duminică, 22 iulie 2012

Scandinavia 2012. Rezumat.

Vacanta mea scandinava s-a terminat deja. Acum imi trec prin fata ochilor franturi de imagini, multe nu mai stiu de unde sa le iau, totul se amesteca, nemultumirile se estompeaza, ramane frumusetea si arta pura, dar mai presus de toate, acei nori tridimensionali. Tare imi era dor de felul in care se vad norii la latitudini mai nordice. Dupa mine, merita sa merg catre nord numai ca sa mai vad norii aceia fantastici.

Vedere de pe ferry-boat, din Polonia spre Suedia
Stockholm, vedere cu nori tridimensionali
Praga - vedere cu nori tridimensionali
Am plecat cu trenul spre Bucuresti intr-o zi torida, acum mai bine de doua saptamani. Apoi am pornit cu autocarul prin Ungaria, Polonia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Germania, Cehia, Slovacia si iar Ungaria si acasa. Am vazut Cracovia, Varsovia, Auschwitz-ul, oraselele suedeze in drum spre Stockholm, pe care eu l-am ratat din cauza unei severe crize de sciatica, apoi Oslo si trambulina de la Holmenkollen, casele cu iarba pe acoperis, parcul Vigeland si sculpturile cu reptilieni, muzeele vikingilor, ale navei Fram sau Kon-Tikki, preturile uluitoare ale Norvegiei - rosiile, 5 euro kg - , castelul de la Elsinore unde s-ar fi petrecut actiunea din piesa Hamlet, Copenhaga si croaziera, apoi turul zonei centrale, cautatul metroului care sa ne duca pana la hotelul Radisson-Park Inn din zona aeroportului (metrou de care intr-un tarziu am aflat ca nu exista in varianta spusa de ghida), ploaia torentiala din capitala daneza, dragonii cu cozile impletite, dragonul din fata primariei, dragoni, dragoni peste tot prin tărâmurile vikinge.

Catedrala Mantuitorului, Copenhaga
Castelul lui Hamlet de la Elsinore, Danemarca

Clima racoroasa ne-a priit la toti colegii de excursie, desi in tara auzeam ca este cod portocaliu. Noptile inca albe ne-au insotit visele, soarele rasarit pe la 1-2 noaptea ne-a luminat cararile somnului intrerupt o clipa, cat sa dai la o parte draperia luxoasei camere de hotel ca sa vezi ca afara e dimineata ca si cum ar trebui sa mergi la serviciu, grupul mic de excursionisti ne-a permis sa ne rasfiram in tot autocarul si sa ne odihnim picioarele obosite de orele interminabile de mers pe jos prin catedrale in stil gotic, castele cu sculpturi renascentiste ori baroce, prin parcuri, peste poduri vechi de sute de ani, ori prin market-urile mai mult decat accesibile ale Berlinului.

Cracovia

Parcul Vigeland, Oslo
Dupa capitala Germaniei a urmat popasul la castelul Sans-Souci, unde splendoarea unor timpuri azi apuse te invita, parca, la o incursiune pe aleile sale de unde te astepti sa auzi fosnind crinoline matasoase, sa vezi cavaleri si doamne grabind-se la urmatorul menuet sau ferindu-se de priviri indiscrete in foisoarele opulente de printre copaci.
Tigrul, simbol al orasului Oslo

Apoi am poposit in Dresda, orasul ras de pe fata pamantului de bombele razboiului si renascut din propria cenusa. Statuile innegrite de fum te privesc bland, ca si un om care a trecut printr-o durere de nedescris, pe care a invins-o dar care nu mai poate simti nimic in plus. Acolo arta te inconjoara de peste tot, de la Opera pictata de Raffael, la studentii la conservator care canta in mijlocul pietei partituri clasice pentru a castiga un ban in plus. Amintirea mortii si a distrugerii te copleseste. Piatra e nemuritoare si rece. Emotia e toata in afara, in lacrima ţâşnită fara vrere din ochiul privitorului neputincios in fata implacabilului. In Dresda intelegi ce inseamna nemurirea, in Dresda intelegi perfect mitul pasarii Phoenix.
Apoi mergi mai departe in drumul tau, catre Karlovy Vary, o statiune de lux alta data, catre Praga, si Bratislava, si apoi din nou Budapesta, ca si la plecare, dupa care ajungi acasa.

Zambesc amintirilor, ma gandesc la colega de camera, la cei cativa de care m-am simtit mai apropiata, la doamna care fuma mult si ii placea sa bea bere seara de seara, la femeia care facea duş odata la 3-4 zile, la domnul care calatorea singur, la familia cu copiii dupa ei, la prietenele care hoinareau hai-hui prin oras in fiece seara oricat de obosite ar fi fost, la familia din Sibiu cu care am stat in prima zi la masa de pranz, la dna doctor enervata de patul camerei de hotel din penultima seara, la cei din spatele autocarului care se distrau toata ziua, la vocea graseiata a ghidei si la soferii mereu amabili cu valiza mea de poveste.
casa cu iarba pe acoperis

Gradinile palatului Sans Souci

Dresda

parc in Varsovia

camera de hotel de la Stockholm
Da, este si o poveste, ca-n filmele cu proşti, in care valiza mea cea mare cumparata dintr-un magazin de chinezarii acum vreo 2-3 luni, special pentru calatoriile mele estivale, a inceput sa cedeze, pas cu pas, chiar din primele ei ore de folosire. In trenul catre Bucuresti s-a rupt un piciorus de sprijin, in prima zi de excursie a cedat si al doilea piciorus, apoi zilnic, mai sarea un surub, mai cadea o bucata de metal din troller, si a cazut si manerul, de tot - pt ca era doar lipit de valiza !!! - apoi s-a desprins chiar trollerul, pana sa ajung acasa, a cazut si bucata de plastic cu cifrul (de decor, de altfel) si uite asa, in Berlin am fost nevoita sa-mi cumpar alta valiza, si sa o car pe cea veche (in care pusesem doar mancarea, suvenirurile si o pereche de adidasi) tinand-o cu mana bagata in interior, printre cele doua benzi de la fermoar. Din fericire, rotilele erau foarte bune, singurul lucru bun de la aceasta valiza de doi lei - desi a costat cu mult mai mult. Un surub a cazut, nu stiu de unde, chiar dupa ce am intrat in casa. Oricum nu mai conteaza, singurul ei scop in viitor va fi de a depozita hainele de iarna pe timpul verii si cele de vara pe timp de iarna. Ori ca sa doarma pisicile mele in ea.


Asadar, asta a fost rezumatul excursiei de 14 zile prin Scandinavia oferita de Omnia turism. De maine, incetisor, derulez filmul, episod cu episod, zi de zi, a celor vizitate pe acolo.



Daca ți-a plăcut, dă și la alții:



vineri, 22 iunie 2012

Elite PTC sites

Dintre site-urile pay per click care sunt stabile si platesc, de multi ani, recomand:

INCENTRIACLICKSIA , NEOBUX







joi, 31 mai 2012

Card de reduceri pentru profesori


Si pentru studenti sau tineri pana in 30 de ani. Auzisem despre un asemenea card inca de acum 2 ani. Am cautat pe net, am gasit informatii si l-am comandat. In mod normal este valabil 16 luni (din sept.2012 pana in dec. 2013, de exemplu) dar daca este comandat acum, e valabil doar pana la sfarsitul lui 2012, asa cum este si al meu.

Reducerile sunt la: muzee, obiective turistice, hoteluri, restaurante, benzinarii, reviste si ziare, magazine, etc, din tara si din lume. Ca sa stiti cine ofera reduceri pt detinatorii unui asemenea card si cine nu, verificati lista aici: http://www.isic.ro/reduceri-isic/

In plus, posesorii de card pot downloada gratis o licenta Bit Defender pe 6 luni: http://www.isic-romania.ro/reduceri-it-bit-defender/ .

International Teacher Identity Card sau Cardul International de Profesor este SINGURA dovada recunoscuta international ce atesta statutul de cadru didactic, sustinuta de UNESCO si de Uniunea Europeana. Posesorii cardului ITIC devin parte a unei comunitati internationale a cadrelor didactice si care se bucura de acces preferential la peste 42.000 de discounturi si beneficii in Romania si in lume (reteaua ITIC cuprinde 120 tari).


*** Conditii de Eliberare

- Sa fie cadru didactic la o institutie de invatamant acreditata si/sau recunoscuta de Ministerul Educatiei si Cercetarii
- Sa activeze cu norma intreaga
- Pentru acest tip de legitimatie nu exista limita de varsta
- Sunt acceptati solicitanti indiferent de nationalitate sau tara de rezidenta

*** Documente Necesare
- formular completat si semnat (se downloadeaza de pe site)
- adeverinta cadru didactic cu norma intreaga
- copie CI
- fotografie tip buletin
- dovada platii cotizatiei de membru in valoare de 30 Ron (conturile se afla pe site-ul www.isic.ro)

Mai multe detalii, aici: http://www.isic.ro/carduri-itic/

La aceasta pagina http://www.isic.ro/agentii-autorizate-isic/  gasiti lista de agentii autorizate ISIC/ITIC dar daca in orasul dv. nu se gaseste asa ceva, el poate fi comandat pe internet. Eu asa am facut, am primit mesaj de la dansii a doua zi dupa ce am completat formularele necesare pe net, am platit taxa de 30 lei si am trimis formularul de adeziune completat, semnat si scanat, iar dupa inca cca o saptamana am primit acasa, in cutia postala, plicul cu cardul solicitat.

Acum abia astept concediul ca sa-l pot folosi si sa ma bucur de avantajele sale.

miercuri, 16 mai 2012

Stefan ce Mare si regii Frantei

Azi am umblat hai hui pe internet si am dat peste ceva interesant:

Stefan cel Mare al Moldovei a fost strabunul regelui Ludovic al XVI-lea al Frantei
orchestra
Pentru ca:

1. Ştefan cel Mare (1435-1504), l-a avut ca fiu pe:
2. Petru Rareş (1486-1546), domnitorul Moldovei, a avut-o ca fiică pe:
3. Maria, casaorită cu Ion Movilă (mare logofăt al Moldovei), cei doi având ca fiu pe:
4. Ieremia Movilă (?-1606), domnitorul Moldovei, a avut-o ca fiică pe:
5. Maria Movilă (1592-1638), căsătorită cu Ştefan Potocki (1568-1631, conte polonez), cei doi având ca fiică pe:
6. Anna Potocki (1615-1690), căsătorită cu Dominic Kazanowski (1605-1648), cei doi având ca fiică pe:
7. Maria Kazanowski (1643-1687), căsătorită cu Stanislas Iablonowski (1634-1702), cei doi au avut ca fiică pe:
8. Ana Iablonowski (1658-1727), căsătorită cu Rafael Leszczynski (1650-1703), cei doi avându-l ca fiu pe:
9. Stanislas Leszczynski (1677-1766), regele Poloniei, care a avut ca fiică pe:
10.Maria Leszczynski (1703-1768), căsătorită cu Ludovic al XV-lea (1710-1774), regele Franţei, cei doi având ca fiu pe:
11.Louis de France (1729-1765), care l-a avut ca fiu pe:
12.Ludovic al XVI-lea (1754-1793), regele Franţei.

postare preluata de pe forum-anti-christi

duminică, 13 mai 2012

Let's do it: cine curata si cine murdareste

Ieri, 12 mai, am participat impreuna cu un grup de voluntari la curatarea albiei unui rau, in cadrul actiunii nationale Let's do it!
Pe o sectiune relativ mare de albie, erau zeci poate sute de pet-uri. Le-am strans in cca 55-60 de saci, restul pana la 80 fiind alte gunoaie (haine vechi, pantofi, papuci, sticle si sticlute, bucati de plastic, saci de rafie, tuburi de spray, pachete de tigari, etc).
Tocmai besteleam in gand pe oamenii cu casele pe mal, din care unii  priveau la noi - nu stiu cu ce sentiment, ca nu aveam ochelarii de vedere pe nas - pasnici, fara vreo intentie de a ne ajuta cu ceva, cand un batran trecand spre casa ne-a spus ca toate mizeriile alea vin de la satele din amonte, cand se da drumul la unul dintre baraje.
Un coleg mi-a confirmat ca in acele zile nu vezi apa râului, din cauza pet-urilor si a gunoaielor care plutesc la suprafata. Apoi taica'meu, care in tinerete a lucrat in zona numita Valea Muntelui, mi-a povestit ca pe acolo oamenii dau gunoaiele "pe apa", asa sunt invatati de generatii.
Oare cat timp va mai trece pentru ca lumea sa invete sa fie civilizata? Si ne mai miram de ce suntem considerati drept o tara din lumea a treia.