Concursul culinar de pe prajituria

Cum ziceam si in blogul meu culinar, am participat pentru prima data la un concurs culinar pe prajituria.ro cu un chec de ciocolata. Ar trebui sa mai incarc minim inca 4 retete facute cu margarina Rama - o margarina foarte buna pe care o cunosc ca si produs de pe vremea comunismului cand era foarte cautata si apreciata - , dar sunt descurajata.

De ce? Pentru ca de pe cel putin 5 calculatoare de mai bine de 2 saptamani, adica de prin preajma Craciunului, apare acelasi mesaj "ai mai votat reteta asta" chiar daca votezi la diferenta de cateva zile, si nu chiar zilnic, cum de fapt scrie la regulament ca ai voie.

Cele 5 calculatoare despre care stiu ca au primit acest mesaj sunt:

- al verisoarei mele, Doina, din Piatra, vecina de palier cu mine - IP de Ambra,
- al unei prietene din Piatra cu IP de RDS,
- al unei colege din Bicaz, cu IP de RomTelecom
- cel de la liceu cu IP de RomTelecom
- si unul din Constanta, al prietenei mele Mirela, care parca tot IP de RDS are.

de al saselea IP, de Orange, nu sunt sigura, este mobilul unui prieten de familie, dar nu mai tin bine minte daca si de acolo s-a primit acest mesaj ori nu, insa inclin sa cred ca da.

Asa ca ma vad din start nevoita sa renunt la a mai posta retete in acest concurs.

Mitzi a mea

Miți, pisica mea "vorbitoare" și preferată, care ori de cate ori mă pregătesc sa plec la locuința de serviciu se bagă în valijoară și se face că doarme. Nu știu care este mesajul ei: să nu plec sau să o iau cu mine? :))

Cadou de Craciun

Nu ma simteam prea bine. Voiam sa dorm putin, desi era catre amiaza. Oscilam intre a-mi bea restul de cafea cu inca o pastila de durere de cap (a cata oare pe ziua aceea?), si a dormi pret de o ora sau mai mult, ca sa-mi revin. Ma pregateam sa dau shut down la calculator cand am auzit chiote vesele si cateva voci care-mi sunau cunoscut. Revorceag... si dupa el, inca alte chipuri dragi mie.

Harababura din camera era deplina aproape, vasele in care facusem torturile si crema erau asa, murdare inca, pe un scaun si pe langa cuptorul electric, pentru ca era a doua zi fara apa in camin. Carasem cateva caldari de zapada ca sa am pentru baie, avusesem 2 bidoane mari cu apa de baut, dar deja nu-mi mai puteam permite sa consum apa potabila pe vase. Aveam de gand sa mai adun niste zapada, s-o fierb si sa le spal asa, pana cand avea sa fie reparata teava care se sparsese de peste 30 de ore.

Nu stiam ce sa fac si imi inghetase-n minte gandul ca trebuia sa-i primesc in camera si nu aveam timp sa bag toate vasele alea intr-un dulap. Apoi am auzit un strigat: "Doamnaaaa, deschideti geamul!!!" Am rasuflat usurata si in secunda doi mutam iaurturile si ouale de pe pervaz - adica din frigider, ca pervazul e frigiderul in camera mea de camin :) - si in urmatoarele minute aveam sa primesc cel mai frumos dar de Craciun facut mie vreodata: elevii mei m-au urat in direct si personal, la geam, asa cum nici un elev nu a facut-o vreodata pana acum, desi chiar daca in vacanta locuiesc la parinti, nu s-a gandit nici unul sa ma viziteze la locuinta de serviciu cat sunt inca ore de curs.

Multumesc, 10 D, si in special tie, Costine, care ai rostit uratura. Sper sa nu fi ragusit, ca tare frig mai era! :)

Craciun fericit si vacanta cat mai placuta!

Wargate on the net sau ochiul, paiul si barna

De cateva zile cineva imi face zile fripte pe net. Totul a pornit de la mine, adevarat este, dar neintentionat - ca daca era intentionat, nu reactionam prompt la semnalarea ei, nu-mi ceream scuze public si nu stergeam pozele preluate fara sa ma uit exact de unde le-am luat, desi, legal vorbind, nu erau protejate de legea copyright-ului. Despre legea asta voi scrie mai pe larg intr-o postare ulterioara, pentru ca deja stiam unele lucruri si acum am aflat si mai multe despre ele, fie doar si pentru faptul ca, la un moment dat, am tradus niste carti pentru care nu am primit decat 20% din banii cuveniti de la editura si basta!, lucru care m-a determinat sa ma gandesc serios la a-mi face eu editura, dar cum a venit criza peste noi, am amanat proiectul pentru o data ulterioara incerta.

Dar sa revin. Asadar, cu toate ca mi-am recunoscut vina si am indreptat lucrurile in ceea ce ma priveste, userul respectiv continua. Continua cu diferite calomnii si acuze grave la adresa mea, fara nici un fel de probe. Raspandeste pe net aceste lucruri, publica mesajul ei si pe alte site-uri, alerteaza amicii ei de pe net, comenteaza pe facebook si probabil peste tot pe unde are ocazia. Este drept ca in ultimele zile s-a referit doar la acele poze pe care neintentionat le-am luat de pe blogul ei (de fapt de pe google imagini, dand click dreapta si selectand view image, dupa care apare doar imaginea) si a incetat sa afirme ca as fi participat la nu stiu ce concurs culinar (eu? de ce m-ar interesa asa  ceva?), ca i-as fi furat identitatea trimitand emailuri in numele dansei (la varsta mea cred ca numai de prostii din astea nu m-as tine, mai ales ca m-am confruntat candva cu o situatie asemanatoare cand cineva postase un anunt ca din partea mea cu nr. meu de mobil pe un site de anunturi de vanzari) si ca i-as fi violat un email pe care pune, cu multa nonsalanta la dispozitie o lista intreaga de carti din care as baga mana in foc ca unele sunt publicatii legale si deci protejate de legea copyrightului, punerea publica la dispozitia oricui fiind facuta de aproape un an, este vorba de Sarbatorile de iarna din 2009 in acel post.

Dar poate nu stiu eu si doamna in cauza are o intelegere cu detinatorii drepturilor de autor si atunci poate pune la dispozitie cui doreste aceasta lista de 50 de carti? Si daca cineva i-ar face o reclamatie la ORDA? Aaaa, nu stiti ce este ORDA? Este Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor

Pana la urma cine incalca legea copyrightului? Eu am luat de pe net poze care nu erau inregistrate la data respectiva cu drepturi de autor si poate ca nu sunt nici acum, pentru ca asta costa si nu putin. Vina mea a fost ca era normal sa ma fi uitat de unde iau pozele si sa cer permisiunea, apoi sa pun linkul. Lucru pe care am recunoscut ca nu l-am facut.

Dar ma asteptam ca dupa ce am indreptat eu lucrurile care au deranjat-o pe dansa, sa inceteze cu aruncatul de noroi, sa stearga acel post denigrator, ca reciprocitate si apreciere - cum singura s-a exprimat - a faptului ca eu am dat curs rugamintii ei de a sterge pozele care nu-mi apartin (desi undeva in blog scrisesem si despre faptul ca nu toate pozele imi apartin, ci doar cele cu watermark, dar ok, avea mai multa dreptate decat mine). Pentru ca, eu asa stiu, orice conflict se rezolva mai intai pe cale amiabila, iar daca nu, atunci se apeleaza la instanta de judecata. Ca daca nu stiati, chiar daca vezi un criminal pe strada si spui cu voce tare, sa auda lumea, "băh, criminalule!!" poti sa faci si puscarie pentru asa ceva. Exista lege in vigoare cu 3 articole clare in acest sens. Am scris despre asta, intr-un comentariu, AICI.

Dar ea nu tace, mai ales conflictul fiind stins de facto. Ea a decis sa continue.

Partea sa zicem buna a lucrurilor este ca mi-a crescut de vreo 10 ori traficul pe unul din blogurile mele, la un moment dat. Ei si ce daca? Pe mine nu ma incanta acest fapt, daca pretul este denigrarea mea cu rea vointa si cu rea intentie vadita, dincolo de greseala pe care de la bun inceput am recunoscut-o. Oricum, am sters chiar unele postari care erau intens accesate - deci nu traficul este scopul meu suprem in blogosfera, ci placerea de a impartasi altora din hobby-urile mele.

Si ce mai fac ea si amicii ei? Presupun ca amicii ei, asta nu am de unde sa stiu, dar aparentele cam intr-acolo ma duc cu gandul.

A creat un link dintre contul meu de facebook si articolul ei defaimator, asta una la mana. Deci in link apare articolul de pe blogul dansei, dar cand faci click, se redirectioneaza catre contul meu de facebook. Asta era pe la vreo marti-miercuri. Ieri, ce gasesc in urmaritorul de trafic: cineva accesase blogul meu de pe un link care la prima vedere ar vrea sa demonstreze ca eu am furat o reteta culinara de pe un alt blog, vezi poza. 

Ca sa stai pe net sa cauti peste 50 de pagini sa gasesti ceva care sa para o frauda, ma rog, chiar nu stiu cum sa zic ca se cheama. Nu afirm ca ea a facut asta, ca nu am probe in acest sens, dar acest lucru decurge ca urmare a postarii ei defaimatoare de pe blog.

Reteta respectiva apartine acestui blog si a fost postata pe data de 11 noiembrie, cum se si vede, de altfel:

Cand accesezi linkul de pe google, de la pagina 53, bineinteles ca apare blogul meu, la ultima reteta scrisa, pe data de 10 noiembrie, insa. Vezi poza:

De ce apare asa la cautari? Pentru ca exista un link in blogul meu, la sectiunea bloguri pe care le urmaresc, la reteta in cauza, dupa cum se si vede, de altfel. Orice text si orice link dintr-un site, apare la cautarile google.

Spre exemplificare, aceeasi reteta apare si la alte bloguri, la cautare:

Dar cum spuneam, la prima vedere, pentru cine nu se pricepe la internet si chestii din astea de bucatarie IT, sa-i zicem, totul i se pare ca o frauda din partea mea. Acuma nu ca eu m-as pricepe la IT, nevoie mare,  chiar nu cunosc prea multe in domeniu, dar oarece habar, ma gandesc eu ca am.

Si ce mai imi vad ochii pe urmaritorul meu de trafic: cineva care pare sa vina din partea Google. Avand in vedere ca doamna care imi poarta de grija ma amenintase ca anunta pe cei de la Google despre faptul ca am preluat poze de pe net fara sa specific in clar cui apartin, prima reactie a fost sa identific userul.

Si nu m-am mirat sa vad ca era vorba despre un proxy. Un server proxy se foloseste, de exemplu, atunci cand tu nu doresti sa-ti afle cineva IP-ul, cand vrei sa te dai altul decat cine esti. Este ca o masca pe internet, daca vreti. Nu stiu cine este cu adevarat cel care mi-a accesat astfel blogul, poate fi oricine din lumea asta care are pc conectat la internet. Tot ce pot spune este ca exista persoane care nu doresc ca eu sa le identific. Are cineva ceva de ascuns?

Asa ca, desi credeam securea razboiului ingropata, observ ca lucrurile nu stau chiar asa. Iar daca atitudinea dansei nu se va schimba si va continua sa mentina acel post defaimator la adresa mea pe blogul dansei, de AICI ca si din orice alt site unde l-a postat, deci daca toate acestea imi vor aduce prejudicii socio-profesionale si financiare, de sanatate sau in vreun alt fel in viata reala, ma tem ca voi apela in final la un avocat.

Eu inteleg ca scandalul ii face rating, dar cred ca totul are niste limite.


Nota: in momentul in care acuzele nefondate despre mine vor disparea de pe net, nici acest post nu va mai exista in forma lui actuala. Iar stergerea postului dansei, va atrage in mod automat stergerea acestui post al meu. 

- va urma - 

Silky Market

Magazinul din Bicaz, of course. Raionul de carne refrigerata, până mai ieri plin si cu oarece branzeturi si masline. Salamuri si sunci are oricum. O "libelula" cu ochelari ca niste lunete si faţă ca o minge de fotbal de rotunda, te priveste absent de la tejghea. Nici nu apuci bine sa-i dai comanda ca se repede sa taie branza sau salamul indicat, fara sa te intrebe cam cat? Pana aici? Sau mai putin? Ori mai mult? Nu. Ea, taie. Rapid. Apoi cantareste, si normal ca este mai mult decat ai fi vrut. Uneori chiar mult mai mult. Dupa care iti raspunde plina de tupeu ca doar ea nu e la farmacie sa taie fix cat ai zis. Dar tu ai zis "pana in jumatate de kg, sau mai putin..."  sperand ca iti arata bucata pe care are de gand s-o taie, intrebandu-te daca e bine asa.

Prima data am patit-o cu urda. Cum eu nu am frigider la locuinta de serviciu, am bagat la urda in mine dimineașa, la prânz și seara, vreo doua zile, de mi se acrise. Era cam dublu de cat cerusem, si mi-a zis ca ea nu poate sa taie bucati asa de mici. Asa de mici insemnau 250 g. Si ca sa nu se-ncurce, mi-a taiat ditamai livra de urda (cca jumătate de kg). Am zis ceva, dar nu cine stie ce.

Ieri am luat parizer pt Husky, cainele (chiar husky siberian) pripasit pe langa caminul liceului unde locuiesc. Cum stiam ca azi sunt la Piatra, nu voiam o bucata prea mare, ca se strica si sclifositu' asta de rasa nu mananca. Libelula mi-a taiat vreo 600 de grame, asa, sa aiba cainele meu ce sa roada. De data asta i-am zis mai tare ce aveam de zis. Ea, fix in pix a durut-o, tupeu maxim.

A treia oara de la ea nu mai cumpar, plec la Teodan, magazinul concurent, daca nu mai este alta vanzatoare pe acel raion. Sau o las sa taie si nu-i iau salamu',  i-l las sa se spele pe cap cu el. Na!

--------------------------------

later edit - 23 iulie 2011

Probabil ca si alti cumparatori s-au plans, ca la vreo 2 saptamani de la intamplarile cu pricina, dna respectiva si-a schimbat comportamentul fata de clientii marketului. Am remarcat ca este binevoitoare si foarte respectuoasa, te intreaba cam cat din marfa doresti, nu se mai supara si nu se mai repede ca inainte. Deci se poate!

Asa ca am ramas fidela magazinului Silky, pana la urma :)