Se afișează postările cu eticheta experienta mea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta experienta mea. Afișați toate postările

duminică, 20 octombrie 2019

Ce produse de birotica are nevoie un profesor

Ce produse de birotica are nevoie un profesor

Zâmbești? Hai să vedem dacă până la sfârșitul articolului o să mai zâmbești ironic, în colțul gurii. Nici nu știți ce arsenal de produse de birotică, papetărie și nu numai are nevoie un profesor. S-au dus de mult zilele când stiloul cu albastru și cel cu roșu erau de ajuns, pe lângă cele câteva file cu planificările materiei pe care o predai. Te provoc să-mi spui la sfârșit, într-un comentariu, ce anume credeai tu că are nevoie un dascăl din ziua de azi din lista care urmează.

Hârtia cea de toate zilele


A început anul școlar și ești obligat să dai teste inițiale la toate clasele la care predai, chiar dacă îi știi pe majoritatea dintre elevi. Asta pentru că la sfârșitul anului, vei da un test sumativ și vei face o analiză. Ar trebui să se vadă că elevii tăi au progresat. Așadar, ai nevoie de o coală de hârtie de fiecare elev, că școala nu-ți dă. Doar xeroxul ți-l asigură, deși, nu pot băga mâna în foc că în toate școlile este așa. Probabil că unii din colegii mei de breaslă folosesc doar imprimanta din dotare, de acasă. Apoi, mai ai nevoie de hârtie pentru planificări, planurile fiecărei unități de învățare, planurile de lecție, în special dacă ești profesor debutant, pentru caietul profesorului, portofoliul profesorului, procesele verbale de la orice activitate, sau ședință cu părinții, dacă ești diriginte și prelucrare de ROI. Nu știți ce este ROI? Regulamentul de ordine interioară. Dacă ești diriginte, îți faci și un caiet al dirigintelui. Da, știu, tot la imprimanta proprie și personală. Tot cu cerneala proprie, că nu ai de ales. Apoi îți trebuie hârtie pentru toate testele, tezele și chestionarele de peste an. Lejer, cam 4-5 topuri de hârtie de xerox anual.

Ce produse de birotica are nevoie un profesor

Pixuri, stilouri, markere, creion, agendă


Pe acestea le iei mai multe odată, pentru că, uitați, eu am rămas fără pix cu roșu aseară și am corectat în continuare cu verde. Am folosit un pix cu gel care m-a ținut preț de vreo 20 de extemporale-fulger, adică de juma' de pagină cu tot cu enunț. Data viitoare cumpăr minim zece pixuri cu roșu, cu mină, și stau în magazin să le verific pe fiecare în parte. Așadar ca profesor, ai nevoie de un stilou bun - obligatoriu în catalog se notează cu stiloul, pixuri cu pastă albastră și roșie, cerneală albastră și roșie, un creion, gumă, ascuțitoare, și una sau două agende. Și ca să nu le confunzi cu ale altui coleg, din neatenție, zic să-ți iei două agende personalizate. Ai nevoie la consiliile profesorale, să-ți notezi ce se discută important, ori să-ți notezi alte lucruri pe care le-ai putea uita. Ca de exemplu, că mama Y te roagă să-l învoiești pe copilul ei, elevul X, că vor să meargă la Iași la Sf. Paraschiva, sau să meargă la oraș să-i cumpere pantofi fix în ora de mate. Nu contează. Îți notezi, și în ziua aia treci frumușel și motivezi absențele elevului, că de aia te-ai făcut și diriginte.

Laptop, tabletă, imprimantă multifuncțională, boxe


Ai nevoie de toate acestea pentru că acum utilizarea calculatorului este necesară peste tot. Nu mai scrii nimic de mână, totul este printat. Acasă, sau, dacă ai noroc, la școală. Eu am acest noroc, dar prefer să vin cu materialele gata făcute de acasă. Tableta este necesară dacă predai un obiect gen muzică ori limbi străine - și ai nevoie la exercițiile de audiție. Școala are uneori laptopuri și boxe, dar nimerești un coleg care-ți suflă laptopul școlii în aceeași oră în care și tu ai nevoie, și nu vrei să riști. Mai bine vii cu materialele de acasă. Școala nu poate asigura câte un laptop de fiecare profesor. Așa că eu car după mine un notebook (tableta încă nu am învățat s-o folosesc la oră), mouse-ul, alimentatorul și un prelungitor cu minim 3 prize - pentru că la fel ca-n legile lui Murphy, când ai nevoie de o priză, e în cel mai îndepărtat loc de catedră posibil, adică în celălalt capăt al clasei. Slavă cerului că avem internet wi-fi și gratuit pentru vreo exemplificare de pe youtube. Că la internet aud că nu ne prea întrece nimeni.

Ce produse de birotica are nevoie un profesor

Dosare, bibliorafturi, folii de îndosariere


Orice profesor trebuie să aibă un portofoliu personal. Deci ai nevoie de un biblioraft și dosare de plastic cu folii de îndosariere pentru fiecare categorie de documente. Când ești profesor cu o anume vechime, exercițiile auxiliare manualelor nu-ți mai încap și le pui într-un alt biblioraft cu dosare și folii. Iar dacă predai o materie de examene naționale sau bacalaureat, te-ai scos. Încă un biblioraft unde pui toate subiectele de la probele de audiție, oral, scris. Când ești șef de catedră, responsabil de cerc pedagogic sau organizezi olimpiadele școlare la tine în școală, din nou, câte un biblioraft cu dosare și folii pentru fiecare în parte. Drept este, la noi biblioraftul pentru șefii de catedră se asigură de către liceu. Dar atât, foliile și dosarele de plastic pentru fiecare tematică în parte (planificările tuturor membrilor catedrei, programele școlare, procesele verbale ale activităților, exemple de teste inițiale, de progres și sumative, de teze, cu bareme și interpretări, etc) le cumperi tu. Deci, trăgând linie, un necesar de 5 bibliorafturi, vreo 20-25 de dosare de plastic și zeci de folii de îndosariere.

Alte nimicuri precum agrafe de birou, capsator și capse, radiere, bolduri, scotch, lipici, șamd


Fleacuri din astea mititele trebuie să ai mereu la îndemână. Astfel de accesorii îți fac zile amare dacă nu le găsești, așa că organizează-ți un sertar al biroului de lucru cu tot felul de ace, bolduri, hârtie notes autoadezivă, o rolă de scotch, un tub de lipici, agrafe de birou, perforator, capsator și capsele potrivite, decapsator, radiere, ascuțitori, și orice altceva ai tu nevoie în munca ta de zi cu zi.

Ce produse de birotica are nevoie un profesor

Flipchart, whiteboard, tablă școlară, videoproiector


Și altele asemenea. Pe acestea n-o să le cumperi tu, dar la început de an școala o să-ți ceară să faci necesarul de astfel de produse pentru clasă. Poate ai niște elevi mai zbanghii care au spart tabla. Va trebui să faci o listă cu tot ceea ce ai nevoie la clasa ta și tot ceea ce îți trebuie ca să predai eficient - dicționare, anumite culegeri de exerciții, substanțe chimice pentru laborator, planșe, etc. Uneori se vor putea achiziționa toate, alteori nu, dar tu trebuie să fii pregătit să știi ce să ceri când ești întrebat.

Zic că nu am uitat nimic important. Cam astea sunt produsele de birotică și papetărie trebuincioase unui profesor în ziua de azi. Sigur, n-am mai menționat toner, cartuș pentru imprimantă cu ink-jet - depinde ce ai acasă, riglă, echer, penar, servietă sau geantă nouă an de an (știți ce se tocesc mânerele într-un an de zile de folosit?), calculator de birou pentru calcularea mediilor, și altele pe care nu mi le mai amintesc acum, ca să nu mai zic că nu am luat în calcul ce au nevoie profesorii de desen, muzică ori sport. Iar dacă tot ai atâtea de cumpărat, caută măcar să le iei din același loc. La un magazin fizic sau online. Eu prefer online, chiar dacă n-o să pot verifica pixurile dacă au toată pasta intactă ori nu. :)

Ei? Din toate astea tu ce credeai că are nevoie un profesor?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin tweet










vineri, 2 august 2019

DIY - raschetat si lacuit parchet din lemn

DIY - raschetat si lacuit parchet din lemn

Așa precum v-am mai spus în vreo două rânduri (de exemplu când am lipit tapet peste tapet), în vara asta m-am apucat de renovări majore în casă. În primul rând am dorit să schimb mobilierul vechi, deodată cu mine, ori poate chiar mai demult, dar pentru asta a trebuit să recondiționez și să redecorez camerele.

Parchetul nostru este din stejar, parchet de tip vechi, pe care nu l-aș înlocui cu cel modern pentru nimic în lume. Eu nu prea sunt cu bio, eco și altele de acest gen, însă de data asta, cred că lemnul masiv al parchetului din alte vremuri nu se compară cu nimic din ceea ce se găsește azi pe piață. Nu mă refer la bambus sau alte tipuri de parchet din lemn natur dar foarte scumpe. Mă refer la acel parchet pe care multă lume îl preferă, din cauză că este ușor de întreținut, dar care - părerea mea - conține substanțe chimice și aditivi în care nu mi-aș dori să locuiesc.

DIY - raschetat si lacuit parchet din lemn
prima fază - rașchetarea grosieră (perna e acolo pentru că trebuie să stau în genunchi ...)

Așa că trebuia să rașchetez și să lăcuiesc un parchet care n-a mai avut parte de acest tratament de peste 35 de ani. Bineînțeles că inițial voiam să apelez la un specialist, dar când am văzut prețurile (pornesc de la 45 de lei mp) și când am auzit că un meșter cere 40 de milioane vechi pe 3 camere, pentru că susține și că parchetul e vechi (corect! este parchetul pe care l-am avut acasă la mine, înainte să ne demoleze Ceaușescu, are exact 55 de ani, la fel ca mine!) și trebuie scos și bătut din nou, am zis că pentru o muncă de una-două săptămâni, nu merită să dau o sută de lei pe metrul pătrat, sau poate chiar mai mult, manoperă. Eu nu câștig banii ăștia într-o lună, așa că nu am acceptat specialiștii și m-am încumetat să rașchetez singură în toate camerele.

DIY - raschetat si lacuit parchet din lemn
în fiecare pauză de răcire a mașinii de rașchetat, mătur rumegușul rezultat

Unii mi-au spus că acea mașină mare de rașchetat este scumpă și ei trebuie să-și scoată investiția și nu găsesc mai mult de câțiva clienți pe an. Corect, dar dacă prețurile lor ar fi rezonabile, clienți ar găsi mult mai mulți. Când am început să spun la serviciu că-mi rașchetez singură, am găsit încă 5 persoane care au făcut sau vor să facă același lucru, din cauza prețurilor ridicate menținute de meșteri.

Așadar mai întâi m-am hotărât asupra unei mașini de rașchetat cu bandă. Nu știu dacă am făcut alegerea cea mai bună, eu așa am gândit. Am luat-o de pe emag, se numește Procraft, este nemțească și m-a costat 250 de lei fără transport. Am luat și câteva seturi de benzi de șmirghel de granulație 40, 80 și 120. În total am dat cca 500 de lei. Apoi am luat lac eco, pe bază de apă fabricat de Kober (de la Dedeman), 3 bidoane a câte 135 lei fiecare și mi-am cumpărat și un trafalet din mohair (18-19 lei) ca să lăcuiesc. Deci în total mai puțin de 1000 de lei am dat pe materiale.

Acum, ce am învățat din experiența Do It Youself cu parchetul meu.

1. Mașinuța de rașchetat cumpărată este bună, dar trebuie oprită la fiecare 10 minute, cu 10 minute pauză. Asta nu scrie pe emag și dacă știam că atât de des trebuie oprită, îmi luam altceva.

   

mașina Procraft și un set de benzi de șmirghel de 80

2. Parchetul fiind vechi este și foarte uscat, de aceea merge greu rașchetatul, eu reușesc să curăț cca 3 metri pătrați pe zi, lucrând în special diminețile până la ora 14.00, uneori și seara de la 18.00 la 20.00.

3. Ca să mai înmoi lemnul, șterg cu mopul umed în fiecare dimineață zona pe care urmează s-o rașchetez în acea zi, apoi aștept să se zvânte cam un sfert de oră și mă apuc de lucru. Știu aceasta de când eram copil și parchetarul venit la noi acasă dădea pe parchet mai întâi cum un amestec cremos de apă și săpun de casă. Pe atunci se rașcheta manual, cu rindeaua, dar eu nu m-am încumetat să bag săpun, că nu cred că ar mai fi mers mașina de rașchetat electrică, însă umezirea lemnului a fost un lucru foarte bun care m-a ajutat să pot să îndepărtez stratul vechi de palux mult mai ușor. La prima cameră rașchetată, se vede că am mai multe zone unde mi-a fost foarte greu să îndepărtez stratul de la suprafață, pentru că nu dădusem cu apă acolo. Nu mi-a plăcut rezultatul final, ar fi trebuit să insist, dar la acea cameră nu prea am avut încotro - eram presată de timp să termin treaba pentru că plecam în concediu.

4. Chituirea nu am făcut-o amestecând rumegușul foarte fin rezultat cu lac. Am ales o altă metodă: la fiecare pauză de răcire a mașinii, măturam praful de lemn și îl direcționam între lamelele mai distanțate și în zonele cu spații evidente. În acest fel rumegușul intra între lamele și la rosturi, iar când am venit cu primul strat de lac, s-a format chitul singur.

5. În prima cameră rașchetată am dat 5 mâini de lac, în straturi foarte subțiri. Rezultatul final nu mi-a plăcut, parcă am dat cu nisip, nu cu lac. Nu știu care ar fi motivul pentru care lacul nu s-a uniformizat, dar drept este că nu am lăcuit într-o singură direcție. Din câte am văzut pe youtube, ultimul strat de lac se dă doar în maxim două direcții opuse, niciodată perpendiculare. Adică de sus în jos și de jos în sus, ca să zic așa. Iar stratul de lac trebuie să fie grosuț, trafaletul doar să întindă lacul, fără să-l presăm de parchet.

DIY - raschetat si lacuit parchet din lemn
Așa arată prima cameră rașchetată. E un model de așa nu :)  trebuia să insist, sau să mai trec odată cu rașcheta peste tot, ca să nu fie zone greșit răzuite.

Deși ecolacul cumpărat de mine este lucios - așa scrie pe cutie - mie mi-a ieșit în a doua cameră un parchet cu aspect satinat. Acuma sincer, îmi place foarte mult așa, cu irizațiile acelea fine, de parcă ar avea pulbere de diamante pe el :)

6. Ecolacul pe bază de apă totuși miroase. Merge vorba că acest lac nu miroase. Da, nu miroase la fel de puternic precum vechiul palux, dar tot miroase a substanță chimică, însă este suportabil și nu se răspândește în restul casei dacă ții ușa închisă o zi, două, până se usucă lacul de tot.

DIY - raschetat si lacuit parchet din lemn
La a doua cameră lucrată, parchetul a fost mai bun, eu am aplicat ceea ce am învățat anterior și deja se vede diferența

Acum, mai am o piatră de încercare, sufrageria, care este ca suprafață cât celelalte două camere la un loc. Având în vedere că la a doua cameră mi-a ieșit parchetul cu mult mai bine decât la prima, sper să aplic cele învățate și să obțin un rezultat măcar la fel de bun și de data asta. Am nevoie de mult spor!

UPDATE 7 august: primul mare avantaj al acestui ecolac este că mobila readusă în cameră nu zgârie parchetul! Mie mi se pare foarte important acest aspect. Acum să vedem cât durează culoarea frumoasă, deschisă a lemnului și cât rezistă lacul.

Voi ați rașchetat și lăcuit parchetul vostru? V-ați încumeta la așa ceva? Greu nu este, dar consumă ceva timp....




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin












duminică, 7 iulie 2019

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour

Prețul a fost foarte bun, am dat 450 de euro pe 12 nopți de cazare, 12 mic dejunuri și 8 cine cu croazieră pe Bosfor inclusă.
Obiectivele de vizitat sunt multe și frumoase și dacă n-ar fi fost căldura dogoritoare aș fi mers să le (re)văd pe toate.
Am avut câte două nopți de cazare în unele locuri (Istanbul, Marmaris, Kușadasî) în așa fel încât am avut și timp pentru reorganizarea bagajului, și timp de cumpărături sau de plajă și baie în mare/piscină. Majoritatea hotelurilor au fost bune și foarte bune, am avut parte și de apartamente la Kușadasî, de hoteluri cu piscină proprie și multe facilități de 4 sau 5 stele.
Ghidul ne-a oferit și câteva opționale interesante - precum o croazieră pe Marea Egee cu prânz pe vas la Marmaris, cu toate că unele locuri ni se promisese că le vom vizita, dar din motive obscure au fost ulterior sărite (vizita la o fabrică de ulei de măsline, de exemplu).

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
imagine din croaziera pe Bosfor

Camerele de hotel în general nu aveau covoarele aspirate, cearșafurile rareori erau călcate și curate, chiar acum unde scriu (apartamentul 303 din hotelul de 4 stele Sea View, Kușadasî) am o masă pe care s-a vărsat niște fard de pleoape bej auriu de la predecesoarea turistă. Și, cu toate că stau la etajul trei, am furnici în ceea ce este un soi de living, furnici mici care au venit la bucățica de biscuit care mi-a scăpat din mână pe parchet. Le-am urmărit și vin de undeva de sub o lamelă de parchet. Așa ceva n-am mai văzut la un hotel niciodată până acum, de când mă știu.
Frigiderele erau în genere goale sau doar cu 2-3 sticle de apă. Uneori aveam fierbător, ceaiuri și cafea, zahăr cubic la discreție, de bun venit, alteori nu aveam nimic din toate astea. Unii zic că pentru prețul plătit, nu trebuie să avem pretenții. Eu nu am fost niciodată de acord cu această zicală. Am pretenții de 3 și 4 stele, așa cum ni s-a spus în contract. Nu ar fi rău să se specifice că s-ar putea să avem prosoape rupte și pătate, așternuturi necălcate, camere încă necurățate la 7-8 seara pentru care am mai așteptat o jumătate de oră să se facă curat, și altele. Nu mă refer la facilități, astea depind de fiecare hotel în parte. Dar curățenia cred că trebuie să fie de nota 10 chiar dacă ar fi un hotel de o stea.
Internetul a fost disponibil în toate hotelurile, doar că la unele, chiar de lux, cum este acest Sea View din Kușadasî, nu se face conectarea absolut deloc. Cu alte cuvinte, internetul există, dar lipsește cu desăvârșire. Probabil ar trebui să merg în holul de la recepție cu laptopul după mine ca să pot intra pe net, dar prefer să stau la confortul apartamentului meu și la aerul condiționat care la recepție aș spune că nu există.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour

Prosop pătat și cearșafuri necălcate la hotelul Club Chicago din Marmaris.





Hotelurile erau uneori la distanțe destul de mari de un loc de parcare pentru autocar. Nu mi se pare în regulă să fii nevoit să cari troller-ul după tine câteva minute bune sau să trebuiască să-ți iei la sacoșă schimburile pentru a doua zi, cum s-a întâmplat în ultima seară de cazare la Canakkale, pentru că hotelul nu are parcare sau pentru că autocarul nu poate staționa în dreptul intrării la hotel.

Tot la categoria hotel cred că merită să spun ceva despre engleza recepționerilor și a turcilor în general. Din păcate, puțini chiar vorbesc engleză binișor și te poți înțelege cu ei. Restul, știu ceva la nivel de cuvinte, că dacă îi iei cu fraze normale, îi pierzi pe drum. De mirare a fost întâmplarea de la la hotelul de 5 stele din Ankara unde am vrut să comand prânzul prin room service, pentru că restaurantul hotelului nu era deschis decât dimineața și seara. Am ales două meniuri, pentru mine și colega de cameră și am sunat, dar tânăra de la capătul firului mi-a spus doar "I don't speak English" (= nu vorbesc engleză) și m-a redirecționat la recepție, unde am putut face comanda dorită, însă fără alte cuvinte decât numele felului de mâncare și numărul camerei. Mi s-a părut foarte neobișnuit ca la un hotel de cinci stele personalul să nu știe un bob engleză!

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Orașul antic Hierapolis (Pamukkale)

Autocarul nu avea sprijin pentru picioare. La un drum atât de lung erau mai mult decât binevenite. În rest, mi-a plăcut că șoferul turc spăla autocarul aproape zilnic, deși el, ca om, era un tip recalcitrant, țipa la noi dacă vroiam să ne deschidă cala să punem ceva cumpărături la bagajul mare. Însă altfel era un tip echilibrat, mai ales la volan și asta contează cel mai mult. Aerul condiționat s-a stricat - nu știu cum am eu norocul ăsta în concedii, că nu e prima oară când se întâmplă așa ceva - dar a doua zi era reparat.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Ruine sub sticlă, pasaj pietonal în stațiunea Side

Ghidul povestește puține lucruri despre ceea ce vizităm, iar despre ceea ce vedem pe parcurs, pe drum, nu zice nimic. Au fost discuții aprinse în primele zile pe această temă, dar el a rămas impasibil la dorințele noastre. Ne-a spus să căutăm pe internet datele care ne interesează de pe traseu (de parcă nu din banii noștri era el plătit pentru asta); când m-am rătăcit a afirmat că era vina mea și a recepționerului turc Bilal, nerecunoscând că nici nu s-a uitat în urmă să vadă dacă tot grupul care trebuia să fie cazat în altă parte era lângă el și nici nu ne-a spus numele hotelului unde urmam să primim cazare unii dintre noi (și de regulă, când a mai transmis niște mesaje confuze, și-a declinat orice vină). Mie mi-a spus să nu mai vin în excursii dacă nu pot merge întruna prin Istanbul pe la obiective pe 38 de grade căldură, lucru care în cei 15 ani de când călătoresc prin lume este prima oară când îl aud din gura unui ghid, și vreau să spun că nici la 31 de ani, când am călătorit prin Europa timp de 3 săptămâni nu eram mai brează la efort fizic. Am văzut destui ghizi care la fiecare 3-400 de metri parcurși pe jos fac o pauză să se adune tot grupul, sau la fiecare traversare așteaptă grupul să se adune și apoi pornesc mai departe. Dar dl. Marian, nu. El mergea non-stop, adesea fără să se uite înapoi, dacă suntem toți pe aproape sau nu. Mereu afirma că nu e responsabilitatea lui dacă cineva se pierde pe drum. Oare chiar așa să fie? Și nu mă refer aici la doamne care își fac zeci de selfie-uri sau cască gura pe la tarabe și vitrine, depărtându-se de grup. Mă refer la turiști ca mine, care nu pot ține un pas vioi pe caniculă și stau cu privirea agățată de vreun/vreo coleg-ă de autocar aflat la 1-200 de metri în față, care iese în evidență prin culoarea tricoului sau alt detaliu ușor de depistat în mulțime. Am făcut așa pentru că dl. Marian nu a vrut să țină în mână o umbrelă sau un băț cu vreun muțunachi, ceva, ca toți ghizii din lumea asta, ca să fie observat ușor chiar de la distanță.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Spectacol în Goreme, la seara turcească

Chiar nu am întâlnit până acum un ghid care să dea replici atât de arogante și de împotriva turistului, de parcă ar fi dorit să nu mai existe turiști ca el să nu mai aibă acest job de vară. La replica unora care l-au amenințat cu reclamația la agenție, a răspuns cu nonșalanță "Și ce să-mi facă mie agenția??" !
La masă sau în particular, dl. Marian era un tip de treabă, dar ca ghid nu aș spune că este unul dintre cei pe care mi-aș dori să-i mai văd în excursii, chiar dacă am primit tot ajutorul necesar când nu am mai putut suporta toanele colegei de cameră și am solicitat să stau singură în cameră, plătind în plus pentru asta cca 20 de euro pe noapte.

Masa - a fost relativ puțin variată, cam aceleași feluri de mâncare le-am avut în toate hotelurile, și dimineața, și seara, și la prânz pe unde am servit masa. Prețurile au fost foarte bune, la mesele de prânz mă refer - câte 35-40 de lire turcești (adică cca 5-6 euro) și mâncai tot ce vroiai, oricât vroiai. Băutura, inclusiv apa, o plăteam separat. Băutură însemnând de obicei sucuri. De bere am avut parte rareori, iar băuturi alcoolice doar la seara turcească s-au găsit pe mese. Aviz amatorilor de alcool, care nu este acceptat de religia islamică și care, în consecință, nu se comercializează la marketuri și nu se oferă nici la restaurante.
Referitor la mâncare, am văzut și fasole verde murată și iute ca naiba, și salată de roșii cu castraveți și ardei iute de n-o puteai mânca, și supă cremă de cartofi iute de-ți sărea căciula, și un fel de zacuscă de asemenea foarte condimentată. Cine nu suportă iute, trebuie să guste din cam toate felurile ca să vadă ce poate mânca și ce nu, apoi să aleagă ceea ce i se potrivește.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Masa de prânz la un restaurant în Istanbul. Piept de pui, legume la cuptor, bulgur, salată și un fel de lipie. Iaurtul a fost adus drept aperitiv.

Carnea a fost relativ puțină, seara primeam ori două chiftele/chebab, ori un ciocănel de pui cu sos, de la ospătarul care ne punea porția în farfurie. Dacă fiecare își lua mâncarea, vă dați seama că mulți nu mai găseam carne pentru că unii aveau grijă să-și pună 4-5 copănele în farfurie, în așa fel încât tava cu pulpe se termina rapid și alta nu mai vedeam.
La micul dejun erau salamuri, probabil din soia, cu colorant carmin intens, ceea ce nu am mâncat, salată, roșii, castraveți, pepene, dulciuri de casă, ouă fierte sau omletă, măsline de mai multe feluri, uneori și lapte sau iaurt cu cereale, sos țațiki de două-trei feluri, gemuri, miere, unt și multe alte preparate specifice, făcute cu maioneză de la market, inodoră și fără gust. Uneori nu era cafea la masă, ci cu bani, dar aveam în schimb la discreție ceaiuri și sucuri ne-naturale.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Mausoleul lui Mustafa Kemal Ataturk, Ankara

Un alt aspect, care nu ține de agenția tour-operatoare, este caracterul și temperamentul celor care alcătuiesc grupul. Din nou am avut ocazia, pentru prima dată în 15 ani de mers hai-hui prin lume, să văd o familie de recalcitranți. Domnul și-a ieșit rău din pepeni în prima sau a doua zi, jignind ghidul. Însă asta a fost singura lui ieșire din peisaj, cel puțin, văzută de mine. În rest, soția domnului a fost atât de iritată, de ciufută și de generatoare de conflict, că într-o zi s-a și certat în autocar minute în șir cu una dintre amicele cu care venise însoțită. Apoi doamna a vrut la un moment dat să viziteze un anumit templu, după ce ghidul ne anunțase că ar trebui să mergem să reparăm clima de la autocar - care ventila doar aer cald - și ne întrebase dacă renunțăm la acel obiectiv sau nu. În prima fază toată lumea a spus că renunță în favoarea reparației, dar când dl. Marian a venit cu tabelul să semnăm că suntem de acord cu schimbarea de program, doamna arțăgoasă a sărit cu gura că ea nu a venit să meargă cu autocarul prin Turcia și că vrea să vadă acel templu, convinsă fiind că are adepți de partea ei. Ne-am întors din drum cca 40 de minute, ca să i se facă pe plac doamnei, soțului și copilului lor. Cred că au fost singurii care au mers să vadă acele ruine, pe o căldură de nesuportat. Restul, am stat la umbră la o cafea sau la un ceai. Aceeași familie cu năbădăi nu ratează nicio ocazie de a nu respecta regulile hoteliere: duc mâncare din restaurant la cameră, iau mâncare la pachet de la micul dejun, etc. Despre gafele cu iz de superioritate, nu mai vorbesc: doamna a zis de mai multe ori în autocar și în afara lui că "vorba volant, scripta manent", neștiind că, în latinește, se spune vErba volant... deh! doamna mi-a confirmat zicala conform căreia cine nu are importanță, își dă singur.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Pe Râul Roșu am surprins doi miri care făceau pozele pentru albumul de nuntă. Era într-o joi :)

Știu că odată cu trecerea timpului amănuntele mai puțin plăcute se estompează, cu toate că de regulă, rămâi în memorie cu acele clipe care te-au impresionat mai mult, atât din cele frumoase, cât și din cele mai umbrite.

Per total Turcia Misterioasă de la Christian Tour e un pachet turistic bun, cu multe, multe obiective de vizitat. Cine le poate vedea pe toate, trebuie să știe că are de mers destul de mult pe jos în unele cazuri și că are de plătit ceva bănișori pentru că foarte puține obiective sunt gratuite în Turcia anului 2019, mai ales că unele situri au intrat în patrimoniul UNESCO și costă în medie 45-50 de lire turcești.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
stațiunea Kușadasî, noaptea


Mențiune: toate fotografiile aparțin adminei acestui blog, Oana D. și au fost realizate cu un aparat foto Canon EOS 1200D. Prima poză este realizată la Goreme, Cappadocia.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin












vineri, 21 iunie 2019

DIY Tapet peste tapet

DIY Tapet peste tapet
În dormitorul alor mei era un tapet vechi de peste 30 de ani. Pe alocuri îngălbenit, dezlipit de pe perete, dar cu siguranță decolorat de verile însorite care trecuseră peste el. Voiam să-l înlocuiesc, dar nu mă încumetam să fac asta singură, iar ca să găsesc pe cineva să mi-l dea jos nu am găsit, deși vecinul meu este de meserie zugrav, însă a zis că e foarte greu de dat jos un tapet, așa că am apelat la o altă soluție, neoficială, ca să zic așa.

Am văzut pe net că se poate lipi și tapet nou peste tapetul vechi cu condiția ca ambele să fie din hârtie. Tapetul meu cel nou avea și vinil, dar asta nu a fost o problemă, în final. Până la urmă vecinul meu zugrav s-a încumetat să lipească tapetul cel nou peste cel vechi împreună cu mine, deși mi-a repetat de mai multe ori că nu-mi garantează lucrarea. Oricum, a ieșit super-bine, este lipit perfect și nu am ce să-i reproșez. Doar la iarnă voi vedea dacă de la căldura din țevi și de la calorifer va avea de suferit adezivul.

DIY Tapet peste tapet

Că tot am ajuns la adeziv, eu l-am ales după preț, adică pe cel mai scump disponibil la momentul achiziției de la Dedeman (care a costat vreo 10-12 lei cutia, deci n-a fost cine știe ce scumpete), și nu am regretat nicio secundă. L-am diluat cu mult mai multă apă decât scria în instrucțiuni (4 litri per cutie cu adeziv praf) pentru că altfel era o pastă foarte densă și plină de cocoloașe care nu putea fi întinsă eficient nici pe perete și nici pe foaia de tapet. Așa că eu cred că am pus cam 2-3 litri de apă la o lingură plină de praf de adeziv. Am uns și peretele și foaia de tapet, apoi don' Costel lipea tapetul mai întâi prima jumătate, cea de sus, apoi a doua, cu mare atenție să fie perfect alăturat celeilalte foi.

Noi am început cu o foaie de tapet dintr-un colț de perete, în prealabil folosind un fir cu plumb pentru că pereții nu sunt drepți din construcție. Apoi am continuat având grijă să fie îmbinările perfecte. La colțurile pereților don' Costel nu a tăiat tapetul ci doar l-a îndoit după forma peretelui, dar într-unul din colțuri/muchii nu s-a lipit complet. Sper să nu fie nicio problemă acolo, trebuia așteptat mai întâi să se lipească bine jumătatea de foaie de pe primul perete, și apoi trebuia lipită cea de-a doua jumătate (pe verticală) din peretele următor. Pentru că în partea aceea vine un dulap, nu se observă acest mic neajuns.

DIY Tapet peste tapet

Fiecare foaie de tapet a fost pusă în așa fel încât să fie decupată atât jos cât și sus cu un cutter. Mie nu mi s-a părut o idee bună, pentru că foaia putea fi tăiată la dimensiuni exacte în așa fel încât să fie alunecată pe sub baghetă (n-am dat-o jos) și pe sub plinta parchetului. Dar don' Costel nu a vrut cum am zis eu, și de aici a rezultat un alt mic defect, deoarece din 4 cuttere, nici unul nu tăia perfect, el a spus că acest lucru se întâmplă pentru că e foaia de tapet umezită de la adeziv. Dar și când am tăiat surplusul după uscare, la fel de urât s-a decupat. Nu este vizibil decât de aproape, dar rămân la părerea mea, că era mai bine să fie câte 1 cm de tapet pe sub baghetă, respectiv plintă, și aspectul ar fi fost impecabil. Cu atât mai mult cu cât dumnealui avea o sculă ca un fel de șpaclu mai lat, cu care putea introduce ușor tapetul sub baghetă și plintă.

DIY Tapet peste tapet

Am mai folosit un trafalet de cauciuc pentru a scoate bulele de aer de sub foile de tapet după lipire, un al gen de trafalet micuț, tot de cauciuc, cu care finisam perfect marginile a două foi de tapet alăturate, un trafalet obișnuit cu care întindeam adezivul pe foaie și perete, o masă lungă de peste 2,5 metri (de fapt era o piesă de vitrină pe care am cumpărat-o recent și pe care am asamblat-o la locul ei pe hol după ce am terminat de pus tapetul.) un instrument de bucătărie cu care se sfărâmă cartofii fierți, pe care l-am folosit ca să desfac cocoloașele de adeziv formate la contactul cu apa, cârpe curate pentru șters adezivul în surplus, o riglă lungă, creion, foarfece mare.

DIY Tapet peste tapet

În final după uscarea totală, tapetul cel nou s-a lipit perfect de pereți ca și cum nici nu ar fi avut tapet vechi sub el. Rezultatul este foarte bun și cred că orice persoană cu nițică răbdare poate face această treabă.




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin












vineri, 14 iunie 2019

Becuri cu LED. Experienta mea

Becuri cu LED. Experienta mea

Tot auzind lumea că spune despre becurile cu LED, economice, că într-adevăr scad factura la electricitate, la un moment dat m-am hotărât să-mi cumpăr mai multe, și am pus câte un bec cu led în toate locurile din casă unde am nevoie des de lumină aprinsă. Adică în băi, pe hol, în sufragerie și în dormitorul meu și nu în ultimul rând la bucătărie, locul în care o femeie își petrece poate mai mult timp decât oriunde în altă parte în casă.

Asta a fost acum vreo doi ani. Între timp pot spune că am observat unele avantaje majore față de becurile obișnuite pe care le aveam înainte:

Becuri cu LED. Experienta mea


  • în primul rând cu adevărat factura la electricitate a scăzut. Nu foarte mult, dar este totuși o scădere care pe termen lung înseamnă o economie la buzunar. Din punctul meu de vedere, reducerea a fost de cca 15% lunar. 
  • în al doilea rând becurile cu led nu dau o căldură la fel de intensă ca becurile obișnuite, așa că abajururile plafonierelor, aplicelor și ale veiozelor nu se încing atât de mult. Ca să nu mai spun că vara, parcă și de la becul veiozei mă încălzeam seara, stând la calculator. 
  • se comportă mult mai bine folosite în iluminatoare cu trepte diferite de intensitate a luminii. Becurile obișnuite nu suportă mult timp această fluctuație de intensitate, pe când cele cu led au o durabilitate mai mare în aceste condiții. 
  • apropo de durabilitate, în cei doi ani de când folosesc becurile cu led în casa mea, o singură dată s-a ars unul dintre ele, dar la un braț al lustrei de sufragerie care întotdeauna mi-a făcut probleme în acest sens. Celelalte sunt și acum funcționale, în timp ce un bec normal folosit zilnic câteva ore, se ardea în cel mult un an. 
  • un alt avantaj pe care nu îl simțim în mod direct este că becurile cu led nu emit radiații ultraviolete
  • aceste becuri folosesc foarte puțin curent pentru a funcționa. Am în casă becuri care dau o lumină ca și un bec analog de 60 w, dar ele folosesc doar 5 w pentru funcționare.


Am lăsat special la urmă culoarea luminii emanate de aceste becuri. Ea este variată, de la alb lăptos până la galben auriu, tocmai ca să satisfacă fiecare cumpărător. Mie, de exemplu, nu-mi place lumina albă, mi se pare obositoare pentru ochi, astfel că prefer lumina caldă, mai gălbuie. De aceea când cumpăr becuri cu led mă uit și la acest aspect.

Voi ce ați observat de când folosiți becurile cu led?



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin












miercuri, 12 iunie 2019

Unde gasesti mesteri sau scule de inchiriat

Unde gasesti mesteri sau scule de inchiriat

Înainte de a face așa o redecorare și renovare de apartament cum m-am apucat eu acum o lună și ceva (și despre care v-am spus în acest articol), trebuie stabilit un plan de bătaie. Voiam sa scap de mobila veche, dar și să recondiționez parchetul de stejar, vechi de dinainte de a mă naște eu. Așadar, aveam nevoie mai întâi de debarasat mobila pe care voiam s-o arunc.

Debarasarea mi-a făcut primele mari probleme și mi-am dat seama că timpul în care credeam eu că apartamentul va avea o nouă față nu va fi cel evaluat inițial. Mi-a luat două săptămâni să găsesc niște transportatori serioși. Am avut cca 7-8 contacte, de la prieteni de familie, vecini și de pe net, și am pățit diverse, de la a mi se cere un preț de 1200 de lei (da, 12 milioane vechi) ca să mi se transporte mobila veche la groapa de gunoi, până la un domn care după ce a văzut mobila, a zis că se duce să parcheze ceva mai aproape de bloc și dus a fost. Nu am înțeles de ce a făcut acest gest și nu mi-a zis din prima că n-o vrea.

Până la urmă, la al cincilea număr de telefon din lista mea, s-au găsit doi transportatori care debarasează gratuit mobilă veche. Citisem pe net că există asemenea persoane, care, de fapt, duc mobila la fabrici de mobilă care refolosesc ceea ce este bun din mobilierul cel vechi, astfel că ei își scot banii pentru acel transport efectuat gratis. Eu le-am dat celor doi tineri ceva, pentru că au muncit cam o oră să dezmembreze ceea ce aveam de aruncat, deși ei au insistat că transportul este gratis.

Bun. Al doilea pas era să găsesc pe cineva să-mi văruiască pe hol și să monteze un alt tapet într-unul din dormitoare. Aici nu a fost greu, pentru că am un vecin meseriaș și am rezolvat problema apelând la el. Între timp, am făcut o greșeală, pentru că am fost la un magazin de mobilă italiană second hand și nu m-am putut stăpâni să nu cumpăr ceva, așa că mi-am încărcat inutil holul care era bine să fie liber. Dar acum a trecut și asta.

După aceea a venit altă dandana: voiam să rașchetez și să lăcuiesc parchetul, cum am mai spus, și soluția ideală era să găsesc o firmă care închiriază o mașină de rașchetat profesionistă și alte scule necesare acestei lucrări, în așa fel încât să pot termina treaba în scurt timp. Acum o lună nu am găsit asa ceva, asa că mi-am luat o mașină mică de șlefuit, cu care m-am chinuit două săptămâni ca să rașchetez un parchet de cca 12 metri pătrați. Dacă știam de Agruo.ro, situația era un pic diferită, pentru că acolo găsești orice meșter care-și oferă serviciile, sau firmă ori persoană care închiriază scule și unelte ori echipamente pentru diverse activități. Dar nu e timpul pierdut. Dacă pentru renovarea din acest an am ratat această șansă, cu siguranță data viitoare o să-mi amintesc de Agruo.

Acum poate vă întrebați de ce rașchetez eu și nu am apelat la un meseriaș. Păi, pentru că nu prea sunt. Majoritatea vor să monteze parchet nou, de care mie nu-mi place. Prefer să recondiționez un parchet de stejar decât să-mi iau ceva de plastic, sau ce o fi. Și cum nu voiam să repet experiența cu transportatorii, m-am lăsat păgubașă de căutat meseriași buni în recondiționat parchet vintage după vreo două încercări. Adevărul e că abia așteptam să încerc să fac eu treaba asta, deși chiar nu știam la ce mă înham.

Data viitoare, despre cum am montat eu și vecinul meu tapet peste tapet. Sună ciudat? Vă asigur că nu este și că e o soluție excelentă, dacă tapetul, atât cel nou cât și cel vechi, sunt din hârtie.




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin










duminică, 24 martie 2019

BijouxMAG și brosele handmade

BijouxMAG și brosele handmade

Am fost întotdeauna fascinată de bijuterii. Când a venit rândul unor aniversări importante, părinții mei îmi cumpărau câte o bijuterie de aur, care să-mi amintească de acea zi. Iar eu, ori de câte ori aveam ocazia și banii necesari, îmi mai luam o broșă nouă, un pandantiv sau un inel. Cu toate că nu întotdeauna purtam aur, aurul era pentru ocazii speciale, îmi luam de obicei argint, sau metal obișnuit, dacă acea bijuterie era specială și de efect, ori mai ales dacă era vorba despre bijuterii handmade.

Am rămas cu acest obicei până astăzi, și probabil că una dintre cele mai mari mici bucurii pe care mi le fac singură este să-mi cumpăr câte o bijuterie. De curând am dat peste un site cu bijuterii handmade din argint, sau din metal comun cu un design pe care nu l-am mai văzut până acum - o combinație de forme clasice de bijuterii și motive naționale românești. Mărturisesc că m-a atras acest design unic, deocamdată.

Magazinul se numește BijouxMAG și are o ofertă variată de fel de fel de bijuterii handmade, cu pietre sau fără, dar combinate, alcătuite din metal și bucățele de etamină pe care sunt cusute în punct românesc (cruciuliță) motive tradiționale simple. Prețurile sunt foarte atractive. Eu mi-am luat o broșă handmade rotundă, din metal comun, închipuind un fel de floarea soarelui, iar pe mijloc este cusută o inflorescență în formă de cruce, verde închis cu violet. Broșa mea, care se numește Dorina, costă doar 50 de lei și curierul mi-a adus-o la ușă exact a doua zi după ce am comandat-o. De data asta chiar am rămas surprinsă de rapiditatea livrării, deși acest lucru probabil că a fost posibil deoarece magazinul BijouxMAG este localizat în Suceava, adică destul de aproape de mine.

BijouxMAG și brosele handmade

Broșa handmade aleasă de mine, la fel ca multe altele de pe site, se potrivește la o ținută inspirată din stilul popular, dar stilizat în mai puține culori. Broșa fiind ea însăși mai colorată, datorită cusăturii, va fi bine evidențiată pe un material uni, într-o nuanță neutră. Chiar dacă restul bijuteriilor nu vor fi la fel, acest tip de broșă se asortează perfect cu orice bijuterie din argint sau din aur alb, simple, fără pietre sclipitoare.

Broșa a venit într-o cutiuță cadou, împreună cu un fel de certificat de conformitate, unde scrie din ce fel de metal este făcută și cum se păstrează și menține timp îndelungat.

Ceea ce regret în legătură cu magazinul BijouxMAG este că nu am dat de el mai devreme, să fi cumpărat câteva broșe handmade drept mărțișoare, pentru că mie mi se par foarte potrivite pentru această ocazie. Dar nu-i timpul pierdut, la anul cu siguranță voi comanda câteva broșe de la ei ca să le ofer drept mărțișor.

BijouxMAG și brosele handmade





Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin