea ce mi se pare o lungire neatrăgătoare a serialului. Totuși, având în vedere că are 9 sezoane, posibil să găsesc povești interesante și mai încolo de sezonul 3, unde mă aflu acum cu vizionarea.

Suits - Costume. Recenzie serialSerialul Suits / Costume începe cu prezentarea unui personaj care nu e atât de principal cât pare, dacă pot să spun așa. Mike Ross este un tip oarecare, care nici măcar liceul nu l-a terminat, din cauza unui prieten, Trevor, care e băgat în belele și afaceri ilegale și care are darul de a-i trage la fund pe cei din jurul lui. Cunoaștem asemenea persoane și în realitate, Trevor e foarte real. Așa că, la un moment dat din cauza lui Trevor, care îl pune pe Mike să vândă niște subiecte grilă la ceva teste de liceu, Mike le vinde fix fiicei directorului liceului și este exmatriculat, fără să-și dea prietenul în vileag. Scena asta e doar povestită la un moment dat de către Mike, ea nu există în serial.

Suits - Costume. Recenzie serialMai târziu, Mike, care-și dorea o viață normală și căruia îi plăcea dreptul, începe să învețe cărți întregi de drept, pentru că are o memorie vizuală fantastică și ține minte tot ceea ce vede sau citește. Însă pentru că nu are liceul terminat, câștigă bani prezentându-se la examene la facultate în locul altora, pentru 1000 de dolari. Ba chiar în acest mod reușește să obțină inclusiv o licență de avocat de barou. Într-o zi Trevor, care făcea trafic de droguri, îl roagă să ducă o valiză cu droguri cuiva la un hotel de lux. Trevor îi dă lui Mike un costum scump, ca să pară drept om de afaceri, dar când se duce să ia drogurile de la furnizorii en-gross, află întâmplător că e posibil ca întâlnirea să fie o capcană și clienții să fie polițiști sub acoperire. Deși ar vrea să-și apere prietenul, Trevor nu are încotro și îi dă să ducă valiza fără să-l avertizeze pe Mike că s-ar putea să fie prins în flagrant și arestat.

În hotelul respectiv, o renumită firmă de avocatură pentru corporații făcea recrutări pentru un post de asistent al avocatului Harvey Specter. Mike își dă seama că ceva nu este în ordine și scapă de polițiștii deghizați care îl urmăreau intrând pe nepusă masă în biroul ad-hoc organizat pentru Harvey Specter. Astfel, viața lui Mike se schimbă pentru totdeauna, și, cu toate că îi spune avocatului ce caută acolo și de cine fuge, îl convinge și că poate să practice avocatura întrucât cunoaște foarte bine legile și cărțile de drept. Lui Harvey îi place acest tânăr foarte inteligent și dotat pentru meserie, deși nu are studii și îl angajează ca asistentul său cu condiția să nu se afle secretul lor pentru că amândoi vor fi concediați iar Harvey și-ar putea chiar pierde dreptul de practică.

Suits - Costume. Recenzie serialDe aici încolo începe o interminabilă saga, scena se lărgește, vedem că Mike este un personaj secundar care rareori va fi avocat, el mai mult studiind cazurile și dosarele pe care Harvey le are de rezolvat la firma de avocatură condusă de Jessica Pearson. Louis Litt este rivalul lui Harvey la firmă, iar Rachel este secretara de care Mike se îndrăgostește la prima vedere, dar care se lasă greu cucerită. Aud că în sezonul 7 se căsătoresc, dar și ies din serial, din cauza actriței Megan Markle, care joacă rolul Rachel, și care la scurt timp după sfârșitul sezonului 7 s-a măritat cu prințul Harry al Marii Britanii, renunțând la meseria de actriță.

Suits - Costume. Recenzie serialSerialul se concentrează atât pe viața privată a lui Mike, cât mai ales pe ceea ce se întâmplă cu firma de avocatură condusă de Jessica unde Louis și Harvey sunt cei mai importanți avocați. Însă după ce vedem ce înseamnă succesul american în domeniul proceselor sau al înțelegerilor pentru a nu se ajunge la sala de judecată, intrigile și datul cu stângul în dreptul continuă și între membrii firmei. Jessica este nevoită să-l reprimească pe asociatul Hardman (firma se numește Pearson Hardman inițial) după ani de absență, dar asta numai ca să se zbată ulterior să scape de el. După aceea face o altă fuziune, care de data asta nu-i convine lui Harvey și nici lui Louis.

Suits - Costume. Recenzie serialÎn sfârșit, cam toată lumea se bate cu toată lumea, secretarele sunt concediate, revin la firmă, se bat asociații între ei, se mănâncă și avocații între ei, clienții ba vin, ba pleacă, iar peste toate se află secretul lui Mike dezvăluit câtorva personaje importante, deși el este păstrat în companie pentru calitățile sale, iar povestea de iubire Mike-Rachel înaintează molcom prin serial. Altfel, lux, fashion, costume office, dueluri verbale în termeni eleganți, chichițe avocățești, rafinament, bun gust, bani, putere, ambiții personale și tot tacâmul care vine la pachet cu ele.

Una peste alta, un serial bun. Nu i-aș da notă foarte mare, dar un 8 spre 8,5, tot merită, zic eu. Măcar pentru primele episoade care dau la iveală fire de poveste diverse și pe multe planuri. Sper ca sezoanele următoare să aducă aceste sub-ploturi ale serialului Suits în prim-plan.

sursa foto: gq-magazine.co.uk (poza 1),  cinemagia - restul pozelor.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin tweet










marți, 21 iulie 2020

Blestemată. Recenzie serial



Blestemată. Recenzie serial
sursa - youtube trailer
Titlul original: Cursed
Traducere: Blestemată
Gen: aventură, istoric, dramă, fantasy
Episoade: 1 sezon, 10 episoade a cca 50 de minute
Creatori: Frank Miller, Tom Wheeler
Producție: Alex Boden, Netflix, UK 2019
Regizor: Jon East, Daniel Nettheim și alții
Scenariul: Frank Miller, Tom Wheeler și alții
Distribuția: Katherine Langford (Nimue), Devon Terrell (Arthur), Gustaf Skarsgård (Merlin), Catherine Wilson (Lenore)
Difuzat pe Netflix

În vacanță fiind, mă plictiseam și m-am hotărât să văd acest serial, deși, de obicei, prefer serialele cu mai multe sezoane. Blestemată mi-a plăcut. Să zicem un 8 stele din 10, sau 4 din 5. Dar mie îmi place genul acesta de seriale, așa că probabil cei care nu înghit fantasy story-urile vor arunca în mine cu roșii stricate :)

Pe scurt, serialul este despre Uther Pendragon, Merlin, Arthur și mai ales despre o anume Nimue, adolescentă cu anumite puteri magice. Dar... pentru că există un mare dar, Merlin e un tip bine, bețiv, care de ani de zile și-a pierdut puterile magice și de aceea își îneacă amarul în băutură, Uther Pendragon este de fapt, copilul unui țăran luat de la sânul mamei lui adevărate, la naștere, pentru că fiul reginei-mamă se născuse mort și era neapărată nevoie de un moștenitor, Arthur este un hoț care cutreieră drumurile Angliei și prădează ce-i iese în cale, dar mânuiește bine sabia, iar Nimue este fiica unei vrăjitoare Fey și a lui Merlin, fiică ce are și ea puterile mamei sale, dar un demon deghizat în urs o marchează cu ghearele pe spate când avea vreo 3-4 ani și astfel toată lumea crede că este blestemată și că întunericul i-a pătruns în sânge. Nimeni nu o vrea, toți fug de ea, dar fata are un alt destin și este aleasă un fel de regină Fey.

Blestemată. Recenzie serial  Blestemată. Recenzie serial

sursă foto: netflixlife.com                                       sursă foto: metro.co.uk

Ce sunt Fey-ii? Niște alt-fel-de-oameni care au puteri magice (unii) și sunt mult mai apropiați de natură decât oamenii obișnuiți. Uther Pendragon vrea să-i stârpească pe acești Fey ca să obțină o sabie magică a puterii (Excalibur, dar numele sabiei nu este niciodată menționat în serial) și face asta cu ajutorul bisericii și a facțiunii ei luptătoare, Paladinii Roșii, niște călugări belicoși și sângeroși, care pare-mi-se doar declarativ cred în Dumnezeu, că de altfel, sabia și uciderea tuturor celor considerați inamici, inclusiv femei și copii, este meseria lor. Paladinii sunt conduși de părintele Carden (Peter Mullan) și aprobați tacit de regele Uther Pendragon (Sebastian Armesto), și sunt supervizați cumva de un anume călugăr cu lacrimi (pictate cu roșu închis sub pleoape), călugăr care are onoare și principii dar nu știe că amicii lui, Paladinii, sunt nemiloși și cruzi peste măsură. Când află acest lucru, călugărul înlăcrimat pare să nu mai fie dispus să-i ajute pe paladini.

Excalibur este o sabie a puterii, singura rămasă de pe vremuri imemoriale, o moștenire a poporului Fey. În realitate, ea a aparținut lui Merlin, care a trăit nenumărate vieți de-a lungul secolelor, și care i-a dăruit purtătorului ei o magie de poveste. Dar într-o zi Lenore îl cunoaște pe Merlin în urma unei lupte, când el trage să moară, sabia fiindu-i înfiptă vertical în jumătatea dreaptă a corpului. Lenore scoate sabia din carne și îl vindecă pe magician, dar odată cu sabia toate puterile lui Merlin dispar. După o perioadă de iubire, Lenore ascunde sabia și astfel cei doi îndrăgostiți se ceartă, Merlin pleacă iar Lenore se mărită cu cel sortit de clanul ei. Însă copilul pe care-l naște este Nimue, fata lui Merlin. Când aceasta este o frumoasă adolescentă, Paladinii dau o raită prin satul ei ca să-i omoare pe toți Fey-ii și astfel Lenore este ucisă în templu. Înainte de a muri, apucă să-i dea sabia lui Nimue spunându-i, cu ultimele puteri, s-o ducă lui Merlin.

Blestemată. Recenzie serial
sursă foto: nerdsandbeyond.com

Fata își începe aventura și îl cunoaște pe hoțul Arthur, care îi fură sabia, dar pentru că e o sabie magică, ajunge din nou pe mâinile ei. Despre relația dintre Arthur și Nimue, despre cum ajunge ea să fie regina Fey-iilor și cum sabia va fi din nou a lui Merlin care-și recapătă splendidele puteri magice, nu vă mai spun, că ar fi spoilere cu adevărat. Ceea ce v-am povestit până acum sunt doar câteva picături din primul episod al sezonului întâi :)

Citesc pe diverse site-uri că Nimue ar fi Lady of the Lake, doamna lacului din legenda regelui Arthur (sunt curioasă cum din hoț și mercenar Arthur al serialului va ajunge rege). Sincer, nu rezultă de nicăieri, din niciun episod acest lucru. În ultima scenă a sezonului, într-adevăr Nimue cade într-o cascadă săgetată de o călugăriță fanatică a paladinilor. Dar asta este tot, mie îmi este imposibil ca dintr-atât să fac legătura între Lady of the Lake și Nimue.

Serialul conține sâmburii legendei lui Arthur: anumite personaje, care urmează să devină cavaleri ai mesei rotunde, există - Percival este un copil Fey poreclit Veveriță, călugărul înlăcrimat se numește Lancelot, un alt călugăr luptător, Green Monk, este Gawain. Morgana la Fey, zeița celtă este în serial o negresă, sora lui Arthur (și el, tot de culoare), Guinevere se bagă în seamă și ea pe acolo. Apropo de neconcordanțe istorice, cea mai deplasată idee mi s-a părut existența în serial a paharelor de sticlă - e drept că sticla a fost prelucrată și pe timpul Egiptului Antic, cu 3 mii de ani î.Ch., dar mă îndoiesc că era larg răspândită înainte de sec. 17 când Siemens inventează un cuptor unde se pot obține temperaturile înalte care dau naștere sticlei, topind nisipul.

Cât de largă este această transpunere a legendei lui Arthur imaginată de cei doi creatori, Miller și Wheeler, e clar de la bun început. Sezonul 1 e bunicel, adică mie îmi place, însă cei mai obiectivi i-ar mai scădea din rating, chit că momentan este pe locul 1 în România la vizionări. Să vedem cum va evolua serialul, dacă Netflix va dori să-l continue.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin tweet