Hai cu mine la magazinul de ceasuri

Am avut primul meu ceas adevărat când aveam 7 ani și jumătate. Terminasem premiantă clasa întâi și mi se promisese un ceas, așa că după plânsetul de rigoare când am văzut că premiul meu conținea doar cărți, taică-meu, care uitase ce-mi promisese dacă voi lua premiul întâi la sfârșitul anului, a fost nevoit să meargă a doua zi la magazin să-mi cumpere ceasul promis. Era un Doxa original, micuț, auriu, cu limbile și cifrele aurii și ele, și cu o curelușă fină, neagră, de lac. N-am avut voie să-l port până târziu, când eram la liceu, dar și atunci îl luam pe furiș din cutia roșie de catifea și apoi îl puneam la loc, ca să nu observe taică-meu că îl luasem, că nu-i plăcea să știe că îl port la școală. Abia după majorat n-a mai avut nimic de obiectat să-l port fără să-i mai cer voie, la liber, ca să zic așa.

Altfel, aveam câteva ceasuri de purtat în fiecare zi, unele cu brățară metalică, altele având curea, rotunde sau pătrate, analogice sau electronice. Dar astea erau ceasuri obișnuite, ieftine, la kilogram, dacă vreți. Nu se comparau nici pe departe cu ceasul original, de marcă elvețiană, pe care îl păstram în cutia de catifea roșie și care avea o valoare nu numai materială ci și sentimentală. Astăzi, însă, mă întreb de ce mulți oameni preferă ceasul de la telefonul mobil, când un ceas original, produs de o firmă de prestigiu, are, pe lângă o notă de eleganță absolută, multe alte avantaje tehnice și nu numai, pe care ceasurile de acum câteva zeci de ani nu le aveau.

Oferta de ceasuri de la unele magazine este foarte bună, de exemplu de la watchshop.ro puteți alege orice ceas vă place, pentru dumneavoastră sau pentru un cadou deosebit, cu stil, pentru cineva care merită această atenție. Un ceas elegant este și un accesoriu prețios și potrivit la o anumită ținută, atât pentru un domn pedant cât și pentru o doamnă care ține la imaginea sa. Iar dacă prețul unui ceas original având o marcă de prestigiu vi se pare prea mare ca să-l plătiți pe loc, un asemenea ceas poate fi luat și în rate, fără dobândă, iar clienții fideli pot beneficia de un program de reduceri și de fidelizare. Dar ca să vă convingeți, intrați pe site și veți vedea că sunt acolo ceasuri pentru toate buzunarele și pentru toate gusturile.

Răsfoind site-ul și "rafturile" lor pline de ceasuri, m-am oprit la câteva și până la urmă îl voi alege pe acela din fotografie, marca Q&Q, apoi voi mai lua câteva să le ofer cadou. Voi, care dintre ceasurile de la magazinul WatchShop l-ați cumpăra?

Wella, peste 100 de ani de garantie a calitatii

Wella - brandul pe care îl cunosc cel mai bine

M-am născut și am crescut într-o casă cu etaj în care era un mic atelier de coafură la parter, al mamei mele, unde lucrau ea și sora ei, tanti Florica. Toată ziulica îmi petreceam timpul acolo, în preajma lor măturând părul de pe jos după un tuns, sau ținând cutia cu bigudiuri la îndemâna mamei mele când coafa sau avea un permanent. De multe ori stăteam, însă, cuminte, într-o încăpere alăturată unde-mi făceam lecțiile, și unde era o somieră pe care adormeam după amiaza în sunetul motorașelor de la căști, ceea ce mi-a rămas ca un fel de obicei - în orice mijloc de transport aș fi, adorm în câteva minute de la zgomotul motorului, de aceea nici nu pot să conduc o mașină :)

De mică stând eu să văd ce fac mătușă-mea și mama în atelier, am învățat să pun părul pe bigudiuri, să tund, știu ce este un permanent rece și ce înseamnă permanentul cald, care astăzi nu se mai practică, pentru că presupunea folosirea unei substanțe corozive și oarecum periculoase, numită sublimat de mercur. Trebuia foarte bine dozate substanțele folosite la permanentul cald, pentru că altfel putea să ia foc părul clientei, iar pe de altă parte, erau substanțe otrăvitoare și toxice care mai târziu au fost eliminate de la comercializare fără aprobări speciale. Dar permanentul la rece mama mea îl făcea numai cu soluție de permanent Wella.

Produsele profesionale Wella înseamnă produse de top

Dincolo de o meserie pe care am învățat-o dar n-am s-o practic niciodată, am văzut în casa mea și în atelierul mamei mele șampon Wella, vopsea de păr Koleston de diferite culori, ulei de păr Wella și diverse recipiente dozatoare Wella. Pentru mine Wella reprezintă un nume pe care îl asociez întotdeauna cu calitatea și cu garanția durabilității în ceea ce privește produsele de îngrijire a părului. Când am aflat că această companie de produse cosmetice pentru îngrijirea părului a fost înființată în 1880, mi-am dat seama că impresiile mele nu se datorau numai celor văzute în copilărie și nu era doar obișnuința de a folosi un anumit produs de care ești pe deplin mulțumită, ci că mama lucra exclusiv cu Wella pentru că Wella este sinonimul pentru produse profesionale de top, cu o experiență venerabilă în această industrie.

Astăzi Wella a câștigat și mai mult renume și are o gamă mult mai bogată de produse profesionale de îngrijire a părului decât în trecut. Ca orice femeie, îmi doresc să am un păr flexibil, sănătos, bogat și plin de volum și toate astea nu le obțin cumpărând produse de la oricare producător de cosmetice. Am încredere în Wella și în profesionalismul celor de acolo. Pentru că astăzi îmi fac părul permanent și îl mai  vopsesc într-o nuanță deschisă, am nevoie de un șampon pentru păr subțire sau deteriorat, de un ser de păr ca și de un balsam cu substanțe nutritive potrivit părului uscat și friabil datorită agresivității substanțelor chimice, inevitabilă de altfel. Și mai am nevoie de un tratament pentru păr, pe care să-l aplic lunar, pentru că hrănește firul, îi da strălucire și rezistență. Și știu că nu dau greș cu produsele profesionale Wella.

Așadar, eu v-aș recomanda să încercați măcar o singură dată un produs profesional Wella - se pot comanda pe shopidoki.ro - și după ce faceți diferența, veniți să-mi împărtășiți și mie experiența voastră într-un comentariu. Vă mulțumesc și vă doresc să aveți un păr așa cum îl visați!

Leaganul copilariei mele

De multe ori îmi amintesc de casa părintească, de casa copilăriei mele, de curtea în care mă jucam vara, în spatele casei, unde erau câțiva meri și pruni, magazia de lemne pentru iarnă și beciul sau cotețul de păsări, ori în față, unde era un cais și o grămadă de straturi de flori. Nu duceam lipsă nici de pisici, unul era motănelul meu, altul, fătat de o pisică aciuată prin magaziile vecinilor, sălbăticuț dar frumos și jucăuș. Era gri cu alb și avea o pată pe nas, tot cenușie, motiv pentru care îl botezasem Petecuț.

Însă piesa de rezistentă a curții copilăriei mele era leagănul. Toți vecinii de vârsta mea mă invidiau pentru asta, în afară de fetele domnului Cărăușu, Lili și Vio, care aveau și ele un leagăn în curtea lor, plină mereu de curcani, găini, rațe și gâște, de care trebuia să te ferești ca să nu te sâsâie ori chiar să te ciupească pentru că erai străin. Dar leagănul lor nu era ca al meu. Al meu se putea da peste cap, cum ziceam noi, adică făcea o rotație completă în jurul axului principal de care era prins, pe bara de sus. Leagănul Lilianei și al Vioricăi nu era așa de grozav și nici nu încăpeau doi copii în el. Și mai aveam eu jucării meșterite, lopățele și greble, forme de făcut castele de nisip, căldărușe felurite, seturi de tigăițe și farfurii, de tacâmuri, așa cum îi stă bine unei fetițe. Și cam asta era tot. Alt fel de jucării nu prea vedeam nici la alți copii.

Doar la grădiniță aveam tobogan și alte jucării de grădină pe care ne dădeam, supravegheați de doamnele educatoare și de femeile de serviciu deopotrivă. Acum există parcuri cu zone special amenajate pentru joacă. Noi nu aveam așa ceva, ori, cel puțin, în orașul meu nu îmi amintesc să fi avut locuri special amenajate pentru copii, în afară de câteva balansoare din lemn în ștrand, care putrezeau destul de rapid din cauza ploilor.

Acum copiii se pot juca în siguranță în parcuri, cu jucăriile de acasă ori cu cele puse deja la dispoziție. Cine are casă la curte mare și spațioasă, poate să cumpere unele din aceste jucării de grădină și leagăne, ca să aibă copilul și prietenii lui sub supraveghere, să-i fie aproape, să știe că nu are cum sau unde să plece în stradă sau în altă parte punându-și în pericol viața. Aș face orice să-mi știu copilul în siguranță, fericit, jucându-se cum îi place, cu jucăriile care-l atrag cel mai mult.

Dacă aș sta la curte, la țară, i-aș cumpăra copilului meu un leagăn de pe covera.ro și câteva jucării de grădină precum o cutie de nisip, un set de unelte, ca să se învețe cu grădinăritul. Voi ce-ați face pentru copilul vostru?

Legea Pamantului episodul 10 (25, 26 de la Euforia TV)

Halil este total bulversat văzându-i pe Omer și Leyla având gesturi atât de tandre unul pentru celălalt. Dar imediat apare Kadîr care scoate pistolul și-l amenință pe Halil. Kureyșa liniștește spiritele. După serviciu, Halil o ia pe Leyla cu mașina, mai ales ca să-și lămurească anumite aspecte. În finalul episodului va avea loc o scurtă confruntare între Omer și Halil, iar Leyla pare să-l aleagă pe Halil ...

Emin Ali o ține la ușă pe Dyiar, timp în care Dicle îl amenință cu un cuțit, apoi Emin o trimite într-o debara și se duce pe scări după Dyiar care era cât pe ce să plece. Emin se preface că se accidentase la mână, în bucătărie, și de asta a întârziat. O invită pe Dyiar pe canapea și îi dăruiește un inel. Telefonul lui Dicle sună, iar Emin se duce, chipurile, să-l închidă.

Kureyșa o vede pe Leyla ca fiind o prezență din ce în ce mai periculoasă atât pentru Omer cât și pentru Halil și va încerca să facă tot posibilul s-o alunge din Mardin. Apoi se ceartă cu Fidan și în urma acestei discuții, Fidan îl pune pe Halil s-o ia pe Dicle acasă, punându-i pe Bozbey să aleagă: ori fac cununia civilă a lui Omer cu Dicle, ori rup înțelegerea și ajung din nou de unde au plecat. Singurele care se bucură de acest lucru sunt Zilan și mama ei.

În Adana, Ceylan este prinsă într-o rețea de interlopi din care nu poate scăpa. Este tunsă, machiată și i se repartizează o cameră într-un bordel. Pe primul client îl lovește cu o vază în cap. Cei doi pești o bat, Gulbahar îi sare în ajutor și rămâne s-o consoleze. La un moment dat Kadîr, care tot căuta informații despre ele, află că sunt amândouă la Adana și merge acolo, apoi le și vede într-un bar.

urmează: Legea Pământului episodul 11 turcesc

Note: rezumatele sunt făcute după vizionarea episoadelor originale netraduse. Stop cadrele din rezumate sunt preluate de pe showtv.com.tr. Dimensionarea este aceea a televiziunii turce, de 2 ore pe episod.

Pentru rezumatele episoadelor din acest serial vă rog accesați pagina Stele tv

8 superstitii legate de argint

Argintul, unul dintre primele metale prețioase apreciate în istoria omenirii, din care doamnele din înalta societate și-au comandat bijuterii, nu este lipsit de poveștile sale pline de farmec, de superstițiile sale, așa cum îi stă bine oricărui material nobil din care se fac bijuterii unice, deosebite, de neuitat.

Majoritatea superstițiilor legate de argint provin din faptul că acesta este un foarte bun antiseptic și antibacterian, știut fiind că acesta este adevăratul motiv pentru care obiectele de cult din biserici sunt făcute din argint, pentru că în acest fel apa sfințită sau vinul de împărtășanie nu reprezintă un mediu de răspândire a germenilor patogeni, ca să nu mai vorbim de icoanele sărutate de sute de ori în fiecare zi, în semn de umilință și prețuire.

1. Printre primele superstiții medievale legate de argint este aceea că el vindecă diverse boli. De exemplu se spunea că dacă faci un inel din argintul unei monede luată de la un cerșetor te va vindeca de epilepsie.

2. În Rusia, după Anul Nou, se făcea următorul test ca să se știe care fată a satului urma să se căsătorească. Fetele bune de măritat veneau și puneau într-o poiată, sub grăunțele pentru găini, câte un inel de argint. Apoi era lăsat un singur cocoș înăuntru care se apuca să mănânce grăunțele. Primul inel care ieșea la iveală din movila de boabe, era al aceleia care avea să se mărite prima în acel an.

3. În Europa centrală se credea că dacă găsești o bijuterie de aur este semn de noroc la bani, dacă este din argint, este semn de liniște sufletească, dar nu e semn de bun augur dacă bijuteria este din aramă.

4. În Evul Mediu se credea că dacă nașii oferă copilului botezat o lingură de argint, sau chiar un set de argintărie, acesta avea să fie un om virtuos în viață și va avea parte de noroc. De altfel, în Anglia există până azi o expresie care înseamnă a avea mult noroc, și care se traduce prin "a te naște cu o lingură de argint în gură".

5. Se spune că dacă porți argint și aur în același timp, acesta este un semn aducător de ghinion. Dar, chiar și așa, dacă pui la gât un superb colier din argint cu o lucrătură deosebită, dar ai cercei din aur alb, sa zicem, eleganța și necesitatea unor accesorii la toaletă de seară n-ar trebui să se împiedice în credințele medievale despre argint.

6. Scoțienii cred că dacă pui o monedă din argint în mâna unui nou născut el va fi ferit de rele și va avea parte de noroc toată viața, dar felul în care o ține spune câte ceva despre viitoarea lui personalitate: dacă ține moneda strâns, va fi zgârcit, iar dacă o scapă imediat din mânuță, va fi risipitor. Tot în Scoția, se crede că o mireasă, ca să aibă o căsnicie reușită, trebuie să-și pună în pantof o monedă din argint.

7. În Lituania, printre tradițiilelegate de nuntă există una care spune că mirele și mireasa trebuie să danseze primul dans pe câteva monede din argint aruncate de către invitați pe ringul de dans. Acest obicei exista și la noi în țară, însă era legat de un doliu: dacă cineva mergea la o petrecere și se află în doliu, dacă voia să danseze, era bine ca pe podeaua sălii respective să fie aruncate monede din argint. În acest fel persoana respectivă nu se considera că "dansează" pe mormântul celui decedat, ci dansa pe bani.

8. În plăcintele cu răvașe de Crăciun pentru familie și prieteni se punea un inel deosebit sau o altă bijuterie din argint. Cine găsea bijuteria, avea certitudinea că anul următor era un an norocos financiar.

Însă dincolo de superstiții și de tradiții cu origini incerte, argintul este unul din metalele mele preferate, și port cu plăcere o bijuterie fină și deosebită de argint. Îmi plac inelele și brățările, mai apoi cerceii și pandantivele cu lănțișor. Dar cea mai frumoasă piesă din argint pe care o am, este o splendidă broșă în formă de fluture, primită cadou de ziua mea. Vouă ce bijuterie din argint vă place cel mai mult ?