Spania 2011 - ziua 1

1) Bucuresti - Gyor.

Pentru fiecare om exista o Nirvana interioara, un spatiu sufletesc, spiritual, un spatiu unde se atinge starea sublima de bucurie si de inaltare. Unde sufletul se simte acasa, intreg, nepieritor si viu. Unde nu exista tulburare si distrugere, unde calmul si pacea interioara te cuprind firesc si statornic. Nirvana mea o ating atunci cand calatoresc. Atunci nu mai stiu de timp, de zile, de data curenta, de nimic altceva decat de calatoria mea. Atunci traiesc clipa, timpul se dilata pana la disparitie, si ramane doar bucuria de a fi.

De fiecare data resimt emotia plecarii, adulmec de la distanta placerea drumului, a spatiilor noi, a minunilor faurite de om de-a lungul timpului. Respir asfaltul oraselor straine prin toti porii, imaginile mi se lipesc de suflet, zgomotul pietelor, zonelor pietonale aglomerate, iuresul negustorilor stradali, interioarele somptuoase ale castelelor si bijuteriile arhitectonice imi incanta ochii. Si asa, clipa de clipa, in zilele calatoriei mele, imi incarc bateriile si o iau de la capat an de an.

De aici incepe calatoria din aceasta vacanta, adica circuitul cu sejur in Calella, Spania, numit Costa Brava 14 zile.


Asadar ziua intai. Venisem de cu seara in Bucuresti, si am ramas peste noapte la hotelul Das President, de langa gara. Am avut curatenie, baie in camera, acces la internet, pentru 110 lei pe noapte. Dar si ţânţari :))
M-am trezit dis de dimineata cu spatele in piuneze, ca de cald ce era, ma lipisem de perete in timpul noptii. Cand sa ridic una dintre valize, hop! sciatica imi dadu un bip, adica ma sageta cu o durere scurta in coloana de am crezut ca nu mai aveam sa ajung ever la autocar, ramanand asa, in camera de hotel, indoita de spate. Am reusit sa ma indrept oarecum, si, mergand aplecata spre inainte, ca o batranica, mi-am târâit valizele cu troller si geanta cu laptopul in ea, alaturi de alte maruntisuri pana la parcarea de langa Muzeul CFR de unde ne-am imbarcat in autocar.

Am pornit pe o vreme incerta, care nu prea se lasa ghicita. Era cald si soare, dar norii se adunau repede la orizont. In dimineata aceea, langa Gara de Nord era inca frumos si bine. Dupa ce am ajuns mai aproape de Carpatii Meridionali, vremea s-a inrautatit treptat pana cand, in Ungaria, unde am ajuns la cazare seara tarziu, era deja racoare si cer inchis.

In Gyor am avut cazare la hotelul Ibis de 3 stele, o locatie excelenta, cu toate dotarile necesare, un hotel cu adevarat de 3 stele sau chiar mai mult, dupa parerea mea. Detalii gasiti in linkul din numele hotelului.

Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

When my dream comes true / 2

Abia am descoperit ac est internet cafe, chiar langa hotelul meu, ce/i drept. Aici e cald, e bine, e frumos. Zilele astea o sa incerc sa incarc ceva poze, am o gramada :) am vazut multe locuri frumoase, dar cireasa de pe tort a fost Monte Carlo/Nisa/Cannes, cu alte cuvinte Coasta de Azur, un adevarat colt de paradis pe Pamant. Pozele si filmele nu vor putea surprinde frumusetea locurilor. Trebuie sa mergeti aici ca sa intelegeti ce spun.

Va pup, revin poate maine sau poate chiar azi.

When my dream comes true - 1

Acum cateva luni participam la un concurs organizat de o agentie de turism spaniola, al carui premiu era o excursie in Spania. Imi intitulasem comentariul When my dream comes true, si spuneam acolo ca imi doresc foarte mult sa vad Barcelona.

Nu am castigat concursul acela dar dorul de a vedea Barcelona e pe cale sa se implineasca. Azi dimineata am plecat la drum, in autocarul de 2 stele (pt zilele de circuit pe care le avem era de preferat unul ceva mai confortabil...) al agentiei Omnia. Programul este perfect pana acum, ne-am incadrat in timp, hotelul Ibis din Gyor, 3 stele adevarate, este o surpriza placuta pt mine. Arata foare bine, dotat cu de toate, modern, curat, totul ca la carte.

Vizitele propriu zise de maine incep.

Pana atunci, noapte buna, pe maine seara - sper sa gasesc net si la Venetia :)

Scuzati harababura, am facut pozele dupa ce mi-am desfacut ceva bagaje....

Incidentul din intersectia Decebal cu Liliacului

De fapt, articolul se afla aici:

http://oana1964.blogspot.ro/2011/07/incidentul-din-intersectia-decebal-cu.html

Hotii la zmeura

Stiu, din afara este amuzant, si chiar si din interior, in calitate de hoţ. Doar pentru mine si ai mei batrani, mai ales pentru taica'meu, situatia asta care dureaza de cel putin o saptamana, nu este placuta.

Da, avem niste zmeuris in gradina din curtea blocului, exact in coltul exterior al blocului, unde este camera mea. De cand au inceput sa se coaca fructele, vin fel de fel de pofticiosi. Majoritatea atentionati fiind, nu au mai revenit. Dar cativa nesimtiti, probabil elevi de liceu, au venit azi cam a sasea oara. A sasea oara de cand ii alung, ca de vreo 2 ori, la inceput, nu le-am zis nimic, am crezut ca-si fac pofta si pleaca.

Ieri am reusit sa-i pozez si cand comutasem pe filmare a intrat batranul de taica'meu si i-a alungat.
Azi, doi dintre nesimtiti au venit pe ploaie la furat. Bineinteles, i-am alungat inainte sa poata pune mana pe vreo fructa, desi ma tem ca deja nu prea mai au ce sa manance.

In total cred ca gasca asta de liceeni numara vreo 5-6 infractori (ca oare cum se numeste atunci cand intri pe un teren care nu e al tau si iei ceva ce nu-ti apartine?) din care am retinut doua nume: Bianca si Alex.
Mai inainte, dupa ce scrisesem primul paragraf din acest post, o alta ţopârlancă nesimţită, majora si vaccinata, ca sa zic asa, cu un copil de vre-un an doi dupa ea, culegea de zor cele cateva zmeure crude care au mai ramas. Cand m-a vazut vita incaltata ca apar la geam s-a retras dintre crengile de zmeur si a plecat agale mai departe, ea mancand din fructe, ca o nemernica ce se afla, si nedandu-i copilului, asa cum ar fi fost normal.

Da' ce este normal in Romanica? Hotii sunt la ordinea zilei, cred ca aceea anormala sunt eu. In alte tari iei amenda grasa numai daca indraznesti sa pui mana pe un strugure din via cuiva sau daca iei frunze de vita de vie sa faci sarmale. Poti scapa cateodata cel mult plecand rusinat (oare???) in fluieraturile si huiduielile localnicilor.

Asa ca, am de gand sa stropesc zmeurisul cu ceva, asa ca macar sa tina minte vitele incaltate care vin la furat (uitasem ca visine nu am apucat macar sa gust din copacul meu care rodeste pt prima data, visinele sunt de mult furate, toate odata intr-o singura noapte) si sa ocoleasca zona curtii interioare a blocului meu.

P.S. Pentru cultura generala a copitatelor cu adidasi: zmeura nu creste spontan printre blocuri, băi! A adus-o batranul meu tata de pe Ceahlau! Asa ca daca vreti fructe, marş in padure, aduceti butasi, plantati-i, ingrijiti-i pana se prind, asteptati sa creasca si sa rodeasca si dup'aia sa dea Dumnezeu sa vina fel de fel de mârlani sa va fure fructele sa nu apucati sa gustati nici o boaba! Sa vad, v-ar conveni?