Belladonna, farmacia de suflet a bicăjenilor

Acum mai bine de 30 de ani (Doamne! ce mai trece timpul!) veneam ca profesoară de engleză la liceul din Bicaz, un orășel cu câteva mii de locuitori, liniștit, curat, situat între munți, la poale de Ceahlău. Și am rămas să locuiesc în căminul liceului, într-o cameră oficială, ca să nu fac zilnic naveta acasă la Piatra.

Devenind, ca să zic așa, localnică, firește că aveam să cunosc toate micile magazine, ateliere, bistrouri, cofetării (ei, bine da, pe atunci în locul actualului Silky Market era o cofetărie), librării și altele. Printre ele, la loc de frunte se aflau cele două farmacii ale centrului orașului, aceea pe care oamenii mi-au indicat-o cu apelativul "la doamna Suciu", adică farmacia Belladonna, și un pic mai sus de aceasta, farmacia de stat, care între timp a devenit Ropharma.

Ca să pot alege am mers la ambele farmacii o vreme, după care am preferat-o pe aceea a dnei Suciu. La Belladonna găseam de fiecare dată ce aveam nevoie, dna Suciu era mereu prietenoasă și binevoitoare, deși la noi încă nu pătrunsese pe deplin stilul capitalist de comerț. Pur și simplu patroana farmaciei se făcea plăcută oricui, te sfătuia dacă aveai nevoie, și chiar dacă nu cereai informații, doamna farmacistă avea grijă să-ți ofere suportul atunci când considera dânsa că este necesar.

Aceste detalii, care, din păcate nu se regăseau în aceeași măsură și la cealaltă farmacie din oraș, m-au făcut să rămân mereu o clientă fidelă a farmaciei Belladonna.

Mamă și fiu, farmaciști. Dna Mărioara Suciu și Horia

Mai târziu Horia, fiul dnei Suciu, după ce a absolvit facultatea de medicină și farmacie Carol Davila din București a preluat afacerea mamei sale. Într-o zi, pe când făcusem prima mea criză de sciatică și nu mă puteam îndrepta de spate, am intrat in farmacie și Horia a venit imediat la mine întrebându-mă dacă mi-e rău. Nu, nu-mi era, doar că aveam corpul îndoit în unghi de 90 de grade pentru că nu puteam sta drept. După ce mi-a pus câteva întrebări ca să-și dea seama de diagnostic, Horia mi-a dat imediat un medicament care mi-a luat durerea aceea cu mâna în mai puțin de jumătate de oră. (Oare de ce nu te-ai făcut doctor, Horia? Știi că ai talent?) Asta era în vara lui 2006. Îmi amintesc perfect pentru că totul se întâmpla în ultima săptămână de școală și trebuia să închei mediile dar nu-mi găseam deloc o poziție convenabilă, nici pe scaun, - era un chin să mă ridic de pe el - nici în picioare.

Și astăzi farmacia Belladonna este condusă tot de Horia, împreună cu soția lui. Azi echipa este ceva mai mare, iar amabilitatea și profesionalismul sunt la fel de bune ca la începuturi. În 2022 dl. farmacist Horia Suciu primește Premiul de Excelență în farmacia comunitară la Gala Farmaciștilor, eveniment care a avut loc la Pullman Bucharest World Trade Center.

Belladonna este un fel de marcă a orașului Bicaz și cred că nu greșesc dacă o consider printre primele afaceri private deschise după '90 în micul orășel de la poalele Ceahlăului.
Așa că dacă aveți drum prin zona de un farmec deosebit și cu obiective turistice naturale de neratat, în caz că vă trebuie vreun kit de medicamente de uz general sau special de călătorie, nu ezitați, Farmacia Belladonna este chiar pe colț, în intersecția cea mai mare a orașului, pe malul Bistriței, acolo unde începe podul spre Mărceni. E imposibil să n-o vedeți de la distanță.

Datele de contact ale farmaciei Belladonna sunt: Bicaz - str. Barajului, nr. 7, tel. 0755-589.396, email belladonnabicaz@gmail.com

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Alexandra de la Asigurări Creative, cel mai bun broker pe care îl cunosc

Alexandra este broker de asigurări. O să spuneți că nu, nu, poate agent de asigurări. Iar eu o să vă spun că există și una și alta, însă sunt două categorii diferite.

Ce este un broker de asigurări?

Un broker de asigurări acționează ca un intermediar între dumneavoastră și un asigurator, pe când agentul lucrează pentru o anumită companie de asigurări și numai pentru aceea. Așadar un broker acoperă o gamă mai largă de produse specifice, lucrează cu mai multe companii de asigurări de pe piață și poate găsi polița care se potrivește cel mai bine nevoilor dumneavoastră la un preț rezonabil.

Ei vă pot economisi timp și bani, chiar dacă este posibil să plătiți o taxă pentru serviciile lor.
Folosirea unui broker nu este necesară pentru toată lumea. Dacă a cumpăra o asigurare este o alegere personală, brokerii sunt de obicei cei mai potriviți pentru persoanele care au nevoi mai complicate de asigurare, ca de exemplu un om de afaceri care are nevoie de mai multe polițe.

Iată câteva lucruri de luat în considerare atunci când alegeți brokerul potrivit pentru afacerea dvs.:

• Care este capacitatea și serviciul lor de revendicare? Luați în considerare dimensiunea echipei, serviciile oferite, disponibilitatea și timpii de răspuns. Întrebați-vă: „Cât de bine echipat este brokerul pentru a mă ajuta rapid în cazul unei reclamații?”
• Ce fel de relații are brokerul cu asiguratorii și furnizorii? Luați în considerare reputația și parteneriatele lor și dacă au angajamente și relații pozitive în industrie. Pot să am încredere în ei, ca brokeri?
• Ce experiență are în sectorul dvs. de afaceri? Dimensiunea echipei lor se potrivește nevoilor afacerii dv.? Ați avea un manager de cont dedicat care să vă îngrijească afacerea?
• Luați în considerare acoperirea și rețeaua brokerului; ce fel de resurse poate accesa? Ar beneficia afacerea dvs. de un serviciu mai specializat și, dacă da, are brokerul capacitatea de a vă sprijini în acest sens? Cât de bine înțelegeți riscurile cu care se confruntă tipul dv. de afacere?
• Ce cred clienții lor despre ei? Ce recomandări sau referințe vă pot oferi care arată că vă pot ajuta? Au studii de caz care se referă la nevoile dumneavoastră?

Alegerea unui broker nu trebuie făcută cu ușurință, deoarece brokerul potrivit poate aduce o valoare extraordinară afacerii dvs., ajutându-vă să vă echilibrați costurile de asigurare cu o acoperire maximă și ținându-vă la curent cu cele mai recente tendințe ale pieței, astfel încât să fiți conștient de riscurile potențiale, indiferent dacă sau actual sau încă în viitor.

Dar să revin. Cum spuneam la început, Alexandra este broker de asigurări în Timișoara și are biroul chiar în centru. Și-a deschis propriul birou sub numele de Asigurări Creative și își face munca cu pasiune, cu dăruire, fiind printre puținii oameni din țara asta care au înțeles că o afacere de succes depinde în primul rând de mulțumirea clientului.

Alexandra Molodoi are peste 10 ani de experiență în asigurări, antrenează noi recruți în această profesie printr-un program pe care ea l-a intitulat foarte sugestiv From ZERO to HERO! Devino antreprenor de succes în asigurări! , toți clienții eu sunt foarte mulțumiți și așa cum alții nu fac, mai oferă și sfaturi pe pagina ei de facebook sau chiar în privat - deși nu mă putea ajuta direct, mi-a recomandat câteva companii de asigurări atunci când voiam să-mi fac asigurare pentru apartament și nu știam încotro să mă îndrept, acum mai mulți ani. În prezent Alexandra are clienți din toată țara, livrarea asigurărilor este gratuită prin curier, iar plata se poate face în cont bancar. Programul de formare a noilor brokeri în domeniul asigurărilor este adresat oamenilor din toată țara, ținta ei fiind oamenii din sate și din orașele mici, unde nu sunt persoane care fac asigurări.

Alexandra stabilește o relație corectă și prietenoasă cu clientul, știe să-și mențină clientela (te anunță cu puțin timp înainte de a-ți expira o poliță ca să te pregătești să o reînnoiești - câți agenți sau brokeri fac asta? Eu zic că nici unul) și te ajută dacă ești în impas.

Așa că dacă aveți nevoie de o asigurare sau doriți să deveniți broker de asigurări, luați în considerare biroul de Asigurări Creative. Și nu uitați: agenții independenți reprezintă companiile de asigurări, nu persoanele care cumpără polițele, în timp ce brokerii reprezintă cumpărătorul.

Pe Alexandra Molodoi o găsiți pe pagina de facebook și la adresa Gheorghe Lazăr, nr. 9, corp D, parter, Timișoara, telefon 0752-060.075, email contact@asiguraricreative.ro

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ce poate face copilul tău cu o calificare Cambridge?

Calificările și testele Cambridge English sunt recunoscute de peste 25.000 de instituții de învățământ, angajatori și guverne din întreaga lume. Au valabilitate pe viață, și, spre deosebire de alte certificate, prezintă un renume și un prestigiu cu care puține astfel de documente se pot lăuda.

Examenele Cambridge deschid porțile către învățământul superior și îmbunătățesc oportunitățile de angajare. Multe calificări Cambridge English sunt acceptate pentru viză și studii în Marea Britanie, Australia, SUA și Canada.

Examenele acestea sunt concepute pentru a dezvolta abilități de limba engleză în viața reală, oferind copiilor abilitățile de comunicare pe care le pot folosi pentru viața de zi cu zi, muncă, studiu și călătorii. Ele testează toate cele patru abilități lingvistice (citit, scris, ascultat și vorbit) și sunt disponibile într-o serie de niveluri pe grupe de vârstă și de capacitate de a învăța o limbă străină, de la copiii de școală generală, până la adulții care au nevoie de o certificare a unui nivel nativ business de stăpânire a limbii engleze.

Cursanții din centrele de studiu și examene Cambridge sunt motivați și fericiți să primească un certificat recunoscut internațional. Mai ales copiii dezvoltă o foarte bună stimă de sine în urma unei astfel de certificări și se simt motivați să asimileze mai departe vocabular nou șu structuri gramaticale complicate. Această creștere a motivației se observă și în comportamentul de la clasă. Profesorii raportează că elevii sunt mai receptivi în ceea ce privește învățarea limbii engleze, că îi acordă mai multă atenție și muncesc mai mult atunci când știu că au trecut cu succes un astfel de examen.

Majoritatea tinerilor sunt de acord că învățarea limbii engleze le va fi utilă pentru a studia în străinătate și pentru a-și îmbunătăți perspectivele de angajare. Tinerii văd examenele Cambridge ca fiind legate de obiectivele lor în viață.

În toată lumea există aproximativ 2.800 de centre de examen autorizate în 130 de țări, cele mai multe centre de examen aflându-se în orașele mari și foarte mari. La noi în țară există centre Cambridge în București, Iași, Cluj, Oradea. Însă de câțiva ani funcționează în Piatra Neamț Smart & Fun language Center, un centru de învățare și examinare Cambridge pentru elevi, singurul centru de acest fel din oraș.
Deși centrul oferă și cursuri de germană, de exemplu, se axează în principal pe cursurile de pregătire Cambridge deoarece acestea sunt cele mai "vânate" de către beneficiari.

Succesul Smart & Fun Language Center se datorează cu siguranță profesorilor și elevilor care vin aici, însă partea cea mai importantă, și care poate că nu este atât de vizibilă la prima vedere, este echipa managerială care plasează an de an Smart & Fun Language Center pe primele locuri în topul firmelor nemțene.
Felicitări pentru performanțe tuturor celor implicați, în special fostei dne profesoare de engleză Diana Cenușă și le doresc un parcurs frumos și fructuos în continuare.

Cine dorește detalii, le poate afla la adresa de email smart.funlanguage@gmail.com, la telefon 0741 912 163 sau de pe pagina de facebook a centrului: Smart&Fun Languace Center

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ioana Bejan. Psihologie adleriană

Teoria adleriană, formulată de psihologul austriac Alfred Adler, își are rădăcinile în psihologia individuală. Ea pune accent pe înțelegerea întregii persoane în contextul său social și subliniază importanța sentimentelor de apartenență, semnificație și contribuție la societate.
Tehnicile utilizate în terapia adleriană urmăresc să ofere o perspectivă asupra stilului de viață al unui individ, să provoace și să reorienteze convingerile nesănătoase și să încurajeze comportamente benefice din punct de vedere social.

Accentul cade pe colaborare, înțelegere, conștientizare de sine și încurajare. Prin înțelegerea și reorientarea credințelor și tiparelor adânc înrădăcinate, indivizii sunt îndemnați să trăiască vieți mai pline de scopuri și mai conectate social.

Dar cine a fost Alfred Adler?

Adler și-a început viața profesională ca medic oftalmolog în 1895, înainte de a intra în lumea psihiatriei la începutul anilor 1900. A fost interesat de teoriile lui Sigmund Freud despre comportamentul uman și a apărat cu curaj conceptele mult criticate ale lui Freud despre psihanaliză. În 1907, Freud l-a invitat pe Adler să se alăture cercului său - un grup de discuții exclusivist, care se aduna miercuri seara și despre care acum se crede că acolo s-au pus bazele mișcării psihanalitice.

În cele din urmă, Adler și Freud s-au despărțit din cauza părerilor diferite privind teoriile psihologice, iar Adler s-a impus în fruntea propriei sale abordări terapeutice și a fondat Școala de Psihologie Individuală.

Care sunt etapele terapiei adleriene?

Un terapeut adlerian îi ajută pe indivizi să-și înțeleagă gândurile, impulsurile și emoțiile care le influențează stilul de viață. Pacienții sunt încurajați să dobândească un mod de viață mai pozitiv și mai productiv prin dezvoltarea de noi perspective, abilități și comportamente. Aceste obiective sunt atinse prin cele patru etape ale terapiei adleriene:

Implicare: se construiește o relație terapeutică de încredere între terapeut și pacient.
Evaluare: terapeutul invită pacientul să vorbească despre istoria sa personală, a familiei, amintirile timpurii, credințe, sentimente și motivații. Acest lucru ajută la dezvăluirea modelului general al stilului de viață al persoanei.
Perspectivă: pacientul este ajutat să dezvolte noi moduri de a gândi despre situația sa.
Reorientare: terapeutul încurajează individul să se angajeze în acțiuni satisfăcătoare și eficiente care întăresc această nouă perspectivă sau care facilitează o perspectivă ulterioară.

Ce legătură este între psihologia adleriană și Ioana Bejan?

Pe psihologul Ioana Bejan o cunosc de când era adolescentă. O tânără plină de visuri, speranțe, dar mai ales plină de viață și energică. A plecat din casa natală ca să studieze psihologia adleriană la București și acolo a rămas. Astăzi are cabinetul ei particular unde face terapie cu mult succes. A căpătat experiență și acum este un psiholog apreciat și căutat, iar dacă vreți să aflați mai multe despre psihologul Ioana Bejan, o găsiți pe facebook Ioana Bejan cât și pe site-ul ei ioanabejan.com .

În încheiere, o să-l citez pe Alder, într-o notă optimistă: "Speranța stă la baza oricărei schimbări. Fără speranță nu se trece la faptă."

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ruj Revlon 825 Lovers Coral. Review

Acest ruj face parte din gama Super Lustrous Lipsticks, care conține 10 nuanțe.
Durează câteva ore în condiții de conversație intensă (profesie de relații cu publicul), este foarte hidratant, transparent și lucios pe buze, aduce foarte mult cu un strugurel. Totuși colorează buzele, însă nu puternic, o domnișoară brunetă cu buzele natural maronii va dori să-l combine cu o nuanță de ruj mai colorată, dar merge foarte bine pe o piele deschisă la culoare. Deci e un ruj mai potrivit blondelor decât femeilor șatene cu pielea arămie de la natură, sau brunetelor.

Nuanța Lovers Coral este un roz coral gen piersică, delicat, mătăsos. E bun de asortat la rozuri, mai curând decât la nuanțe de orange. Este potrivit ca ruj de zi, pentru serviciu, la un machiaj natural, sau ca ruj de vară.

Rujul Revlon 825 Lovers Coral vine ambalat în film de plastic transparent, are un preț rezonabil și accesibil (cca 42 de lei la data acestui articol, pe emag).

Dimensiuni - 2/2 - 7 cm
Greutate - 8,5 g
Produs in Statele Unite ale Americii

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Vinerea cu amintiri. Grupul Song.

Grupul Song, condus de Ioan Luchian Mihalea. Erau tineri, studenți, frumoși. Când i-am văzut prima oară, la televizor, nu-mi venea să cred. Un cor care nu stătea țeapăn ci se mișca ușor în ritmul cântecului. Un cor care dansa, dacă era cazul. Care avea costume moderne și nu niște rochii lungi sau costume impersonale cu alură de secol medieval. Când i-am mai auzit și cântând în engleză, m-au cucerit cu totul. Erau o puternică pată de culoare și de viață în anii aceia cenușii. Nu i-am auzit cântând nimic patriotic și asta m-a pus pe gânduri la un moment dat, pentru că atunci nu puteai face nimic fără să incluzi în repertoriu osanale și temeneli regimului și dictatorului. Și totuși ei au reușit. Nu Știu cum.

Ieri fredonam "Kalinka..." Și mi-am amintit că interpretarea lui Mihalea era foarte bună, pentru că avusese o voce vibrantă și clară. Am căutat-o pe youtube apoi am vizionat ultimul spectacol Song, după moartea tragică a artistului din noiembrie 1993, și am căutat alte și alte materiale cu ei, cu EL. Cu cel care era totul, cu cel cu care grupul Song se identifica. Intr-adevăr, unii oameni sunt de neînlocuit, orice s-ar spune. Fără Oanță - cum i se spunea, Song-ul nu a mai fost la fel, ba chiar nu a mai fost deloc...

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Apă minerală plată sau apă plată?

Știu, ne-am obișnuit să prescurtăm denumirea apei în apă minerală, pentru apa carbogazoasă, și apă plată pentru cea fără gaz în ea. Însă corect, ambele tipuri de apă sunt mineral(izat)e. Numele de apă minerală vine de la elementele chimice din apă, nu de la gaz. Apa minerală este numită așa pentru că are minerale în ea, adică ioni de calciu, magneziu, sodiu, potasiu, apoi bicarbonați, silicați, sulfați, nitrați, etc.

Această apă mineralizată de la trecerea ei prin pământ prin diferite straturi de roci, este de două feluri: carbogazoasă și plată.

Așadar corect este să spunem apă minerală carbogazoasă și apă minerală plată. Nu mă credeți? Uitați-vă pe etichetele celor două sortimente de apă minerală.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Arta de a face cadouri

Sunt multe ocazii din viața celor dragi ori cunoscuți în care ne face plăcere să dăruim câte ceva. Dar uneori o mai dăm în bară cu ceea ce noi am crezut că va fi o surpriză plăcută.

Mi s-a întâmplat și mie, mai ales atunci când am cumpărat un cadou pentru o persoană dintr-o altă generație, alegând ceva ce, de fapt, eu mi-aș fi dorit, crezând că și persoana respectivă ar putea avea aceleași gusturi.
Totuși, dacă mă gândesc bine, în cazul acela a fost vorba de mentalitatea generației, nu de gust. Am cumpărat ceva pentru birou, un suport de pus stiloul sau pixul. Am văzut reacția, de nedumerire și de indiferență față de cadoul primit. Și mi-am amintit cum într-o situație similară, în care o adolescentă mi-a făcut mie un cadou o jucărie de pluș, adică ceva ce eu nu aveam de fel nevoie, presupun că de fapt ea și-ar fi dorit acel cadou. Eu am mimat bucuria - nu știu cât de bine - dar lucrul acela era absolut inutil pentru mine (deși tare drăgălaș), noroc că am nepoței de la nepoate, că altfel trebuia să mă gândesc mai mult timp cui să o dau.

Cu alte cuvinte, cadoul este menit să folosească celui căruia îl dăruiești, să-i placă lui/ei, iar nu ție. Așa că, zic eu că e mai bine să întrebi pe cineva apropiat ce și-ar dori acea persoană, sau, dacă e cineva cu mult mai tânăr or mai bătrân, să-ți întrebi fiica sau mama ce cadou ar fi potrivit celor din generația lor.

Probabil că pentru o puștoaică de 15 ani o jucărie de pluș încă mai poate reprezenta o bucurie, dar pentru o persoană adultă e potrivit un alt gen de cadou: un set cosmetic, un parfum fin (nu din acelea care imită nush ce brand, mai bine o apă de colonie originală și nu prea scumpă, decât un "parfum" imitație), un șal/fular, o eșarfă, o cămașă pentru un domn (dacă-i știți măsura), o sticlă de vin sau de tărie mai deosebit/ă (tot pentru domni), ori o sticlă de șampanie pentru un cuplu la o aniversare a căsătoriei, de exemplu, o sticlă de lichior pentru o doamnă (deși de multe ori poate e bine de evitat să dăruiți băutură unei femei, genul mai sensibil poate interpreta asta ca o modalitate subtilă de a-i spune că e bețivă).

Alte cadouri potrivite în zile speciale sunt un cd/dvd cu muzica preferată, un film preferat, un calendar de perete cu imagini, un tablou sau un alt obiect de artă pentru o persoană simandicoasă :) un obiect de decor, un ceas de perete frumos, o brichetă specială sau o scrumieră-suvenir, o pereche de butoni pentru cămașă, o agendă, un stilou deosebit, un ghiveci cu o floare preferată dar pe care persoana nu o are în colecție - dacă-i plac florile la ghiveci, o carte sau un album de artă, o bijuterie fină (atenție la ce poartă persoana în cauză, nu oferiți gablonțuri sau brățări de piele unei doamne care poartă numai aur! și invers, nu oferiți bijuterii clasice unei tinere care "moare" să fie la modă în orice clipă), o poșetă, borsetă, cravată, iar pentru rude chiar o piesă de îmbrăcăminte. Un portmoneu sau un port card va fi întotdeauna un cadou foarte apreciat atât de doamne cât și de domni.

Puteți oferi și un buchet superb de flori, doamnelor numai, domnilor nu se oferă flori. Și nu oferiți flori artificiale, oricât de frumoase vi s-ar părea - la noi în țară acest gest este considerat de foarte mult prost gust, e ca și cum ai jigni persoana căreia îi oferi așa ceva - la fel cum jignitor este să oferi un cadou foarte ieftin, nu neapărat ca preț, ci ca lucrătură (un pix banal, de exemplu, ori o vază de plastic) sau o imitație. Pe undeva, ceea ce oferi simbolizează cât prețuiești tu acea persoană. Decât să o faci să creadă că o consideri ieftină, și să strici o relație sau o prietenie, mai bine îi transmiți felicitări prin telefon și atât, dacă nu-ți permiți în momentul respectiv să faci un cadou de bun gust.

Nu e nevoie să cheltui sute de lei pentru asta, o carte nu e chiar atât de scumpă, ori un cd sau un dvd, un buchet frumos de flori sau un ghiveci, de asemenea, nu vor costa mai mult de 25-30 de lei, sau poate nici atât, dar dacă arată frumos și nu e o imitație, cadoul va fi bine primit, cu condiția să fie potrivit persoanei căreia i se oferă.
Și la urma urmei, dacă suntem în pană de inspirație, un pachet de cafea și o cutie de bomboane fine, ori chiar un pachet de țigări pentru o persoană fumătoare, pot să reprezinte un cadou care nu va fi niciodată aruncat într-un colț sau primit cu răceală și indiferență.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Țigările electronice, alternativa la fumatul clasic

Cândva, în studenție, mă apucasem și eu de fumat. În fine, fumat cred că este mult spus, de fapt pufăiam țigările, dar știți cum e, se întâmplă nu din nu știu ce nevoie interioară, ci din necesitatea de a fi în rând cu lumea. Cu lumea grupului meu de noi prietene, a colegelor din camera de cămin, care, în mod curios, mai toate fumau. Cu toate astea pentru mine fumatul a rămas la stadiul de socializare, de activitate ocazională, și de vreo 20 și ceva de ani, de prin 2001, ani nici atât nu-l mai practic. Dar pe parcursul timpului am cunoscut persoane care fumau pe bune, câte un pachet sau chiar două pe zi, mahorcă din aceea fără filtru, care scotea un fum irespirabil de către cei din jur, dar care pentru acel fumător era indispensabil, pentru că fumatul devenise o dependență. Pentru a-i proteja pe ei și pe cei din jurul lor s-au inventat așa numitele tigari electronice.

Poate că pentru un fumător obișnuit cu una și aceeași marcă de țigări este greu să facă o schimbare majoră precum aceea de trecere la țigările electronice. Greu, dar nu imposibil. Mulți, dacă nu chiar foarte mulți dintre cei care folosesc țigările electronice sunt fumători de "categorie grea", din aceia care ard cel puțin un pachet de țigări pe zi. Dar dacă vrei o alternativă, dacă vrei să faci o economie și mai ales dacă ții la sănătatea ta și a celor dragi, țigările electronice sunt răspunsul și alegerea care trebuie făcută.

În primul rând țigara electronică nu scoate fum, fumul acela cu sutele sau miile lui de substanțe nocive pentru colegii sau familia care trebuie să ne suporte. Părul tău n-o să mai aibă mirosul iute specific fumului de țigară, hainele tale o să emane esențele balsamului de rufe fără amprenta aceea inconfundabil de neplăcută de fum stătut, iar iubitul tău nefumător n-o să mai aibă impresia că sărută o scrumieră plină de mucuri stinse, oricât de atentă ai fi cu igiena ta bucală. Nu. Țigara electronică scoate vapori, care nu au miros și nu sunt nocivi. 

Apoi țigara electronică nu conține lista aceea lungă de substanțe cancerigene, sau cauzatoare de boli de inimă, de ficat, de stomac, de plămâni. Conține doar nicotina, fără de care tu, cel dependent de fumat, nu poți să trăiești liniștit. Și încă vreo maxim douăzeci de substanțe aromatizate, pe care oricum le ingurgităm și noi, ceilalți, din dulciuri sau le absoarbe pielea din cosmeticele folosite.

Dinții tăi nu vor mai fi colorați în galben tabac, pielea degetelor cu care ții țigara nu va mai fi afumată constant iar tenul nu se va mai deprecia zi de zi ajungând, după niște ani de fumat, să arate precum o foiță de țigară subțire și pergamentoasă, plin de pete și puncte maronii. Ca să nu mai vorbesc despre vocea ta, care numai de la fumatul clasic poate deveni dogită, răgușită și până la urmă diminuată din cauza fumului care se depune mereu pe corzile vocale împiedicându-le să mai funcționeze normal.

Pur și simplu țigările electronice nu au aceste minusuri. N-or fi nici ele perfecte, dar de departe nu se poate compara pericolul fumatului clasic cu dezavantajele țigărilor electronice. Dacă ar fi să reiau din nou fumatul, n-aș mai cumpăra țigări clasice, ci electronice, pentru că mi se pare alegerea cea mai bună, dacă nu poți renunța de tot la fumat.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Draperiile, o soluție de protecție

De ceva timp am învăţat multe despre ce înseamnă să locuieşti la parter. Nu că n-aş fi ştiut, că la parter am locuit dintotdeauna, dar cu anumite lucruri nu m-am confruntat până acum.

Prima dată am văzut o căciulă şi un cap la geamul meu. Era miez de noapte şi eu stăteam pe net. M-am apropiat de geam, dar vizitatorul nocturn dispăruse şi am crezut că poate era o creangă de vişin mişcată de vânt. A doua zi dimineaţă, am găsit scara pisicilor mutată sub geamul meu. Vizitatorul nocturn a mai fost de câteva ori, să vadă ce mai fac. Şi din nou găseam scara pisicilor sub geam, că altfel nu avea cum să ajungă să vadă înăuntru.

Vara asta, când mi-am mutat sediul "de lucru" în sufragerie, la o bucată de noapte cineva mi-a bătut în geam şi a cerut nişte apă. Nu era singur, o altă siluetă masculină aştepta pe trotuar. M-am agitat, am ţipat că sun poliţia şi indivizii au plecat. Şi azi mă întreb de ce n-au cerut apă la restaurantul din colţ, unde era o nuntă?

Am început să mă sfătuiesc cu prietenele şi vecinele cum să fac. Obloanele sunt bune, dar nu-mi plac, la fel şi gratiile, care nu doar că m-ar împiedica să spăl geamurile pe-afară, ci ar avea şi aerul acela de închisoare. Jaluzele nu le-am suferit niciodată, iar o prietenă mi-a spus să-mi pun draperii groase, late, să acopere bine geamul în lateral. În acest fel nepoftiţii nocturni nu reuşesc să vadă ce este în casă, şi eu dorm foarte bine, că nu am somn dacă pătrunde vreun fir de lumină în dormitor.

La mine în cameră am draperii închise la culoare, însă acum caut ceva potrivit şi pentru sufragerie şi bucătărie. Mă inspir de pe internet pentru design şi aranjament, apoi o să mă hotărăsc ce să iau.






Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

"Șobolanul" - vinerea cu amintiri

Azi o să scriu despre o amintire. Chiar zilele trecute, nu mai știu prin ce conexiune de idei, mi-am amintit că odată, demult, puteai da un telefon și de pe stradă. Firește, celularele nici nu se inventaseră, erau recuzită cel mult în filmele SF. Pe stradă, din loc în loc, era câte o cabină telefonică, sau doar câte un telefon public cu o apărătoare de plastic, montat pe zidul unei clădiri, ca să nu pătrundă apa ploilor sau zăpada.

Eram studentă și îi sunam săptămânal pe ai mei. Costa ceva bani, pe vremea aceea cu 3 lei cumpărai o pâine mică, împletită, cu mac pe ea, ori cumpărai un bilet de troleu de 2 călătorii. Și nu știu cum se făcea, deși teoretic era 1 leu minutul, parcă treceau mai puțin de 3 minute după ce-ți accepta fisa de 3. Așa că studenții inventaseră șobolanul. Ce era acest șobolan? Era o fisă de 3 lei, găurită și legată cu o sforicică de vreo jumătate de metru.

Trebuia să fii expert ca să folosești un șobolan. Până te învățai, telefonul public îți "mânca" vreo doi. Cum se folosea? Trebuia introdus în fantă și apoi ținut de sfoară ca să nu-l "mănânce" telefonul. Adică trebuia să știi să-l ții exact acolo unde era contabilizat, ca să zic așa, dar fără să ți-l ia aparatul. Iar după ce terminai convorbirea, care putea acum dura oricât, trăgeai sfoara în sus și-ți luai șobolanul înapoi.

Mărturisesc că nu am avut răbdarea să învăț să-l folosesc. Am avut unul și imediat mi l-a înghițit telefonul. (Mai este unul prin casă și acum, când îl găsesc, îi fac o poză.) Așa că, văzând eu că era un anume efort să poți ține moneda în așa fel încât să să poți vorbi dar să nu ți-o înghită, am renunțat la șobolan, cu toate că de acasă aveam puțini bani de buzunar din care trebuia să mă descurc cu de toate cele de trebuință.

Ce am găsit la îndemână ca să vă arăt, este o monedă din Danemarca înainte de UE. Exact la fel arăta și acea monedă de 3 lei găurită, doar că gaura nu era centrată, era unde se nimerise burghiul, de obicei mai spre margine.

  

Despre cum se mânca multă carne la cantinele studențești în comunism, într-o postare ulterioară :)

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Cum se pronunță: PeiPol sau PeiPal? Risaivăr sau risivăr?

Pentru că am o problemă cu unele cuvinte intrate în limba română de mulți ani în forma lor originală, dar pronunțate incorect la noi, m-am gândit că este util să scriu acest articol. 

1. Am scris așa cum se aude. De fapt, m-am referit la doi termeni intrați în limba română prin filiera engleză. Mai întâi, cuvântul receptor, care în engleză se scrie receiver, e unul din termenii care s-a împământenit la noi cu forma greșită [risaivăr] în loc de [risivăr] cum este corect. Cer scuze celor care cunosc alfabetul fonetic, am scris cu ă, și nu cu acel semn fonetic specific sunetului ă, pentru că nu știu cum să inserez aici simbolurile fonetice și pentru că în prezent - nu știu de ce - la școală nu se mai obișnuiește să se predea și să se ceară elevilor să învețe acel alfabet fonetic, care ajută în pronunția corectă a oricărei limbi și, drept urmare, nu prea știu cine ar înțelege mare lucru din scrierea fonetică azi.

Dar să revenim. Așadar, RISIVĂR și nu risaivăr. Nu că zic eu așa. Nu că știu asta prin natura profesiei mele. Ci pentru că așa este, și când nu ești sigur pe ceva, verifici. De data asta mister Google este locul ideal unde găsim ajutor fonetic. Ați observat că pe google translate există sub chenarul textului (de) tradus iconița pentru difuzor. Dacă dați click pe ea, auziți modul în care se pronunță corect orice cuvânt.

Pentru receiver: https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro/en/receptor

2.  Mulți români au un cont bancar virtual pe site-ul PayPal. Când vorbesc despre el, pronunță, greșit, [pei pol], și asta am auzit-o inclusiv la televizor. Corect este PEI PAL - ascultați pe google (click pe iconita-difuzor din dreapta): https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro/en/Paypal

3. Alt termen care desemnează o marcă și pe care nu l-am auzit niciodată pronunțat corect în România: Pall Mall. Nu se citește [pol mol] ci PAL MAL. I-auziți aici: https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro/en/pall%20mall

4. Și încă un cuvânt. Orașul Montreux din Elveția. Am auzit o ghidă turistică și un profesor de geografie pronunțând [Montro]. Ei, bine, nu se pronunță așa. Ci... sunetul "o" final pronunțat ca în cuvântul "bleu": https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#fr/ro/Montreux

Clickul îl dați pe iconița-difuzor de la limba engleză, respectiv franceză (pentru că altfel, veți auzi că Montreux se citește cum se scrie :)) )

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ai de ales un fotograf de nuntă. Ce pași trebuie să urmezi

Deja ai decis data nunții și ai ales restaurantul, muzica, totul, dar mai ai de făcut încă ceva - să alegi fotograful de nuntă. Alegerea unui fotograf profesionist pentru o nuntă poate avea multe beneficii, cum ar fi:

• Poți avea încredere în expertiza și experiența acestuia pentru a surprinde acea zi specială în cel mai bun mod posibil. 
• Puteți să vă relaxați și să vă bucurați de nuntă fără să vă faceți griji pentru fotografiile dv. care vor fi făcute.
• Vă puteți comunica nevoile și preferințele cu ușurință și puteți obține stilul și calitatea pe care le doriți. Veți primi fotografii editate și creative care reflectă personalitatea și povestea ta.

Însă deoarece sunt relativ mulți fotografi de nuntă, în special în orașele mari, alegerea acestuia implică anumiți pași pe care tu și viitorul tău soț trebuie să-i urmați. Dacă vrei o recomandare de fotograf nunta Bucuresti din partea mea, cel mai potrivit este Marius Migleș, părerea mea. Însă nu contează dacă tu ești în alt oraș, el vine unde dorești tu, unde faci nunta, iar dacă vrei la Paris, la Paris va fi și el!

Dar te înțeleg, nu te-ai mai căsătorit, este normal să vrei să parcurgi totul așa cum trebuie. Deci, uite ce ai de făcut:

• Rezervă-ți mai întâi locația și fii sigură că nu te vei mai răzgândi.
• Stabilește-ți un buget, astfel încât să poți ajusta opțiunile în funcție de ceea ce îți poți permite. Amintește-ți că fotografia de nuntă sau de eveniment este o investiție importantă, așa că fii flexibilă dacă găsești un fotograf de nuntă potrivit.
• Găsește un stil de fotografie unic, care să-ți placă și ție și partenerului tău, cum ar fi tradițional, foto-jurnalistic, artă plastică sau modă.
• Caută fotografi specializați în acel stil și care se potrivesc cu viziunea voastră.
• Interesați-vă despre fotografi, solicitând recomandări de la prieteni, familie, organizatori de nunți sau manageri de locații. De asemenea, puteți căuta și online, site-uri web, rețele sociale și recenzii.
• Creați o listă scurtă, de aproximativ trei până la cinci fotografi care sunt disponibili la data nunții tale și care se potrivesc criteriilor dorite. Contactează-i și programează interviuri cu ei pentru a-i cunoaște mai bine.
• Cereți portofoliul fotografului și acordați atenție stilului, creativității, calității și coerenței acestuia. Cereți să vedeți albume complete de nuntă, și verificați dacă au mai fotografiat în locația aleasă de voi.
• Cereți fotografului referințe și contactați clienții lor anteriori pentru a obține un feedback cu privire la experiența, profesionalismul, personalitatea acestuia cât și despre respectarea contractului.
• Alegeți un fotograf de nuntă cu care vă conectați și cu care vă simțiți confortabil. Fotograful tău va fi alături de tine pe tot parcursul zilei nunții tale, așa că asigură-te că ai încredere în el și te bucuri de compania lui.

Un exemplu de ce întrebări trebuie să-i pui fotografului nunții tale ai mai jos:

1. Sunteți disponibil la data nunții aleasă de noi? Aceasta este prima și cea mai importantă întrebare pe care trebuie să o puneți.
2. Vă place ceea ce faceți? Răspunsul la această întrebare va dezvălui pasiunea și entuziasmul fotografului pentru munca lui. Vrei să angajezi pe cineva căruia îi place jobul și va aduce energie pozitivă nunții tale.
3. Care este partea dvs. preferată a unei nunți? Această întrebare vă va arăta la ce aspecte ale nunții fotograful acordă cea mai mare atenție și ce fel de momente îi place să surprindă. Vrei să găsești pe cineva care să se alinieze preferințelor tale.
4. De câți ani sunteți fotograf de nuntă? Această întrebare va indica experiența și expertiza fotografului în fotografia de nuntă. Vrei să angajezi pe cineva care are suficiente cunoștințe și abilități pentru a face față oricărei situații care ar putea apărea.
5. Pot să văd niște albume de nuntă complete ale lucrărilor dvs. anterioare? Astfel veți evalua calitatea, consistența și creativitatea fotografului.
6. Ați mai avut sesiuni foto în locul ales de noi? Această întrebare vă va arăta cât de familiar este fotograful cu locația dvs., cu iluminarea, aspectul și caracteristicile acestuia. Vrei să găsești pe cineva care știe să profite la maximum de locația ta sau care este dispus să o cerceteze în prealabil. Deși, dacă mă întrebi pe mine, aș spune că în afara restaurantului unde are loc petrecerea de nuntă, fotograful cunoaște cele mai bune locuri unde pot face sesiuni foto foarte reușite. Tu nu ai cum să fi fost în atâtea locuri ca el și nu ai ochiul format pentru fotografie. Așadar, fotograful de nuntă știe cele mai bune locuri pentru o sesiune fotografică memorabilă. Până la urmă, restaurantul este acela unde ai mai găsit liber în ziua nunții tale, poate nu este chiar locul visat.
7. Dvs. veți fi fotograful de la nunta mea? Dacă nu, pot întâlni persoana care o va face? Această întrebare vă va asigura că știți exact cine va fi fotograful dv. de nuntă și că aveți o legătură cu acea persoană. Nu vrei surprize sau dezamăgiri în ziua nunții tale.
8. Veți avea asistent sau fotograf secund în ziua respectivă? Această întrebare te va ajuta să înțelegi câți oameni vor fi implicați în fotografierea nunții tale și care sunt rolurile lor. Vrei să știi câtă acoperire și sprijin vei primi de la echipa fotografului.
9. Ce este inclus în pachetele și prețurile dvs.? Astfel vei putea să compari ofertele și serviciile diferiților fotografi. Vrei să știi cât mai exact pentru ce plătești și ce opțiuni sunt disponibile pentru personalizare.
10. Câte ore de acoperire oferiți în acest preț? Răspunsul său vă va ajuta să vă planificați calendarul și programul nunții. Vrei să știi cât timp va fi fotograful cu tine în ziua nunții și dacă există taxe suplimentare pentru eventualele ore suplimentare. Cum livrați fotografiile și cât durează? Această întrebare vă va ajuta să vă stabiliți așteptările pentru a primi fotografiile de nuntă. Vrei să știi câte fotografii vei obține, în ce format și când.

Cam acesta este interviul standard atunci când alegi un fotograf de nuntă. Alte detalii, veți ști voi să le stabiliți. Iar dacă deja ați ales un fotograf profesionist de nuntă, mie nu-mi rămâne decât să vă urez casă de piatră și petrecere frumoasă, oriunde v-ați afla!

Datele de contact pentru SoulSeeker, Marius Migleș:

telefon: +40767111025

email: hello@soulseeker.ro

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!