Se afișează postările cu eticheta Spania2011. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Spania2011. Afișați toate postările

marți, 30 august 2011

Spania 2011. Ziua 4. Nisa, Cannes.

Dupa ce ne-am delectat cu parfumurile, cremele si sapunurile de la Fragonard, am continuat drumul avand in stanga Mediterana si in dreapta zona Alpilor Maritimi. Coasta de Azur este printre putinele locuri din lume unde nu exista trecere gradata de la munte la campie/plaja ci se face contact direct intre aceste doua forme de relief contrastante. Poate ca acest element de relief este unul important in frumusetea acelor locuri.

Prin Nisa , (link in romaneste) din pacate doar am trecut cu autocarul ruland mai incet pe Promenade des anglais asa ca am avut ocazia sa pozez cateva cladiri


si mai ales hotelul Negresco, proprietate si constructie a unui roman de etnie rroma care s-a stabilit la Monte Carlo undeva spre sfarsitul secolului al nouasprezecelea. Istoria acestui hotel si date despre Henri Negrescu gasiti in pagina istoric a hotelului: http://www.hotel-negresco-nice.com/un-peu-dhistoire.

In schimb am poposit in Cannes, statiune care mi-a ramas in suflet cu toata scumpetea preturilor ei. In poza, in spatele meu este cinematograful unde se desfasoara an de an Festivalul filmului de la Cannes, cu premiile numite Palme d'Or.  Mai jos, un filmulet cu impresiunile in metal auriu ale palmelor actorilor si regizorilor premiati aici de-a lungul timpului.



Am savurat fiecare secunda petrecuta in Cannes plimbandu-ma pe bulevardul la Croisette, chiar daca nu am hoinarit cine stie cat prin statiune. Ma durea deja destul de tare piciorul meu drept (cel beteag :p stiti voi...), eram la a patra zi de circuit, asa ca am ales un palmier liber :) si m-am tolanit la umbra lui pe un prosopel pe care il aveam in geanta, privind la multimea vesela de pe plaja.

stanga - da, erau gunoaie si pe acolo :p  
dreapta - palmierul meu vazut de jos.


Plaja, parcul.






Dupa ce am stat cca 2 ore in Cannes, unii la plimbare, altii la plaja si baie in mare, dupa ce nu auzisem unde a spus ghidul ca trebuia sa venim la autocar, eu intelegand ca in acelasi loc in care ne lasase, si dupa ce din cauza mea si a unei doamne cu fiica dansei (mare minune ca ne-am intalnit si ca intelesesem la fel de gresit amandoua!) s-a intarziat 15 minute (ei, si ce atata tam-tam, cui ii parea rau daca ramaneam la Cannes? :)) :D ), in sfarsit am plecat la drum catre Barcelona si Calella, facand doar 2-3 popasuri scurte, de tigara si de toalete. Intr-un parculet unde am stat cateva minute sa mancam un sandvis am vazut pisici. Deja eram in Spania, deci acelea erau pisici spaniole. Oare cum se zice miau in spaniola? :)


In sfarsit, undeva la un miez de noapte, dupa ce ni s-au pus dvd-uri cu muzica si un film la tv in autocar, am ajuns, chiori de somn, in Calella. Acum urma distributia pe hoteluri, unii aveam hotelul Continental, de 2 stele, altii platisera in plus pt hotelul Garbi de 3 stele. La coborâre, alta dandana: nu fusesem de faţă cand ghidul si soferii spusesera ca noi, cei care vom sta la Continental, sa ne punem bagajele in cala dinspre usi, ca sa putem coborî rapid, pt ca nu se putea stationa prea mult in zona, langa hotel nefiind loc de parcare si nici de acces - era un sens unic si aveam de mers pe jos cca 2-300 de metri. Unii turisti aflasera chiar inainte cu cateva minute numele hotelului unde erau cazati. Asa ca dupa besteleala de rigoare, eu avand bagajele in partea cealalta, unde erau valizele celor de la Garbi, a urmat o alta surpriza: valijoara cea mica nu era la locul ei, ci in cala soferilor, pt ca deja nu mai era loc in autocar pt toate valizele. Am ametit de-a binelea. Pai, bine, fratilor, daca nici nu am ajuns bine in Spania, si deja nu mai e loc de bagaje, ce vom face la plecare?!?!?!? Probabil vom inchiria inca un vehicul pt valize, valijoare, sacose si paporniţe, nu?!??!

Dar hotarand ca fusese o zi mult prea frumoasa ca sa ma enervez si mai mult, mi-am zis ca ne vom descurca noi cumva peste o saptamana, dupa care mi-am luat sarsanalele in maini si pe un umar si hi! catre hotel huruind cu totii rotilele valizelor de parca eram o divizie de tancuri, asa se auzea grupa de la Continental in plina noapte. Cred ca am cam dat trezirea de la miezul noptii, ca eram in zona de oras a statiunii, dar asta este, cand locuiesti pe litoral, iti asumi toate riscurile nu? :p

Dupa cateva minute imi luam cheia de la dubla mea fara balcon si, cu geamul larg deschis, intr-o caldura semi-tropicala, am adormit bustean intr-un somn fara vise.


Bonus video - un crâmpei din Nice. Filmare din autocar.




Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

duminică, 28 august 2011

Spania 2011. Ziua 4. Parfumeriile Fragonard.

O a doua surpriza din partea ghidului nostru a fost vizitarea fabricii de cosmetice si parfumuri Fragonard. Dupa incursiunea in mica lume a fabricarii parfumurilor, am vizitat magazinul cu preturi foarte rezonabile. O sa las pozele sa vorbeasca in locul meu, fie doar si pentru ca ma pricep doar sa folosesc un parfum, dar nu am inteles eu prea bine procesul de fabricatie. La urma urmei, se poate trai si fara sa stiu cum ajung petalele de trandafir, esenta, nu? :)

Legenda pozelor:
1 --- 2
3 --- 4
5 --- 6
7 --- 8

1. Placuta de la intrarea in fabrica. 2. Holul fabricii si cativa dintre turistii grupului nostru. 3. Diplomele obtinute de aceasta marca de parfumuri. 4. Florile si fructele din care se extrag esente. 5. Primul perete al fabricii, cu explicatii si fotografii. 6. Distileria de esente parfumate. 7. Magazinul de produse cosmetice. 8. Cladirea fabricii Fragonard.
















































Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

vineri, 26 august 2011

Spania 2011. Ziua 3, Italia - partea a doua


Ne-am continuat periplul in autocar pana la Verona, orasul celor doi celebri indragostiti, Romeo si Julieta. Am pornit-o pe jos, prin centrul orasului, pe langa Arenele Romane

pe langa statuile vii cu care te puteai fotografia pt ceva maruntis,

si pe langa zidul unei cetati medievale pana la casa Julietei, nerenovata si vizitabila, poate chiar locuibila si azi. O imbulzeala ne-a intampinat acolo, intre peretii plini cu inscriptii, in curtea mica si cocheta.

Cateva fete se lasau fotografiate in balconul sub care cu niste sute de ani in urma Romeo isi canta iubirea interzisa de vechea dusmanie dintre familia lui si cea a Julietei. Am cumparat cateva vederi din holul casei, plin de altfel de tot felul de inimi si inimioare rosii, pentru amatorii de suveniruri facile. Apoi am iesit din multimea galagioasa si m-am indreptat catre piata si pietonala din apropiere, atingand cu privirea paharele cu salata de fructe exotice, sepcile colorate, vitrinele mici ale unor marci de firma,


iar in final, flamanda fiind, mi-am luat inca o inghetata italiana (prima fusese in Venetia) cu ciocolata multa, asa cum imi place mie. Este singura inghetata care are gustul aceleia din copilaria mea, pentru ca aici in Italia, maestri in gelaterie, detin secretul celei mai bune inghetate din lume, dupa parerea mea.
M-am intors la autocar, pe o caldura sufocanta, ca sa observ ca o straduta luase numele celui care i-a nemurit pe Romeo si Julieta.


Cautam aerul proaspat al ventilatiei din autocar ca pe sfintele moaşte :)) si aproape ca nu am simtit cand am parcurs distanta pana la Milano, unde am vizitat mai intai magnificul dom. Parca m-am aflat deodata in faţa unei cladiri gigantice, care iesise din ecranul Teleenciclopediei din copilaria mea si imi asternea sub priviri o realitate de o splendoare greu de descris in cuvinte. Las imaginile sa vorbeasca in locul meu.


























Apoi am iesit catre galeriile Vittorio Emanuelle si de acolo am gasit mica piateta cu statuia lui Leonardo da Vinci si cu modesta cladire a Scalei. Modesta arhitectonic, dar ce nume sonore au evoluat pe scena ei!



stanga - galeriile, dreapta - statuia lui da Vinci

jos - Scala


Dupa aceea am luat-o pe o alta strada - deh! :) avantajele de a calatori singura, si de data asta si de a fi cazata singura in camera (multumesc, Omnia!) si m-am bucurat de privelistea altor cladiri impunatoare


pana cand am revenit la locul de parcare al autocarului, langa Castelul Sforzesco dincolo de zidurile caruia am intrat. Muzeele sale nu mai erau deschise la ora aceea, insa.























Aici am vazut un nou hobby, cu o trotineta motorizata, sau ce o fi fost, o sa-mi spuneti voi cum se cheama bazaconia asta ca eu nu ma mai pricep la asa năzbâtii.

Dupa ce am vizitat castelul, m-am asezat la o terasa din imediata vecinatate muscand cu pofta dintr-un sandvis cu pate si cascaval aduse din tara. Dupa ce l-am terminat, o italianca batrana si ţâfnoasă, cu o matura in maini, a venit sa-mi atraga atentia ca daca nu servesc nimic de la ei, nu prea am ce sa mai caut pe scaunul acela. Asa ca, am fost nevoita sa ma mai plimb in sus si in jos pe strada inca vreo cateva minute pana cand a venit autocarul si ne-am urcat sa mergem catre cazarea din Savona.

A treia seara de cazare a fost la hotelul Riviera Suisse, de 3 stele. Am avut o camera excelenta, cu toate dotarile, doar internetul cred ca era numai la receptie. Oricum, a fost o surpriza cam neplacuta sa aflu ca occidentul nu considera internetul o necesitate, pentru ca acolo inca predomina internet cafe-urile, iar hotelurile dotate cu conexiune wireless nu prea sunt, sau sunt din cele cu mai multe stele.
Asa arata camera mea, de data asta chiar un single:





































M-am odihnit bine, fara vise. In ziua urmatoare aveam sa visez cu ochii deschisi. Dar nu stiam inca, si nici nu banuiam ce spectacol al lumii aveam sa vad live.


Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Pentru mai multe postări cu aceeași excursie, click pe tag-ul spania2011 de mai jos. 

Spania 2011. Ziua 3, Venetia, Verona, Milano - partea intai

Speram ca in Italia sa fie vreme buna, dar cel putin in primele ore dupa ce am trecut de fostul punct vamal de la granita cu Austria, norii nu s-au risipit. De la o vreme insa, parca se mai oprise ploaia iar cerul incepea sa devina mai limpede. Imprejurimile Venetiei ne-au primit cum se cuvine, cu ospitalitate, voie buna, si - a treia zi deja - cu mult soare.


Dar acum eram in zona limitrofa Venetiei, in a doua seara de cazare, am fost oaspetii hotelului Antille din Cazano di Pianiga, o localitate de tip satelit/suburbie. Desi hotelul are toate facilitatile unui hotel de 3 stele, mai multi dintre noi nu ne-am simtit la fel de bine aici, faţă de hotelul Ibis din Gyor. Cu siguranta a fost o impresie subiectiva, pentru ca de altfel, nu era nimic serios de reprosat acestui hotel.


In poza de alaturi, autocarul nostru parcat. In poza urmatoare, restaurantul de vis-a-vis de hotel, vazut din balconul etajului doi.









Eram la a doua mea vizita prin acest oras unic in lume, si imi dorisem sa ajung sa vad interiorul Palatului Dogilor, Palazzo Ducale, in italiana.

Asa ca m-am infipt la coada foarte mica, era abia ora 10 dimineata, mi-am platit biletul de intrare (nu aveau reduceri pt profesori :) ) si am pasit cu o oarecare umilinta inauntru. Nu era voie sa filmezi sau sa fotografiezi. Insa am vazut chinezi si americani incalcand regula, si atunci am incalcat-o si eu. Tineam aparatul in mana dreapta, lasata normal, pe langa corp, cu obiectivul indreptat in sus, pentru ca tavanele erau cele mai spectaculoase in toate salile. Nu am fost vazuta, sau poate am fost lasata in pace, de paznicii muzeului care erau intotdeauna strategic plasati in fiecare sala.



Apoi am mers sa vizitez si zona inchisorilor, de unde detinutii care aveau deja semnata condamnarea la moarte treceau in cladirea unde aveau loc executiile pe o punte care a primit denumirea de Puntea suspinelor. Cum eu eram singura, fara sa ma fi atasat de vreun grup - puteam sa merg cu grupul de americani care intrase inaintea mea, dar eu nu aveam la fel de mult timp la dispozitie pt vizita ca si ei - nu am stiut ca etajele inchisorii sunt absolut identice si la un moment dat am trait o senzatie unica de a fi prinsa intr-o capcana din care nu mai stiam cum sa ies. Niste chinezi, la fel ca si mine, se invarteau ca niste gaini ametite pe culoarele stramte, printre celulele inuman de mici, nemaistiind unde era scara catre parterul palatului, inchisorile fiind la subsol. Intr-un sfarsit am gasit-o si am iesit repede in curte, parca alungata de niste fantome bizare dintr-un trecut indepartat si strain.


Mai ramasese ceva timp de hoinareala, asa ca dupa ce am iesit in piata San Marco m-am indreptat pe stradutele mici si foarte inguste sa vad curtile interioare ale cafenelelor, bistro-urilor si locuintelor venetiene, destul de spatioase, cu multa verdeata, dar uneori si cu oarece gunoaie lasate indiferent sa zacă pe caldarâmul fierbinte.





Apoi m-am indreptat catre locul de imbarcare in vaporetto, am savurat o inghetata buna, buna de tot, si, asteptand, am privit la marocanii cu genti "de firma" de vanzare. O colega de excursie, imbiata fiind sa cumpere o geanta, i-a raspuns negrului: "Avem si noi, in Europa, genti din astea". Noi am ras. Nu stiu daca si negustorul a inteles ironia. :)


Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Pentru mai multe postări cu aceeași excursie, click pe tag-ul spania2011 de mai jos.