Speram ca in Italia sa fie vreme buna, dar cel putin in primele ore dupa ce am trecut de fostul punct vamal de la granita cu Austria, norii nu s-au risipit. De la o vreme insa, parca se mai oprise ploaia iar cerul incepea sa devina mai limpede. Imprejurimile Venetiei ne-au primit cum se cuvine, cu ospitalitate, voie buna, si - a treia zi deja - cu mult soare.
Dar acum eram in zona limitrofa Venetiei, in a doua seara de cazare, am fost oaspetii hotelului Antille din Cazano di Pianiga, o localitate de tip satelit/suburbie. Desi hotelul are toate facilitatile unui hotel de 3 stele, mai multi dintre noi nu ne-am simtit la fel de bine aici, faţă de hotelul Ibis din Gyor. Cu siguranta a fost o impresie subiectiva, pentru ca de altfel, nu era nimic serios de reprosat acestui hotel.
In poza de alaturi, autocarul nostru parcat. In poza urmatoare, restaurantul de vis-a-vis de hotel, vazut din balconul etajului doi.
Eram la a doua mea vizita prin acest oras unic in lume, si imi dorisem sa ajung sa vad interiorul Palatului Dogilor, Palazzo Ducale, in italiana.
Asa ca m-am infipt la coada foarte mica, era abia ora 10 dimineata, mi-am platit biletul de intrare (nu aveau reduceri pt profesori :) ) si am pasit cu o oarecare umilinta inauntru. Nu era voie sa filmezi sau sa fotografiezi. Insa am vazut chinezi si americani incalcand regula, si atunci am incalcat-o si eu. Tineam aparatul in mana dreapta, lasata normal, pe langa corp, cu obiectivul indreptat in sus, pentru ca tavanele erau cele mai spectaculoase in toate salile. Nu am fost vazuta, sau poate am fost lasata in pace, de paznicii muzeului care erau intotdeauna strategic plasati in fiecare sala.
Apoi am mers sa vizitez si zona inchisorilor, de unde detinutii care aveau deja semnata condamnarea la moarte treceau in cladirea unde aveau loc executiile pe o punte care a primit denumirea de Puntea suspinelor. Cum eu eram singura, fara sa ma fi atasat de vreun grup - puteam sa merg cu grupul de americani care intrase inaintea mea, dar eu nu aveam la fel de mult timp la dispozitie pt vizita ca si ei - nu am stiut ca etajele inchisorii sunt absolut identice si la un moment dat am trait o senzatie unica de a fi prinsa intr-o capcana din care nu mai stiam cum sa ies. Niste chinezi, la fel ca si mine, se invarteau ca niste gaini ametite pe culoarele stramte, printre celulele inuman de mici, nemaistiind unde era scara catre parterul palatului, inchisorile fiind la subsol. Intr-un sfarsit am gasit-o si am iesit repede in curte, parca alungata de niste fantome bizare dintr-un trecut indepartat si strain.
Mai ramasese ceva timp de hoinareala, asa ca dupa ce am iesit in piata San Marco m-am indreptat pe stradutele mici si foarte inguste sa vad curtile interioare ale cafenelelor, bistro-urilor si locuintelor venetiene, destul de spatioase, cu multa verdeata, dar uneori si cu oarece gunoaie lasate indiferent sa zacă pe caldarâmul fierbinte.
Apoi m-am indreptat catre locul de imbarcare in vaporetto, am savurat o inghetata buna, buna de tot, si, asteptand, am privit la marocanii cu genti "de firma" de vanzare. O colega de excursie, imbiata fiind sa cumpere o geanta, i-a raspuns negrului: "Avem si noi, in Europa, genti din astea". Noi am ras. Nu stiu daca si negustorul a inteles ironia. :)
Dar acum eram in zona limitrofa Venetiei, in a doua seara de cazare, am fost oaspetii hotelului Antille din Cazano di Pianiga, o localitate de tip satelit/suburbie. Desi hotelul are toate facilitatile unui hotel de 3 stele, mai multi dintre noi nu ne-am simtit la fel de bine aici, faţă de hotelul Ibis din Gyor. Cu siguranta a fost o impresie subiectiva, pentru ca de altfel, nu era nimic serios de reprosat acestui hotel.
Eram la a doua mea vizita prin acest oras unic in lume, si imi dorisem sa ajung sa vad interiorul Palatului Dogilor, Palazzo Ducale, in italiana.
Asa ca m-am infipt la coada foarte mica, era abia ora 10 dimineata, mi-am platit biletul de intrare (nu aveau reduceri pt profesori :) ) si am pasit cu o oarecare umilinta inauntru. Nu era voie sa filmezi sau sa fotografiezi. Insa am vazut chinezi si americani incalcand regula, si atunci am incalcat-o si eu. Tineam aparatul in mana dreapta, lasata normal, pe langa corp, cu obiectivul indreptat in sus, pentru ca tavanele erau cele mai spectaculoase in toate salile. Nu am fost vazuta, sau poate am fost lasata in pace, de paznicii muzeului care erau intotdeauna strategic plasati in fiecare sala.
Mai ramasese ceva timp de hoinareala, asa ca dupa ce am iesit in piata San Marco m-am indreptat pe stradutele mici si foarte inguste sa vad curtile interioare ale cafenelelor, bistro-urilor si locuintelor venetiene, destul de spatioase, cu multa verdeata, dar uneori si cu oarece gunoaie lasate indiferent sa zacă pe caldarâmul fierbinte.
Apoi m-am indreptat catre locul de imbarcare in vaporetto, am savurat o inghetata buna, buna de tot, si, asteptand, am privit la marocanii cu genti "de firma" de vanzare. O colega de excursie, imbiata fiind sa cumpere o geanta, i-a raspuns negrului: "Avem si noi, in Europa, genti din astea". Noi am ras. Nu stiu daca si negustorul a inteles ironia. :)
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Pentru mai multe postări cu aceeași excursie, click pe tag-ul spania2011 de mai jos.
Pentru mai multe postări cu aceeași excursie, click pe tag-ul spania2011 de mai jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Acest site si părțile terțe folosesc cookies pentru funcționarea lui, dar nu stocăm, nu permitem vânzarea și nu analizăm link-urile lăsate în formularul de comentarii.