vineri, 19 octombrie 2018

Seara cantaretelor de Lidia Jorge. Recenzie

Seara cantaretelor de Lidia Jorge. RecenzieTitlu - Seara cântărețelor
Titlul original - A Noite das Mulheres Cantoras (publicată în 2011 în Portugalia)
Autor - Lidia Jorge
Traducerea - Laura Bădescu
Editura - Univers
Colecția - Romanul secolului XXI
Preţ - 31 lei, 318 pagini
Anul apariţiei - 2014
ISBN - 978-606-854-305-5
Gen - contemporan, aventuri, mister

În garajul unei clădiri din Lisabona, un pian negru cântă singur, fără să fie atins de degetele cuiva, iar muzica lui ajunge până în Africa. Sau, cel puţin, astfel i se relatează publicului povestea formării unui grup muzical compus din cinci tinere femei: Solange, o studentă de nouăsprezece ani, vizitată adesea de „zeul micii poezii“; surorile Nani și Maria Luísa Alcides, soprane cu formaţie clasică; Madalena, „The African Lady“, cea mai tulburătoare voce a grupului, capabilă de extraordinare modulaţii de jazz şi blues; şi, nu în ultimul rând, ambiţioasa Gisela Batista. Dar cât de mult trebuie să sacrifice fiecare pentru a atinge faima? După douăzeci şi unu de ani, Solange, vocea narativă a romanului, ne dezvăluie teribilul secret care a dus la destrămarea grupului.

Seara cantaretelor de Lidia Jorge. Recenzie

Într-o narațiune complexă, autoarea prezintă cinci femei care se unesc în jurul unui proiect ambițios: să devină noul grup de succes al muzicii portugheze, tradiționale lusitane, cu melancolia ei înlăcrimată, în aproape singura limbă din lume care are un cuvânt pentru a exprima ceea ce înseamnă să pierzi pe cineva sau ceva. Impregnat de nostalgia și tristețea pătrunzătoare a muzicii Fado, pândind piața internațională dominată de ritmurile ușoare și versurile ușor de reținut, grupul feminin vrea să iasă din anonimat, devenind o nouă senzație mass-media.

Lidia Jorge creează o acțiune prin care căutarea ontologică a cântăreței Solange de Matos, studentă la Universidade Nova, se intersectează cu imaginea unei Lisabone decadente, al cărei complexe de inferioritate se manifestă cu o claritate dureroasă, ca un oraș european blocat în propria sa întârziere. Și tocmai această trăsătură, care este o prejudecată socială, prezentă pe tot parcursul cărții, ne ajută să descoperim că Lisabona este poetică, frumoasă, deși mai puțin dezvoltată decât era de așteptat.

În Seara cântărețelor două aspecte ies în evidență mai mult: primul, parada de personaje bine construite ale căror personalități caleidoscopic garantează credibilitatea textului. Pe lângă reprezentări schematice precum lidera grupului sau producătorul Julian, personificări stereotipe ale unor înguști la minte, apar personaje precum Joseph Alexander și Ana, care, prin contrast, sunt orientați spre o nouă gândire, o nouă atitudine, în mod deliberat agresivă, care parcă strigă că Portugalia ar trebui să renunțe la tradiționalismul său, acceptând diferențele și comportamentele heterodoxe. Al doilea element evidențiat este firul narativ însuși, în care prezentul, trecutul și viitorul sunt combinate într-un tot unitar, deși aparent difuz și fragmentat.

Seara cantaretelor de Lidia Jorge. Recenzie

În romanul Seara cântărețelor mai atrage atenția și misterul din jurul Giselei Batista, lidera grupului muzical Apocalypse, a cărei ambiție excesivă este fuzionată într-o încercare de a ascunde în mod deliberat nereușita, cu o manipulare dezgustătoare a vieții celorlalte cântărețe, inclusiv un control obsesiv asupra relațiilor sentimentale ale acestora. Pentru a-și atinge scopul, Gisela controlează fiecare pas al tovarășelor ei, împiedicându-le să trăiască o viață plină de iubire, să se angajeze în alte proiecte, prin impunerea unei discipline spartane. Paradoxal, acest comportament bizar duce la realizări notabile, dar și la o moarte suspectă. Și în acest caz, Lidia Jorge insuflă personajului o instabilitate tipic umană: Gisela nu este personajul negativ tradițional, rău în fiecare faptă sau cuvânt; ci acela care oferă o oportunitate de succes a trei femei obișnuite care, fără ea, ar duce o viață mediocră și cu nimic ieșită din comun.

În mijlocul unui complot dominat de prezența feminină, João de Lucena, coregraful Apocalipsei, este elementul care unește cele două planuri ale cărții - ontologic și social. Dansator respectat, de carieră, aureolat într-un halou de măreție, João aduce în prim plan, încă o dată, o problemă socială a Portugaliei, în mare parte rămasă în urmă educațional și cultural. João pleacă în Statele Unite să-și desăvârșească educația, dar revine la Lisabona ca să pună în practică ce a învățat. Astfel subtil, aproape imperceptibil, Lidia Jorge pare să pună în lumină o transformare ideologică prin care trece Portugalia și lumea în același timp.

Transformarea și frustrarea, atât personală cât și colectivă, formează firul roșu din romanul Seara cântărețelor. Acest lucru dovedește că Lidia Jorge menține vie flacăra identității portugheze, deși are uneori nostalgia altor valori.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Acest site si părțile terțe folosesc cookies pentru funcționarea lui, dar nu stocăm, nu permitem vânzarea și nu analizăm link-urile lăsate în formularul de comentarii.