Vulcanul, episodul 2

Gasesc pe net tot felul de articole cu acest subiect. Unul din ele, pe o pagina a agentiei de turism Klever Travel, mi-a placut mult. Spicuiesc:

Haz de necaz
Grecia este astazi intr-o mediatizata criza financiara macroeconomica, Islanda a fost prezentat ca "primul stat falimentar" al Crizei economice. Ei bine, nici Grecia nici Islanda nu vor renunta la lupta si la mandria nationala. Unii spun ca islandezii, atunci cand nimeni nu le mai dadea nici o sansa sa-si revina, si-au exprimat o ultima dorinta: sa li se imprastie cenusa deasupra Europei...

Iar una dintre conversatiile ‚interceptate’ la inceputul Crizei Norului Vulcanic se desfasoara in limba engleza intre Britanici si Islandezi (ultimii fiind datori catre cei dintai). Scurta conversatie isi pierde complet savoarea la orice incercare de traduycere: 
UK: "What is this crap you"re sending over?"
Iceland: "Well, it"s what you asked for isn"it it?"
UK: "We said CASH, not ASH, you morons!" ;-)

Mai mult, se pare ca George W. Bush a fost auzit declarand (fara vreun microfon in fata):  "The US needs to bomb all of Iceland"s volcanoes into submission! Iceland possess some secret WMD! Iceland must be stopped”.  ;-)

Lasand gluma deoparte, pe surse se aude deja ca Norul de Cenusa si Praf vulcanic a fost, de fapt, evenimentul de lansare Dacia DUSTER! Acest BTL de mare efect, a fost gandit de o echipa de strategi in comunicare din orasul Vulcan, Hunedoara...

Romanii, si iata nu numai noi, oamenii in general au stiut mereu sa faca haz de necaz. Prin umor, printr-o gandire creativa am reusit sa iesim din situatii dificile intotdeauna mai puternici. Ca, nu-i asa, ce nu te omoara, te intareste!

sursa: Klever Travel  http://www.klevertravel.ro/lifestyle/Norul_Vulcanic_-_efecte,_scenarii,_revelatii.html

 

Si totusi... In ultimii ani am vazut tsunami, am experimentat inundatii, cutremure devastatoare - foarte recent, acum vulcani in plina activitate. Mama Pamant isi revarsa tensiunile acumulate in scoarta cum stie ea mai bine, si asta ma face sa-mi amintesc ca stam pe o coaja de portocala, scoarta terestra, care aluneca pe o mare interioara de lava topita, pe ceea ce se numeste astenosfera. Si asta ma face sa ma gandesc ca suntem micuţi, micuţi  de tot in faţa ei, a Naturii. 

De ce se petrec toate astea? Stiu si eu? Experimentele ca sa aflam ce este Big Bangul, poluarea generata de ceea ce ne place sa numim cu atata mandrie civilizatie, calatoria noastra prin Univers, prin zone de frecvente diferite, Era Varsatorului - aceasta Apocalipsa in direct, despre care esoteristii spun ca face trecerea de la treapta vibrationala de 666 Hz la 17000 Hz, ca trecem de la Kali Yuga la Ananda Kali, de la epoca cea mai neagra a omenirii, la inca o Epoca de Aur.

De-ale mele

Nici un barbat nu merita fidelitatea unei femei.

In toate gramaticile din lume persoana intaia este eu.

Ma dor ochii sufletului de ceea ce nu am vazut cu ei inca.

Daca nimeni nu se mai intoarce de pe lumea cealalta, este pentru ca in lumea asta nu merita sa te mai intorci.

O verigheta este la urma urmei o cătuşă; de aur, dar tot cătuşă e.

Efectul de domino

Zilele trecute, de Paste, am avut musafiri pe prietenii nostri de la Iasi, Nuţa şi Vali. Cum toata lumea observa ca scad in greutate de la o saptamana la alta, iar ei nu ma vazusera de asta toamna, efectul asupra lor a fost instantaneu. :) Vali, care e cam supraponderal, a promis ca incepe un regim. Dar nu numai ca a promis, ci l-a si inceput deja, a slabit 3 kg in prima saptamana. Sotia lui, Nuţa, s-a apucat si ea de regim ca sa-si incurajeze sotul. Taica'meu, care are aproape suta de kile, a inceput regimul Nuţei de ieri (mi-e mila de el, dimineata are voie doar un biscuit si cafea cu zaharina, pana pe la 11, el care infuleca 2-3 crenwursti pe nerasuflate la prima ora a zilei). Despre Doru, my ex ;),  am mai povestit si pe unele forumuri ca de 2 luni tine un regim disociat, tot pt. ca m-a vazut pe mine "calare" pe situatie, si a dat jos cam 15 kg, de la cele 130 cat avea initial. 

La scoala mai multe colege mi-au cerut reteta - deh! Reductilul nu mai exista, dar dieta se poate tine - iar ieri Adina, doctorita mea de familie, slaba băţ, mi-a povestit cum avea ea 80 de kile la 19 ani si cum a devenit anorexica intr-o vara mancand doar varza timp de 3 luni. Iar acum, la peste 40 de ani, este dereglata endocrin. In schimb m-a sfatuit sa-mi formez o dieta personalizata, sa mananac de toate dar in asa fel incat sa nu ma ingras, si sa am mare grija la carbohidrati (dulciuri, adica).

O alta prietena de familie, Lucia, cu mari probleme de greutate, ar vrea sa inceapa regimul - al meu sau al Nuţei - dar nu e hotarata. Eu o stiu de păpăcioasă si nu cred ca se va apuca de slabit, dar nu se stie niciodata.

Asadar, un adevarat efect de domino.

Ieri, mi-a zambit sufletul cand colegele si o eleva draga mie, mi-au zis razand: "Iar ai mai slabit! Mi-e ciuda, se cunoaste si eu nu pot face nimic sa slabesc..." E drept, blugii cumparati acum 2 luni, ficsi atunci, imi flutura pe picioare.

In zilele urmatoare voi posta pe blogul de slabire si regimul Nuţei, desi il consider drastic si nesanatos, dar pe termen scurt, merge.

Va pup!

Poveste de iarna

- acest fragment este o fictiune. orice asemanare cu persoane si situatii din realitate este accidentala - 

Motto: “Banii parveniţilor nu pot cumpăra clasa şi talentul” (Marie-Rose Mociorniţă)

Batranul vorbea la telefon cu femeia. O invita in casa lui, la o masa, zicea el, undeva inainte de Sarbatori. Femeia accepta.

Afara era frig, era decembrie iar batranul mai baga niste lemne in soba veche, de teracota maro. Sotia lui, bolnava si aproape nevazatoare urma o pisica dungata catre usa de la bucatarie si o lasa sa alunece in frigul de afara, prin spatiul creat patrunzand cativa fulgi hoinari.

- Si? Ce a zis Camelia? Vine?, intreba ea.

- Da, zambi batranul. A zis ca vine, ma imbrac sa-i cumpar un cadou, ca e ziua ei. Cred ca nu si-a dat seama cand a acceptat invitatia. Vreau sa-i fac o surpriza, totusi.

Si pleca din sufrageria cu aerul ei vechi, usor intunecata, cu draperiile groase de catifea brocata, pe care cateva umbre si lumini reflectate de dincolo de portita sobei isi gasisera loc de joaca.

La usa se auzi zavorul greu si, ca o vijelie proaspata, intra Daria.

- Uuuhh, facu ea sufland caldura in pumni, ce frig e afara si eu mi-am uitat manusile la serviciu. Tata! Mai e loc in frigider sa pun niste carne? striga ea.

Din dormitor se auzi vocea batranului care mormai ceva neinteligibil. Daria conchise ca nu prea mai era loc si puse tavita cu pui intr-o sacosa pe care o baga intre cele doua geamuri ale ferestrei de la bucatarie.

- O las aici, n-o sa inghete, dar nici nu se strica. Unde-i Miţi?

- Acum am dat-o afara, zise batrana ghemuindu-se si mai mult in fotoliul cu pielea maro roasa de timp, invelindu-se cu o patura veche de par de camila, stravezie pe alocuri de atata purtat. 

Daria scoase din sacosa cateva pachetele si le puse pe masa de la bucatarie, apoi rasturna toata plasa in care mai avea niste pliculete cu mancare pentru pisici. Batranul intrase si statea in spatele ei.

- Iar cheltui banii pe mâţa asta, daca are granule de ce-i mai cumperi si pliculete? bombani el.

- Tata, mi-e draga, ce vrei? E pisica mea. Uite, ti-am luat medicamentele de la tanti Florica. Da' unde te duci? intreba ea vazandu-l imbracat de oras.

- Am invitat-o pe Camelia si pe sotul ei la noi la masa sambata. Merg sa mai cumpar cate ceva, vreau sa-i fac un tort si o salata cum ii place ei.

- Cum s-o inviti sambata? râse Daria. Doar e ziua ei!

- Da, e ziua ei, dar o sa i-o fac eu. Ii dau eu o masa de ziua ei. Oare ce cadou sa-i cumpar?

- Tata, poate ca a uitat... poate nu si-a dat seama, cum sa-i faci tu ziua?! Nu stiu, nu mi se pare normal. Mai ai rabdare, o sa-si aminteasca si te suna inapoi, sa modifice programul.

Dar batranul dadu din mana a lehamite si iesi pe usa.

Camelia nu suna nici in ziua aceea si nici in urmatoarele. Batranul si fiica'sa au pregatit bucate de mai multe feluri, au cumparat un cadou si un buchet superb de trandafiri. Au mai invitat si alti meseni, ca sa nu fie o aniversare plicticoasa. 

Camelia veni cu sotul ei. Primi bucuroasa cadoul si spuse ca si-a dat seama prea tarziu ca de fapt chiar in sambata aceea era ziua ei, iar batranul o asigura ca el a dorit sa-i faca aceasta mica surpriza.

Cu putin inainte ca masa sa se termine, Camelia veni dupa Daria la bucatarie si o ruga sa-i dea o pastila de stomac, pentru ca mancarea era, ca de obicei la mesele pregatite de batran, ţinu sa precizeze, prea grea pentru ea.

- Cami, dar de ce ai mancat daca stii ca nu te simti bine? Trebuia sa mananci ceea ce-ti face bine.

- Ei, asa e Daria, dar cand le vezi pe toate aranjate pe masa, parca nu-ti vine sa nu gusti din fiecare fel. 

Mai sporovaira cateva minute, Camelia dadu pe gat pastila apoi zise din nou, zambind caustic:

- Asa-i ca pungile alea de cafea pe care mi le-a aratat taica'tau le are de ani de zile?

- Nu, Cami, la noi cafeaua se consuma, dar pentru ca nu are voie sa iasa in frig, stii tu, cu inima, cumpara mai mult odata, vorbi Daria calm si asezat.

Dupa inca putin timp, musafirii plecara unul cate unul, si Daria inchise usa casei batranesti, privind trista in jos, la urmele pasilor pe zapada.

Adevarul

Mi-a placut mult acest articol gasit mai demult pe un alt blog. Exprima niste adevaruri esentiale, dar oarecum esoterice, pe care eu le-am aflat de acolo, din lumea celor obisnuiti cu spiritualitatea, cu ocultismul, cu magia, daca vreti. L-am preluat pentru ca mi se pare ca are in el un mesaj puternic, desi nu foarte usor de indeplinit. Are in el o forta speciala, o putere de atractie si de transformare. Asa simt eu, si imi face o deosebita placere sa il impartasesc cu voi, chiar daca nu-mi apartine.

Despre adevar

28 Septembrie 2006

Adevarul este intotdeauna pur

Adevarul este intotdeauna pur, direct, detasat de toate. El are o frumusete deosebita, deoarece este esenta vietii, a existentei, a naturii. Nimeni nu minte, cu exceptia omului. O tufa de trandafiri nu poate minti. Ea trebuie sa produca trandafiri; din ea nu pot iesi galbenele, ea nu poate insela. Ii este imposibil sa fie altfel decit este. Intreaga existenta, cu exceptia omului, traieste in adevar. Adevarul este religia intregii existente; numai fiinta umana face exceptie. Dar in clipa in care omul se hotaraste sa devina o parte a existentei, adevarul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revolutie care i se poate intimpla oricarei fiinte. Acesta este momentul de glorie.

Voi nu vedeti lumea asa cum este, o vedeti asa cum va obliga mintea voastra sa o percepeti. Si acest lucru il puteti constata pretutindeni. Oamenii sunt conditionati in cele mai diverse feluri, iar mintea nu este nimic altceva decit conditionare. Ei privesc lucrurile conform prejudecatilor pe care le au; acestea au o anumita
culoare. Facem distinctii, consideram o fiinta superioara si alta inferioara, consideram ca barbatul este mai puternic iar femeia mai slaba si ii diferentiem pe oameni in functie de inteligenta lor... Unele rase au sustinut ca sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Fiecare religie pretinde ca scriptura ei este scrisa de Dumnezeu insusi.
Toate aceste lucruri constituie, strat peste strat, mintea voastra. Pina cind nu veti fi in stare sa lasati intreaga minte deoparte si sa priviti lumea direct, imediat, prin intermediul constiintei, nu veti fi niciodata capabili sa vedeti adevarul. Cel mai mare act de curaj este acela de a renunta la minte. Cel mai curajos om este acela care priveste lumea asa cum este ea, fara ca intre aceasta si el sa se interpuna mintea. Lumea este cu totul altfel, neasemuit de frumoasa. Nu mai exista nimic inferior sau superior, nu mai exista nici o deosebire. Si inca ceva...Adevarul are un nume.

Numele adevarului este IUBIRE, in forma ei cea mai pura...

sursa http://www.jurnale.ro/despre_adevar-e5587-25582.html