Se afișează postările cu eticheta editura univers. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta editura univers. Afișați toate postările

marți, 8 ianuarie 2019

Vrei să îți spun un secret despre mami? de Ioana Chicet-Macoveiciuc. Recenzie


Vrei să îți spun un secret despre mami? de Ioana Chicet-Macoveiciuc. RecenzieTitlu - Vrei să îți spun un secret despre mami?
Autor - Ioana Chicet-Macoveiciuc; ilustrații de Georgiana Chițac
Editura - Univers
Preţ - 39 lei
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 9789733410768
Gen - pentru copii

Vrei să îți spun un secret despre mami? este o carte în format mare, cu ilustrații și cu text cu fonturi mari, ca să poată citi și copilul care abia învață buchea cărții, de la mama lui, înainte să meargă la școală. Ce ziceți? Că acum copiii nu mai învață dinainte de a merge la școală să citească? Ei, nu știu... eu așa am prins vremurile, când super-mama și super-tata îmi puneau cărți de povești și legende în mâini și mă deprindeau cu cititul, apoi cu scrisul literelor mari, luând în căușul palmei lor mânuța mea care ținea strâns creionul, purtând-o șerpuit ca să știe creiona semnele acelea magice. Cu cifrele mi-a fost ceva mai greu. Nu puteam nici în ruptul capului să-l fac pe 2 ca pe un 2, eu îl făceam ca pe S. De la Super-mama sau de la Super-tata.

Și da, cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc este o carte de magie, iar ilustrațiile Georgianei Chițac sunt ierburile și baghetele magice folosite pentru ca super mamele să prindă viață. Vrei să îți spun un secret despre mami? nu spune doar un secret, acolo sunt înșirate multe, multe secrete. Că mami este mereu iubitoare, că ea este centrul universului nostru de copil, că ea ne iubește orice ar fi și că ea ne apără de toate relele, de toată magia neagră care ar putea vreodată să fie îndreptată către noi.

Vrei să îți spun un secret despre mami? de Ioana Chicet-Macoveiciuc. Recenzie


Despre Vrei să îți spun un secret despre mami? Diana Crupenschi (editor Univers) spune așa:
  • Cartea aceasta fermecată le dezvăluie copiilor și adulților deopotrivă unul dintre secretele cel mai bine păstrate din lume: din ce sunt făcute mamele și care este sursa lor magică de putere, iubire și energie? Cum face mama să fie atât de grozavă? E posibil ca iubirea de mamă să fie cea care ține Universul în viață?
  • Luați-vă copilul în brațe și porniți împreună într-o călătorie pe care nici el, nici voi, părinții, n-o s-o uitați niciodată: copilăria mamei, cu trăsnăi și planuri, întâlnirea ei cu cel care-i va deveni soț, dorința lor de a crea împreună pe cineva mai bun decât ei doi la un loc, sarcina plină de dragoste, nașterea cu efort și speranță, firul invizibil care leagă orice copil de mama lui, care crește și învăluie totul chiar și când mama e obosită, nervoasă ori departe.

  • Vrei să-ți spun un secret despre mami? este, fără îndoială, cea mai bună carte pentru copii scrisă de Ioana Chicet-Macoveiciuc și cea mai bună din colecţia Unicorn, o colecţie cu nume sonore de scriitori şi ilustratori din întreaga lume.
Când iei în mână cartea să-i citești puiului tău din ea, nu poți să nu te gândești dacă ești o mamă bună, pe măsura darului pe care l-ai primit de la viață. Iar dacă ai îndoieli, recitește povestea spusă de Ioana Chicet-Macoveiciuc și aplică tot ceea ce poți. Copilul tău te va răsplăti înzecit prin fericirea, echilibrul și siguranța pe care i le oferi.

Cartea se poate comanda de pe site-ul editurii - aici - sau de pe site-urile partenere.

Ioana Chicet‑Macoveiciuc deține blogul de nișă parenting www.printesaurbana.ro. Este jurnalist în presa scrisă și audiovizuală, a lucrat în PR și comunicare și organizează evenimente pentru părinţi. A mai publicat cărţi ilustrate pentru copii ca și romane de dragoste care au ajuns best seller. Dintre acestea am mai recenzat Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni.


Vrei să îți spun un secret despre mami? de Ioana Chicet-Macoveiciuc. Recenzie


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin










luni, 10 decembrie 2018

Calendar girl, vol. IV, de Audrey Carlan. Recenzie



Calendar girl, vol. IV, de Audrey Carlan. Recenzie Titlu - Calendar girl, vol. IV
Titlul original - Calendar girl
Autor - Audrey Carlan
Traducerea - Ana Omăt
Editura - Univers
Preţ - 40 lei
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-973-341-005-8
Gen - erotic, aventură, romance

Anul aventuros al Miei se apropie de un deznodământ spre care o vor însoți prietenii pe care și i‑a făcut nu numai printre fascinantele personaje întâlnite, ci și printre cititori. O regăsire neașteptată, nesperată, îi schimbă cu totul viața. Frumoasa escortă din Las Vegas se lasă de meserie și redevine motociclistă, iubita lui Wes și mai mult decât atât… în urma unei ceremonii restrânse, cu familia și prietenii. Pe aceeași plajă unde a început acțiunea cărții, cercul se închide.

Așadar, în octombrie Mia și Wes plănuiesc deja logodna, pe care o vor anunța în luna următoare. Mia, datorită publicității de care a avut parte primește un job în televiziune iar finalul de an îi aduce o reîntâlnire cu mama sa, de care toată lumea se bucură, însă ea rămâne încă reticentă și cumva distantă față de femeia care și-a părăsit fetele la un moment dat. Audrey Carlan ne spune în final și ce se întâmplă cu personajele în momentul terminării romanului, în așa fel încât cartea să fie completă, povestea - rotundă.

Calendar girl, vol. IV, de Audrey Carlan. Recenzie

Pe scurt, ca să reamintesc cititorilor despre ce a fost vorba în această serie, Mia Saunders, o tânără superbă dar fără noroc în dragoste, se hotărăște să devină escortă de lux un an de zile pentru a plăti o datorie de un milion de dolari pe care tatăl său o avea la un mafiot, de altfel, fost iubit de-al Miei. Agenția la care se angajează Mia este a mătușii ei, care are grijă să-i găsească bărbați foarte bogați și atrăgători, mai de fiecare dată. În fiecare lună ea are un alt angajament. Dar deși a fi escortă implică și relații intime, Mia nu este obligată la așa ceva decât dacă vrea. În prima lună îl cunoaște pe Wes, cel de care se îndrăgostește și cu care în final se va căsători. În lunile următoare este angajată ca muză pentru un pictor, să prezinte costume de baie pentru o agenție de publicitate, să salveze aparențele unui homosexual sau ale unui politician care are o relație secretă cu servitoarea din casă, ori să filmeze un videoclip alături de un cântăreț în vogă.

Însă peste toate acestea, planează pericolul ca tatăl ei să moară în spital, sau ca viața surorii ei, Maddie, să se schimbe radical. Din fericire, în tot acest an de sacrificiu, Mia are șansa să-și descopere adevărata familie și află că este bogată, pentru că tatăl ei adevărat i-a lăsat jumătate din acțiunile unei companii de succes. Wes, iubitul ei, este prins de teroriști la niște filmări în Asia, dar odată scăpat de coșmar, se hotărăște să se căsătorească rapid cu Mia, femeia vieții lui. Finalul de an este apoteotic, Mia aflându-se în mijlocul familiei reunite datorită alegerii sale de a deveni escortă și a publicității de care a avut parte astfel.

Calendar girl, vol. IV, de Audrey Carlan. Recenzie

Pe parcursul cărții Calendar girl personajul central a avut o creștere extraordinară. Nu eram cel mai mare fan al ei în ianuarie, dar până în martie, am început s-o plac. În fiecare "episod" Mia află ceva nou despre ea însăși prin relația cu clientul ei: să devină mai încrezătoare, să decidă ce vrea cu adevărat în viață, învață multe despre oameni în general, are acces la o lume pe care altfel nici n-ar fi bănuit-o. De la fătuca gâsculiță de dinaintea anului de sacrificiu, Mia devine o femeie versată din multe puncte de vedere. Iar acest lucru, dincolo de firul roșu senzual al cărții, este poate cel mai important de observat și este întrutotul meritul autoarei Audrey Carlan. Iar eu, chiar dacă am dat spoilere masive pe parcursul celor 4 recenzii, vă asigur că povestea este captivantă și că sunt foarte multe alte lucruri pe care nu le-am spus. În concluzie, o carte ușor de lecturat și bună, în categoria ei.

citește și: recenzie vol. I ,  recenzie vol. II , recenzie vol. III


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin









duminică, 9 decembrie 2018

Casandra de Christa Wolf. Recenzie



Casandra de Christa Wolf. RecenzieTitlu - Casandra
Titlul original - Kassandra (1983)
Autor - Christa Wolf
Traducerea - Iulia Dondorici
Editura - Univers
Colecția - Romanul secolului XX
Preţ - 19 lei, 160 pagini
Anul apariţiei - 2014
ISBN - 978-606-863-113-4
Gen - istoric, aventuri

Christa Wolf (1929‑2011) este una dintre cele mai cunoscute scriitoare germane ale secolului al XX‑lea, originară din fosta Republică Democrată Germană. Romanul Der geteilte Himmel (tradus în română la editura Univers sub titlul Cerul dragostei), publicat în anul 1963, i‑a adus Christei Wolf primul premiu literar al Academiei de Arte din RDG – premiul Heinrich Mann. A publicat apoi romane, povestiri, scrisori, discursuri, scenarii, ajungând să fie o scriitoare foarte cunoscută în Germania și tradusă în lumea întreagă.

Ideea de a scrie romanul Casandra i-a venit autoarei Christa Wolf pe când ținea o serie de prelegeri despre poezie la Universitatea din Frankfurt în 1982. În acea perioadă, în loc de ceea ce ar fi trebuit să vorbească, a ținut 4 prelegeri în care a explicat modul în care a devenit interesată de figura profetesei antice Casandra. Cea de-a cincea prelegere a fost narațiunea romanului în sine, spusă pe scurt.

Casandra de Christa Wolf. Recenzie

La fel ca Euripide în Troienele, Wolf o portretizează pe Casandra din perspectiva supraviețuitorilor războiului troian. Monologul interior al preotesei lui Apollo, în timp ce-și așteaptă moartea la porțile cetății lui Agamemnon, îi aduce aminte de Troia, care era o cetate pașnică și înfloritoare. Își amintește despre părinții ei, Hecuba și Priam, apoi revede cu ochii minții cum războiul a distrus totul.

Așadar iat‑o pe fiica regelui troian Priam, vestita profetesă Casandra, sosind în faţa porţilor cetăţii Micene în carul cu prizonieri al eroului grec Agamemnon. Ştie că va fi ucisă înainte de asfinţitul soarelui şi îşi rememorează viaţa, o existenţă excepţională pentru o femeie a acelor vremuri, ce culminează în momente de o intensitate şi un dramatism emoţionant. Christa Wolf imaginează biografia fascinantă a unei figuri feminine atât de controversate din mitologia antică, reuşind să ne facă să o simţim ca pe o contemporană a noastră.

Casandra, femeia troiană, este o privilegiată pentru că face parte din familia regală, dar este de multe ori ignorată și luată drept nebună pentru că face preziceri pe care bărbații din consiliul de război, inclusiv tatăl ei, le consideră greu de auzit. De altfel, tot ceea ce spune ea se va împlini, pentru că are darul profeției dat de către Apollo, dar tot zeul a condamnat-o să nu o creadă nimeni când va profeți.

În povestea ei, Casandra descrie statutul femeilor din timpul ei și descoperă că uneori femeile din familiile sărace au mai multă libertate decât cele din familia regală. La un moment dat în timpul războiului, ea se alătură unei comunități de femei din păturile de jos ale societății și petrec timp seara vorbind, cântând, dansând, țesând și făcând ceea ce doresc, fără a fi judecate sau obligate să facă altceva.

Referitor la războiul troian, la pretextul izbucnirii acestuia și la eroii lui, versiunea Christei Wolf este diferită. Ea creionează alte intrigi și spune că sora regelui Priam, Hesione, a fost cea răpită inițial de greci și că ea a rămas nevasta unuia dintre ei, Telemon. Atunci când troienii le-au cerut-o grecilor pe Hesione înapoi, grecii au râs, și astfel, se va înfiripa planul lui Paris și al răpirii Elenei. Ahile, eroul absolut al războiului troian, este prezentat ca un personaj barbar, care nu respectă nici regula sacră de a nu face o crimă într-un templu. Mai toate personajele cărții, Polyxenia, Iphigenia, Priam și Hecuba sunt complex prezentate, însă în contradicție cu imaginea oferită de clasici despre ei.

Casandra de Christa Wolf. Recenzie

În concluzie, Christa Wolf scrie o interpretare spectaculoasă a poveștii profetesei Casandra și aduce în prim plan această alegorie ignorând ceea ce știe toată lumea despre evenimentele antice referitoare la războiul troian și eroii lui, asumându-și inclusiv consecințele negative care derivă de aici.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












vineri, 9 noiembrie 2018

Ucigasul de Patricia Melo. Recenzie



Ucigasul de Patricia Melo. RecenzieTitlu - Ucigașul
Titlul original - O Matador
Autor - Patricia Melo
Traducerea - Anca Ferro
Editura - Univers
Colecția - Enigma
Preţ - 29 lei, 208 pagini
Anul apariţiei - 2016
ISBN - 978-606-863-111-0
Gen - polițist, psihologic

Cum poate un tânăr timid, introvertit şi cu complexe fizice, sociale şi culturale să devină asasin profesionist? Prin vocea protagonistului, într-un stil alert, caracterizat de o extremă violenţă verbală, dar şi de sensibilitate, tandreţe şi umor, romanul Ucigaşul dezvăluie procesele interioare complexe şi pline de conflicte, precum şi pe cele exterioare care îl aruncă pe căi nu de el alese, dar înscrise deja, oarecum, într-un fel de cod genetic social.

Aceasta este prezentarea de pe coperta IV a cărții Patriciei Melo, care în cartea sa prezintă un uimitor criminal profesionist, plin de conflicte interioare, plimbându-se cu nonșalanță pe străzile din Sao Paolo. Máiquel, dealer de mașini second-hand care locuiește în favelă, pierde un pariu la fotbal și, drept urmare, trebuie să-și vopsească părul și mustața blonde. Are nevoie de o nouă garderobă, așa că merge la cumpărături și se ia la bătaie cu vânzătorul. Se duce la bar și acolo îl întâlnește pe Suel, pe care îl cunoaște, și cu care se ia în gură, jignindu-se reciproc, apoi îl provoacă la duel și îl împușcă pentru că acesta nu acceptă lupta. Acum, toată lumea îl privește cu admirație pe Máiquel pentru că Suel era considerat un om periculos. Toți vor să-i mulțumească pentru această crimă, în timp ce el își face procese de conștiință dacă a făcut un lucru bun sau nu. Un medic stomatolog, dr. Carvalho, chiar îi oferă consultație și tratament gratuit dacă îl va găsi și ucide pe violatorul fiicei sale.

Ucigasul de Patricia Melo. Recenzie

Ofertele de acest gen încep să curgă, iar (anti)eroul nostru îi va cere unui detectiv să-i asigure spatele în acțiunile sale. În curând vor fonda o organizație ca să poată să acopere crimele lui Maiquel, care începe să se creadă un fel de vigilante, un fel de Arrow sau alt erou de benzi desenate americane. La un moment dat, vrea să se așeze la casa lui, să caute un job obișnuit, să ducă o viață normală. Acțiunea se complică atunci când el trebuie să omoare pe cineva drag, pentru că a întâlnit o altă femeie și nu vede o soluție diferită. Însă deja visul de a avea o viață liniștită este din ce în ce mai greu de realizat când poliția intră pe fir și trecutul îi suflă în ceafă.

Ucigașul Patriciei Melo e o carte foarte cinematografic scrisă și fără întortocheli stilistice deosebite, narată la persoana întâi, ceea ce e surprinzător, pentru că ucigașul e acela care povestește. Ai senzația că vezi un film, nu că citești pagină după pagină. Maiquel este un antierou complex, care citează pasaje din poezia clasică și uneori își face probleme dacă viitoarele sale victimele merită să moară sau nu. El crede în soartă și astfel pune faptele sale antisociale pe seama ei, ca o versiune masculină și sud-americană a inocentei Tess d'Urberville, altă ucigașă care blamează soarta pentru propriile-i fapte. Dar totul are o limită și când Maiquel omoară un copil, începe să-și facă procese de conștiință cu adevărat, deși tardiv. Mereu și-a dorit să ducă o viață îndestulată, dar se simte nesigur printre cei din clasa mijlocie, încercând să măsoare cumva succesul său prin gesturile simple pe care le învață de la bogătași, de exemplu, prin felul în care râde ținând paharul de whisky în mână.

Ucigasul de Patricia Melo. Recenzie


În concluzie, Ucigașul e o carte ușor lecturabilă, psihologică, socială, în care autoarea aruncă o lumină diferită asupra crimei în sine. Dar cel mai mare atu al Patriciei Melo este crearea unui ucigaș care din când în când (re)devine un om surprinzător de moral.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












vineri, 19 octombrie 2018

Seara cantaretelor de Lidia Jorge. Recenzie

Seara cantaretelor de Lidia Jorge. RecenzieTitlu - Seara cântărețelor
Titlul original - A Noite das Mulheres Cantoras (publicată în 2011 în Portugalia)
Autor - Lidia Jorge
Traducerea - Laura Bădescu
Editura - Univers
Colecția - Romanul secolului XXI
Preţ - 31 lei, 318 pagini
Anul apariţiei - 2014
ISBN - 978-606-854-305-5
Gen - contemporan, aventuri, mister

În garajul unei clădiri din Lisabona, un pian negru cântă singur, fără să fie atins de degetele cuiva, iar muzica lui ajunge până în Africa. Sau, cel puţin, astfel i se relatează publicului povestea formării unui grup muzical compus din cinci tinere femei: Solange, o studentă de nouăsprezece ani, vizitată adesea de „zeul micii poezii“; surorile Nani și Maria Luísa Alcides, soprane cu formaţie clasică; Madalena, „The African Lady“, cea mai tulburătoare voce a grupului, capabilă de extraordinare modulaţii de jazz şi blues; şi, nu în ultimul rând, ambiţioasa Gisela Batista. Dar cât de mult trebuie să sacrifice fiecare pentru a atinge faima? După douăzeci şi unu de ani, Solange, vocea narativă a romanului, ne dezvăluie teribilul secret care a dus la destrămarea grupului.

Seara cantaretelor de Lidia Jorge. Recenzie

Într-o narațiune complexă, autoarea prezintă cinci femei care se unesc în jurul unui proiect ambițios: să devină noul grup de succes al muzicii portugheze, tradiționale lusitane, cu melancolia ei înlăcrimată, în aproape singura limbă din lume care are un cuvânt pentru a exprima ceea ce înseamnă să pierzi pe cineva sau ceva. Impregnat de nostalgia și tristețea pătrunzătoare a muzicii Fado, pândind piața internațională dominată de ritmurile ușoare și versurile ușor de reținut, grupul feminin vrea să iasă din anonimat, devenind o nouă senzație mass-media.

Lidia Jorge creează o acțiune prin care căutarea ontologică a cântăreței Solange de Matos, studentă la Universidade Nova, se intersectează cu imaginea unei Lisabone decadente, al cărei complexe de inferioritate se manifestă cu o claritate dureroasă, ca un oraș european blocat în propria sa întârziere. Și tocmai această trăsătură, care este o prejudecată socială, prezentă pe tot parcursul cărții, ne ajută să descoperim că Lisabona este poetică, frumoasă, deși mai puțin dezvoltată decât era de așteptat.

În Seara cântărețelor două aspecte ies în evidență mai mult: primul, parada de personaje bine construite ale căror personalități caleidoscopic garantează credibilitatea textului. Pe lângă reprezentări schematice precum lidera grupului sau producătorul Julian, personificări stereotipe ale unor înguști la minte, apar personaje precum Joseph Alexander și Ana, care, prin contrast, sunt orientați spre o nouă gândire, o nouă atitudine, în mod deliberat agresivă, care parcă strigă că Portugalia ar trebui să renunțe la tradiționalismul său, acceptând diferențele și comportamentele heterodoxe. Al doilea element evidențiat este firul narativ însuși, în care prezentul, trecutul și viitorul sunt combinate într-un tot unitar, deși aparent difuz și fragmentat.

Seara cantaretelor de Lidia Jorge. Recenzie

În romanul Seara cântărețelor mai atrage atenția și misterul din jurul Giselei Batista, lidera grupului muzical Apocalypse, a cărei ambiție excesivă este fuzionată într-o încercare de a ascunde în mod deliberat nereușita, cu o manipulare dezgustătoare a vieții celorlalte cântărețe, inclusiv un control obsesiv asupra relațiilor sentimentale ale acestora. Pentru a-și atinge scopul, Gisela controlează fiecare pas al tovarășelor ei, împiedicându-le să trăiască o viață plină de iubire, să se angajeze în alte proiecte, prin impunerea unei discipline spartane. Paradoxal, acest comportament bizar duce la realizări notabile, dar și la o moarte suspectă. Și în acest caz, Lidia Jorge insuflă personajului o instabilitate tipic umană: Gisela nu este personajul negativ tradițional, rău în fiecare faptă sau cuvânt; ci acela care oferă o oportunitate de succes a trei femei obișnuite care, fără ea, ar duce o viață mediocră și cu nimic ieșită din comun.

În mijlocul unui complot dominat de prezența feminină, João de Lucena, coregraful Apocalipsei, este elementul care unește cele două planuri ale cărții - ontologic și social. Dansator respectat, de carieră, aureolat într-un halou de măreție, João aduce în prim plan, încă o dată, o problemă socială a Portugaliei, în mare parte rămasă în urmă educațional și cultural. João pleacă în Statele Unite să-și desăvârșească educația, dar revine la Lisabona ca să pună în practică ce a învățat. Astfel subtil, aproape imperceptibil, Lidia Jorge pare să pună în lumină o transformare ideologică prin care trece Portugalia și lumea în același timp.

Transformarea și frustrarea, atât personală cât și colectivă, formează firul roșu din romanul Seara cântărețelor. Acest lucru dovedește că Lidia Jorge menține vie flacăra identității portugheze, deși are uneori nostalgia altor valori.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












miercuri, 17 octombrie 2018

Din calatoriile unei femei cu suflet de copil, de Dana Savuica. Recenzie



Din calatoriile unei femei cu suflet de copil, de Dana Savuica. RecenzieTitlu - Din călătoriile unei femei cu suflet de copil
Autor - Dana Săvuică
Editura - Univers
Preţ - 30 lei (224 pagini) pe site-ul editurii, prețuri mai mici pe site-urile partenere
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 9789733410393
Gen - memorialistică, autobiografie

La o simplă căutare pe Google cu numele ei, găsim o prezentare pe alocuri superficială: "... o femeie de afaceri din România, fost fotomodel și realizatoare de emisiuni TV. Este prima româncă care a pozat în ediția locală a revistei pentru bărbați Playboy, în noiembrie 1999." Nu știu dacă dincolo de aceste cuvinte, care exprimă ceva adevărat, dar prea sclipicios și bombastic la partea aia cu iepurașul Playboy, se poate ghici omul din spatele imaginii create de wikipedia. Nu știu dacă era necesară menționarea cu atâta acuratețe a informației despre această revistă. Firește, Dana Săvuică a fost fotomodel, dar nu cred că e ceva cu care să te mândrești, pozatul ăsta pentru o revistă la granița dintre erotic și ceva mai mult de atât. Poate că este. Poate că sunt eu încuiată la minte.

Recunosc că atunci când am primit cartea spre recenzare, eram contrariată, deși nu știam decât partea aceea cu realizatoare TV. Adică, nu înțelegeam de ce o persoană care este deja celebră, vrea și mai multă celebritate. Însă asta o spune o introvertită ca mine, care prefer să comunic prin mesaje ca să nu stau de vorbă la telefon. Că față în față sunt cam greu de prins.

Din calatoriile unei femei cu suflet de copil, de Dana Savuica. Recenzie


Apoi am început să citesc Din călătoriile unei femei cu suflet de copil. Azi o poveste despre Sri Lanka, mâine altă poveste, despre Paris, și tot așa, până am descoperit-o pe femeia Dana Săvuică, pe adolescenta care a fost, pe fetița de diplomat de carieră care se vedea nevoită să călătorească mereu, din țară în țară și din oraș în oraș, fără să prindă rădăcini nicăieri. Cartea este alcătuită din mai multe povestiri autobiografice, fără vreo ordine cronologică. De aceea e foarte ușor de citit, nu te plictisești, poți citi prima sau ultima povestire, pe la mijloc, sau acolo unde se deschide la întâmplare cartea. Fiecare amintire este un crâmpei de viață, din viața acestei femei care a avut un destin aparte. Fiecare amintire despre care scrie e o treaptă în evoluția ei, sau ne prezintă o întâmplare cu tâlc, o lecție de viață.

Din calatoriile unei femei cu suflet de copil, de Dana Savuica. Recenzie


Din călătoriile unei femei cu suflet de copil poate fi privită ca o carte de vacanță. Dar eu aș zice că nu e genul de carte pe care s-o iei cu tine pe plajă, dimpotrivă. Este cartea pe care o citești ghemuită în fața șemineului, iarna, învelită cu o pătură groasă, într-o cameră primitoare în care nu se aude decât trosnetul lemnelor în foc și eventual torsul molcom al unei pisici. Afară ninge a iarnă grea, iar tu deschizi ușa imaginației și te lași purtată pe meridianele lumii, de mână cu Dana, într-o "călătorie care trebuie savurată la fiecare pas" pentru că "ziua de ieri e deja istorie, ziua de mâine e un mister, dar ziua de azi e un cadou prețios"...

Din calatoriile unei femei cu suflet de copil, de Dana Savuica. Recenzie


Mulțumesc editurii Univers pentru oportunitatea de a citi și recenza Din călătoriile unei femei cu suflet de copil, de Dana Săvuică.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin











sâmbătă, 8 septembrie 2018

Prima secunda de Vlad Roman. Recenzie



Prima secunda de Vlad Roman. RecenzieTitlu - Prima secundă
Autor - Vlad Roman
Editura - Univers
Preţ - cca 35 lei, 399 pagini
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 978-973-341-038-6
Gen - istoric, medieval, aventuri

Linz, 1581. Doi tâlhari, o mulțime de maeștri ceasornicari, matematicieni, un pictor, ucenici, servitoare, un manuscris și copia lui participă cu toții, pe durata a zece zile abrupte, la semnarea, modificarea și copierea actului în baza căruia calendarul gregorian urmează să-l înlocuiască pe cel iulian. Intrigile politice se amestecă cu discursul moral în atelierele ceasornicarilor și pe străzile umede de ceața Dunării. Într-o noapte, pe o asemenea ceață, cineva este ucis. Peste toate astea se suprapun povești în ramă, parabole și imagini, descrieri de ceasuri, de orare și tablouri ciudate, plus o mulțime de întrebări despre natura timpului, a imaginii, a identității și a speranței. Va fi prins criminalul? Cum arată ochii lui? Cine e el?

Prima secunda de Vlad Roman. Recenzie

Așa cum spune și prezentarea de pe site-ul editurii Univers, unde a publicat Vlad romanele sale, acțiunea din Prima secundă începe în anul 1581. Doi vechi prieteni, separați de distanță și de meandrele vieții, Clavius și Luigi, care au scris o carte despre cum ar trebui schimbat calendarul, vor să se reîntâlnească pentru a merge într-o misiune la Linz, în vederea aprobării noului calendar. Clavius pornește la drum dar la hanul la care trebuia să vină Luigi, apare Antonio, un nepot al acestuia, care are manuscrisul cu el, și care-l anunță pe Luigi despre moartea prietenului său.

Pe de altă parte, romanul mai are două personaje, pitorești, pe Lorand și Miograd, care deveniseră hoți și escroci de profesie. Ei se infiltrau în casele celor avuți pretinzând că sunt tineri studioși, din familii bune, care meritau să se căsătorească cu fiicele gazdelor lor, câștigându-le încrederea. Până să se dumirească aceștia cu cine aveau de-a face, Miograd și Lorand furau ce aveau de furat și se făceau nevăzuți. Însă Lorand are o soră cu o căsnicie mizerabilă din care el vrea s-o scoată. Da Samola, cumnatul, îi cere lui Lorand favoruri peste favoruri, promițând de fiecare dată că divorțează de soție, dar neonorând niciodată promisiunea făcută. De data asta, îi cere un lucru foarte important, iar Lorand, neavând încotro, acceptă și cere ajutorul prietenului său, Miodrag.

Cei patru se întâlnesc în Linz și totul capătă alte valențe. Manuscrisul devine un personaj de sine stătător, element inedit adăugat de Vlad Roman cărții, pe care vă las singuri să-l judecați (eu sunt ceva mai conservatoare). Autorul descrie apoi minuțios, viața din secolul al XVI-lea, cu meșteșugarii ei, cu precupețele ei, cu atmosfera medievală care te pătrunde, de parcă Vlad Roman ar ști o metodă tainică de a călători în timp ca să ne ilustreze atât de convingător lumea medievală a timpului.

Prima secunda de Vlad Roman. Recenzie


Vlad Roman este un scriitor din generația tânără, născut în 1981. Prima secundă este al doilea roman al său, după un prim mare succes cu cartea Cât mai aproape de tine. În romanul Prima secundă frazarea este molcomă, artistic și minuțios adusă din condei, povestea curge lent, deși nu într-atât încât să te plictisească. Mărturisesc că mi-a plăcut acest stil ușor balzacian, ușor dickensian, dar foarte personal al autorului. Iar cel mai mult mi-a plăcut scena unei crime. Victima nu vede criminalul, dar noi, cititorii, da. În schimb, momentul morții este atât de dilatat, atât de minuțios redat de autor, ca un filigran meșteșugit de un bijutier bătrân, încât angoasa finalului vieții dispare lăsând locul unei plăceri reale a lecturii, împletite cu admirația față de acest spirit de observație deosebit.

În consecință, Prima secundă este un roman în care ficțiunea se împletește cu realitatea istorică, în care peisajul medieval al unui târg important este în detaliu redat cu măiestrie și talent. Aștept cu interes și alte cărți semnate de Vlad Roman și recomand cartea celor interesați de istorie și de o scriitură clasică, din păcate, mai puțin abordată în prezent.





Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin