miercuri, 4 aprilie 2012

In time sau cand timpul chiar inseamna bani...

In time/In timp, filmul. Undeva, intr-un viitor nu foarte indepartat, oamenii traiesc linistiti doar pana la 25 de ani, moment in care ei nu mai imbatranesc din punct de vedere fizic. Dupa aceea, li se activeaza un ceas, cu afisajul pe antebrat, in care au la dispozitie inca un an de viata. Restul, trebuie sa si-l procure, daca vor sa traiasca.

sursa foto: www.cinemarx.ro

In loc de bani, "moneda" de schimb este timpul si fractiunile lui. Cei saraci traiesc de pe o zi pe alta, sau de la un "salariu" - platit in ore, zile sau saptamani - la altul, in schimb bogatii sunt nemuritori. Daca ceasul ajunge la zero, se produce un stop cardiac, deci nu ai nici o alta optiune decat sa faci timp cumva, sau sa-l imprumuti de la banca. Banca de timp, evident. Cu 30 sau chiar 37 % dobanda :)  In lumea aceea de obicei saracii mor pe strada, cazand din picioare, cu ceasurile de pe brat pe 0.

Povestea de suprafata a filmului este una oarecum subtire: Will Salas, un tip din ghetouri care abia isi duce zilele este acuzat pe nedrept de o crima si de furt de timp. Pana la urma insotit de frumoasa fiica a unui miliardar - adica nemuritor - reuseste sa dea peste cap sistemul, redand timp celor saraci.

In rolul principal, Justin Timberlake. Pe mine insa m-a atras mai mult rolul cronometrorului (un soi de detectiv sau agent de fisc) jucat de Cillian Murphy.

Si cel mai mult mi-a placut ideea de baza, a banilor transformati in timp.


duminică, 1 aprilie 2012

Undeva, candva....

Va mai amintiti de acest titlu? Era un film, realizat in 1980, cu Christopher Reeve (Superman) si Jane Seymour in rolurile principale.
Eram pustoaica la vremea aceea, dar am gustat din plin povestea de iubire a celor doi indragostiti, ea, o actrita celebra in primii ani ai secolului al XX-lea, el, un dramaturg al anilor '70, care se intoarce in timp ca sa o intalneasca pe ea.

Tin minte ca atunci mi s-a parut bizara povestea ceasului: ea, batrana, vine la el sa-i dea acel ceas, spunandu-i totodata "Intoarce-te la mine!". El, se intoarce in timp, si cand, dupa cateva zile de fericire, gaseste moneda din 1979 si aproape instantaneu revine in timpul caruia ii apartinea, uita ceasul acolo, in 1912. Deci, cui apartine, de fapt, ceasul? :)

Am revazut acum cateva zile filmul, cu aceeasi placere ca si la 18 ani, ceea ce rar mi se mai intampla. Insa de data asta a aparut o noua intrebare: cine este protectorul Elisei, cel care stie tot despre cariera ei si despre ce urmeaza sa i se intample? :)

Filmul nu da un raspuns la aceste doua chestiuni, si bine face. Putin mister nu strica povestii de iubire, care dincolo de frumusetea ei, nu are prea multa noima, chiar daca in final, Richard moare, probabil neputand suporta gandul ca va trebui sa traiasca o viata fara Elise, sau poate datorita epuizarii psihice datorate calatoriei in timp.

sursa foto: www.cinemagia.ro