Cum alegi costumul de baie

Mereu mi-au placut hainele albe. Nu as sti foarte exact de ce. Maică'mea ma imbraca in alb, intr-adevar, de cand eram mica. Poate asta sa fie motivul pentru care mie albul-crem mi se pare una dintre cele mai elegante culori.

Acum, când e aproape vară, firește că orice rochie albă ori deschisă la culoare este potrivită, dar oare la fel stă treaba și cu costumul de baie? Nu e prea transparent un costum de baie alb?

Costumul de baie se alege in funcție de mai multi factori, printre care unul important este forma corpului (tip pară, măr, clepsidră sau dreaptă). Dacă ai bustul mai mare decât șoldurile, atunci ești tipul măr, și ți se potrivește un costum de baie întreg adânc răscroit pe coapse. Dacă vrei să ascunzi zonele mai proeminente, folosește un costum uni, iar dacă vrei să evidențiezi anumite zone, folosește culori vii și drapaje în zonele respective.

Corpul de tip clepsidră, adică acela perfect, poate suporta orice fel de costum de baie, fie el întreg, fie în două piese, pastel sau mai sobru, mai decoltat sau mai clasic.

Dar până la urmă, important este să te simți bine la plajă, să te bronzezi așa cum vrei, și să nu faci notă discordantă cu restul lumii din jurul tău.

Simfonie in alb

Zilele trecute am primit o scrisoare din aceea în lanț cu poze în care predomină albul. Însă printr-o asociație de idei mi-am amintit de rochiile de mireasă, de albul care exprimă puritatea unei mirese.
Dar rochia de mireasă nu a fost dintotdeauna albă. Ca să zic asa, culoarea aceasta adoptată azi de miresele din toată lumea este de dată relativ recentă.

Regina Victoria a Angliei a fost prima care a avut ideea să poarte o rochie de mireasă albă, din dantelă, cu un voal alb, cand s-a căsătorit, în februarie, 1840. Rapid, moda s-a răspândit în toată aristocrația engleză a vremii iar în cca zece ani deja era un obicei ca mireasa să poarte rochie albă, pentru că albul reprezintă puritatea, nevinovăția, fecioria, sinceritatea.

Înainte de a fi albă, rochia de mireasă fusese bleu, sau gri - la miresele sărace, sau roșie, la asiatici. De multe ori astăzi mireasa poartă rochie de culoarea șampaniei, sau a perlei, ori, pentru a se asorta cu costumul mirelui, poartă o bentiță în talie, legată în fundă la spate sau într-o parte, în nuanța costumului mirelui, sau a altui detaliu colorat și vizibil din outfitul de mire.
Ba chiar îmi aduc aminte că undeva prin anii '80 era la modă rochia de mireasă roz foarte deschis, bleu pal sau crem, dar a durat un singur sezon.

Și chiar dacă albul este adjudecat pentru mirese, o rochie albă de seară, un costum alb elegant sau sport, o bluză albă fac parte oricând din garderoba unei femei, de orice vârstă și din oricare pătură socială ar fi ea. Vara când vii bronzată de la mare, contrastul dintre pielea arămiu-strălucitoare și albul hainelor este cea mai atrăgătoare combinație indiferent de moda momentului respectiv.

poze din domeniul public de pe pixabay.com

Vintage fashion

Intotdeauna mi-a placut trecutul. Nu chiar toate perioadele, unele numai. Am avut mereu un fel de nostalgie a ceva pierdut si ramas in memoria colectiva a omenirii. Mi-a placut antichitatea si inca ceva, nedefinit clar. Pana acum cateva zile. Imi cumparasem inca din iarna o caciula de blana. Desi asta e mult prea mult spus. E, asa, o ceva de pus pe crestet iarna, cu forma de ceaun, cu bor rotund, ingust si rasucit, si cu o fundita intr-o parte. N-am purtat deloc caciula aceea, insa mereu dau peste ea, prin cuier. 

Acum cateva zile, cum ziceam, tot rasfoind blogurile mele preferate de prin cele continente, incet-incet incep sa-mi dau seama ce anume ma atrage. Descopar sensul cuvantului vintage. Descopar frumusetea inceputului de secol XX si a primei lui jumatati. Descopar explozia de viata, distractie si bucurie a anilor douazeci - the roaring twenties.

Ma las in voia imaginilor de atunci, a palariilor exact ca si caciula mea de iarna, a rochiilor drepte si unduitoare, a miilor de paiete si franjuri, a taliei joase, a charlestonului, a margelelor lungi pana la coapse. Ma las in voia senzatiei de placere, de reverie, de implinire pe care o simt cand vad imagini cu celebrii pe atunci Laureen Bacall, Lana Turner, Rudolph Valentino. Era apogeul filmului mut, al machiajului strident, al penelor in crestet si al strassurilor din abundenta. Era perioada in care se petrece actiunea romanului si a filmului Marele Gatsby - excelenta ecranizarea din 1974 care reda perfect jemenfichismul epocii, excesul de glamour, de dans si petrecere, de infidelitate si de frivolitate.

Acum ma uit cu drag la caciula mea de iarna, acum stiu de ce tanjesc sa colind lumea, sa vad locuri vechi, sa stau intr-un colt de bar, in penumbra, cu un tigaret lung intre degetele-mi fine si lacuite cu rosu intens, ascultand voit indiferenta, stand picior peste picior, o muzica in surdina, curgand lenes dintr-un pian vechi, de care se sprijina voluptos o hetaira moderna deloc bagata in seama de batranul pianist.

Coafuri in tendinte. Salonul Dessange

Citesc ca de obicei presa de dimineata. Garbo face o trecere in revista a coafurilor in tendinte in acest sezon, citand site-ul dessange.com care intr-adevar ne propune niste coafuri retro, cocuri si alte cele voluminoase si carliontate, care mai de care mai French style :)

Merita sa vizitati site-ul fie doar si pentru a vedea cat de bine realizat este.