Wargate on the net sau ochiul, paiul si barna

De cateva zile cineva imi face zile fripte pe net. Totul a pornit de la mine, adevarat este, dar neintentionat - ca daca era intentionat, nu reactionam prompt la semnalarea ei, nu-mi ceream scuze public si nu stergeam pozele preluate fara sa ma uit exact de unde le-am luat, desi, legal vorbind, nu erau protejate de legea copyright-ului. Despre legea asta voi scrie mai pe larg intr-o postare ulterioara, pentru ca deja stiam unele lucruri si acum am aflat si mai multe despre ele, fie doar si pentru faptul ca, la un moment dat, am tradus niste carti pentru care nu am primit decat 20% din banii cuveniti de la editura si basta!, lucru care m-a determinat sa ma gandesc serios la a-mi face eu editura, dar cum a venit criza peste noi, am amanat proiectul pentru o data ulterioara incerta.

Dar sa revin. Asadar, cu toate ca mi-am recunoscut vina si am indreptat lucrurile in ceea ce ma priveste, userul respectiv continua. Continua cu diferite calomnii si acuze grave la adresa mea, fara nici un fel de probe. Raspandeste pe net aceste lucruri, publica mesajul ei si pe alte site-uri, alerteaza amicii ei de pe net, comenteaza pe facebook si probabil peste tot pe unde are ocazia. Este drept ca in ultimele zile s-a referit doar la acele poze pe care neintentionat le-am luat de pe blogul ei (de fapt de pe google imagini, dand click dreapta si selectand view image, dupa care apare doar imaginea) si a incetat sa afirme ca as fi participat la nu stiu ce concurs culinar (eu? de ce m-ar interesa asa  ceva?), ca i-as fi furat identitatea trimitand emailuri in numele dansei (la varsta mea cred ca numai de prostii din astea nu m-as tine, mai ales ca m-am confruntat candva cu o situatie asemanatoare cand cineva postase un anunt ca din partea mea cu nr. meu de mobil pe un site de anunturi de vanzari) si ca i-as fi violat un email pe care pune, cu multa nonsalanta la dispozitie o lista intreaga de carti din care as baga mana in foc ca unele sunt publicatii legale si deci protejate de legea copyrightului, punerea publica la dispozitia oricui fiind facuta de aproape un an, este vorba de Sarbatorile de iarna din 2009 in acel post.

Dar poate nu stiu eu si doamna in cauza are o intelegere cu detinatorii drepturilor de autor si atunci poate pune la dispozitie cui doreste aceasta lista de 50 de carti? Si daca cineva i-ar face o reclamatie la ORDA? Aaaa, nu stiti ce este ORDA? Este Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor

Pana la urma cine incalca legea copyrightului? Eu am luat de pe net poze care nu erau inregistrate la data respectiva cu drepturi de autor si poate ca nu sunt nici acum, pentru ca asta costa si nu putin. Vina mea a fost ca era normal sa ma fi uitat de unde iau pozele si sa cer permisiunea, apoi sa pun linkul. Lucru pe care am recunoscut ca nu l-am facut.

Dar ma asteptam ca dupa ce am indreptat eu lucrurile care au deranjat-o pe dansa, sa inceteze cu aruncatul de noroi, sa stearga acel post denigrator, ca reciprocitate si apreciere - cum singura s-a exprimat - a faptului ca eu am dat curs rugamintii ei de a sterge pozele care nu-mi apartin (desi undeva in blog scrisesem si despre faptul ca nu toate pozele imi apartin, ci doar cele cu watermark, dar ok, avea mai multa dreptate decat mine). Pentru ca, eu asa stiu, orice conflict se rezolva mai intai pe cale amiabila, iar daca nu, atunci se apeleaza la instanta de judecata. Ca daca nu stiati, chiar daca vezi un criminal pe strada si spui cu voce tare, sa auda lumea, "băh, criminalule!!" poti sa faci si puscarie pentru asa ceva. Exista lege in vigoare cu 3 articole clare in acest sens. Am scris despre asta, intr-un comentariu, AICI.

Dar ea nu tace, mai ales conflictul fiind stins de facto. Ea a decis sa continue.

Partea sa zicem buna a lucrurilor este ca mi-a crescut de vreo 10 ori traficul pe unul din blogurile mele, la un moment dat. Ei si ce daca? Pe mine nu ma incanta acest fapt, daca pretul este denigrarea mea cu rea vointa si cu rea intentie vadita, dincolo de greseala pe care de la bun inceput am recunoscut-o. Oricum, am sters chiar unele postari care erau intens accesate - deci nu traficul este scopul meu suprem in blogosfera, ci placerea de a impartasi altora din hobby-urile mele.

Si ce mai fac ea si amicii ei? Presupun ca amicii ei, asta nu am de unde sa stiu, dar aparentele cam intr-acolo ma duc cu gandul.

A creat un link dintre contul meu de facebook si articolul ei defaimator, asta una la mana. Deci in link apare articolul de pe blogul dansei, dar cand faci click, se redirectioneaza catre contul meu de facebook. Asta era pe la vreo marti-miercuri. Ieri, ce gasesc in urmaritorul de trafic: cineva accesase blogul meu de pe un link care la prima vedere ar vrea sa demonstreze ca eu am furat o reteta culinara de pe un alt blog, vezi poza. 

Ca sa stai pe net sa cauti peste 50 de pagini sa gasesti ceva care sa para o frauda, ma rog, chiar nu stiu cum sa zic ca se cheama. Nu afirm ca ea a facut asta, ca nu am probe in acest sens, dar acest lucru decurge ca urmare a postarii ei defaimatoare de pe blog.

Reteta respectiva apartine acestui blog si a fost postata pe data de 11 noiembrie, cum se si vede, de altfel:

Cand accesezi linkul de pe google, de la pagina 53, bineinteles ca apare blogul meu, la ultima reteta scrisa, pe data de 10 noiembrie, insa. Vezi poza:

De ce apare asa la cautari? Pentru ca exista un link in blogul meu, la sectiunea bloguri pe care le urmaresc, la reteta in cauza, dupa cum se si vede, de altfel. Orice text si orice link dintr-un site, apare la cautarile google.

Spre exemplificare, aceeasi reteta apare si la alte bloguri, la cautare:

Dar cum spuneam, la prima vedere, pentru cine nu se pricepe la internet si chestii din astea de bucatarie IT, sa-i zicem, totul i se pare ca o frauda din partea mea. Acuma nu ca eu m-as pricepe la IT, nevoie mare,  chiar nu cunosc prea multe in domeniu, dar oarece habar, ma gandesc eu ca am.

Si ce mai imi vad ochii pe urmaritorul meu de trafic: cineva care pare sa vina din partea Google. Avand in vedere ca doamna care imi poarta de grija ma amenintase ca anunta pe cei de la Google despre faptul ca am preluat poze de pe net fara sa specific in clar cui apartin, prima reactie a fost sa identific userul.

Si nu m-am mirat sa vad ca era vorba despre un proxy. Un server proxy se foloseste, de exemplu, atunci cand tu nu doresti sa-ti afle cineva IP-ul, cand vrei sa te dai altul decat cine esti. Este ca o masca pe internet, daca vreti. Nu stiu cine este cu adevarat cel care mi-a accesat astfel blogul, poate fi oricine din lumea asta care are pc conectat la internet. Tot ce pot spune este ca exista persoane care nu doresc ca eu sa le identific. Are cineva ceva de ascuns?

Asa ca, desi credeam securea razboiului ingropata, observ ca lucrurile nu stau chiar asa. Iar daca atitudinea dansei nu se va schimba si va continua sa mentina acel post defaimator la adresa mea pe blogul dansei, de AICI ca si din orice alt site unde l-a postat, deci daca toate acestea imi vor aduce prejudicii socio-profesionale si financiare, de sanatate sau in vreun alt fel in viata reala, ma tem ca voi apela in final la un avocat.

Eu inteleg ca scandalul ii face rating, dar cred ca totul are niste limite.


Nota: in momentul in care acuzele nefondate despre mine vor disparea de pe net, nici acest post nu va mai exista in forma lui actuala. Iar stergerea postului dansei, va atrage in mod automat stergerea acestui post al meu. 

- va urma -