Stiluri feminine: rochia princess

Sau rochia în formă de A. Este genul de rochie potrivită domnișoarelor cu șoldurile mai late sau cu talia mai groasă, și o variantă a ei stă foarte bine pe doamnele cu forme rotunde, pline. Această rochie este o clasică ce nu ar trebui să lipsească dintr-o garderobă. Este genul cu talia marcată, fie la locul ei, fie sub bust, decoltată sau nu, dar cu restul rochiei evazat ascunzând imperfecțiunile din zona abdomen-șolduri. Pentru femeile mai pline, cu multe kg în plus, varianta rochiei sau a mantoului fără să sublinieze bustul, doar cu o platcă din care pornesc clinii, nu foarte largi, formând un evazeu în partea de jos, se poate dovedi o alegere perfectă, elegantă și care ascunde surprinzător de bine șunculițele inestetice pe care aproape orice alte tipuri de rochii le scoate în evidență.

Rochia în A este versatilă și se poate adapta cu ușurință; decolteul poate să dispară sub un guler înalt și ușor fronsat, mânecile pot lipsi sau pot fi lungi, partea de jos poate fi dreaptă sau plisată, evazată sau cloșată. Varianta numită princess este foarte elegantă și cu siguranță se potrivește unei rochii de ocazie: rochia ar trebui să urmeze linia clasică, fără godeuri prea largi, și să aibă tăieturi ale penselor, cel puțin ale celor din față, de sub bust, sau chiar de la umeri până jos, în așa fel încât aceste linii cusute să sugereze forma literei A. Astfel efectul de alungire, de slăbire, dacă vreți, este și mai accentuat.

Rochia princess se potrivește pe aproape toate siluetele, se adaptează bine pe orice fel de material, se transformă ușor dintr-o rochie de zi într-o ținută elegantă prin aplicații de dantelă, mărgele, paiete, funde, poate face corpul să pară mai înalt sau mai scund, depinde de lungimea rochiei. Este genul care poate ascunde multe defecte și evidențiază ceea ce dorim să scoatem în relief.

 

surse foto: www.tinar.ro , www.kudika.ro , www.josephm.com, http://prom-dresses.kaltsum.com , www.mademoisellegrenade.fr

Stiluri feminine: rochia sirena

Orice femeie dorește să arate foarte bine mereu, dar mai ales cu o ocazie specială. Una dintre cele mai la modă forme de rochii astăzi este rochia sirenă. Iar cele mai frumoase exemplare sunt rochiile de mireasă. Firește, orice tânără visează la o asemenea rochie în ziua nunții ei. Problema este: au toate femeile corpul potrivit pentru ca o asemenea rochie să cadă perfect?

Din păcate este una dintre cele mai dificile rochii de purtat. În primul rând această formă se potrivește numai femeilor care au silueta de tip clepsidră, pentru că rochia-sirenă este drapată pe corp iar de sub genunchi încolo devine evazată. Proporționalitatea dintre coapse, talie și șolduri este esențială pentru ca acest gen de rochie să atragă, să se muleze perfect, să dea impresia de sirenă femeii care o poartă.

Femeia cu silueta clepsidră are forme. Are sâni, are șolduri și coapse proeminente, dar în schimb are talia subțire, aflată exact la jumătatea distanței dintre zonele de maximă lățime ale pieptului și șoldurilor. Ca și o clepsidră. Această siluetă este, din păcate, destul de rar întâlnită, majoritatea femeilor având masă corporală mai mare în jumătatea inferioară a corpului - silueta de tip pară, sau având sânii prea mari și umerii prea largi în raport cu șoldurile - silueta de tip măr. Rochia sirenă totuși se potrivește bine și cu silueta-pară, dar dacă femeia este filiformă, cu talia slab conturată, cu sânii mici și șoldurile adolescentine, rochia sirenă va fi un dezastru pentru purtătoarea ei. Însă mai mult decât atât, femeile supraponderale trebuie să evite acest tip de rochie, care scoate în evidență rotunjimile corpului, lucru nu tocmai de dorit dacă avem mai multe kg în plus.

Mae West

Astăzi această formă a corpului nu mai este la modă, canoanele sugerând că e dorită femeia slabă, cu alură tinerească, fără pernuțe dar cu coastele și clavicula relativ bine scoase în relief pe sub piele. De aceea exemplele găsite de mine pentru a ilustra silueta-clepsidră se referă la două celebrități din alte vremuri, și anume Mae West și Raquel Welch, actrițe americane din anii '30 respectiv '60.

Iar dacă vrei neapărat o astfel de rochie, dar nu-ți dai seama dacă ți se potrivește, atunci încearc-o. Și dacă nu te prinde, chiar dacă te vei îndrăgosti de rochia sirenă, s-ar putea să fii conștientă de faptul că pentru corpul tău se potrivește un alt stil. Data viitoare, rochia princess.

Raquel Welch

surse foto: flu.ro, dailymail.co.uk, theredlist.fr

Moda verii

Sunt multe tipuri de rochii de vara pentru femei din care sa alegi. Nu ai nevoie de prea multe elemente obligatorii: doar să fie ceva confortabil si răcoros. Si să-ți placa sa porți. Iar dacă-ți place rochia, cu atât mai mult iți va plăcea s-o și porți. Iar când îți place ceea ce porți, asta se vede la tine. 

Vrei o rochie lunga, curgătoare, sau scurta? Alegerea este a ta. Pe plaja, la o plimbare in concediu, pe aleile unei stațiuni montane, nu mai contează prea mult dacă rochia e lunga sau scurta, vaporoasa sau sport. Materialul ar trebui sa fie ușor, din bumbac sau in topit, ori chiar un material sintetic dacă temperaturile nu sunt prea mari. Altfel, nu e recomandabil ceva artificial.

Pana la urma nu e cine stie ce filosofie sa alegi o rochie de vara. Moda momentului conteaza mai putin, variatiile sunt atat de mari in acest domeniu, incat pot cuprinde orice stil.

O rochie vaporoasa, semitransparenta, în culori solare, nu va fi niciodată demodată, și vă va ajuta să vă simțiți confortabil în pielea dvs.

Simfonie in alb

Zilele trecute am primit o scrisoare din aceea în lanț cu poze în care predomină albul. Însă printr-o asociație de idei mi-am amintit de rochiile de mireasă, de albul care exprimă puritatea unei mirese.
Dar rochia de mireasă nu a fost dintotdeauna albă. Ca să zic asa, culoarea aceasta adoptată azi de miresele din toată lumea este de dată relativ recentă.

Regina Victoria a Angliei a fost prima care a avut ideea să poarte o rochie de mireasă albă, din dantelă, cu un voal alb, cand s-a căsătorit, în februarie, 1840. Rapid, moda s-a răspândit în toată aristocrația engleză a vremii iar în cca zece ani deja era un obicei ca mireasa să poarte rochie albă, pentru că albul reprezintă puritatea, nevinovăția, fecioria, sinceritatea.

Înainte de a fi albă, rochia de mireasă fusese bleu, sau gri - la miresele sărace, sau roșie, la asiatici. De multe ori astăzi mireasa poartă rochie de culoarea șampaniei, sau a perlei, ori, pentru a se asorta cu costumul mirelui, poartă o bentiță în talie, legată în fundă la spate sau într-o parte, în nuanța costumului mirelui, sau a altui detaliu colorat și vizibil din outfitul de mire.
Ba chiar îmi aduc aminte că undeva prin anii '80 era la modă rochia de mireasă roz foarte deschis, bleu pal sau crem, dar a durat un singur sezon.

Și chiar dacă albul este adjudecat pentru mirese, o rochie albă de seară, un costum alb elegant sau sport, o bluză albă fac parte oricând din garderoba unei femei, de orice vârstă și din oricare pătură socială ar fi ea. Vara când vii bronzată de la mare, contrastul dintre pielea arămiu-strălucitoare și albul hainelor este cea mai atrăgătoare combinație indiferent de moda momentului respectiv.

poze din domeniul public de pe pixabay.com

Vintage fashion

Intotdeauna mi-a placut trecutul. Nu chiar toate perioadele, unele numai. Am avut mereu un fel de nostalgie a ceva pierdut si ramas in memoria colectiva a omenirii. Mi-a placut antichitatea si inca ceva, nedefinit clar. Pana acum cateva zile. Imi cumparasem inca din iarna o caciula de blana. Desi asta e mult prea mult spus. E, asa, o ceva de pus pe crestet iarna, cu forma de ceaun, cu bor rotund, ingust si rasucit, si cu o fundita intr-o parte. N-am purtat deloc caciula aceea, insa mereu dau peste ea, prin cuier. 

Acum cateva zile, cum ziceam, tot rasfoind blogurile mele preferate de prin cele continente, incet-incet incep sa-mi dau seama ce anume ma atrage. Descopar sensul cuvantului vintage. Descopar frumusetea inceputului de secol XX si a primei lui jumatati. Descopar explozia de viata, distractie si bucurie a anilor douazeci - the roaring twenties.

Ma las in voia imaginilor de atunci, a palariilor exact ca si caciula mea de iarna, a rochiilor drepte si unduitoare, a miilor de paiete si franjuri, a taliei joase, a charlestonului, a margelelor lungi pana la coapse. Ma las in voia senzatiei de placere, de reverie, de implinire pe care o simt cand vad imagini cu celebrii pe atunci Laureen Bacall, Lana Turner, Rudolph Valentino. Era apogeul filmului mut, al machiajului strident, al penelor in crestet si al strassurilor din abundenta. Era perioada in care se petrece actiunea romanului si a filmului Marele Gatsby - excelenta ecranizarea din 1974 care reda perfect jemenfichismul epocii, excesul de glamour, de dans si petrecere, de infidelitate si de frivolitate.

Acum ma uit cu drag la caciula mea de iarna, acum stiu de ce tanjesc sa colind lumea, sa vad locuri vechi, sa stau intr-un colt de bar, in penumbra, cu un tigaret lung intre degetele-mi fine si lacuite cu rosu intens, ascultand voit indiferenta, stand picior peste picior, o muzica in surdina, curgand lenes dintr-un pian vechi, de care se sprijina voluptos o hetaira moderna deloc bagata in seama de batranul pianist.