joi, 13 mai 2021

Ce-am mai văzut pe Netflix

Ce-am mai văzut pe Netflix

Mă uit la filme și seriale în fiecare seară, ori noapte, depinde de cât de mult nesomn am. Că eu noaptea nu dorm, ca să parafrazez un șlagăr celebru. Și uneori mă apucă 5 dimineața pe Netflix, fără dorința de a pune geană pe geană. Așa că, să trec în revistă câteva din filmele și mai ales serialele pe care le-am vizionat în ultima vreme. Poate că dacă nu le-ați văzut, vă ajută să vă faceți o idee.

Ce-am mai văzut pe Netflix

1. Oxygen. Coproducție franco-americană, 2021. L-am văzut aseară. Un film bunicel, cu suspans și cu un singur personaj. Da, pe generic apar câteva nume la distribuție, dar alea sunt niște voci, personaj principal avem unul singur, o femeie închisă într-o capsulă criogenică. Și alte două-trei apariții ale unor persoane din amintirea ei. 
Liz se trezește dintr-un somn criogenic și foarte greu începe să-și amintească frânturi despre cine este și ce face. În capsulă are un robot cu care vorbește și care o ajută să afle ce vrea. Însă din păcate, trezirea prematură se datorează faptului că generatorul de oxigen s-a deteriorat și Liz mai are cca trei sferturi de oră de trăit. Unde se află capsula și dacă vine cineva s-o salveze pe Liz aflați văzând filmul. Care pentru un film cu o singură persoană e chiar bun.

Ce-am mai văzut pe Netflix


2. Moștenirea lui Jupiter.  Serial SF american, 2021, 1 sezon. Vechea poveste - niște supereroi se adună laolaltă ca să învingă alți supereori. Unii sunt nemuritori. De unde și până unde titlul și legătura cu Jupiter, fie planeta, fie zeul, încă nu m-am prins. Am o bănuială, dar în serial nu e clar ce și cum. Pare a fi un fel de tărâm paralel de unde cei buni și-au căpătat puterile, tărâm care are în loc de Lună un Jupiter imens. Bun de văzut când chiar nu ai altceva de făcut. Dar dacă și pe voi vă enervează pendulările între trecut și prezent, mai bine treceți peste.

Ce-am mai văzut pe Netflix


3. Metoda Kominski.  Serial american, 2018, 2 sezoane și urmează. Serial de comedie cu babalâci. Și cu Michael Douglas. Care e și producător și a luat nush ce premiu pentru serial. Cum ar veni, el și-a dat singur premiul - ok, joacă foarte bine rolul profesorului de actorie cu probleme la prostată, dar încă romantic - însă serialul e slăbuț, după gusturile mele. Iar scenele când se chinuie să se pișe, sunt penibile și ultrascârboase. Probabil ăsta e cine-verite-ul modern. Pe vremurile de aur ale cinematografiei italiene cine-verite-ul era cu totul altceva decât să vadă lumea cum micționează intermitent un moș.

Ce-am mai văzut pe Netflix


4. Grace și Frankie. Serial american, 2015, 6 sezoane. Serial de comedie cu babe și babalâci, în care se bagă oarece LGBT (asta-i ordinea literelor???) mai soft, totuși. Adică soții celor două babe (cei patru sunt prieteni de familie din tinerețe) le anunță că de fapt, ei sunt gay și că divorțează din cele două căsnicii hetero ca să se căsătorească la bătrânețe. Oameni dați în mintea copiilor, sau așa ceva. Oricum, am văzut vreun sezon și ceva acum o lună și încă nu mi-e dor de el, deși are și multe scene ok. 
Cu Jane Fonda și Lili Tomlin. Mă întreb de ce nu stau pe acasă cu stră-strănepoții actorii ăștia celebri. Și de ce acceptă să joace roluri de seniori plini de hormoni - presupun că artificiali - care-i fac dornici să și-o tragă. Ok, anumite lucruri sunt omenești, dar parcă ți-e scârbă să le vezi în filme, mai ales când orice ai face, pielea e plină de riduri, iar actrițele și actorii par mai bătrâni decât mumiile egiptene. Adică nu par, chiar sunt.

5. Bodyguardul. Film indian, 2011, comedie romantică și cu ceva caft. Dar mai ales cu Salman Khan. Nu mă dau în vânt după serialele sau filmele indiene, însă mi-e drag Salman. Filmul e pe muchie de cuțit, dacă nu cumva chiar slab, dar așa o fi moda la Bollywood. Subiectul, în schimb, e bunicel, chiar mă mir că nu l-au preluat turcii să scoată un serial cu jde-mii de întorsături de situație din el. S-ar preta.

6. Cele văzute și auzite. American, 2021. Film horror și nu numai. Bun, dom'ne, bun. Pe scurt, ilustrează proverbul românesc care zice că mănânci dooj' de ani pâine și sare cu cineva și nu-l cunoști bine.

Ce-am mai văzut pe Netflix

7. Cine a ucis-o pe Sara? Mexican, 2021, 1 sezon și urmează. Și ăsta e bun rău. Dacă vă place genul. De acțiune, dar o acțiune așa încurcată că deocamdată nu pare să se descurce, ci dimpotrivă. Sara e o adolescentă de vreo 16-17 ani, dintr-o familie săracă, iubita unui tip din înalta societate, Rodolfo Lazcano. Într-o împrejurare care pare o distracție, cineva îi facilitează moartea, care la prima vedere este un accident, dar se crede că Rodolfo l-ar fi provocat, neintenționat, totuși. 
Alex, fratele Sarei, care face parte din anturajul celor doi iubiți, este convins să se declare vinovat, promițându-i-se de către bogata familie Lazcano că după doi ani va scăpa de pușcărie. Bineînțeles, lucrurile stau cu totul altfel, și Alex face 18 ani de închisoare. Când iese - și de aici începe serialul - Alex caută să-l descopere pe adevăratul criminal, încercând acum să se răzbune pe toată familia Lazcano pentru promisiunea neonorată. 
Colac peste pupăză, între el și fiica rebelă a familiei se naște o idilă, iar restul acțiunii se complică atât de mult încât vezi că la vremea respectivă erau cel puțin 4-5 persoane interesate ca Sara să moară. Deci... cine a fost cel care și-a materializat intenția? Abia aștept sezonul doi.

Ce-am mai văzut pe Netflix

8. Shadow and bone. American, 2021, 1 sezon. Fantasy. Serialul începe binișor dar o continuă lamentabil. Cică e după un roman. Mie nu mi-a plăcut, deși am rezistat să văd tot sezonul. Se vrea prețios, dar nu este. Undeva în non-timp - adică nu poți stabili cu precizie o epocă anume, deși costumele sunt de inspirație medievală, un melanj de personaje rusești, americane și de alte nații conlucrează laolaltă ca să repare ceva numit falia (dacă-mi amintesc bine - că la producțiile slabe, chiar dacă le văd azi, până mâine uit mai tot) și să lupte contra unui bad guy întunericit și aproape nemuritor, dar foarte arătos, care nu e chiar așa de rău pe cât pare. Un fel de fantome nașpa, o ceață neagră, puțină magie, și un plictis general. Poate dacă aveți 16 ani, vă prinde. Pe mine nu prea m-a impresionat cu nimic, deși îl așteptam cu o anume nerăbdare.

Ce-am mai văzut pe Netflix


9. Tarzan. Film american, 2016. Nostalgic și reinterpretat. Tarzan este acum integrat în înalta societate britanică, este căsătorit cu Jane Porter, e un gentleman perfect. Dar corupția din Africa (și Anglia, of course) îl cheamă înapoi în junglă ca să rezolve o problemă, ajutat de fiarele sălbatice între care a crescut. Că de fapt, el câștigă o luptă, dar nu tot războiul, nu este important. E povestea frumoasă în care binele învinge întotdeauna. Ca-n povești, nu?

Ce-am mai văzut pe Netflix

10. La limita realității. Documentar Netflix 2018, 2 sezoane și urmează. Paranormal, horror. Pe wikipedia scrie că este un pseudo-documentar, nu-mi dau seama cam ce să însemne asta, că e o minciună? Or fi exagerări, dar pare măcar inspirat din realități greu verosimile. Fenomene poltergeist au fost raportate și studiate, nu e un fals. Însă poate felul în care ni se prezintă anumite evenimente, este. Oricum, generează ceva adrenalină, la gândul că poveștile alea sunt adevărate.

Dacă v-ați decis ce să vedeți în seara asta, eu vă zic vizionare plăcută și pe data viitoare!


surse foto: capturi de ecran, youtube, netflix, theatlantic, vanderbilthustler

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share pin











luni, 10 mai 2021

Forsyte Saga. Recenzie

Forsyte Saga. Recenzie
Deși am ales să ilustrez acest articol cu afișul serialului Forsyte Saga din 2002, produs de britanici, în cele ce urmează voi scrie despre trilogia cu același nume de romancierul englez John Galsworthy (1867-1933), trilogie care, în ciuda faptului că autorul a fost prolific și foarte popular la vremea sa, este astăzi cea mai cunoscută, poate singura, lucrare a sa.

Povestea acoperă evenimentele și istoria unei familii din clasa mijlocie între epoca victoriană târzie și anii 1920. Interesul se concentrează pe căsătoriile nefericite, problematica divorțului și influența puternică a unei generații asupra următoarei, în timp ce discret, autorul creionează în linii fine fundalul socio-politic al epocilor traversate de personaje, de la epoca victoriană până la societatea nouă de după Primul Război Mondial.

De-a lungul timpului, Forsyte Saga a fost ecranizată de mai multe ori, în special serializată, pentru că întinderea acțiunii romanului nu se pretează cu ușurință unei transpuneri cinematografice de 2 ore. Cea mai recentă, dacă se poate spune așa, ecranizare fiind cea din anul 2002, care poate fi vizionată în prezent pe Happy Channel duminica seara de la ora 20.00.

Cel mai important personaj al romanului este Soames Forsyte, un avocat din a doua generație a familiei, iar firul poveștii urmărește, de fapt, viața lui, până la bătrânețe. El este căsătorit cu frumoasa Irene, care nu-l iubește, care nu-i face copii și care după câțiva ani, după o tragică întâmplare, îl părăsește definitiv. Soames se căsătorește ulterior cu o franțuzoaică, Annette, și au o fiică, pe Fleur. În paralel, mai există o ramură a familiei, întruchipată de Jolyon Forsyte, fiul bătrânului Jolyon, care datorită unei iubiri nepotrivite cu statutul lui de bogătaș, este renegat de familie și își croiește propriul drum. Undeva, firele acestea se întretaie, pentru că la niște ani distanță după ce tânărul Jolyon devine văduv, se va căsători cu Irene.

Anumiți critici literari, văd un alt paralelism în trilogie, anume relațiile psiho-incestuoase dintre Soames și Fleur pe de o parte, și Irene și Jon, fiul ei cu Jolyon, pe de altă parte. Ca o cititoare a cărții, și ca o amatoare de istorie, nu pot spune că John Galsworthy s-a gândit atât de departe, chiar dacă relațiile dintre cei doi copii și părinții lor de sex opus sunt poate suspect de strânse, totuși să nu uităm că autorul a fost contemporan cu Freud și că această tentă de a ilustra raporturile mamă-fiu și tată-fiică, aveau ceva din moda vremii, poate mai mult sau mai puțin stângaci redat.

Aceasta este, în esență, saga familiei Forsyte, care începe și se termină cu figura ambiguă din punct de vedere moral a lui Soames, un om care dorește să mențină valorile etice ale epocii victoriene pe care a moștenit-o, chiar și atunci când e vorba despre propria nefericire.

Dar să vedem despre ce este vorba în fiecare din cele trei cărți ale trilogiei. (Atenție urmează spoilere!)

Prima carte - Proprietarul.
Este anul 1886 și toți cei din familia Forsyte s-au adunat la casa bătrânului Jolyon Forsyte pentru a celebra logodna nepoatei sale, June, cu Philip Bosinney, un tânăr arhitect. Tânărul Jolyon Forsyte, tatăl lui June, s-a înstrăinat de familie pentru că a fugit cu o guvernantă, cu care s-a căsătorit după moartea mamei lui June. Din cauza scandalului care a urmat, June a fost crescută de bunicul ei.

Bătrânul Jolyon fiind singur, încearcă să se împace cu fiul său, tânărul Jolyon, pe care nu l-a mai văzut de mulți ani. Își găsește fiul pictând acuarele și lucrând la Lloyd’s. Tânărul Jolyon are doi copii, Holly și Jolly, de la a doua sa soție, iar bătrânul Jolyon, văzându-i, își dă seama că dorește o împăcare completă cu fiul său.

Soames, fiul lui James, fratele lui Jolyon cel bătrân, are probleme cu minunata sa soție, Irene. Ea s-a căsătorit numai din interes cu el, pentru că era lipsită de orice mijloace financiare și pentru că mama sa vitregă a împins-o către acest gest. Cu toate că e conștientă că nu-l iubește pe Soames, acceptă căsătoria ca pe o unică soluție, cu toate că înainte de a accepta îi cere lui Soames să o lase liberă dacă mariajul nu va merge. În timp, Irene dezvoltă o aversiune profundă pentru soțul ei ceea ce o face să folosească, cu succes, unele mijloace contraceptive și chiar să dorească să locuiască în camere separate. Disperat să-i facă pe plac, Soames, care nu-și imaginează că Irene simte silă față de el, intenționează să construiască un conac deosebit la Robin Hill și îl angajează pe Bosinney, logodnicul lui June, să proiecteze și să construiască casa.

Pe parcursul construcției conacului, arhitectul și Irene se îndrăgostesc profund unul de celălalt. Din acest moment, viața deja insuportabilă a lui Irene cu Soames devine imposibilă, iar Philip nu-și mai dorește căsătoria cu June, pe care o evită constant. Irene și Bosinney încep să se întâlnească în secret la casa în construcție, la început fără ca cineva să bănuiască ceva. Pe măsură ce aventura celor doi progresează, June devine mai nefericită dar și mai suspicioasă, astfel că prietenia ei profundă cu Irene devine tensionată. Relația dintre Irene și Bosinney începe să nu mai fie așa de secretă, și atunci bătrânul Jolyon vrea să știe clar care sunt intențiile arhitectului față de din ce în ce mai nefericita June. În acest scop îl folosește pe fiul său, Jolyon cel tânăr, dar acesta nu-l luminează mai deloc.

Când casa este finalizată, Soames îl dă în judecată pe Bosinney pentru că a depășit cu foarte mult prima estimare de preț, însă adevărul este că bârfele despre aventura lui Irene au ajuns și la urechile lui. Irene refuză să se mute la Robin Hill tocmai ca să fie în Londra, aproape de Phil. Când procesul asupra casei ajunge la final, Soames câștigă fără dificultate, dar în aceeași noapte, Bosinney, după ce a petrecut după-amiaza cu Irene și stabilesc să fugă împreună în lume, este accidental lovit și ucis de către o trăsură. Există o suspiciune că moartea sa ar fi putut fi o sinucidere, ca soluție la toate problemele provocate, dar autorul nu ne dă explicit indicii despre asta. Irene îl părăsește pe Soames în ziua procesului, dar în aceași seară se întoarce acasă, pentru că nu are unde să se ducă, dar după un scurt răgaz, ea pleacă de tot din casa soțului ei, la Paris.

După moartea lui Bosinney, June își convinge bunicul să cumpere Robin Hill pentru familia lui și pentru Jolyon cel tânăr. După patru ani, Irene revine la Londra sub numele ei de fată și, după ce se întâlnește cu Jolyon cel bătrân pe stradă, se apropie de el văzând că bătrânul are o slăbiciune pentru ea și o acceptă așa cum este, oferindu-i prietenia lui. Petrec împreună o vară, pe când Jolyon cel tânăr și June sunt plecați în Spania. Între timp, Irene făcuse inclusiv prostituție la Paris, dar acum își câștigă traiul ca profesoară de pian. Bătrânul Jolyon așteaptă cu oarecari temeri sosirea fiului său și a lui June din Spania, însă moare liniștit în grădină, cu o zi înainte de sosirea celor doi. Prin testament, Jolyon îi lasă lui Irene 15.000 de lire iar restul afacerilor, fiului său, Jolyon cel tânăr. June este invidioasă că nu a primit nimic.

Cartea a doua - Cancelaria. Acțiunea are loc între 1899 și 1901.
Prima generație de bogătași Forsyte aproape că nu mai există. Mulți au murit, iar acțiunile bătrânului Jolyon scăzuseră în timp ce averea lui Soames crește. Deși știe că Irene a revenit în Londra, n-o caută, ci vrea să-și ia o altă soție care să-i dăruiască un copil. Astfel o curtează pe Anette, o franțuzoaică, a cărei mamă ține un restaurant în Soho, cartier de mahalale pe vremea aceea. În timp ce pregătește divorțul surorii lui de Dartie, care pierduse sume imense la jocurile de noroc, Soames se gândește și la cum să divorțeze de Irene, de care este în fapt despărțit de 12 ani, ca să-și împlinească dorința. Însă pentru a face aceasta are nevoie de niște dovezi de infidelitate.

Jolyon cel tânăr are succes cu picturile sale, este acum foarte bogat și de ceva vreme, văduv. June se implică și ea în lumea artistică și își dorește să dețină un salon de belle-arte. Soames îi face o vizită, împreună cu Bel Dartie, nepotul său de pe soră, care urmează să fie student la Oxford, așa cum este Jolly, băiatul lui Jolyon. Dar adevăratul motiv al vizitei este să-l informeze pe Jolyon despre divorț și să-l roage să poată obține dovezile necesare pentru asta, insinuând că poate Irene a avut și o altfel de relație cu bătrânul Jolyon, și că de asta i-ar fi lăsat o parte din avere prin testament.

Jolyon se duce la Irene, pe care nu a văzut-o de 12 ani și rămâne surprins și impresionat de frumusețea nobilă a femeii din fața lui. Fără să poată face ceva concret, Jolyon îi pasează lui Soames ștafeta și acesta se întâlnește cu Irene, care îi readuce în inimă vechile sentimente pentru ea. La a doua întrevedere, când Irene împlinește 37 de ani, Soames îi dăruiește o broșă cu diamante, împreună cu oferta de a reveni acasă și de a-i dărui un fiu. Irene refuză categoric, ulterior plecând într-o călătorie în străinătate ca să scape de Soames. Însă acesta apelează la o agenție de detectivi care pun să fie urmărită.

Irene ajunge la Paris unde vine și Jolyon și se întâlnesc. Cei doi dezvoltă o prietenie profundă care are șanse să evolueze într-o relație frumoasă. Soames o ajunge din urmă iar ea se simte nevoită să se ascundă ca să-i evite prezența. Între timp, Dartie, care fugise cu o metresă spaniolă, revine acasă iar Winnifred, sora lui Soames, renunță la divorț, primindu-l înapoi.

Pe scena politică izbucnește al doilea război al burilor (între Anglia și coloniile sud-Africane), iar June se pregătește să devină soră medicală pe front, unde pleacă împreună cu Holly, sora ei vitregă. Jolly pleacă și el pe front, unde moare mai târziu de dizenterie. Jolyon rămâne singur și pe acest fond de solitudine, reapare Irene care-i propune să stea împreună la Paris, o vreme. Soames profită de această ocazie și găsește a venit vremea de a o învinui pe Irene de infidelitate, deși la acel moment nu exista o legătură sentimentală între cei doi buni prieteni. Și cum Irene și Jolyon decid să se plimbe prin Europa, Soames începe procedurile de divorț, tocmai ca să nu poată Irene să se apere de toate pe care i le va pune în cârcă. După 6 luni, se pronunță divorțul în lipsa Irenei, iar Soames se însoară cu Anette. În fundalul socio-politic englez, moare regina Victoria.

Holly se căsătorește în Africa cu Val, fiul unui rival de-al lui Soames, iar acesta din urmă primește vestea ca pe o lovitură. Anette naște o fetiță pe care cuplul o botează Fleur. Pentru că nașterea a fost dificilă, Anette nu va mai putea avea copii, deci visul lui Soames de a avea un băiat se spulberă, dar chiar și așa, îl minte pe taică-său, bătrânul James Forsyte, care este pe moarte, că are un fiu.

Peste câțiva ani, Irene este măritată cu Jolyon și împreună au un fiu, Jon care crește la Robin Hills.

Cartea a treia - De închiriat. Acțiunea se petrece în 1920.
Jolyon are 72 de ani, Soames are 65 iar Anette 40. Fleur este singura mare iubire din inima lui Soames, care s-a înstrăinat complet de soția lui. Din vechea generație mai trăiește doar Timothy, senil la cei 101 de ani. Val se reîntoarce din Africa, a vândut ferma de acolo și a cumpărat o proprietate în Sussex.

Fleur îl cunoaște pe Jon într-o zi, întâmplător, iar Soames se vede obligat să-i explice fetei lui că ei și familia lui Jolyon Forsyte sunt inamici. Dar Fleur îl place pe Jon și între ei se înfiripă o idilă. Soames este foarte categoric împotriva acestei legături și o tot împinge pe fiica sa în brațele unui anume Michael Mont, care o curtează de ceva vreme dar fără succes. Nici Irene nu vede cu ochi buni această prietenie așa că își ia fiul în Spania, într-o vacanță de câteva luni. Pe de altă parte, June rămâne acasă cu Jolyon care este bolnav grav și îl convinge că dacă cei doi tineri se iubesc, ar trebui să-i ajute să fie împreună, nu să îi despartă în numele unui trecut nefericit. Anette îl înșală pe Soames cu un belgian, iar Fleur îi surprinde împreună. Încă odată Soames are parte de o soartă crudă în privința relației matrimoniale.

Fleur, care nu știe nimic despre trecutul tatălui ei, găsește poze cu el și cu Irene, din tinerețe, întrebându-se cu uimire ce-i ascunde taică-său. Ulterior, din bârfe, ea află multe din cele ce Soames nu-i spusese. Pe de altă parte, văzând că Jon și Fleur sunt cât pe ce să-și anunțe căsătoria, care pare iminentă, Jolyon găsește cu cale să-i scrie adevărul fiului său și îi cere s-o părăsească pe Fleur, sub amenințarea că dacă face altfel, mama lui, Irene, va rămâne cu inima frântă pentru totdeauna. Jon plănuiește să discute cu tatăl său aceste chestiuni, dar Jolyon moare subit, iar fiul său citește scrisoarea după această dramă. Până la urmă are loc o confruntare între Irene, Jon și Soames cu Fleur, dar Jon spune că între el și Fleur totul s-a terminat pentru că trebuie să respecte ultima dorință a tatălui său decedat.

Fleur, dezamăgită, acceptă căsătoria cu Michael Mont, are loc o nuntă superbă și cei doi pleacă în călătorie de nuntă. După ce venerabilul Timothy moare lăsând în urmă o avere imensă, casa familiei Forsyte este scoasă la licitație. Lucrurile se vând pe mai nimic pentru că tânăra generație nu apreciază lucrurile vechi. După licitație, Soames o vede pentru ultima dată pe Irene, care pleacă în Canada, unde Jon a cumpărat pământ. Conacul de la Robin Hill este acum de vânzare.

Soames merge la cimitir, reflectând asupra valorilor victoriene, fără strălucire în noul secol.

sursă foto: www.filmaffinity.com/

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share pin