Spania 2011. Ziua 3, Venetia, Verona, Milano - partea intai

Speram ca in Italia sa fie vreme buna, dar cel putin in primele ore dupa ce am trecut de fostul punct vamal de la granita cu Austria, norii nu s-au risipit. De la o vreme insa, parca se mai oprise ploaia iar cerul incepea sa devina mai limpede. Imprejurimile Venetiei ne-au primit cum se cuvine, cu ospitalitate, voie buna, si - a treia zi deja - cu mult soare.

Dar acum eram in zona limitrofa Venetiei, in a doua seara de cazare, am fost oaspetii hotelului Antille din Cazano di Pianiga, o localitate de tip satelit/suburbie. Desi hotelul are toate facilitatile unui hotel de 3 stele, mai multi dintre noi nu ne-am simtit la fel de bine aici, faţă de hotelul Ibis din Gyor. Cu siguranta a fost o impresie subiectiva, pentru ca de altfel, nu era nimic serios de reprosat acestui hotel.

In poza de alaturi, autocarul nostru parcat. In poza urmatoare, restaurantul de vis-a-vis de hotel, vazut din balconul etajului doi.









Eram la a doua mea vizita prin acest oras unic in lume, si imi dorisem sa ajung sa vad interiorul Palatului Dogilor, Palazzo Ducale, in italiana.

Asa ca m-am infipt la coada foarte mica, era abia ora 10 dimineata, mi-am platit biletul de intrare (nu aveau reduceri pt profesori :) ) si am pasit cu o oarecare umilinta inauntru. Nu era voie sa filmezi sau sa fotografiezi. Insa am vazut chinezi si americani incalcand regula, si atunci am incalcat-o si eu. Tineam aparatul in mana dreapta, lasata normal, pe langa corp, cu obiectivul indreptat in sus, pentru ca tavanele erau cele mai spectaculoase in toate salile. Nu am fost vazuta, sau poate am fost lasata in pace, de paznicii muzeului care erau intotdeauna strategic plasati in fiecare sala.

Apoi am mers sa vizitez si zona inchisorilor, de unde detinutii care aveau deja semnata condamnarea la moarte treceau in cladirea unde aveau loc executiile pe o punte care a primit denumirea de Puntea suspinelor. Cum eu eram singura, fara sa ma fi atasat de vreun grup - puteam sa merg cu grupul de americani care intrase inaintea mea, dar eu nu aveam la fel de mult timp la dispozitie pt vizita ca si ei - nu am stiut ca etajele inchisorii sunt absolut identice si la un moment dat am trait o senzatie unica de a fi prinsa intr-o capcana din care nu mai stiam cum sa ies. Niste chinezi, la fel ca si mine, se invarteau ca niste gaini ametite pe culoarele stramte, printre celulele inuman de mici, nemaistiind unde era scara catre parterul palatului, inchisorile fiind la subsol. Intr-un sfarsit am gasit-o si am iesit repede in curte, parca alungata de niste fantome bizare dintr-un trecut indepartat si strain.

Mai ramasese ceva timp de hoinareala, asa ca dupa ce am iesit in piata San Marco m-am indreptat pe stradutele mici si foarte inguste sa vad curtile interioare ale cafenelelor, bistro-urilor si locuintelor venetiene, destul de spatioase, cu multa verdeata, dar uneori si cu oarece gunoaie lasate indiferent sa zacă pe caldarâmul fierbinte.

Apoi m-am indreptat catre locul de imbarcare in vaporetto, am savurat o inghetata buna, buna de tot, si, asteptand, am privit la marocanii cu genti "de firma" de vanzare. O colega de excursie, imbiata fiind sa cumpere o geanta, i-a raspuns negrului: "Avem si noi, in Europa, genti din astea". Noi am ras. Nu stiu daca si negustorul a inteles ironia. :)

Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Pentru mai multe postări cu aceeași excursie, click pe tag-ul spania2011 de mai jos.

Spania 2011. Ziua 2. Bratislava, Viena.

2)
Dimineata a inceput ploaia, care ne-a insotit in toata acea a doua zi de excursie, prin Austria.
Prima surpriza a si venit, din partea ghidului, un scurt popas la Bratislava, capitala Slovaciei, care era foarte aproape de noi. Cum nu fusesem niciodata prin fostele tari din blocul comunist in afara de Ungaria si Bulgaria - iar aceasta din urma doar in tranzit, mi-a facut placere sa descopar un oras cu multe accente medievale, curat, cu parcuri si monumente, un oras bun de inclus intr-un circuit turistic sau intr-un sejur.

pentru marire dati click pe poze

La Viena nu am avut nici un chef sa cobor la mai mult de cativa metri de autocar. Palatul Hofburg era aproape, umbrela aveam, dar ploua asa, combinat: torential ca vara si interminabil ca toamna. Am inghitit un sandvis pe repede inainte si am asteptat cuminte sa revina din scurta incursiune grupul si ghidul nostru, dl Ionut Tanase. Ca sa-si rada de noi, cerul s-a oprit din ropot la putin timp dupa ce autocarul s-a pus in miscare. Dar ploaia ne-a insotit pana in Alpi si chiar un pic dincolo de ei.

Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

Spania 2011 - ziua 1

1) Bucuresti - Gyor.

Pentru fiecare om exista o Nirvana interioara, un spatiu sufletesc, spiritual, un spatiu unde se atinge starea sublima de bucurie si de inaltare. Unde sufletul se simte acasa, intreg, nepieritor si viu. Unde nu exista tulburare si distrugere, unde calmul si pacea interioara te cuprind firesc si statornic. Nirvana mea o ating atunci cand calatoresc. Atunci nu mai stiu de timp, de zile, de data curenta, de nimic altceva decat de calatoria mea. Atunci traiesc clipa, timpul se dilata pana la disparitie, si ramane doar bucuria de a fi.

De fiecare data resimt emotia plecarii, adulmec de la distanta placerea drumului, a spatiilor noi, a minunilor faurite de om de-a lungul timpului. Respir asfaltul oraselor straine prin toti porii, imaginile mi se lipesc de suflet, zgomotul pietelor, zonelor pietonale aglomerate, iuresul negustorilor stradali, interioarele somptuoase ale castelelor si bijuteriile arhitectonice imi incanta ochii. Si asa, clipa de clipa, in zilele calatoriei mele, imi incarc bateriile si o iau de la capat an de an.

De aici incepe calatoria din aceasta vacanta, adica circuitul cu sejur in Calella, Spania, numit Costa Brava 14 zile.


Asadar ziua intai. Venisem de cu seara in Bucuresti, si am ramas peste noapte la hotelul Das President, de langa gara. Am avut curatenie, baie in camera, acces la internet, pentru 110 lei pe noapte. Dar si ţânţari :))
M-am trezit dis de dimineata cu spatele in piuneze, ca de cald ce era, ma lipisem de perete in timpul noptii. Cand sa ridic una dintre valize, hop! sciatica imi dadu un bip, adica ma sageta cu o durere scurta in coloana de am crezut ca nu mai aveam sa ajung ever la autocar, ramanand asa, in camera de hotel, indoita de spate. Am reusit sa ma indrept oarecum, si, mergand aplecata spre inainte, ca o batranica, mi-am târâit valizele cu troller si geanta cu laptopul in ea, alaturi de alte maruntisuri pana la parcarea de langa Muzeul CFR de unde ne-am imbarcat in autocar.

Am pornit pe o vreme incerta, care nu prea se lasa ghicita. Era cald si soare, dar norii se adunau repede la orizont. In dimineata aceea, langa Gara de Nord era inca frumos si bine. Dupa ce am ajuns mai aproape de Carpatii Meridionali, vremea s-a inrautatit treptat pana cand, in Ungaria, unde am ajuns la cazare seara tarziu, era deja racoare si cer inchis.

In Gyor am avut cazare la hotelul Ibis de 3 stele, o locatie excelenta, cu toate dotarile necesare, un hotel cu adevarat de 3 stele sau chiar mai mult, dupa parerea mea. Detalii gasiti in linkul din numele hotelului.

Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

When my dream comes true / 2

Abia am descoperit ac est internet cafe, chiar langa hotelul meu, ce/i drept. Aici e cald, e bine, e frumos. Zilele astea o sa incerc sa incarc ceva poze, am o gramada :) am vazut multe locuri frumoase, dar cireasa de pe tort a fost Monte Carlo/Nisa/Cannes, cu alte cuvinte Coasta de Azur, un adevarat colt de paradis pe Pamant. Pozele si filmele nu vor putea surprinde frumusetea locurilor. Trebuie sa mergeti aici ca sa intelegeti ce spun.

Va pup, revin poate maine sau poate chiar azi.

When my dream comes true - 1

Acum cateva luni participam la un concurs organizat de o agentie de turism spaniola, al carui premiu era o excursie in Spania. Imi intitulasem comentariul When my dream comes true, si spuneam acolo ca imi doresc foarte mult sa vad Barcelona.

Nu am castigat concursul acela dar dorul de a vedea Barcelona e pe cale sa se implineasca. Azi dimineata am plecat la drum, in autocarul de 2 stele (pt zilele de circuit pe care le avem era de preferat unul ceva mai confortabil...) al agentiei Omnia. Programul este perfect pana acum, ne-am incadrat in timp, hotelul Ibis din Gyor, 3 stele adevarate, este o surpriza placuta pt mine. Arata foare bine, dotat cu de toate, modern, curat, totul ca la carte.

Vizitele propriu zise de maine incep.

Pana atunci, noapte buna, pe maine seara - sper sa gasesc net si la Venetia :)

Scuzati harababura, am facut pozele dupa ce mi-am desfacut ceva bagaje....

Creta in imagini - a doua parte

Toate pozele se maresc cand dati click pe ele

Flori, la manastirea Kera si apoi in zona pesterii lui Zeus.

Stanga - Ianis, in autocar. Dreapta - palmier batran in parcul central din Atena.

Stanga - excursionistii in satul Sissi.

Dreapta - in Matala, o grecoaica imbracata ca in perioada minoica, prelucrand manual bijuterii in stil antic.

Pisicile din Creta - blande, slabe si lunguiete :)

Stanga - vasul de croaziera, la plecare.

Dreapta - fantana in zona comerciala din Chania. 

Imagini de la acvariul din Hersonissos.

Stanga - Rethymno, vazut din fortareata venetiana.

Dreapta - zona portuara din Iraklion.

Si cu aceasta serialul despre excursia din insula Creta se incheie aici. Multumesc, Omnia Turism.

Palatul din Knossos (Creta 2010)

Era ultima dimineata petrecuta in Hersonissos. Am moţăit până mai târziu, am luat ultimul mic dejun la hotel, apoi am pornit-o către sala de internet unde am stat o ora. Mi-am plimbat picioarele in Mediterana si am revenit acasa unde incepusem deja sa-mi fac bagajul cu cateva zile în urmă. Am mai pus ce era de pus, am lasat pentru bagajul de mana hainele de a doua zi, pe vapor, harta Iraklionului data de Ianis excursionistilor in primele zile, ceva de mancare si apa. Eram gata. La ora 12 am plecat catre Iraklion, luandu-ne ramas bun de la gazdele noastre din Hotelul Ilios.





Cand am ajuns la Palatul din Knossos simteam ca timpul nu mai exista. Treceam printre coloane si prin salile imensului palat impregnandu-ma cu energia lor, nu stiam pe unde calc. Aveam impresia ca zbor, la fel cum odinioara Dedal si fiul sau Icar, evadasera din labirintul ingrozitorului Minotaur. Legendele Olimpului, pe care cu nesaţ le tot citeam si reciteam in copilarie, erau acum atat de vii. Vocea calda a lui Ianis povestindu-ne versiunea lor adevarata revenea din memoria din ultimele zile, de la microfonul autocarului. Timpul ramasese suspendat.

In imaginea din stanga este o replica fidela din lemn a tronului de piatra a regelui Minos gasit in palat.

Dupa ce mi-am luat portia de antichitate si mi-am reincarcat bateriile sufletului, m-am asezat cuminte pe o piatra sa mananc un sandvis in loc de masa de pranz, dupa care autocarul a pornit spre oras, la Muzeul Civilizatiei Minoice, care pe mine una, m-a dezamagit cu singura lui sala ingusta, cu putine exponate.


La sfarsitul celor 5 minute de vizitare, Ianis ne-a spus ca pana la 8 si jumatate seara, cand aveam sa ne imbarcam pe ferry boat, eram liberi. Cred ca fusesem singura care luasem harta orasului cu mine, asa ca Alia, dna profesoara de biologie din Brasov, prietena dansei, dna doctor, surorile din Braila si dna din Petrosani au format o trena in urma hartii mele in urmatoarele ore de canicula. Cand au inteles care este zona in care se pot desfasura, m-au lasat in pace sa vizitez ce mai aveam eu de vizitat. Adica vestigiile fortaretei venetiene de aici, zona portuara, un Starbuck's Caffe in care am baut un frappe cu gust mai mult de apa chioara decat de cafea si am mancat o prajitura la care visasem tot sejurul, o biserica frumoasa unde niste caini m-au alungat latrand la mine de mama focului (probabil ca avand acasa 4 bucati de pisici toate hainele mele miros a pisica, stiu si eu?!

Primaria din Iraklion.



O ancora veche in interiorul fortaretei.






In dreapta jos, un moment de respiro si de racorire, intr-o biserica gasita in drumul nostru prin zona portuara si comerciala a Iraklionului. Alia in prim plan, si surorile din Braila.



Pe la ora 5 deja eram stoarsa de puteri din cauza caldurii. M-am indreptat pleostita catre port, am vazut autocarul deschis, dar nu am putut intra in el pt ca soferii dormeau dusi cu picioarele barând culoarul, si m-am dus in sala de asteptare din port, micuta dar dotata ca intr-un aeroport, unde era bine si racoare.

Seara, pe ferryboat, am mancat, am facut un dus bun si m-am culcat instant, oarecum trista ca se terminase concediul meu prin civilizatia minoica.

A doua zi ma trezeam in Atena, pe care aveam s-o parasim imediat, sa traversam ce mai era de traversat din Grecia, sa tranzitam Bulgaria, si, pe la 2 dimineata, sa ajungem dupa o noapte prost dormita in Piata Victoriei de unde si incepusem calatoria.
Am coborât agale, mi-am luat amfora de pe pijamaua dlui sofer, care cu multa amabilitate mi-a pus-o acolo ca sa nu se sparga, si, dupa un ultim schimb relativ acid de replici cu Ianis (nici nu mai stiu de ce ne-am ciorovait, probabil de nesomn), m-am urcat in taxi si m-am indreptat catre casa Elei, prietena mea, unde m-am odihnit. Abia a doua zi am ajuns, in sfarsit, acasă.

Va pup!

Ziua a opta (Creta 2010)

Si a venit si ziua de luni. La aceea din excursie, mă refer. Bani tot nu aveam, dar stateam ca pe ace asteptand telefonul lui taica'meu sa-mi spuna ca mi-a depus suta de euro.

Dimineata dupa micul dejun ne-am urcat in autocar si am pornit catre Fodele, satul unde in mod oficial se zice ca s-a nascut pictorul El Greco. In drum catre casa memoriala, despre care ni s-a spus ca nu contine cine stie ce, am dat peste o bisericuta de piatra in care am intrat - nu erau decat zidurile si un ghid cu alură de sud-american, parca era un aztec poposit din greseala in Creta. El ne-a explicat ca biserica aceea fusese construita in sec. 11 din caramida bisericii vechi, din sec. 5, ale carei ruine se mai vedeau in partea din spate si intr-un sir de caramizi care acum formau o banda transversala de dale la mijlocul bisericii.





Apoi ne-am continuat drumul in urcus catre casa lui El Greco.



Dupa vizita la Fodele ne-am continuat drumul catre Hania, sau Chania, unul din orasele mari ale Cretei. Deja era un soare dogoritor, eu zbârnâiam sa gasesc un bancomat pentru ca primisem telefonul asteptat si stiam ca mi s-a acordat transa de imprumut care avea sa devina nerambursabila datorita negocierilor dure ale maică'mii, asa ca iar m-am separat de grup dupa ce am fost dusi de catre Ianis pe malul marii unde se aflau o sumedenie de taverne cu chelneri sau patroni enervant de insistenti.

M-am pierdut in inima orasului, la figurat, ca la propriu nu-mi doream sa ma ratacesc pe acolo, in cautarea unui bancomat, pe care l-am gasit intr-o piata centrala plina de banci si magazine de fiţe. Intre timp am mai facut cateva poze unor locuri pe langa care am trecut.




Dupa care, intorcandu-ma in zona comerciala portuara, ma intalnesc brusc cu dna Alia si cu surorile din Braila. Cum eram infometate, ne-am asezat la o masa a unui restaurant si am savurat o salata greceasca asezonata cu vesnicul meu pachetel de paine cu pate, un pahar de suc proaspat de portocale si o banana split care nu a avut banana coapta la cuptor ci doar taiata pe jumatate in lungime si pusa pe farfurie. Insa inghetata desi nu era de ciocolata - preferata mea - a avut un gust excelent. Am lasat cei 14 euro cu tot cu bacsis si am pornit-o cu dna Alia pe strazi, pe la tarabele cu tot felul de nimicuri de care dansa era mereu atrasa ca de un magnet puternic. In drum catre autocar, deja fiind aproape ora plecarii, ne-am oprit pret de doua minute pentru ca niste negustori aveau genti de dama. Dna Alia negocia, eu traduceam, ei nu lasau mai jos de 15 euro, eu incercam sa-i spun dnei ca nu merita mai mult de 5, dupa care unul dintre negustori o invita pe Alia la el spunandu-i pe un ton obraznic: "Dai 5 euro? Hai la mine sa-ti dau geanta!!" Ma pregateam sa-i tin bagajele in timp ce dansa numara banii, cand dumneaei, femeie cu experienta de viata, si-a dat seama ca e o cursa si i-a zis tanarului sa vina el cu geanta la noi, daca vrea sa vanda, la care el a izbucnit in ras. Si apoi am plecat, Alia fiind convinsa ca zdrahonul de negustor ar fi dorit s-o ia la bataie.

Bineinteles ca intarziasem cateva minute si ca intreg autocarul ne astepta, cu Ianis coborât ingrijorat pe asfaltul fierbinte. Cand ne-a zarit, a rasuflat usurat iar eu am zambit cu subînteles: pe un geograf nu-l astepti niciodata cu sufletul la gura, ca si chiar daca se rataceste, va sti sa iasa din incurcatura :))  aveam nr. lui de  telefon si oricum, stiu sa merg la taximetristi sa cer informatii sau sa-i rog sa ma duca la autocar ori la hotel.

Ne-am cerut scuze de intarziere, am luat vina asupra mea, pentru ca am cautat bancomatul si am pornit catre Rethymno, alt mare oras din Creta.

Acolo erau de vizitat doua muzee arheologice si o fortareata venetiana. Ianis m-a indrumat catre locul unde se aflau toate trei, si a plecat cu grupul la o taverna. Eu am pornit singura in cautarea fortaretei si a muzeelor, care din pacate erau inchise pt ca aveau program de vizitare pana la ora 3 si era tarziu. Am intrat in fortareata, mi-am bagat nasul peste tot, am facut poze si am revenit la autocar.








Desi se dorea sa ajungem la hotel in asa fel incat barbatii sa vada nush ce meci de la CM, am ajuns cu o ora mai tarziu, am mancat si m-am dus la o partida de shopping. Mi-am luat bluza cretana si alte suveniruri pentru prietene, am luat cafea, ness, ulei de masline, si alte prostioare pentru cei dragi si m-am culcat franta de oboseala, dar visand deja la ceea ce tanjeam de atata vreme sa vad in urmatoarea zi - Palatul din Knossos.