duminică, 28 iulie 2013

Cenusa si orhidee la New-York

Pentru a vedea ultimele articole accesați pagina ACASĂ

Roman polițist de Vintilă Corbul și Eugen Burada, colecția Aventura, ed. Tineretului, 1969.

E una din cărțile care mi-au marcat copilăria și adolescența, care mi-a trezit interesul pentru literatură. Am citit de mai multe ori aventurile pline de suspans ale scriitorului Mircea Paltin, luat drept nașul mafiot Vincenzo Genovese care, în roman, cunoaște o moarte accidentală într-un tren internațional. Mircea reușește să scape de toate probele la care îl supun mafioții, care îl găsesc pe "Vincenzo" al lor atât de schimbat în urma unei operații estetice, încât simt nevoia să-l verifice în amănunt, bănuind că gangsterul este, totuși, altcineva. Cum Mircea contactează la un moment dat polițiștii, pentru a scăpa de rolul preluat involuntar, acceptă până la urmă periculoasa misiune de a se da drept Genovese și în Statele Unite, pentru a demasca activitatea mafiotă de trafic de droguri, în primul rând (cenușa era denumirea codificată a heroinei).

Romanul este scris, în mod surprinzător pentru vremea la care a apărut, într-un ritm alert, tipic american, fără lungiri inutile de peisaje sau personaje, fără scene siropoase, fără nici un fel de balast literar. La vremea aceea citeam romane polițiste pe bandă rulantă, și imensa lor majoritate erau de autori străini. Însă nici unul nu mi s-a părut atât de bun ca acesta. Este captivant, are suspans, acțiune, urmăriri ca-n filme, scene demne de oricare mare autor al genului.

Și acum îmi amintesc de cabaretul Tropicana, de Clubul 47, sau de hotelul El Morrocco, de cazinourile din Las Vegas, de străzile din Chicago sau de cartierele new-yorkeze unde are loc acțiunea romanului, de Sammy Barracuda sau de Charlie Yale, de denumirile de mașini străine - îmi făcusem un caiet cu mașini decupate din reviste după ce am citit romanul - și de băuturi fine.
Era o lume la care atunci nu aveam acces. Prin acest roman mi s-au deschis ochii și am înțeles că "dincolo" era o lume vie, frumoasă, fremătătoare și  cu mult mai bună decât ceea ce trăiam noi. Cu toate că acest sentiment nu-l mai poate trăi nimeni așa cum l-am simțit eu atunci, cartea rămâne la fel de bună azi ca și acum peste 40 de ani în urmă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc pentru vizita si comentarii!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...