Palatul Dogilor, interiorul. Scara de la intrare si cateva sali.
vineri, 26 august 2011
Spania 2011. Ziua 3, Venetia, Verona, Milano - partea intai
Speram ca in Italia sa fie vreme buna, dar cel putin in primele ore dupa ce am trecut de fostul punct vamal de la granita cu Austria, norii nu s-au risipit. De la o vreme insa, parca se mai oprise ploaia iar cerul incepea sa devina mai limpede. Imprejurimile Venetiei ne-au primit cum se cuvine, cu ospitalitate, voie buna, si - a treia zi deja - cu mult soare.
Dar acum eram in zona limitrofa Venetiei, in a doua seara de cazare, am fost oaspetii hotelului Antille din Cazano di Pianiga, o localitate de tip satelit/suburbie. Desi hotelul are toate facilitatile unui hotel de 3 stele, mai multi dintre noi nu ne-am simtit la fel de bine aici, faţă de hotelul Ibis din Gyor. Cu siguranta a fost o impresie subiectiva, pentru ca de altfel, nu era nimic serios de reprosat acestui hotel.
In poza de alaturi, autocarul nostru parcat. In poza urmatoare, restaurantul de vis-a-vis de hotel, vazut din balconul etajului doi.
Eram la a doua mea vizita prin acest oras unic in lume, si imi dorisem sa ajung sa vad interiorul Palatului Dogilor, Palazzo Ducale, in italiana.
Asa ca m-am infipt la coada foarte mica, era abia ora 10 dimineata, mi-am platit biletul de intrare (nu aveau reduceri pt profesori :) ) si am pasit cu o oarecare umilinta inauntru. Nu era voie sa filmezi sau sa fotografiezi. Insa am vazut chinezi si americani incalcand regula, si atunci am incalcat-o si eu. Tineam aparatul in mana dreapta, lasata normal, pe langa corp, cu obiectivul indreptat in sus, pentru ca tavanele erau cele mai spectaculoase in toate salile. Nu am fost vazuta, sau poate am fost lasata in pace, de paznicii muzeului care erau intotdeauna strategic plasati in fiecare sala.
Apoi am mers sa vizitez si zona inchisorilor, de unde detinutii care aveau deja semnata condamnarea la moarte treceau in cladirea unde aveau loc executiile pe o punte care a primit denumirea de Puntea suspinelor. Cum eu eram singura, fara sa ma fi atasat de vreun grup - puteam sa merg cu grupul de americani care intrase inaintea mea, dar eu nu aveam la fel de mult timp la dispozitie pt vizita ca si ei - nu am stiut ca etajele inchisorii sunt absolut identice si la un moment dat am trait o senzatie unica de a fi prinsa intr-o capcana din care nu mai stiam cum sa ies. Niste chinezi, la fel ca si mine, se invarteau ca niste gaini ametite pe culoarele stramte, printre celulele inuman de mici, nemaistiind unde era scara catre parterul palatului, inchisorile fiind la subsol. Intr-un sfarsit am gasit-o si am iesit repede in curte, parca alungata de niste fantome bizare dintr-un trecut indepartat si strain.
Mai ramasese ceva timp de hoinareala, asa ca dupa ce am iesit in piata San Marco m-am indreptat pe stradutele mici si foarte inguste sa vad curtile interioare ale cafenelelor, bistro-urilor si locuintelor venetiene, destul de spatioase, cu multa verdeata, dar uneori si cu oarece gunoaie lasate indiferent sa zacă pe caldarâmul fierbinte.
Apoi m-am indreptat catre locul de imbarcare in vaporetto, am savurat o inghetata buna, buna de tot, si, asteptand, am privit la marocanii cu genti "de firma" de vanzare. O colega de excursie, imbiata fiind sa cumpere o geanta, i-a raspuns negrului: "Avem si noi, in Europa, genti din astea". Noi am ras. Nu stiu daca si negustorul a inteles ironia. :)
Dar acum eram in zona limitrofa Venetiei, in a doua seara de cazare, am fost oaspetii hotelului Antille din Cazano di Pianiga, o localitate de tip satelit/suburbie. Desi hotelul are toate facilitatile unui hotel de 3 stele, mai multi dintre noi nu ne-am simtit la fel de bine aici, faţă de hotelul Ibis din Gyor. Cu siguranta a fost o impresie subiectiva, pentru ca de altfel, nu era nimic serios de reprosat acestui hotel.
Eram la a doua mea vizita prin acest oras unic in lume, si imi dorisem sa ajung sa vad interiorul Palatului Dogilor, Palazzo Ducale, in italiana.
Asa ca m-am infipt la coada foarte mica, era abia ora 10 dimineata, mi-am platit biletul de intrare (nu aveau reduceri pt profesori :) ) si am pasit cu o oarecare umilinta inauntru. Nu era voie sa filmezi sau sa fotografiezi. Insa am vazut chinezi si americani incalcand regula, si atunci am incalcat-o si eu. Tineam aparatul in mana dreapta, lasata normal, pe langa corp, cu obiectivul indreptat in sus, pentru ca tavanele erau cele mai spectaculoase in toate salile. Nu am fost vazuta, sau poate am fost lasata in pace, de paznicii muzeului care erau intotdeauna strategic plasati in fiecare sala.
Mai ramasese ceva timp de hoinareala, asa ca dupa ce am iesit in piata San Marco m-am indreptat pe stradutele mici si foarte inguste sa vad curtile interioare ale cafenelelor, bistro-urilor si locuintelor venetiene, destul de spatioase, cu multa verdeata, dar uneori si cu oarece gunoaie lasate indiferent sa zacă pe caldarâmul fierbinte.
Apoi m-am indreptat catre locul de imbarcare in vaporetto, am savurat o inghetata buna, buna de tot, si, asteptand, am privit la marocanii cu genti "de firma" de vanzare. O colega de excursie, imbiata fiind sa cumpere o geanta, i-a raspuns negrului: "Avem si noi, in Europa, genti din astea". Noi am ras. Nu stiu daca si negustorul a inteles ironia. :)
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Pentru mai multe postări cu aceeași excursie, click pe tag-ul spania2011 de mai jos.
Pentru mai multe postări cu aceeași excursie, click pe tag-ul spania2011 de mai jos.
joi, 18 august 2011
Spania 2011. Ziua 2. Bratislava, Viena.
2)
Dimineata a inceput ploaia, care ne-a insotit in toata acea a doua zi de excursie, prin Austria.
Prima surpriza a si venit, din partea ghidului, un scurt popas la Bratislava, capitala Slovaciei, care era foarte aproape de noi. Cum nu fusesem niciodata prin fostele tari din blocul comunist in afara de Ungaria si Bulgaria - iar aceasta din urma doar in tranzit, mi-a facut placere sa descopar un oras cu multe accente medievale, curat, cu parcuri si monumente, un oras bun de inclus intr-un circuit turistic sau intr-un sejur.
La Viena nu am avut nici un chef sa cobor la mai mult de cativa metri de autocar. Palatul Hofburg era aproape, umbrela aveam, dar ploua asa, combinat: torential ca vara si interminabil ca toamna. Am inghitit un sandvis pe repede inainte si am asteptat cuminte sa revina din scurta incursiune grupul si ghidul nostru, dl Ionut Tanase. Ca sa-si rada de noi, cerul s-a oprit din ropot la putin timp dupa ce autocarul s-a pus in miscare. Dar ploaia ne-a insotit pana in Alpi si chiar un pic dincolo de ei.
Dimineata a inceput ploaia, care ne-a insotit in toata acea a doua zi de excursie, prin Austria.
Prima surpriza a si venit, din partea ghidului, un scurt popas la Bratislava, capitala Slovaciei, care era foarte aproape de noi. Cum nu fusesem niciodata prin fostele tari din blocul comunist in afara de Ungaria si Bulgaria - iar aceasta din urma doar in tranzit, mi-a facut placere sa descopar un oras cu multe accente medievale, curat, cu parcuri si monumente, un oras bun de inclus intr-un circuit turistic sau intr-un sejur.
pentru marire dati click pe poze
La Viena nu am avut nici un chef sa cobor la mai mult de cativa metri de autocar. Palatul Hofburg era aproape, umbrela aveam, dar ploua asa, combinat: torential ca vara si interminabil ca toamna. Am inghitit un sandvis pe repede inainte si am asteptat cuminte sa revina din scurta incursiune grupul si ghidul nostru, dl Ionut Tanase. Ca sa-si rada de noi, cerul s-a oprit din ropot la putin timp dupa ce autocarul s-a pus in miscare. Dar ploaia ne-a insotit pana in Alpi si chiar un pic dincolo de ei.
duminică, 14 august 2011
Spania 2011 - ziua 1
1) Bucuresti - Gyor.
Pentru fiecare om exista o Nirvana interioara, un spatiu sufletesc, spiritual, un spatiu unde se atinge starea sublima de bucurie si de inaltare. Unde sufletul se simte acasa, intreg, nepieritor si viu. Unde nu exista tulburare si distrugere, unde calmul si pacea interioara te cuprind firesc si statornic. Nirvana mea o ating atunci cand calatoresc. Atunci nu mai stiu de timp, de zile, de data curenta, de nimic altceva decat de calatoria mea. Atunci traiesc clipa, timpul se dilata pana la disparitie, si ramane doar bucuria de a fi.
De fiecare data resimt emotia plecarii, adulmec de la distanta placerea drumului, a spatiilor noi, a minunilor faurite de om de-a lungul timpului. Respir asfaltul oraselor straine prin toti porii, imaginile mi se lipesc de suflet, zgomotul pietelor, zonelor pietonale aglomerate, iuresul negustorilor stradali, interioarele somptuoase ale castelelor si bijuteriile arhitectonice imi incanta ochii. Si asa, clipa de clipa, in zilele calatoriei mele, imi incarc bateriile si o iau de la capat an de an.
De aici incepe calatoria din aceasta vacanta, adica circuitul cu sejur in Calella, Spania, numit Costa Brava 14 zile.
Asadar ziua intai. Venisem de cu seara in Bucuresti, si am ramas peste noapte la hotelul Das President, de langa gara. Am avut curatenie, baie in camera, acces la internet, pentru 110 lei pe noapte. Dar si ţânţari :))
M-am trezit dis de dimineata cu spatele in piuneze, ca de cald ce era, ma lipisem de perete in timpul noptii. Cand sa ridic una dintre valize, hop! sciatica imi dadu un bip, adica ma sageta cu o durere scurta in coloana de am crezut ca nu mai aveam sa ajung ever la autocar, ramanand asa, in camera de hotel, indoita de spate. Am reusit sa ma indrept oarecum, si, mergand aplecata spre inainte, ca o batranica, mi-am târâit valizele cu troller si geanta cu laptopul in ea, alaturi de alte maruntisuri pana la parcarea de langa Muzeul CFR de unde ne-am imbarcat in autocar.
Am pornit pe o vreme incerta, care nu prea se lasa ghicita. Era cald si soare, dar norii se adunau repede la orizont. In dimineata aceea, langa Gara de Nord era inca frumos si bine. Dupa ce am ajuns mai aproape de Carpatii Meridionali, vremea s-a inrautatit treptat pana cand, in Ungaria, unde am ajuns la cazare seara tarziu, era deja racoare si cer inchis.
In Gyor am avut cazare la hotelul Ibis de 3 stele, o locatie excelenta, cu toate dotarile necesare, un hotel cu adevarat de 3 stele sau chiar mai mult, dupa parerea mea. Detalii gasiti in linkul din numele hotelului.
Pentru fiecare om exista o Nirvana interioara, un spatiu sufletesc, spiritual, un spatiu unde se atinge starea sublima de bucurie si de inaltare. Unde sufletul se simte acasa, intreg, nepieritor si viu. Unde nu exista tulburare si distrugere, unde calmul si pacea interioara te cuprind firesc si statornic. Nirvana mea o ating atunci cand calatoresc. Atunci nu mai stiu de timp, de zile, de data curenta, de nimic altceva decat de calatoria mea. Atunci traiesc clipa, timpul se dilata pana la disparitie, si ramane doar bucuria de a fi.
De fiecare data resimt emotia plecarii, adulmec de la distanta placerea drumului, a spatiilor noi, a minunilor faurite de om de-a lungul timpului. Respir asfaltul oraselor straine prin toti porii, imaginile mi se lipesc de suflet, zgomotul pietelor, zonelor pietonale aglomerate, iuresul negustorilor stradali, interioarele somptuoase ale castelelor si bijuteriile arhitectonice imi incanta ochii. Si asa, clipa de clipa, in zilele calatoriei mele, imi incarc bateriile si o iau de la capat an de an.
De aici incepe calatoria din aceasta vacanta, adica circuitul cu sejur in Calella, Spania, numit Costa Brava 14 zile.
Asadar ziua intai. Venisem de cu seara in Bucuresti, si am ramas peste noapte la hotelul Das President, de langa gara. Am avut curatenie, baie in camera, acces la internet, pentru 110 lei pe noapte. Dar si ţânţari :))
M-am trezit dis de dimineata cu spatele in piuneze, ca de cald ce era, ma lipisem de perete in timpul noptii. Cand sa ridic una dintre valize, hop! sciatica imi dadu un bip, adica ma sageta cu o durere scurta in coloana de am crezut ca nu mai aveam sa ajung ever la autocar, ramanand asa, in camera de hotel, indoita de spate. Am reusit sa ma indrept oarecum, si, mergand aplecata spre inainte, ca o batranica, mi-am târâit valizele cu troller si geanta cu laptopul in ea, alaturi de alte maruntisuri pana la parcarea de langa Muzeul CFR de unde ne-am imbarcat in autocar.
Am pornit pe o vreme incerta, care nu prea se lasa ghicita. Era cald si soare, dar norii se adunau repede la orizont. In dimineata aceea, langa Gara de Nord era inca frumos si bine. Dupa ce am ajuns mai aproape de Carpatii Meridionali, vremea s-a inrautatit treptat pana cand, in Ungaria, unde am ajuns la cazare seara tarziu, era deja racoare si cer inchis.
In Gyor am avut cazare la hotelul Ibis de 3 stele, o locatie excelenta, cu toate dotarile necesare, un hotel cu adevarat de 3 stele sau chiar mai mult, dupa parerea mea. Detalii gasiti in linkul din numele hotelului.
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
sâmbătă, 13 august 2011
When my dream comes true / 2
Abia am descoperit ac est internet cafe, chiar langa hotelul meu, ce/i drept. Aici e cald, e bine, e frumos. Zilele astea o sa incerc sa incarc ceva poze, am o gramada :) am vazut multe locuri frumoase, dar cireasa de pe tort a fost Monte Carlo/Nisa/Cannes, cu alte cuvinte Coasta de Azur, un adevarat colt de paradis pe Pamant. Pozele si filmele nu vor putea surprinde frumusetea locurilor. Trebuie sa mergeti aici ca sa intelegeti ce spun.
Va pup, revin poate maine sau poate chiar azi.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)