Leapșă fără cap și coadă

Nu mi-a dat-o nimeni, leapșa asta, ci am găsit-o prima dată acum câteva zile pe blogul lui Marius Sescu. Am preluat-o și o dau oricui o vrea. Mie îmi plac lepșele, dar nu știu cum se face că de ani de zile nu am mai primit nici una :) Așadar, leapșa fără cap și coadă e cam așa:

1. Ai tăi îți citesc blogul?

Ai mei zic eu că ar însemna părinții mei, care nu mai sunt pe Pământ, sau familia mea proprie și personală, adică soț și copii, ceea ce nu există. Deci, nu, ai mei nu-mi citesc blogul, dar elevii mei - unii dintre ei - o fac, prietenii mei, rudele mele.

2. Dacă te simți superior față de omul cu care porți o conversație, îi arăți acest lucru?

Nu înțeleg întrebarea. Sunt om, arăt ca toți oamenii, facem cu toții parte din aceeași specie. Ce înseamnă să te simți superior? Fiecare e în felul lui, așa cum i s-a dat să fie, și acționează/gândește în funcție de ceea ce a învățat de la evenimentele de viață prin care a trecut. Nu văd de ce cineva s-ar simți superior față de altul, întrebarea asta mi se pare lipsită de sens.

Aa, că sunt persoane care cred că privesc lumea de la înălțimea unui piedestal, asta e altceva. Abia aștept să dea viața cu ei de pământ, e interesant să vezi cum percep ei impactul cu realitatea. Am văzut așa ceva cândva, o frumușică plină de sine pentru că era măritată cu un afacerist deștept și bogat. Ea nu știu dacă avea vreun merit în bunăstarea și prea-plinul familiei, poate avea, poate nu, dar când viața i-a dat un șut prin faptul că afaceristul a divorțat și a luat alta mai tânără, frumușica aia a fost lovită mai mult decât în plex. Dar de atunci a devenit normală, umilă oarecum, și nu mai privește lumea de sus.

3. Polul Nord sau Ecuator?

Pe bune??? Ecuatooooooor! Ce poli, frate, eu mi-s friguroasă! La Ecuator, la plajă, cu un suc la pai într-o mână și un ciorchine de banane coapte lângă mine, la malul unui ocean bleu verzui, limpede ca smaraldul, sub o umbrelă de bambus.

4. Ce carte te-a impresionat cel mai mult?

Sunt multe cărți care m-au impresionat mult, iar una dintre ele, mai recent citită este În spatele ușilor închise, de B.A. Paris. M-a impresionat atât de mult încât cred că este singura carte citită vreodată de mine pe nerăsuflate, într-o zi, o bucată de noapte și o dimineață. M-a impresionat povestea, care poate fi foarte reală, a abuzului psihic al unei femei de către un soț psihopat care disimula totul atât de bine încât în exterior nimeni nu observa nimic. Însă o carte de căpătâi, ca să zic așa, care cred că mi-a schimbat cu adevărat viața, a fost Tată bogat, tată sărac, de Robert Kiyosaki și mai apoi încă vreo 3-4 cărți de același autor. Am învățat să gândesc altfel despre finanțe și să pot fi cât de cât stabilă financiar.
În rest, pur și simplu ador cărțile lui Dan Brown.

5. Ai multi prieteni sau ești genul care alege puțini, dar buni?

Nu am mulți prieteni pentru că sunt o fire introvertită, mă rog, nu eram, am devenit - viața te schimbă, uneori la 180 de grade față de cine erai în trecut. Iar un/o prieten-ă așa cum îmi doresc, în care să pot avea încredere totală, să ne fim alături oricând și în orice condiții, nu am avut și nu mai visez că există așa ceva.

6. Când ai râs ultima dată până ți-au dat lacrimile?

Chiar nu-mi amintesc, probabil la un clip cu Ionuț Rusu.

7. Te simți bine în corpul tău?

Cum să te simți bine într-o formă fizică de vreo sută dooj' de kile?!??? 😁🙏 Încerc să mă împac cu mine însămi, să mă îngrijesc de sănătate și să mă împac cu ideea că asta mi-e gena. Chit că e clar că nu m-am împăcat cu ideea asta niciodată, din moment ce tot mai sper la un regim care să nu mă facă să depun la loc ce pierd.

8. Care este principalul tău defect?

Uhăăăăă, păi, fizicul. Una la mână. Apoi, faptul că nu îmi place să socializez și prefer singurătatea. Ceilalți văd asta ca pe un defect, deși eu cel mai bine mă simt când sunt singură în spațiul meu personal, lăsată în pace să fac ce am chef. Apoi neîncrederea în ceilalți. Ăsta îmi dau seama că este un defect major, dar așa-mi vine mereu, nu există persoană cunoscută pe care să n-o fi bănuit la un moment dat că-mi vrea răul, că mă fură, că mă minte sau că face mișto de mine prea subtil ca să mă prind. Aș vrea să-mi modelez latura asta, că n-o aveam, s-a dezvoltat în timp, însă nu prea știu cum.

9. Dai bani cerșetorilor?

Da, când intru în starea de a dărui. Însă nu dau oricui, prefer să dau cui știu că are cu adevărat nevoie. Dar se întâmplă relativ rar să dau. Poate aș da mai des, dar știu că dacă vine un copil murdar și rupt să ceară și îi dai, apar de nicăieri încă vreo câțiva care sar pe tine să le dai și lor... modul ăsta de a te manipula nu-mi place, de aceea uneori îmi inhib pornirile miloase.

10. Ești de acord să trădezi un mic secret despre tine?

Nu știu, să mă gândesc... deși cred că meritați asta, voi cititorii blogului meu 😀 când eram puștoaică eram îndrăgostită de profesorul de engleză al grupei de începători din clasă. Stăteam de multe ori la orele lor, cu colega mea de bancă (ea era începătoare), ca să mă pierd în privirile lui albastre 😅😄 și să mă delectez cu accentul de Oxford - așa se zvonea, că făcuse o specializare la Oxford și de acolo avea un accent britanic, ca de la mama lui... poate și de asta am ales aceeași profesie....

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!