Se afișează postările cu eticheta rogoblen. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rogoblen. Afișați toate postările

joi, 9 aprilie 2020

Hobby-urile mele: cusutul de goblen

Hobby-urile mele: cusutul de goblen

De multă vreme mă gândeam să scriu un articol despre unul din hobby-urile mele, cusutul de goblen, și să trec în revistă ce-mi place și ce nu la seturile pe care le-am cumpărat de-a lungul anilor. Poate că nu sunt eu chiar cea mai potrivită în a scrie despre aceste seturi, pentru că sunt genul care se apucă de cusut și după o perioadă relativ scurtă, lasă deoparte ani și ani... Însă poate ceea ce scriu este de vreun folos începătoarelor, și poate că, de ce nu?, firmelor producătoare.

Așadar - eu m-am apucat de cusut goblen când această îndeletnicire explodase literalmente și pe piața noastră. Adică undeva prin anii '90, să zicem 1994. Primul meu goblen a fost unul cu diagramă de la Pitești (goblen-set), după o pictură de Rubens, Răpirea sabinelor. Pe atunci pânza de cusut nu era caroiată, așa că îmi caroiam singură, cu un creion bine ascuțit porțiunile de cusut. Era un model greu, eu nu mai cususem niciodată goblen, însă pentru că am oarece îndemânare la lucrul de mână, nu am simțit că fac ceva dificil. Doar lipsa caroiajului îmi îngreuna lucrul, însă până am făcut cam un sfert din goblen, nu l-am lăsat din mână. Apoi a intervenit acea plictiseală. La mine este cronică, nu am găsit până acum formula de a o depăși.

Dar a mai intervenit ceva. În vara lui 1995 am ieșit pentru prima oară din țară într-o excursie cu autocarul prin Europa (nu turistică, ci într-un alt scop, cu ocazia unui congres mondial de literatură și artă S.F. care avea loc la Glasgow). Când am ajuns și poposit 2 zile în Munchen, am avut ocazia să vizitez și muzeul de artă al orașului, eu fiind genul care pentru asta merg într-o țară străină, să văd cu ochii mei valorile artistice. Marketurile sau alte locuri moderne mă interesează chiar foarte puțin.

Și într-o sală am rămas înmărmurită de emoție. Tabloul lui Rubens era acolo, sub privirile mele, măreț, superb și atât de diferit de goblenul la care cususem eu. Diferențele mi s-au părut enorme. Mai întâi, anumite detalii din pictură nu se regăseau și în goblen. Apoi, culorile ațelor erau atât de întunecate, încât cele două femei blonde păreau mulatre, iar seninul cerului era un amurg, de parcă răpirea s-ar fi petrecut noaptea, în goblen. Pictura prezintă o splendidă paletă de azuriu pentru nuanțele cerului. Acum, goblenul meu mi se părea o caricatură nereușită a superbului tablou de Rubens. Niciodată nu am mai reluat cusutul la el, deși îl păstrez ca o amintire dragă, fiind primul pe care am încercat vreodată să-l cos.

Hobby-urile mele: cusutul de goblen  Hobby-urile mele: cusutul de goblen  Hobby-urile mele: cusutul de goblen

Cu toate acestea, pe parcursul anilor am cumpărat cu precădere seturi de la Pitești, pe care și acum o consider firma cea mai bună care produce goblen în țara noastră. De ce? Pentru că are culorile mai stinse, dar mai apropiate de ceea ce erau goblenurile secolelor trecute. Pentru că dispersia punctelor este armonioasă, nu are vălătuci în loc de nori la peisaje și nici puncte răzlețe care irită privirea, ca la Krif. Ce nu-mi place este că ațele nu mi s-au părut niciodată de calitate. Cine a văzut și a pipăit vreodată mouline-uri DMC, știe la ce mă refer, ele sunt foarte fine, mătăsoase la atingere și cu luciu satinat, nu conțin zone mai groase sau mai subțiri, ața este perfectă în totalitatea ei, nu degeaba sunt considerate cele mai bune ațe de cusut din lume. Ațele de la Pitești sunt mate, se rup ușor și cel mai adesea se răsucesc în timpul coaserii, au zone mai subțiri sau mai groase, chiar câte ceva ce seamănă a nod. Dar cel mai important avantaj al lor este că în timp se decolorează foarte puțin. Nu am zis că deloc, însă foarte puțin.

Hobby-urile mele: cusutul de goblen  Hobby-urile mele: cusutul de goblen

Apoi am găsit și la Focșani (Rogoblen) câteva modele care mi-au plăcut, iar la vremea aceea, seturile de la Focșani erau mai ieftine decât acelea de Pitești, dar și ceva mai schematice. Ațele sunt o idee mai bune, deși nu cu mult. La fel de mate, poate ceva mai rezistente la rupere, dar culorile sunt vii, țipătoare chiar, și mie ăsta mi se pare un lucru de prost gust. Totuși cred că există o explicație a acestui fapt - cele câteva goblenuri de Focșani pe care le am prin casă s-au decolorat chiar foarte mult, culorile ajungând să fie spălăcite. Pozele făcute arată mult mai bine decât goblenurile în realitate.

Krif, Timișoara - la începuturi aveau niște goblenuri imprimate pe o pânză cu ochiurile mai mari decât pânza clasică de goblen, și le vindeau în magazine fără ațe. Am și acum vreo 4 astfel de goblenuri, pe care nu le-am cusut niciodată, din lipsa ațelor. În timp oferta lor s-a diversificat. Am avut și de aici modele cumpărate, dar nu m-am încumetat să cos nici unul până acum. De ce? Pentru că marea majoritate a prelucrărilor de la Krif conțin zone cu puncte intercalate, detaliu care pe mine mă deranjează vizual. Mereu m-am gândit că acolo aș face niște blenduri (amestec de două ațe de culori diferite) ca să nu iasă stropii aceia inestetici la cusut. Dar cum spuneam, nu am început niciodată vreun goblen de la ei. Am vândut recent kiturile lor, am rămas cu vreo 2 nevândute și atât. Ce nu-mi mai place la Krif - mult timp au inclus în mai toate goblenurile lor o anumită nuanță de turcoaz, tare, stridentă și în cantitate mare pe goblen. Acea culoare nu-mi place și cred că ăsta a fost unul din principalele motive pentru care nu m-am încumetat să cos nimic de la ei, deși aveam câteva seturi în dulap. Apoi, prelucrările lor, în afară de zonele cu puncte, sunt foarte mari. Consider că un goblen care sare de un 25-30 de cm lungime sau lățime, deja este prea mare. Eu nu mi-aș pune pe pereți goblenuri cu laturile de 50 pe 70, de exemplu. Apoi, au multe modele cu zone în care negrul predomină, ceea ce la o pictură nu este real. De la o doamnă profesoară de istorie, mare cunoscătoare într-ale artei și cusătoare de goblen de prin anii '60, știu că tablourile rareori conțin vopsele cu pigmenți negri, de regulă pictorii folosesc nuanțe foarte închise de maro, verde, bluemarin, grena. Așa că eu aș înlocui negrul cu o altă nuanță închisă pe care o am la îndemână și care se potrivește cu goblenul. De exemplu, dacă am un peisaj cu o pădure care conține mult negru, aș înlocui cu un verde foarte închis sau cu un maro foarte închis. Sau aș face un blend din aceste două ațe.

Hobby-urile mele: cusutul de goblen     Hobby-urile mele: cusutul de goblen

Ațele de la Krif par mai bune calitativ decât cele de la Pitești și Focșani, cel puțin în ultimii ani sunt în mod evident mai bune, deși cele din kiturile de demult nu sunt grozave. În prezent au o ofertă foarte diversificată, multe seturi conțin prelucrări ale unor pictori celebri, lucru care mie, una, îmi place foarte mult, dar modelele sunt mari, cu multe culori (ca să iasă reușit, un goblen este bine să aibă mai multe culori, dar e mai greu de cusut) și ar trebui să la selectez din noianul ofertei pe cele care nu conțin zonele cu puncte. Am văzut și modele care îmi plac foarte mult ca și prelucrare, doar că de dimensiuni prea mari pentru gustul meu. Poate voi avea timp acum, că tot stăm acasă, să caut în detaliu ceea ce-mi place și să-mi comand, deși am câteva goblenuri începute de mulți ani și neterminate, doar trebuie să depășesc starea aia de plictiseală care mă copleșește uneori.

Hobby-urile mele: cusutul de goblen

Gentex, Rm. Vâlcea - era o firmă relativ nou apărută pe piața de goblen. Am văzut acum vreo 10 ani un set într-o mercerie și l-am luat pe loc. Este un goblen imprimat, cu o prelucrare a Lăptăresei de J.B. Huet. Din păcate nu m-am gândit că firma va da faliment și nu am mai luat nimic de la ei (aveau și un site nu foarte pretențios, care nu mai există acum). Modelul ales este foarte frumos, dimensiunile sunt medii, ațele sunt bune. Dar: culorile de pe pânză nu se potrivesc întotdeauna cu ațele și mi-a fost greu să le identific. Nici acum nu știu care și cum este, însă cos la el de drag, așa cum îmi vine, intuitiv. La cer am crezut că aveam un vernil - total neindicat - iar acum descos ce am cusut deja și am înlocuit vernilul din set cu un mouline bleu deschis pe care îl aveam prin cutiile mele vechi, de când făceam la școală lucru manual.

Aici se cuvine să spun două vorbe despre goblenul cu diagramă versus cel imprimat sau pictat. Fiecare consideră bună varianta cu care se obișnuiește. Goblenul cu diagramă este exact, dar ia mult timp să-l coși. Goblenul imprimat e mai inexact, că nu vei ști niciodată dacă o zonă ai cusut-o așa cum trebuia, sau ai depășit, ori n-ai ajuns încă la limita ei. Dar se coase mult mai repede. Un dezavantaj major este atunci când culorile din imprimat nu se potrivesc cu ațele. Apoi, dacă veți coase ca să vindeți, se spune că goblenurile imprimate sunt mult mai ieftine comparativ cu cele cu diagramă, datorită timpului de lucru mai scurt. De parcă a coase nu e tot coasere și într-un caz și în celălalt!
Hobby-urile mele: cusutul de goblen  Hobby-urile mele: cusutul de goblen

Și la final - ce mi-aș dori: să am timp să cos și modele de la Luca-s (luca-s.com/goblen) care citesc pe social media că sunt foarte bune. Și sper să pot să cumpăr într-o zi măcar un model de la firma rusească Este (fondu4ok.ru), ale căror prelucrări mi se pare cele mai bune. Sunt relativ mari, au și câte 200 de culori (inclusiv blenduri), se cos în tehnica parcării, dar arată perfect!




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin tweet