Sa reluam periplul de asta vara prin sudul Europei. Asadar sejurul in Callela se terminase, Barcelona imi oferise privelisti de neuitat, Coasta-de-Azur se dovedise "perla coroanei" din aceasta excursie bogata in obiective. Credeam ca la intoarcere aveam sa dorm dusa in autocar, cam la fel ca la venire, cand preţ de vreo doua zile mai mult am moţăit (ce moţăit, că sforăiam de-a binelea :)) ) in scaun, obosita de noptile aproape nedormite de dinaintea plecarii, cand stateam huhurez pe net sa ma votez cu americanii, la schimb, pentru Maratonul Safir.
Pe undeva, aveam dreptate. Drumul de intoarcere nu putea fi la fel de spectaculos precum zilele inceputului acestei excursii, fie si pentru ca din Geneva incolo, mai parcursesem exact acelasi traseu in vara lui 2009. Dar nici complet plicticos nu avea sa fie.
Asadar m-am urcat oarecum nerabdatoare in autocar, in dimineata aceea usor racoroasa datorita brizei. Aveam vreo 5 bagaje si sacosele pe care le caram din greu si voiam sa le vad odata la cala, sa fiu sigura ca nu aveam sa mi le inghesui pe sub scaun. Insa o sacosa si o geanta in care invariabil tineam si laptopul, tot sub scaun au gasit loc.
Roata s-a invartit, am parasit Spania, am parcurs teritoriul Frantei si am ajuns la Avignon. Stiti voi, acela din cantecelul invatat la gradinita: sur le pont, d'Avignon, on y danse, on y danse....on y danse tous en rond....
Am vazut si pozat podul, care este sectionat la 2/3 din lungime datorita unui bombardament in timpul celui de-al doilea razboi mondial, apoi am mers catre palatul Papal, prin ceea ce se numeste orasul vechi. Palatul era foarte aproape de pod si de parcarea autocarelor.Mi-am luat eu vreo doua repere si am hotarat sa vizitez palatul, era doar 8 euro intrarea. Mi-a placut ce am vazut, dar a fost sub asteptari, asta pt ca eu nu ma gandeam ca aveam sa vad niste incaperi medievale tipice, cu peretii neornamentati, cu doar cateva picturi razlete pe piatra goala. Luasem un ghid multilingv - arata ca un telefon mai mare si are textul inregistrat - dar curand mi-am dat seama ca de fapt, nu prea sunt atenta la explicatiile care curgeau intr-o engleza perfecta, si nici la monotonia salilor prin care treceam. Deja faptul ca ma intorceam acasa incepea sa devina o prioritate in fata calatoriei.
Era insa foarte, foarte cald, asa ca mi-am luat un suc de la un automat si am iesit, fara sa mai vizitez tot castelul. Cum la cele mai multe muzee iesirea nu coincide cu usa de la intrare, am ocolit un pic curtea palatului sperand ca voi ajunge din locul in care plecasem. Am vazut o straduţă ingusta, pietruita, si mi-am zis ca pe acolo trebuie s-o iau. Era bine. Inca...
Am reusit sa ajung la o piateta de unde trebuia sa gasesc drumul catre podul Avignon. Am cautat indicatoarele, asa cum ne spusese dl. Ionut Tanase, ghidul nostru, dar nu le-am gasit si m-am bazat pe instinct. Ei, si instinctul ăsta era cu gandul in alta parte..... dar eu nu stiam. Ma bazam pe el. Si inaintam pe strazi, si mergeam... mai repede, tot mai repede, tot mai in inima orasului vechi, printre stradute inguste si cladiri medievale, si parca undeva, intr-un colt prafuit de memorie colectiva, vedeam umbre infasurate in mantii lungi, furisandu-se pe langa ziduri. Gasisem chiar si o strada principala, dar indicatoarele nu aratau de fel vreun pont de Avignon sau de orice altceva.
Mai aveam un sfert de ora si ar fi trebuit sa ajung la autocar, ca se dadea plecarea spre Geneva, zona unde aveam cazarea in seara aceea. Un gand imi spunea ca nu merg in directia cea buna, dar pesemne ca se declansase un automatism. De cand merg eu prin cele ţări, de fiecare data cand calatoresc singura, ma ratacesc. Dar parca e un facut! :DD Cand sunt cu colega de camera, nu patesc asa ceva. Cum sunt singura de tot, cum se iveste ocazia sa ma invart aiurea pe strazi si sa nu mai gasesc autocarul. Am patit-o in Viena, in Atena, in Istanbul. Si acum, in Avignon.
Ma dureau picioarele, ma rodeau adidasii la calcaie, intrasem in panica si in criza de timp. Intr-un tarziu mi-am dat seama ca zona care credeam eu ca e raul Rhone, era o alta strada, ca de fapt, mergeam prin inima Avignonului si nu catre periferia lui.
Mi-am luat inima in dinti si franceza la purtator si am intrat intr-o librarie. M-am dus glont la un tip tuciuriu, cu alura de arab, pt ca el mi s-a parut mai amabil, si nu batranelul acru care se indreptase spre mine incruntat de cum trecusem pragul magazinului. Cu un glas care si mie imi suna strain, graseind impiedicat, i-am zis arabului ca sunt turista si ca il rog sa-mi arate in ce directie este podul d'Avignon ca sa ajung la autocar. A oftat prelung, prelung....
Am crezut ca mi se inmoaie genunchii: oftatul lui era certitudinea ca ma ratacisem, si inca rau de tot. A cotrobait dupa o harta, mi-a trasat cu pixul drumul pana la pod, am luat-o, am multumit scurt si am iesit glonţ de acolo ca nu cumva sa strige dupa mine cu vreun preţ pt acel pliant. Ajunsesem aproape de portile cetatii medievale, in cealalta parte a orasului vechi.
Am inceput un fel de marş fortat si contra-cronometru dar nu aveam cum sa ajung la timp. Aproape alergam, simtind cum marginile adidasilor imi rodeau din pielea picioarelor. Dar nu aveam timp sa stau pe loc. Am ajuns intr-o piateta de unde am dat un sms la ghid - era 4 fara 5. Si eu inca mai aveam ceva drum de parcurs. Cand am ajuns era si 3-4 minute, cativa colegi de autocar stateau afara, eu gafaiam ca o locomotiva si incercam sa le explic ca ma ratacisem fluturand harta ca pe un trofeu. La si 5 autocarul s-a pornit. Eu eram ca lesinata, dar eram fericita ca reusisem sa nu intarzii prea mult.
Seara, ajunsi la Anecy, ne-am cazat la un hotel tare dragut - o sa trebuiasca sa caut lista cu hotelurile si sa fac un update la postare zilele astea - cu facilitati de 3 stele plus, unde am vazut un film american dupa ce am iesit de la dus, apoi am stat pana dupa miezul noptii pe net, ca aveam acces la o retea publica, gratuita. Eram foarte obosita dar si placerea navigarii online era mare. Stiu, sunt o internet addict. Asta este. Fiecare cu viciul lui, nu? :))
Intr-un tarziu m-am bagat sub patura, desi erau caloriferele calde, m-am "raspandit" pe tot patul acela matrimonial, si am adormit un somn fara vise pana dimineata. Urma traversarea Elvetiei, si aveam sa revad Geneva, Zurich si Berna, Alpii Elvetieni, ceasurile din vitrine, lacurile, padurile.
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Pe undeva, aveam dreptate. Drumul de intoarcere nu putea fi la fel de spectaculos precum zilele inceputului acestei excursii, fie si pentru ca din Geneva incolo, mai parcursesem exact acelasi traseu in vara lui 2009. Dar nici complet plicticos nu avea sa fie.
Asadar m-am urcat oarecum nerabdatoare in autocar, in dimineata aceea usor racoroasa datorita brizei. Aveam vreo 5 bagaje si sacosele pe care le caram din greu si voiam sa le vad odata la cala, sa fiu sigura ca nu aveam sa mi le inghesui pe sub scaun. Insa o sacosa si o geanta in care invariabil tineam si laptopul, tot sub scaun au gasit loc.
Roata s-a invartit, am parasit Spania, am parcurs teritoriul Frantei si am ajuns la Avignon. Stiti voi, acela din cantecelul invatat la gradinita: sur le pont, d'Avignon, on y danse, on y danse....on y danse tous en rond....
Am vazut si pozat podul, care este sectionat la 2/3 din lungime datorita unui bombardament in timpul celui de-al doilea razboi mondial, apoi am mers catre palatul Papal, prin ceea ce se numeste orasul vechi. Palatul era foarte aproape de pod si de parcarea autocarelor.Mi-am luat eu vreo doua repere si am hotarat sa vizitez palatul, era doar 8 euro intrarea. Mi-a placut ce am vazut, dar a fost sub asteptari, asta pt ca eu nu ma gandeam ca aveam sa vad niste incaperi medievale tipice, cu peretii neornamentati, cu doar cateva picturi razlete pe piatra goala. Luasem un ghid multilingv - arata ca un telefon mai mare si are textul inregistrat - dar curand mi-am dat seama ca de fapt, nu prea sunt atenta la explicatiile care curgeau intr-o engleza perfecta, si nici la monotonia salilor prin care treceam. Deja faptul ca ma intorceam acasa incepea sa devina o prioritate in fata calatoriei.
Era insa foarte, foarte cald, asa ca mi-am luat un suc de la un automat si am iesit, fara sa mai vizitez tot castelul. Cum la cele mai multe muzee iesirea nu coincide cu usa de la intrare, am ocolit un pic curtea palatului sperand ca voi ajunge din locul in care plecasem. Am vazut o straduţă ingusta, pietruita, si mi-am zis ca pe acolo trebuie s-o iau. Era bine. Inca...
Am reusit sa ajung la o piateta de unde trebuia sa gasesc drumul catre podul Avignon. Am cautat indicatoarele, asa cum ne spusese dl. Ionut Tanase, ghidul nostru, dar nu le-am gasit si m-am bazat pe instinct. Ei, si instinctul ăsta era cu gandul in alta parte..... dar eu nu stiam. Ma bazam pe el. Si inaintam pe strazi, si mergeam... mai repede, tot mai repede, tot mai in inima orasului vechi, printre stradute inguste si cladiri medievale, si parca undeva, intr-un colt prafuit de memorie colectiva, vedeam umbre infasurate in mantii lungi, furisandu-se pe langa ziduri. Gasisem chiar si o strada principala, dar indicatoarele nu aratau de fel vreun pont de Avignon sau de orice altceva.
Mai aveam un sfert de ora si ar fi trebuit sa ajung la autocar, ca se dadea plecarea spre Geneva, zona unde aveam cazarea in seara aceea. Un gand imi spunea ca nu merg in directia cea buna, dar pesemne ca se declansase un automatism. De cand merg eu prin cele ţări, de fiecare data cand calatoresc singura, ma ratacesc. Dar parca e un facut! :DD Cand sunt cu colega de camera, nu patesc asa ceva. Cum sunt singura de tot, cum se iveste ocazia sa ma invart aiurea pe strazi si sa nu mai gasesc autocarul. Am patit-o in Viena, in Atena, in Istanbul. Si acum, in Avignon.
Ma dureau picioarele, ma rodeau adidasii la calcaie, intrasem in panica si in criza de timp. Intr-un tarziu mi-am dat seama ca zona care credeam eu ca e raul Rhone, era o alta strada, ca de fapt, mergeam prin inima Avignonului si nu catre periferia lui.
Mi-am luat inima in dinti si franceza la purtator si am intrat intr-o librarie. M-am dus glont la un tip tuciuriu, cu alura de arab, pt ca el mi s-a parut mai amabil, si nu batranelul acru care se indreptase spre mine incruntat de cum trecusem pragul magazinului. Cu un glas care si mie imi suna strain, graseind impiedicat, i-am zis arabului ca sunt turista si ca il rog sa-mi arate in ce directie este podul d'Avignon ca sa ajung la autocar. A oftat prelung, prelung....
Am crezut ca mi se inmoaie genunchii: oftatul lui era certitudinea ca ma ratacisem, si inca rau de tot. A cotrobait dupa o harta, mi-a trasat cu pixul drumul pana la pod, am luat-o, am multumit scurt si am iesit glonţ de acolo ca nu cumva sa strige dupa mine cu vreun preţ pt acel pliant. Ajunsesem aproape de portile cetatii medievale, in cealalta parte a orasului vechi.
Am inceput un fel de marş fortat si contra-cronometru dar nu aveam cum sa ajung la timp. Aproape alergam, simtind cum marginile adidasilor imi rodeau din pielea picioarelor. Dar nu aveam timp sa stau pe loc. Am ajuns intr-o piateta de unde am dat un sms la ghid - era 4 fara 5. Si eu inca mai aveam ceva drum de parcurs. Cand am ajuns era si 3-4 minute, cativa colegi de autocar stateau afara, eu gafaiam ca o locomotiva si incercam sa le explic ca ma ratacisem fluturand harta ca pe un trofeu. La si 5 autocarul s-a pornit. Eu eram ca lesinata, dar eram fericita ca reusisem sa nu intarzii prea mult.
Seara, ajunsi la Anecy, ne-am cazat la un hotel tare dragut - o sa trebuiasca sa caut lista cu hotelurile si sa fac un update la postare zilele astea - cu facilitati de 3 stele plus, unde am vazut un film american dupa ce am iesit de la dus, apoi am stat pana dupa miezul noptii pe net, ca aveam acces la o retea publica, gratuita. Eram foarte obosita dar si placerea navigarii online era mare. Stiu, sunt o internet addict. Asta este. Fiecare cu viciul lui, nu? :))
Intr-un tarziu m-am bagat sub patura, desi erau caloriferele calde, m-am "raspandit" pe tot patul acela matrimonial, si am adormit un somn fara vise pana dimineata. Urma traversarea Elvetiei, si aveam sa revad Geneva, Zurich si Berna, Alpii Elvetieni, ceasurile din vitrine, lacurile, padurile.
Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
