luni, 24 iulie 2017

Beijing, temple, perle si jad





Beijing, temple, perle si jad
Templul Cerului - exterior
După masa de prânz, în prima zi completă de vizită la Beijing am mers la Templul Cerului, un complex de pagode cu rol religios situate în zona de sud-est a centrului oraşului. Complexul era vizitat de împăraţii dinastiilor Ming şi Qing la ceremoniile anuale în care se făceau rugăciuni pentru ca recolta viitoare să fie bogată. Templele din acest areal sunt considerate lăcaşuri taoiste.


Templul Cerului a fost ridicat între anii 1406 - 1420 pe vremea împăratului Yongle, care a construit şi Oraşul interzis. Din acest complex mai fac parte şi templele numite ale Pământului, Soarelui şi Lunii, situate în nordul, estul şi vestul arealului, dar acestea din urmă au fost adăugate în sec. al 16-lea. În 1918 a fost deschis pentru public iar din 1998 face parte din patrimoniul UNESCO.


Dreapta, imagine de interior din Templul Cerului (sursa foto cu interiorul templului : wikipedia)

Într-una din sălile laterale care străjuiesc pagoda, am putut vedea o miniatură şi o secţiune a interiorului.


Stânga - secțiune a templului.

Dreapta - miniatura a Templului Cerului











În aceeaşi zi am vizitat un magazin de perle, unde ni s-a explicat cum se formează perlele naturale şi cele de cultură, de apă dulce. Perlele naturale, de apă de mare, formate în timp îndelungat datorită unui fir de nisip intrat în interiorul scoicii, pe care scoica îl tot înconjoară cu sidef pentru că o deranjează, sunt cele mai scumpe. Perlele de cultură, care, de fapt reprezintă o mărgea de plastic introdusă în scoica perliferă şi lăsată un timp acolo să se acopere de sidef, sunt mai accesibile la preţ. Magazinul vizitat de noi avea o mare varietate de bijuterii, de toate calităţile, cu perle încrustate în aur, argint sau inox. Ni s-a spus că perlele aurii sunt cele mai rare, apoi la rând erau perlele negre, de fapt, gri albăstrui. În afară de perle în magazin se mai comercializa cremă de faţă cu pudră de perle. Am putut plăti cu cardul - modalitate destul de rar folosită de către turişti în China din două mari motive: majoritatea magazinelor acceptă doar carduri emise de bănci chinezeşti, şi pentru că nu este recomandabil să efectuezi plata cu cardul la orice magazin, pentru că te poţi trezi la un moment dat fără bani pe el.

Beijing, temple, perle si jad
La magazinul de perle.

Beijing, temple, perle si jad
Perlele aurii, cele mai scumpe

Beijing, temple, perle si jad
brățări de perle și alte pietre semiprețioase

Beijing, temple, perle si jad
coliere cu perle

Beijing, temple, perle si jad
perle negre și cenușii

Despre calitatea bijuteriilor cumpărate de mine pot să spun că n-o înţeleg. Mi-am luat un inel cu 3 perluţe, din inox, care a costat 450 de yuani (cca 70 de dolari) şi un set de cercei şi pandantiv cu perle negre, montate tot în inox, dar care era la preţul de discount de 200 de yuani, adică 30 de dolari, dintr-o vitrină unde toate produsele erau la ofertă. De departe, setul cu perle negre pare cu mult mai calitativ decât inelul, căruia i-a sărit o perlă la câteva minute după ce l-am pus pe deget, în timp ce mă îmbrăcam. De altfel, vânzătorul, un chinez simpatic, m-a avertizat că inelul nu este de calitate, dar eu nu l-am ascultat, i-am spus că-mi place şi că-l iau şi aşa.... Aşa-mi trebuie!

Beijing, temple, perle si jad
Șiragul de perle naturale este vechi. Se observă diferența de
culoare și luciu dintre perlele vechi și cele noi, de la
inel și de la setul cu perle negre.
Beijing, temple, perle si jad
perlele negre, de aproape


















După aceea am mers la fabrica de jad, unde am văzut la masa de lucru şi un prelucrător care poliza o bucată de jadeit. Ni s-a spus că fiecare muncitor de acolo face doar un anumit fel de piese: unul face pandantive gen lacrimă, altul elefănţei, altul dragoni sau sfere, etc. Jadul este o rocă metamorfică, un silicat de aluminiu, calciu şi magneziu, cu luciu sticlos, în general de culoare verde crud, dar există variante de la alb lăptos şi verzui, până la maro sau bleumarin. În China este considerat un obiect de cult şi o piatră semiprețioasă de mare valoare, despre care se crede că are proprietăţi oculte, alungând spiritele rele.

Beijing, temple, perle si jad
Gemele din care se obtine jadul si alte pietre semiprețioase 

Bijuteriile de jad sau piesele ornamentale se obţin în principal din două variante minerale: nefritul şi jadeitul. Nefritul constă dintr-o reţea microcristalină în care se interferează calciu, magneziu, fier, astfel în funcţie de elementele respective şi de proporția lor, roca are diferite culori. Cu cât este mai mult fier în compoziţia cristalului, cu atât mai verde e culoarea lui.
Jadeitul este un piroxen bogat în sodiu şi aluminiu. Jadul din jadeit este mai preţios decât cel din nefrit, având o duritate mare, 7 din maxim 10 (care este duritatea dimanatului). Nefritul are o duritate ceva mai mică, în schimb este mai rezistent la spargere decât jadeitul. Artefactele din jad sunt cunoscute încă din preistorie, rocile de jadeit şi nefrit găsindu-se atât în Asia cât şi în America de Sud sau Noua Zeelandă. O varietate rară de jad, cel alb, se găseşte doar în China şi este una dintre cele mai scumpe.

Beijing, temple, perle si jad
statui de jad

Beijing, temple, perle si jad
magazinul de jad

Beijing, temple, perle si jad
statui din jad

Una dintre legendele creaţioniste chinezeşti spune că spiritul care protejează jadul, numit Împăratul Jadului, este una din cele trei emanaţii pure ale Tao (viaţa însăşi) şi încarnarea sa pe pământ a durat milioane de ani, timp în care Împăratul Jadului a alinat suferinţele oamenilor şi i-a scăpat de monştrii care sălăşluiau în acele vremuri imemoriale pe pământ. Astfel, astăzi a rămas încetăţenită ideea că jadul vindecă, echilibrează centrii energetici, mai ales pe cel al inimii, conferă prosperitate (pentru că în trecut era purtat mai ales de membrii claselor sociale avute) şi o să vedeţi multe persoane din China purtând ceva de jad la mână sau la gât. Despre brăţările de jad la magazin ni s-a spus că după o vreme mai îndelungată de purtare, un an sau doi, ele preiau energiile negative şi de aceea îşi schimbă culoarea. În realitate, schimbarea de culoare se datorează expunerii la lumină.


Beijing, temple, perle si jad
Pandantiv de jad verzui si sarpe de jad maro
Beijing, temple, perle si jad
detaliu















În China, jadul este la mare preţ, fiind considerat regina pietrelor, la fel cum în occident diamantul este cel mai valoros. Jadul era mai ales apanajul claselor sociale bogate şi în trecut fiecare bărbat trebuia să poarte la brâu sau la buzunarul pantalonului o piatră de jad care să-i ateste poziţia socială. Cindy, ghida noastră de la Beijing, ne-a spus că salutul specific chinezesc, plecăciunea cu mâinile împreunate ca pentru rugăciune, este la origine un omagiu adus zeilor, şi un gest făcut pentru a vedea mai bine piatra de jad de la brâu, ca să se ştie ce rang social are purtătorul ei. În chineză, ideograma jadului este şi se citeşte iu. Ea reprezintă un om, simbolul omului este linia verticală traversată de trei linii orizontale, iar linia scurtă, oblică este jadul pe care fiecare bărbat îl purta la brâu, mărimea şi culoarea sa aducând informaţii despre poziţia socială a proprietarului pietrei.

Beijing, temple, perle si jad
bijuterii cu jad

La magazinul de jad am văzut atât bijuterii cât şi sculpturi, mai mari sau mai mici, atent finisate. Preţurile erau destul de pipărate, având în vedere că rocile de jad sunt răspândite în scoarţa terestră (deşi vânzătorii susţineau contrariul :) ca să-şi justifice preţurile, probabil). Dar chiar şi aşa, jadul îşi are falsificatorii săi, şi la magazin am aflat că dacă vrem să deosebim o piatră de jad adevărată de una falsă, trebuie să le privim pe ambele în lumină puternică sau la flacăra unei brichete: la jadul adevărat se vede structura fibroasă ori granulară din interior, iar la cea falsă, evident că nu se vede nimic. Pe de altă parte unii falsificatori vând alte pietre semipreţioase drept jad, de exemplu crisolitul seamănă mult ca aspect cu jadul, însă la lumină, în interior, structura este cristalină şi nu granulară.

Beijing, temple, perle si jad
Brățările sunt de agat, piatra soarelui și sus, ochi de tigru. Se văd imperfecțiuni, acesta fiind un semn că sunt pietre adevărate, și nu falsuri. De asemenea, luciul nu foarte sticlos, este un alt element care deosebește o piatră reală de una falsă.

Mi-am luat de la magazin un pandantiv micuţ (şi al naibii de scump :D ) şi un şarpe, de bibelou, pentru ca, aşa cum zicea cineva în autocar, să am şarpele casei, de protecţie, în biblioteca mea :). Apoi, peste o oră, aveam să văd în holul teatrului unde am vizionat un spectacol de acrobaţie, bijuterii cu perle şi brăţări de jad la preţuri mult mai accesibile. Şi erau reale. Cele false le-am găsit în bazarul de la Marele Zid, costau 10 yuani (cca 1,5 dolari) bucata, faţă de câteva sute de yuani la magazinul fabricii. Atunci am întrebat ce este aceea şi - am apreciat sinceritatea chinezoiacei care le vindea - mi-a răspuns că sticlă. Însă că aspect, erau identice cu acelea de jad!! Deci multă atenţie de unde cumpăraţi diverse obiecte de jad sau perle, sau alte artefacte preţioase. Cele de la bazar sunt susceptibile de a fi falsuri. Totuşi, una dintre colegele de călătorie susţine că şi-a luat o brăţară de jad adevărat din bazarul de la Shanghai cu 120 de yuani (cca 15-16 dolari), pentru că a comparat-o cu aceea luată din magazin şi erau identice. Tot ce se poate să fi avut noroc de un negustor mai cinstit. În acest caz, pot să spun că-mi pare rău că nu prea m- am atins de obiectele comercializate în bazar, care mi s-au părut ieftine, din toate punctele de vedere.

Beijing, temple, perle si jad
Șarpele de jad pus pe brățări din agat - jos, piatra soarelui și ochi de tigru - sus

Seara am fost duşi la un teatru, la spectacol de acrobaţie. Cum vă spuneam ieri, înainte să înceapă spectacolul, o plasatoare chinezoaică m-a dat afară din sală. Noi aveam locuri pe ultimele 3 rânduri din lateral-dreapta, dar eu voiam să stau pe un scaun la margine, să nu deranjez colegii de excursie dacă vreau să ies afară. Pentru că locurile de pe margine se ocupaseră, m-am gândit să mă aşez pe primul scaun de pe ultimul rând din zona centrală, care era aproape goală, că sala nu era nici pe jumătate ocupată. Însă n-am apucat să mă aşez, că plasatoarea din spatele meu m-a invitat afară cu un gest larg şi elegant, totuşi :) Am ieşit, foarte nervoasă, pentru că nu aveam nici cu cine să mă cert şi mai ales în ce limbă???? Am stat un sfert de oră pe hol, admirând magazinul de suveniruri şi bijuterii, apoi am intrat la loc văzând că micii chinezi se tot foiau când afară, când în sală, fără nici o problemă. Noroc cu doi soţi, din autocarul nostru, care s-au mutat ei pe zona centrală şi mi-au eliberat un loc de margine. Că eu, de teamă că mai vine vreun chinez să mă ridice de pe scaun, nu m-am mai aşezat în altă parte decât în rândurile alocate nouă.

Beijing, temple, perle si jad
sala de teatru, înainte de începerea spectacolului

Cât despre spectacol, deşi iniţial am crezut că va fi unul din acela tradiţional, de care am mai văzut prin copilărie, la televizor, când venea vreun demnitar chinez în vizită la Ceauşescu, sau când se ducea el în China la Deng Xiaoping, am avut o surpriză şi am văzut ceva cu totul altfel decât ce-mi imaginasem. Două numere din show-ul care a durat cam 40 de minute le-am filmat pentru voi. Vizionare plăcută! :)






Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!




sursa foto: albumul personal, unde nu este specificat altfel

Pentru alte articole din această excursie
vă rog accesați pagina Călătorii.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Acest site si părțile terțe folosesc cookies pentru funcționarea lui, dar nu stocăm, nu permitem vânzarea și nu analizăm link-urile lăsate în formularul de comentarii.