Riscurile navigarii pe net

De ce am lipsit de pe bloguri mai multe zile? Din cauza unui nesimtit de virus numit System check.

Cine stie despre ce-i vorba, isi pune mainile in cap. Iar cine nu stie, va afla ceva mai incolo, pt ca voi reveni cu oarece detalii dupa amiaza.

Cum ziceam, revin cu unele informatii. Acest virus practic nu face prea mult rau calculatorului, daca nu intrati in panica - ceea ce eu nu prea am facut. Ascunde multe fisiere, va spune ca aveti probleme mari cu pc-ul - atat de mari si atat de multe ca eu am suspectat ca este o vrajeala, dar totusi m-am temut. Desktopul apare fara iconiţe, din meniul start nu prea mai aveti ce accesa, si virusul va indeamna sa cumparati un program de pe net. Pe care e bine sa nu-l luati. Nu de alta, dar de aici incolo chiar s-ar putea sa aveti unele probleme, ori sa vi se copieze parola de la contul PayPal, ori chiar sa vi se sustraga informatii din pc.

Pe google gasiti informatii despre cum se scapa de acest virus, in engleza (eu am avut la dispozitie un al doilea calculator si in acest fel am reusit, cu greu, sa scap), iar antivirusul care il baga la carantina este  Malwarebytes . Il aveam pe laptop, dar din pacate, nu-l puteam accesa. A trebuit sa-l descarc din nou, si asa, am scapat de belea. Totusi am sters niste fisiere, si ale virusului si ale Windows-ului, si uite asa, vorba cântecului "Foaie verde băţ/N-ai de lucru, fă-ţi", acum sistemul meu functioneaza oarecum pe avarie.

Cum de a trecut aiureala asta de virus prin bariera BitDefender-ului meu, nu stiu.
Acum, vreau-nu vreau, voi fi nevoita sa-mi instalez iar Windows-ul, pt ca nu merge nici System restore si nici Bit-ul, care imi bloca orice pagina de net infectata :(((((

Asta-i viata, nu?

Drumuri europene. Grecia - Acropole

Oriunde te-ai afla în Atena, privirea îți va fi irezistibil atrasă de acest veritabil inselberg de calcar care se ridică la 156 m deasupra orașului, cu delicatele lui coloane de marmură albă ale Parthenonului. Templul Atenei, zeița înțelepciunii și protectoarea orașului căruia i-a dat numele, se distinge clar, mai mult decât orice altceva în imensitatea modernă a clădirilor de azi, pe albastrul cerului, ca un simbol nemuritor al spiritului și geniului omenesc.

Săpăturile arheologice au relevat că această stâncă sacră a fost locuită încă din neolitic, acum 6000 de ani. Treptat așezarea s-a stabilizat și s-a extins. Primele temple de piatră, înlocuindu-le pe cele de lemn, au fost construite în sec. al VI-lea î. Hr.

Parthenonul este celebru în lumea întreagă pentru armonia și simplitatea liniilor sale. Numele îi este dat tot de zeiță. O mai chema Parthenos. Atena Parthenos, fecioara. Coloanele sale dorice, sculptate în marmură de Pendeli au fost ridicate în cinstea zeiței-fecioară, fiică a zeiței Thetys și a lui Zeus, ieșită literalmente din capul său (alegorie splendidă la faptul că înțelepciunea este un atribut al minții), fiică ce a jurat în fața tatălui ei că își va păstra fecioria mereu și că nu se va căsători niciodată.

Templul a fost ridicat pe ruinele a două temple mai vechi și construcția lui a durat 15 ani. Parthenonul nu este singurul templu de pe Acropole, dar e cel mai vizibil de jos, din oraș. Acropolele găzduiesc un complex care începe cu Propileea, continuă cu Parthenonul, apoi templul Atenei Nike, cea victorioasă, Erechtionul, ridicat în cinstea unui rege, după unii istorici, sau a lui Poseidon, după alții.

Mai jos, la poalele Acropolei se găsesc alte temple, teatre antice, muzee, dar și faimosul cartier de lux Plaka, unde turistul de pretutindeni poate găsi covoare, suveniruri, blănuri, taverne, prăvălii, hoteluri, vile, străduțe înguste sau părculețe liniștite.

O zi întreagă merită dedicată acestui loc sacru al grecilor, care peste câțiva ani își va recâștiga frumusețea de odinioară datorită muncii arheologilor și restauratorilor. Iar dacă ați avea doar o zi la dispoziție pentru a vizita Atena, Acropolele ar merita vizitat fără doar și poate. Chiar dacă alte locuri le veți rata. Merită din plin alegerea.

Până la episodul următor, vă spun la revedere și pe curând!

Papagalul Alex

Azi am gasit pe descopera.ro un articol extrem de interesant. Mai jos dau un citat. Iubitorii de animale nu vor fi surprinsi... si totusi, parca nu as fi zis ca un papagal vorbitor poate fi la fel de inteligent ca un om, dar viata bate filmul.

În cartea „Alex & me”, Irene Pepperberg a dezvăluit cea mai importantă concluzie la care a ajuns după 30 de ani petrecuţi în compania lui Alex: „Cea mai profundă lecţie pe care ne-a dat-o Alex se referă la locul nostru, al Homo sapiens, în natură. Revoluţia cogniţiei animale, în care Alex a jucat un rol important, ne-a arătat că oamenii nu sunt unici, aşa cum am crezut atâta timp. Nu suntem superiori celorlalte fiinţe din natură. Ideea că oamenii sunt diferiţi de restul vieţuitoarelor nu mai are credibilitate. Alex ne-a învăţat că facem parte din natură, nu suntem separaţi de ea. Această noţiune a «separării» a fost o iluzie periculoasă ce ne-a permis să exploatăm toate aspectele al lumii naturale - animale, plante, minerale - fără să ne pese de urmări. Astăzi suferim consecinţele acestei atitudini: sărăcie, foamete şi schimbări climatice. Acesta este darul pe care mi l-a lăsat Alex: mi-a arătat că natura este una singură şi m-a făcut să înţeleg rolul pe care îl jucăm noi în cadrul ei”. 

Cred ca animalele de casă reprezintă un factor important pentru copiii care vorbesc mai greu sau socializează mai greu. Am văzut copii care din ursuzi și triști au devenit vorbăreți, comunicativi, gălăgioși chiar, atunci când a intrat în viața lor animăluțul de care trebuia să aibă grijă.

Poveste despre capitalism

primita pe email

Mi-am adus aminte de o poveste de ”succes” nord-americană (nu eu, care va transmit, ci povestitorul ...) ! Acolo se spune că un expert în vânzări trebuie să reusească să vândă si frigidere eschimosilor! Nimic mai adevărat si mai capitalist!

Plecând de la această ”performanţă”, într-o corporaţie capitalistă producătoare de electrocasnice (la care mulţi dintre noi visăm sau visam să lucrăm – suna a multinaţională!) s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimosilor (în acest caz populaţiei native din Alaska ).

La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum vindem frigidere eskimosilor? foarte simplu, răspunde cineva! îi convingem că îsi pun familiile în pericol dacă nu ţin mancarea într-un frigider! inventăm un institut care a făcut un studiu si rezolvam problema!

Genial! Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au curent, că locuiesc în igloo-uri! Mda, spuse managerul! Asta este o problemă! Le vindem generatoare, spuse cineva de la masa! Discutăm cu o firmă care face asa ceva! Da! excelent! Altcineva de la masă ridică o altă problemă si mai spinoasă: dragii mei! sunteţi copii? generatoarele merg pe combustibil! de unde benzinării?

Mda, cred că problema devine nerealistă spuse managerul! Asa cum am abordat problema generatoarelor, asa vom aborda si problema benzinăriilor, spuse un alt participant la întâlnire! Vorbim cu o firmă de specialitate! Da, putem face asta, spuse managerul! Un finanţist prezent la sedinţă îi întreabă pe ceilalţi: dragii mei, v-am ascultat pe toti! Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă! Eschimosii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani, cum vindeţi voi frigidere, generatoare, benzină? Se lăsă linistea!

 Din penumbra scaunului managerului apare un evreu bătrân îmbrăcat impecabil, finanţist de meserie (cum altfel), persoană pe care puţini de la masă o vedeau în firmă si aprope niciunul nu o cunostea! Le spune tuturor pe un ton blând: ori nu aveţi habar de societatea în care trăiţi, ori sunteţi superficiali, ori sunteţi stupizi! Ideea cu frigiderele este genială! Mai rămâne o mică problemă! Banii! Dar avem mai mulţi decât imaginaţia noastră poate duce! Cum banii sunt virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde! prin credit! asa că mai adăugaţi si servicii de creditare produselor dumneavoastră, faceţi contracte de credit avantajoase (cui ?)! Semnaţi cu băncile înţelegeri pentru dezvoltare! spuneţi că deschidem noi pieţe si la treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?

S-a lăsat linistea.......apoi managerul, pe un ton prietenos le spune celor prezenţi: daca nu aveţi ceva de adăugat, la treabă!

După 3 luni: regiunea target avea peste 100 de benzinării (din 5 iniţial), hypermarket-uri vreo 10 (din 1), sucursale bancare 150 (din 2 iniţial), familii de eskimosi cu frigidere: aprope toţi! ajunsese frigiderul un statut social! nu ai frigider,nu ai valoare! îţi vor muri copiii intoxicaţi cu bacteria inventată de institutul virtual din sedinţa de brainstorming!

După 6 luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40, hypermarket-urile s-au împuţinat (de la 10 la 3), sucursalele bancare si mai puţine: de la 150 la 30! Familii de eskimosi cu frigidere: toţi, dar puţini reuseau să le mai folosească pentru ca nu aveau bani de combustibil pentru generator!

După 1 an regiunea target avea 5 benzinării, 1 hypermarket, 2 sucursale bancare, toţi eskimosii aveau frigidere si generatoare, niciunul nu mai mergea, dar în schimb toţi primeau notificări că dacă nu îsi plătesc datoriile vor fi daţi afară de pe pământurile lor!

După 1 an si jumătate regiunea nu mai avea decât 1 benzinărie, niciun hypermarket, 1 sucursală bancară, si toţi proprietarii de frigidere la coadă la cantina săracilor! Le-au fost executate terenurile si prin asta si mijloacele de subzistenţă!

Vă sună cunoscut? Cred ca da! Se numeste capitalism! Bineînţeles că am văzut fotografiile zonei target din Alaska în primele 3 luni, si am rămas cu gura căscată realizând că ei acolo au absolut tot ce le trebuie iar mie îmi lipsesc unele dintre ele într-o capitală europeană! Dar oare fotografia aia exprima adevărul sau era o iluzie?

Să tragem linie: corporaţia de electrocasnice si-a primit banii pe frigidere (comisionate de hypermarketuri) de la băncile ce acordau credite, firmele de scule si-au primit banii pe generatoare de la băncile care au creditat achiziţionarea lor (comisionate de hypermarketuri), benzinăriile au vandut o perioadă (probabil pe carduri de credit), băncile au câştigat cel mai mult având şi terenurile eskimosilor executate prin neplata creditelor şi banii pe creditele neplătite de eskimosi pentru că i-au primit de la stat pentru a evita falimentul economiei globale (cică). si eskimosii? fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri (popriri), fără viitor!

Concluzia!

Nu vă cumpăraţi produse pe care nu vi le permiteţi (finanţiştii spun că dacă nu puteţi acoperi din surse proprii 25 - 40 % din valoarea unui produs, înseamnă că nu vi-l permiteţi, cu toate ofertele tentante ale băncilor).

Nu vă cumpăraţi produse inutile (si eu am în casă nenumărate cuţite electrice, feliatoare, mixere, masini facut tăiţei, etc!). Nu fiţi eskimosi!
Învăţaţi din această criză, informaţi-vă asupra produselor pe care le doriţi, gândiţi-vă dacă într-adevăr aveţi nevoie de ele! Adaptaţi-vă cumpărăturile după propriile necesităţi nu după ce vedeţi la alţii sau după sedinţa de ameţeală a vreunui reponsabil de vânzări! Fiţi eficienţi cu propria viaţă si cu propriile venituri! Trăiţi sănătos şi curat!


(un eskimos în mică măsură)
Succes tuturor!

Vanatoarea de ghiocei si craciunita inflorita primavara

La indemnul dlui Draghicescu (steredraghicescu.blogspot.com), am ieșit și eu în grădina din spatele blocului meu la vânătoare de ghiocei, cu "pușca" mea nu foarte performantă, pe nume Nikon. Vânătoarea mea a avut doua etape.
Alaltăieri, încă era zăpadă prin curte. Deci... nimic!! In schimb am "vânat" crăciunița mea care este înflorită acum, ca și de Crăciun; de ce, nu știu, să-mi spuneți voi, cei care va pricepeți într-ale florăritului. Mai demult crăciunița înflorea în preajma lunii decembrie, dar în februarie deja nu mai avea flori.

Ieri însă, zăpada se topise aproape de tot, asa că de la geamul bucătăriei am și ochit ghioceii ieșiți deja la lumină, pe care i-am ajutat să iasă și mai mult de sub zăpezi. Ăștia mi-s!! :))