Ziua a şaptea (Creta 2010)

Era duminica si aveam de facut prima dintre excursiile de o zi. Dar mai aveam doar 15 euro in buzunare. Asa ca, nestiind daca tranșa de 100 de euro din imprumutul solicitat lui taica'meu avea sa vina pentru ca imi cunosc batranul si de zgarcit si de guraliv, mi-am zis ca imi voi pastra banii pentru palatul din Knossos pe care aveam sa-l vizitez peste inca doua zile. Dar cum sunt mână spartă si stiu prea bine lucrul asta, lucrurile au stat putin altfel.
Am ponit la drum si mai intai am vizitat siturile arheologice de la Gortys si Festos, vestigii ale civilizatiei minoice. De fapt, am avut norocul sa le vad de dupa gardul inconjurator, pt ca bani de intrare nu aveam, am preferat sa iau niste vederi si un pliant, ca sa am la ce ma uita si alta data. La Festos cel putin, am vazut toata panorama sitului cocoţată pe un zid deloc inalt de unde am si facut poze.

Pe orice poza dati click pt marire.



Poze de la Gortys.



Poza de la Festos.

Dupa aceea, catre pranz am vizitat manastirea Kaliviani, imensa si extraordinar de frumoasa, cu o curte plina de flori, cactusi, copaci si iarba. Acolo o maicuta ne-a servit cu niste prajiturele si apa rece, ca ne era intr-adevar foame si sete, si eram topiti de caldura.



Dna Alia, colega mea de calatorie, in curtea manastirii.

Filmul a fost facut cu tel mobil si nu este foarte bun calitativ.



Dar dupa ce ca nu mai aveam bani, ramasesm si fara spatiu pe aparatul foto. La un moment dat mi-am facut ceva curatenie prin poze, insa din greseala am sters un film facut in acvariul din Creta.

In fine... Am plecat de la manastire catre oraselul Matala, situat in sudul Cretei, pe tarmul dinspre Africa. Deja ma simteam destul de aiurea, mai aveam cativa euro pe card, dar nu-i puteam scoate pt ca nu se dadeau decat minim 20. Imi era foame, aveam pachetel la mine dar as mai fi vrut cate ceva. M-am suparat asa pe situatie si am inceput sa evit grupul. Am inceput sa hoinaresc de una singura pe coclaurile Matalei, am dat de o biserica sapata in piatra, am mers la o taverna si ca sa pot manca sandvisul cu pate si cu felii de rosii a trebuit sa iau si de acolo o salata de vinete - era 3 euro, abia i-am mai adunat printre monedele de maruntis - apropo, grecii nu toaca vinetele de tot, lasa bucatele mici prin salata :)) apoi vazand eu niste gauri in piatra langa plaja m-am dus sa vad ce-s acelea si am dat peste un cimitir Roman. M-am bagat prin toate ... sa le zic morminte? parca nu suna ok, ca nu mai erau morminte, ci doar niste excavatii in calcar, apoi, amintindu-mi de anii de facultate, am inceput sa caut fosile printre calcare, si bineinteles ca am gasit, desi tanjeam in sinea mea dupa un piolet (ciocan special pt sapaturi folosit in geologie si arheologie).

Era un soare torid. Atunci m-am bronzat tare de tot pe brate si m-a usturat pielea de la umar langa rascroiala bluzei.


Poze de la biserica sapata in piatra.










Poza a promontoriului muntos cazut in mare unde se afla cimitirul roman. Am facut-o cu obiectivul tinut dupa lentila maro a ochelarilor de soare :)





A doua poza, dintr-un mormant de calcar.











Urme fosile de scoici, radiolari, alge si o cochilie de melc actual. Nu va faceti probleme daca nu stiti care ce este. :) Conteaza mai putin.



Seara am ajuns frântă acasa, la hotel, adica, am facut duş, am mancat si m-am bagat in pat, fara sa mai tin cont de ţânţari. A doua zi eram plina de muscaturi pe maini si pe faţă, dar nu-mi mai păsa. Mergeam in cea de-a doua excursie de o zi. Dar despre ea, va spun maine :)

Ziua a sasea (Creta 2010)

In ziua a sasea am facut vizita la acvariul din Creta, cel despre care ni s-a spus ca este al doilea ca marime din Europa - dar nu era adevarat (desi asa se spune, totusi, dar e un acvariu relativ mic). Invatata cu acest stil publicitar al ghizilor romani, nu am luat in seama reclama, ci doar informatia: acvariu de vizitat. Nu este nici pe departe macar pe aproape cat acela din Barcelona, care e cel mai mare. E cu mult mai mic, iar daca este adevarat ca e al doilea ca marime din Europa, atunci ... inseamna ca restul sunt minuscule.

Ne-am strans vreo 20-25 dintre cei 42 de turisti si am urcat in autobuzul local de Iraklion, frumos, tip autocar, dar scump - 1,60 euro calatoria, adica 3,20 euro dus-intors, 4 statii. Era o caldura ametitoare, dar ne-am incumetat sa mergem, pe la ora amiezii, asa cum era stabilit. Am ajuns intr-un loc care arata ca un semidesert stancos, cu oarece plante ţepoase, si cu un peisaj semiarid, asa, cam ca un fel de margine de Arizonă.

Intrarea in acvariu mi-a placut, ca si acvariul in sine, cu multe specii mediteraneene, cu scoici uriase, stele de mare rosii si crustacei, arici de mare si pesti de diferite culori.

Apoi, la intoarcerea in statiune, am descoperit acel acvariu mult mai mic din Hersonissos despre care v-am povestit, dar care avea si reptile, prin asta fiind mult mai interesant.

Insa incet-incet, ramaneam cam fara bani, asa ca l-am sunat pe taica-meu sa-mi puna ceva sute de lei pe card. Dar cum bancile nu erau deschise sambata, in urmatoarele doua zile, a trebuit sa ma sacrific cumva :)

Filmari la acvariul din Creta:

Zilele 3, 4 si 5 (Creta 2010)

In ziua a treia, probabil de oboseala, nu mi-a fost bine si am stat in camera mai mereu, am dormitat, am cusut goblen - ca orice goblenista mi-am luat Maria copil dupa mine - si m-am odihnit, am incercat sa-mi revin la normal.

Si toate dintr-un motiv foarte simplu: merg in alta tara sa vad acolo ceea ce nu am in Ro; magazine am si aici, mare si plaja am si aici, dar cultura lor nu o am aici.

De aceea poate ca le-am enervat pe colegele mele de calatorie cu lipsa mea de interes pentru plaja si shopping, dar asta sunt, si asa cum eu nu le-am impus sa mearga cu mine prin muzee, nici mie nu ar fi trebuit sa mi se reproseze ca nu merg la plaja sau la magazine mai mult decat am considerat eu ca este cazul.

In ziua a cincea am fost in croaziera catre satul Sissi, intr-o ambarcatiune cu fundul de sticla, ca sa vedem flora si fauna marina. A fost o croaziera foarte frumoasa, satul acela mi-a placut mult de tot, si mi-as fi dorit sa fi fost cazata acolo si nu la Hersonissos, unde nu prea am avut ce vedea (parerea mea, desigur).

In poze, momente din croaziera.

In film, ghidul Ianis si apoi colegii de excursie inotand undeva langa malul stancos al Cretei, in drum spre satul Sissi.

Teapa Santorini

Articolul căutat se găsește aici: 

Santorini.html

Ziua a doua (Creta 2010)

Dupa ce am debarcat in Iraklion, am pornit cu autocarul catre regiunea unde se afla pestera in care s-ar fi nascut Zeus. Mai intai, zona fiind muntoasa, am poposit la pub-ul, ca sa zic asa, de la poalele muntelui cu pestera, si am servit primul mic dejun de pe Creta, acel excelent iaurt cu miere si un suc de portocale facut in faţa consumatorului. Iaurtul, cam 300 g, a costat 3,5 euro, iar sucul - 450 ml, 2,5 euro.

Dupa care am pornit sa urcam drumul care avea 2-300 de metri, dupa spusele ghidului nostru, 1 km dupa spusele bătrânelului cu măgăruşii pe post de taxiuri. Pana la urma el a fost cel care a avut dreptate, iar drumul era destul de abrupt, asa ca dupa 2 zile de stat in autocar si pe vapor, unora le-a fost ceva mai greu sa urce panta pietroasa. Dar am reusit cu totii sa intram in frumoasa pestera si sa facem si poze - era voie, dar fara blitz, ceea ce pana la urma am reusit.

Dupa ce ne-am racorit bine de caldura de afara, dupa ce am luat cateva suveniruri de la tarabele de langa micul restaurant, am pornit-o spre Manastirea Kera, pe care eu personal nu am vizitat-o (nu am nimic cu bisericile, dar in alte excursii s-a facut exces de vizitat lacasuri de cult, si deja incepeam sa ma plictisesc), apoi am ajuns la manufactura de ceramica, afacere de familie, unde patronul l-a pus pe un angajat sa ne faca o amfora din lut sub privirile noastre, in cateva minute.

 Imagini din magazinul manufacturii si din curte.

 

In sfarsit, dupa ce am plecat de acolo din nou cu cate ceva in sacose, am ajuns dupa amiaza, pleostiti, la Hotelul Ilios, unde abia asteptam sa fac un duş si sa ma odihnesc de-adevaratelea, la orizontala, pentru ca piciorul meu cel beteag imi facea unele probleme inca din ziua precedenta.

In imagini ce peisaj aveam noi, eu si dna Alia, in fiecare zi de la balconul camerei 321: