Carari clandestine de Emmanuel Kattan, recenzie

Titlu - Cărări clandestine
Titlul original - Les lignes de desir, ed. Boreal, 2012
Autor - Emmanuel Kattan (Canada)
Traducerea - Diana Crupenschi
Editura - Univers
Colectia - Romanul sec. XXI
Preț - 30 lei, 190 pagini
Anul apariției - 2015
ISBN - 978-606-8631-37-0

Cărări clandestine este o carte care poate fi privită în mai multe feluri. Unii zic că este un roman de găsire a identității, alții că e o carte polițistă, alții că este un thriller. Dacă o citești, găsești câte puțin din toate astea adunate la un loc. În plus, e un roman contemporan despre un subiect fierbinte și sensibil al zilelor noastre, care sângerează constant pe trupul planetei: conflictul Israeliano-Palestinian din Orientul Mijlociu. Însă Emmanuel Kattan, observator fin al firii omenești, a îmbrăcat un subiect de politic fiction într-o poleială polițistă și o intrigă bine condusă din vârful peniței.

Romanul începe cu Daniel Benzaken, un bărbat de vârsta a doua, care se află în avionul de Ierusalim, plecat din Montreal, ca s-o găsească pe fiica lui, Sara, dispărută de două săptămâni. Tânăra studentă se hotărâse să-și continue studiile de arheologie în Israel, dar ea nu era conștientă de pericolul potențial care o aștepta odată cu această alegere.

Sara este pe jumătate evreică, după tată, pe jumătate musulmană, după mamă. Pentru oamenii din țara în care vine să studieze, ea reprezintă exact falia dintre cele două comunități aflate de secole în conflict religios, etnic și politic, iar faptul că este și una și cealaltă, dă naștere unor invidii care degenerează abrupt si tragic.

În Ierusalim se împrietenește cu Samira, o tânăra musulmană, care o duce la fel de fel de manifestații cu tentă politică și care îi dezvăluie noua lume și mentalitate în care va trebui să se adapteze. După aceea o cunoaște și pe evreica Tamar, care îi arată cum stau lucrurile din celălalt punct de vedere. Sara nu se identifică în niciun fel și nu poate să facă o alegere fără să se nege pe ea însăși, pe jumătate. Apoi îl cunoaște pe Avner, care este evreu, și se îndrăgostește de el, dar relația lor se deteriorează și se despart. În viața tinerei apare arabul Ibrahim, pentru care ea face o pasiune, dar iubirea lor este umbrită de gelozia lui Avner, pe de o parte, și de ura lui Tareq, vărul lui Ibrahim, pe de altă parte. Tareq nu înțelege de ce vărul său trebuie să iubească o femeie cu origini evreiești. Toate acestea, ca și amenințările fățișe pe care le trăiesc zi de zi, îi determină pe cei doi îndrăgostiți să plănuiască să plece la Montreal, dar subit, amândoi dispar...

Când Daniel sosește la Ierusalim îl cunoaște pe comisarul Nathan Ben-Ami care conduce ancheta dispariției Sarei. Cu ajutorul lui, al Samirei și al jurnalului lăsat de Sara în urma ei, Daniel începe să o cunoască pe fiica sa cu adevărat, dându-și seama că multe din laturile personalității ei nici nu i le știa. Romanul prezintă alternativ pagini de jurnal, e-mail-urile schimbate de Sara cu tatăl său și evenimentele curente ale anchetei care înaintează greu. La un moment dat este găsit cadavrul fetei, dar nu și făptuitorul. Însă pentru Daniel, acest lucru nu mai contează. El va trebui să trăiască de acum încolo cu acest imens gol generat de dispariția singurului său copil. Deși nu este un tip credincios, începe să se roage pentru sufletul Sarei și să rostească incantații.

Și poate că, acolo, în profunzime, unul din nivelurile semantice ale romanului Cărări clandestine este spiritualitatea. Cred sincer că firul roșu al cărții îl reprezintă, de fapt, sporadicele referiri biblice, iar leitmotivul acestor Cărări clandestine stă pitit în primele zece pagini:

"Dumnezeu n-are nevoie ca noi să credem în el. Tot ce își dorește el e să ne purtăm ca și cum ar fi acolo."

Mulțumesc editurii Univers pentru lectura acestei cărți. 
Cărări clandestine poate fi cumpărată direct de pe site-ul editurii, de aici, sau de la librăriile partenere.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Pentru alte recenzii vă rog accesați pagina Carti.

Ce-a mai ramas din mine de Monique Proulx, recenzie

Titlu - Ce-a mai rămas din mine
Autor - Monique Proulx (volum apărut în Canada, ed. Boreal, 2015)
Traducerea - Diana Crupenschi
Editura - Univers
Colecția - Romanul sec. XXI
Preţ - cca 40 lei, 338 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 9786067710861

Romanul social Ce-a mai rămas din mine (titlul original Ce qu'il reste de moi) prezintă epopeea unui oraș. Personajul principal este orașul în sine, la modul general, exemplificat prin metropola canadiană Montreal. Astfel, acolo locuiesc în armonie și Hasid de pe strada Durocher, care se grăbește zilnic să ajungă la sinagogă, și artistul care dă un spectacol în studioul său din cartierul de divertisment și mulțimea adunată în Bell Center. Deși oamenii care umplu acest oraș sunt atât de diferiți, ei au totuși ceva în comun: fervoarea metropolitană, freamătul marelui oraș, transcendența istoriei îngropate adânc sub asfaltul pe care îl calcă ceas de ceas. Potrivit autoarei Monique Proulx, un depozit mistic se ascunde sub picioarele montrealezilor, contaminându-i, dându-le energie, și acesta este cel mai mare avantaj al lor. Monique Proulx propune aici un mare roman al metropolei, și revenind la originea orașului, ea descrie visul, aparent lipsit de sens, care i-a dat naștere. Arată modul în care viziunea incredibil de îndrăzneață a fondatorilor lui continuă să se manifeste și azi, în concentrarea umană care a devenit Montreal-ul de astăzi.

Laurel, un căutător al adevărului ne ghidează prin această carte a aventurilor multiple și a trăirilor intense. De la el, ajungem la Thomas, tatăl său, scenarist renumit, la tânăra sa mătușă Gaby, care predă franceză imigranților, la bunica Francoise, recent decedată, care-i amintește lui Laurel neîncetat despre descendența lor franceză și despre Folle Entreprise. Plonjând în trecut, descoperim că la începuturi a fost un anume Paul de Chomedey, care pune piciorul pe o insulă ce avea să devină foarte importantă în viitor. Poate că adevăratul protagonist al acestui roman este de fapt Jeanne Mance, care descoperă, ca și ceilalți care au părăsit Europa pentru America, o altă viață. De-a lungul timpului, toți cei care au devenit locuitori ai marelui oraș, au descoperit o altă viață și și-au croit un destin nou prin ea.

Revenind în prezent, o cunoaștem pe Maya, iubita lui Laurel, care este mult prea frumoasă pentru a-i rămâne fidelă. Maya locuiește într-o casă bântuită, crede ea, și îl cheamă pe Guillaume, preotul, contactat printr-o aplicație pe smartphone și angajat ca s-o exorcizeze. Dar dincolo de fantomele propriei conștiințe, Maya e o femeie decăzută moral, inconștientă de mocirla în care se zbate să supraviețuiască. Prin Guillaume ajungem la afganul Zahir Ramish, care se refugiază în biserica pentru a face greva foamei.

Așadar, prin multitudinea de personaje umane, schițate în tușe puternice, prin vâltoarea unei vieți care pune laolaltă episcopi, comercianți, artiști, oameni din toate categoriile sociale, autoarea găsește armonia sonoră care face din toate aceste destine separate un întreg. Mai mult, paralelismul poveștilor din trecut și din prezent nu este deranjant, nu reprezintă un hiatus și nu te face să crezi că citești niște nuvele separate, dimpotrivă, același filon mistic traversează timpul și sălășluiește atât în primii coloniști francezi cât și în urmașii lor de azi.

Deși la început mi-a fost greu să intru în poveste, mă bucur că am perseverat. Personajele sunt bogate, complexe și ating o varietate de teme actuale fără a fi dezvoltate redundant și obositor. Cartea se citește ușor, fluid, paginile curg una după alta, adâncindu-te și pe tine în misterul marelui oraș. Este remarcabil faptul că, prin această faună foarte diversă, autoarea ne invită într-o metropolă reală, chiar dacă este o ficțiune. Persoanele fără adăpost, aborigenii, comunitățile culturale sunt bine reprezentate, fără a se intra în detalii inutile. Totul reprezintă un mare tablou al unei societăți unite, vii, pe care chiar așa am vedea-o și noi, potențiali vizitatori ai Montreal-ului. Însă în carte, lucrurile evoluează diferit, către ceva amenințător și negru.

În final, cititorul nu poate decât să aprecieze munca depusă de Monique Proulx care semnează un roman scris cu un stil aparte: dialoguri animate, demne de claritatea cu care scriu mari romancieri, bogăție în alegerea cuvintelor, precum și originalitate în firul narațiunii. Astfel, Monique Proulx își confirmă locul pe podiumul marilor scriitori ai literaturii universale contemporane.

Am avut plăcerea să citesc această carte prin bunăvoința editurii Univers.
Cine dorește, poate cumpăra cartea direct de aici sau de la librăriile partenere.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Pana de dinozaur de S.J Gazan - recenzie

Titlu - Pană de dinozaur
Autor - Sissel-Jo Gazan (Danemarca, 2008)
Traducerea - Petru Iamandi
Editura - Univers
Colectia - Enigma
Preţ - 48 lei, 384 pagini
Anul apariţiei - 2013


Romanul de debut a scriitoarei daneze S.J. Gazan, Pană de dinozaur aparține, prin firul principal al poveștii, genului polițist și cartea a fost apreciată și premiată atât în țara natală a autoarei cât și în alte țări nordice.