Spre rusinea mea recunosc ca nu am citit nimic, semnificativ sau nu, scris de acest domn; pur si simplu pt ca nu prea mai citesc, si asta de niste ani de zile. Presupun ca toti, sau macar unii, avem aceasta lehamite de citit de la o varsta incolo, ca doar n-oi fi singura cu "boala" asta.
Iar azi, intr-un articol de pe net, gasesc niste citate dintr-o carte a dansului. Si nu-mi prea vine sa cred ochilor. Nu-mi imaginasem ca un scriitor considerat important, debiteaza asemenea lucruri. Dar neah!, fiecare avem slabiciunile noastre, nu?
Bucata cu pricina, aici:
"... acelasi Cartarescu, intelectualu’ care, in romanul “Orbitor. Aripa dreapta”, scria relaxat : “Uite cum e cu tara: cica limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de cacat, ca sa-i arate cum e afara (…). Limbricu-ala mic se gandeste ce se gandeste si dup-aia zice: “Pai, taticule, dac-aici e atit de frumos, de ce trebuie sa traim noi in gaura aia paroasa?, in duhoarea aia de cacat, in bezna aia groaznica?” Da’ taica-su-i zise rastit: “Fiule, sa nu mai vorbesti asa! Aia-i Patria!” (pag. 58). Magnific, nu? Iar dupa 26 de pagini recurge la practici mai pe intelesul tuturor: “Ii placea sa-si puna degetul pe fund si sa-l miroasa apoi”. Treaba ta, patriotule intelectual, dar de ce faci si bilute?"
Sursa articol: http://www.enational.ro/breaking-news-facute-praf/cartarescu-si-a-uitat-degetul-in-fund-177764.html
sâmbătă, 4 august 2012
miercuri, 1 august 2012
Scandinavia 2012. Copenhaga.
Pe măsură ce mergeam în jos, către centrul Europei, senzația de straniu și de rece, de alien dispărea, o căldură și o deschidere a sufletului luându-i locul. Începeau să apară sculpturi, tușe arhitectonice mai bogat ornamentate, detalii pe care Nordul nu le are și cărora nu pare să le simtă lipsa.
Danemarca ne-a întâmpinat cu o vreme blândă, răcoroasă dimineața, ușor capricioasă, dar bună de excursie. Am poposit la hotelul de 4 stele Radisson Blu, de lângă aeroport. Era o anume distanță până în Copenhaga, dar merita tot drumul. E un lucru bun să ai cazări de 4 stele când ești într-un circuit.
În ziua aceea aveam să stăm de dimineață până seara în oraș. Am fost lăsați lângă intrarea în parcul de distracții Tivoli, pe care n-am apucat să-l văd, pentru că nu mă așteptam la prețul pipărat. Practic intrarea era câțiva euro, dar erai obligat să plătești mult mai mult, ca să vizitezi câteva amplasamente, adică erai obligat să iei pachetul de bază. Așa că parcul ne-a fost doar locul de întâlnire cu foarte confortabilul autocar danez care ne-a dus și ne-a adus la hotel.
Am vizitat zona centrală, ne-am aventurat în inima orașului în căutarea unui restaurant la prânz, am poposit într-un parc, am mers într-o croazieră, și am vizitat-o pe Mica Sirenă. Firește, n-o puteam rata. A fost sculptată de Edward Meriksen în 1913, având-o drept model pe soția sa. Este întruchiparea personajului cu același nume a celebrei povești de Christian Andersen.Sute de turiști erau când am poposit și noi în port ca s-o vedem și să ne pozăm cu ea. Am cumpărat suveniruri, am tras câteva cadre și ne-am urcat repede în autocar. Era aglomerat, dar și noi aveam mai multe de văzut în ziua aceea.
Însă retina și amintirea mi-a fost impresionată de clădirea numită Diamantul Negru, care strălucește fascinant de frumos, de parcă ar fi o ființă vie, în licărul apei la malul căreia este construită. Adăpostește biblioteca regală din Copenhaga și se numește așa pentru că a fost placată cu granit negru african, rocă de la care îi vine și numele. Dar sclipirile vii se văd numai pe film, în imaginea statică, splendoarea miilor de scântei adamantine nu se dezvăluie privirii.
Într-un târziu, obosită de plimbări prin centrul orașului, prin gară și prin parc în căutarea unui ipotetic metrou către hotel despre care ne spusese ghida - și care nu exista decât într-un alt loc, departe, la câteva stații de tramvai distanță (or fi toți ghizii la fel de neinformați? :) ), am capitulat și am așteptat autocarul danez de ora 18.00, special închiriat pentru noi, să mă ducă la hotel. A fost una dintre cele mai frumoase zile ale circuitului, de fapt, a fost ziua care a marcat întoarcerea din Nord. Întoarcerea din ghețurile spirituale ale Scandinaviei.
M-am lăfăit în somptuosul hotel până târziu în noapte, apoi am lăsat în urmă Danemarca și am plecat spre Berlin.
Danemarca ne-a întâmpinat cu o vreme blândă, răcoroasă dimineața, ușor capricioasă, dar bună de excursie. Am poposit la hotelul de 4 stele Radisson Blu, de lângă aeroport. Era o anume distanță până în Copenhaga, dar merita tot drumul. E un lucru bun să ai cazări de 4 stele când ești într-un circuit.
În ziua aceea aveam să stăm de dimineață până seara în oraș. Am fost lăsați lângă intrarea în parcul de distracții Tivoli, pe care n-am apucat să-l văd, pentru că nu mă așteptam la prețul pipărat. Practic intrarea era câțiva euro, dar erai obligat să plătești mult mai mult, ca să vizitezi câteva amplasamente, adică erai obligat să iei pachetul de bază. Așa că parcul ne-a fost doar locul de întâlnire cu foarte confortabilul autocar danez care ne-a dus și ne-a adus la hotel.
Am vizitat zona centrală, ne-am aventurat în inima orașului în căutarea unui restaurant la prânz, am poposit într-un parc, am mers într-o croazieră, și am vizitat-o pe Mica Sirenă. Firește, n-o puteam rata. A fost sculptată de Edward Meriksen în 1913, având-o drept model pe soția sa. Este întruchiparea personajului cu același nume a celebrei povești de Christian Andersen.Sute de turiști erau când am poposit și noi în port ca s-o vedem și să ne pozăm cu ea. Am cumpărat suveniruri, am tras câteva cadre și ne-am urcat repede în autocar. Era aglomerat, dar și noi aveam mai multe de văzut în ziua aceea.
Însă retina și amintirea mi-a fost impresionată de clădirea numită Diamantul Negru, care strălucește fascinant de frumos, de parcă ar fi o ființă vie, în licărul apei la malul căreia este construită. Adăpostește biblioteca regală din Copenhaga și se numește așa pentru că a fost placată cu granit negru african, rocă de la care îi vine și numele. Dar sclipirile vii se văd numai pe film, în imaginea statică, splendoarea miilor de scântei adamantine nu se dezvăluie privirii.Într-un târziu, obosită de plimbări prin centrul orașului, prin gară și prin parc în căutarea unui ipotetic metrou către hotel despre care ne spusese ghida - și care nu exista decât într-un alt loc, departe, la câteva stații de tramvai distanță (or fi toți ghizii la fel de neinformați? :) ), am capitulat și am așteptat autocarul danez de ora 18.00, special închiriat pentru noi, să mă ducă la hotel. A fost una dintre cele mai frumoase zile ale circuitului, de fapt, a fost ziua care a marcat întoarcerea din Nord. Întoarcerea din ghețurile spirituale ale Scandinaviei.
M-am lăfăit în somptuosul hotel până târziu în noapte, apoi am lăsat în urmă Danemarca și am plecat spre Berlin.
luni, 30 iulie 2012
Estul va deveni deodata, vest?!??
Ma intreb... ce interes avea Viktor Orban sa indemne - din Romania!!! venit fiind la Baile Tusnad la nush'ce scoala de vara!! - cetatenii romani de origine maghiara din Transilvania sa boicoteze votul?!??? Care-i gheşeftul?
Eeeeh, si-asa am mult timp liber la dispozitie, ia sa ma apuc de invatat limba maghiara ca nu se stie daca nu cumva din judet al regiunii de nord-est, Neamtul nu va deveni un judet la granita de vest a Romaniei.
Asa ca, mi a csók, egy nagyszerű hét !
P.S.1 - Un articol de blog care-mi merge la inima: http://ochidepisica99.wordpress.com/2012/07/30/un-vot-distanta-scrisoare-pentru-romani/
P.S. 2 - Tot rasfoind netul am aflat ca nu s-a negociat autonomia Transilvaniei intregi, ci doar a 3 judete.... ca sa vezi! si eu care ma speriasem!!!
(de altfel era de asteptat. Hurezeanu spusese intr-o emisiune acum 3-4 saptamani ceva de genul ca udemereul va negocia la sange si se va vinde foarte scump... dar atunci nu m-am gandit chiar pana acolo. Zarurile sunt aruncate, ca de obicei: unii obtin autonomia, ceilalti bat toba reunificarii cu Basarabia. Ca de stiut, au stiut cu totii cine ce face si ce negociaza. Eu nu cred in piesa dezbinarii pe care o vad jucata in media zi de zi. Stanga si dreapta provin din acelasi trup, nu sunt separate deloc.)
Oare cum de la unii se poate sa aiba reprezentanti care tin cont si de interesele celor multi, iar la noi nu?
P.S. 3 - 31 iulie, ora 6.20 dimineata. Noaptea e un sfetnic bun, si cum in ultimii ani m-am invatat sa citesc printre randurile declaratiilor politicienilor si printre vorbele adesea redundante ale emisiunilor TV (nu neaparat cu succes de fiecare data), intuitia imi spune ca acel procent de 52% este real, dar probabil datorita unor interese cu mult mai mari este preferabila varianta invalidarii referendumului. La Realitatea tv, la 11 noaptea s-a afisat acel banner cu rezultatul de 44 si ceva de procente, sub care scria mare ca ref. este invalid. Sus, cu litere mult mai mici, scria ca era vb despre rezultatele de pana la ora 21. Hurezeanu a sarit ca ars la Cretuleasca somand-o sa scoata de pe ecrane chestia cu ref-ul invalid, ceea ce dupa niste minute s-a si intamplat. Cu alte cuvinte, dinainte era stabilita invalidarea, doar noi nu trebuia sa stim.... Apoi vehicularea procentului de 52% facuta doar in seara aceea de catre USL, si apoi tacerea lor subita asupra acestui procentaj, si nu in ultimul rand un articol de acum o luna despre E. Udrea care spunea ca USL va avea o surpriza de proportii la ref. Cireasa de pe tort a fost gestul lui Base de a-i da foaia alba lui Crin sa-si scrie demisia din viata politica, asa cum spusese ca o va face, atunci, cu o luna in urma, la sedinta din Parlament.
De cele mai multe ori adevarul este spus voalat, este ascuns in anumite gesturi, sau in articole deloc intens mediatizate. Este doar o chestiune de timp pana inveti sa le pui cap la cap si sa intelegi cate ceva. Desi, pana la urma cred ca nici nu merita sa-ti bati capul cu asta.
Eeeeh, si-asa am mult timp liber la dispozitie, ia sa ma apuc de invatat limba maghiara ca nu se stie daca nu cumva din judet al regiunii de nord-est, Neamtul nu va deveni un judet la granita de vest a Romaniei.
Asa ca, mi a csók, egy nagyszerű hét !
P.S.1 - Un articol de blog care-mi merge la inima: http://ochidepisica99.wordpress.com/2012/07/30/un-vot-distanta-scrisoare-pentru-romani/
P.S. 2 - Tot rasfoind netul am aflat ca nu s-a negociat autonomia Transilvaniei intregi, ci doar a 3 judete.... ca sa vezi! si eu care ma speriasem!!!
(de altfel era de asteptat. Hurezeanu spusese intr-o emisiune acum 3-4 saptamani ceva de genul ca udemereul va negocia la sange si se va vinde foarte scump... dar atunci nu m-am gandit chiar pana acolo. Zarurile sunt aruncate, ca de obicei: unii obtin autonomia, ceilalti bat toba reunificarii cu Basarabia. Ca de stiut, au stiut cu totii cine ce face si ce negociaza. Eu nu cred in piesa dezbinarii pe care o vad jucata in media zi de zi. Stanga si dreapta provin din acelasi trup, nu sunt separate deloc.)
Oare cum de la unii se poate sa aiba reprezentanti care tin cont si de interesele celor multi, iar la noi nu?
P.S. 3 - 31 iulie, ora 6.20 dimineata. Noaptea e un sfetnic bun, si cum in ultimii ani m-am invatat sa citesc printre randurile declaratiilor politicienilor si printre vorbele adesea redundante ale emisiunilor TV (nu neaparat cu succes de fiecare data), intuitia imi spune ca acel procent de 52% este real, dar probabil datorita unor interese cu mult mai mari este preferabila varianta invalidarii referendumului. La Realitatea tv, la 11 noaptea s-a afisat acel banner cu rezultatul de 44 si ceva de procente, sub care scria mare ca ref. este invalid. Sus, cu litere mult mai mici, scria ca era vb despre rezultatele de pana la ora 21. Hurezeanu a sarit ca ars la Cretuleasca somand-o sa scoata de pe ecrane chestia cu ref-ul invalid, ceea ce dupa niste minute s-a si intamplat. Cu alte cuvinte, dinainte era stabilita invalidarea, doar noi nu trebuia sa stim.... Apoi vehicularea procentului de 52% facuta doar in seara aceea de catre USL, si apoi tacerea lor subita asupra acestui procentaj, si nu in ultimul rand un articol de acum o luna despre E. Udrea care spunea ca USL va avea o surpriza de proportii la ref. Cireasa de pe tort a fost gestul lui Base de a-i da foaia alba lui Crin sa-si scrie demisia din viata politica, asa cum spusese ca o va face, atunci, cu o luna in urma, la sedinta din Parlament.
De cele mai multe ori adevarul este spus voalat, este ascuns in anumite gesturi, sau in articole deloc intens mediatizate. Este doar o chestiune de timp pana inveti sa le pui cap la cap si sa intelegi cate ceva. Desi, pana la urma cred ca nici nu merita sa-ti bati capul cu asta.
sâmbătă, 28 iulie 2012
Scandinavia 2012. Oslo, Elsinore.
In ziua de Oslo eram hotarata sa incep sa vizitez cate ceva, oricat de scump ar fi fost. Si sa fac si niscai cumparaturi. Dimineata am ajuns mai intai la Primarie. Nu voiam sa intru - credeam ca e cu bani si preferam sa cheltui ce aveam pe muzee - si am ramas in parculetul din apropiere sa dau un telefon acasa. Pe cand vorbeam, ca din pamant a rasarit un tuciuriu cu un pahar de plastic in mana ranjind la mine. Am disparut imediat din peisaj cautand grupul de turisti de care apartineam. Am intrat in Primaria din Oslo val vartej, vazand ca pe usa scria ca intrarea este libera. Pana la urma a trebuit sa-i multumesc tuciuriului, ca daca nu era el, nu aveam sa vizitez interiorul acela :)
Apoi am poposit in apropierea garii, si de la statuia tigrului - aluzie la faptul ca Oslo era candva numit orasul tigrului, adica un oras periculos - am luat-o in sus pe o strada care urca pana la Palatul regal. Pe parcurs am vazut un frumos monument in memoria celor ucisi in 2010 de un nebun inarmat, am vazut gradini si parcuri curate, cladiri cu o arhitectonica deosebita.
.jpg)
Poate ca asteptati mai multe detalii, dar sincer nu pot spune ca Oslo m-a impresionat, ca oras. De altfel, per total, Scandinavia e frumoasa prin miturile sale, prin civilizatia vikingilor, prin istorie, dar nu si prin prezent. Aerul ei este strain, poate raceala despre care vorbesc unii eu am perceput-o ca pe ceva strain, care pe alocuri mi-a incantat ochiul, dar care nu a reusit deloc sa-mi deschida inima. Copenhaga incepe sa semene cu restul continentului si din toate orasele scandinave, pot spune ca mi-a placut. Insa ceea ce avea sa ma impresioneze si sa-mi placa de-adevaratelea in excursia asta, urma sa vina si, mai mult, era ceva la care nu ma asteptam.
Am plecat apoi mai departe pe insula Big Day unde se afla cateva muzee. Am vizitat Muzeul Vikingilor, Muzeul navei Fram, Muzeul Kon-Tikki, si al descoperirilor facute de exploratorul Thor Heyerdahl, Muzeul Skansen - un fel de muzeu al satului unde oameni imbracati in costume traditionale faceau produse traditionale sub ochii turistilor, prin metode vechi. Aici nu am intrat. Pretul era destul de mare - 15 euro (110 coroane), pentru buzunarul meu care trebuia sa suporte pretul unei valize in Germania :)
Ca o paranteza spun ca ghida a strans de fiecare data pretul intreg de la fiecare dintre noi, si nu pretul redus, pentru grupuri. Ma intreb oare de ce daca nu e multumita de salariul ei nu negociaza cu agentia de turism ? Ce vina avem noi? Mie mi se pare normal sa beneficiez de toate avantajele de a merge intr-o excursie cu grupul, altfel m-as duce singura unde vreau, cand vreau si cum vreau!
Dupa aceea am si cumparat cateva suveniruri, m-am invartit pe la un gen de piata de flori, fructe si legume cu gandul de a cumpara niste rosii, dar dupa ce vreo jumatate de ora am dat tarcoale preturilor, m-am lasat pagubasa.
.jpg)
Am plecat apoi cu autocarul la hotel, era dupa amiaza si nu simteam ca as fi vrut sa mai vad si altceva in Oslo.
M-am trezit a doua zi dimineata cu gandul sa fotografiez casa cu iarba pe acoperis de vis-a-vis de hotel. Cum s-a intamplat ca autocarul era incuiat, iar ambele chei erau inauntru, am avut timp destul sa fotografiez ce doream :) Pana la urma minunea s-a produs si autocarul a putut fi deschis.
Am pornit catre Goteborg in Suedia, iar din Suedia am traversat Marea Nordului catre Danemarca timp de 20 de minute. De pe ferry-boat vedeam castelul Elsinore, despre care se spune ca ar fi fost castelul lui Hamlet.
.jpg)
Catre seara ajungeam la hotelul Radisson - Park Inn din Copenhaga, zona aeroportului.
Din acelasi serial:
- episodul intai, Scandinavia 2012 - rezumat
- episodul doi, Cracovia - inceputul
- episodul trei, Auschwitz, Varsovia
- episodul patru, Stockholm, Oslo
Apoi am poposit in apropierea garii, si de la statuia tigrului - aluzie la faptul ca Oslo era candva numit orasul tigrului, adica un oras periculos - am luat-o in sus pe o strada care urca pana la Palatul regal. Pe parcurs am vazut un frumos monument in memoria celor ucisi in 2010 de un nebun inarmat, am vazut gradini si parcuri curate, cladiri cu o arhitectonica deosebita.
.jpg)
Poate ca asteptati mai multe detalii, dar sincer nu pot spune ca Oslo m-a impresionat, ca oras. De altfel, per total, Scandinavia e frumoasa prin miturile sale, prin civilizatia vikingilor, prin istorie, dar nu si prin prezent. Aerul ei este strain, poate raceala despre care vorbesc unii eu am perceput-o ca pe ceva strain, care pe alocuri mi-a incantat ochiul, dar care nu a reusit deloc sa-mi deschida inima. Copenhaga incepe sa semene cu restul continentului si din toate orasele scandinave, pot spune ca mi-a placut. Insa ceea ce avea sa ma impresioneze si sa-mi placa de-adevaratelea in excursia asta, urma sa vina si, mai mult, era ceva la care nu ma asteptam.
Am plecat apoi mai departe pe insula Big Day unde se afla cateva muzee. Am vizitat Muzeul Vikingilor, Muzeul navei Fram, Muzeul Kon-Tikki, si al descoperirilor facute de exploratorul Thor Heyerdahl, Muzeul Skansen - un fel de muzeu al satului unde oameni imbracati in costume traditionale faceau produse traditionale sub ochii turistilor, prin metode vechi. Aici nu am intrat. Pretul era destul de mare - 15 euro (110 coroane), pentru buzunarul meu care trebuia sa suporte pretul unei valize in Germania :)
![]() |
| Muzeul Fram |
![]() |
| Muzeul Fram |
![]() |
| Muzeul Kon-Tikki |
![]() |
| Muzeul Kon-Tikki |
![]() |
| Pretul biletelor la Fram: cu 20 de coroane mai mic pt grup decat individual |
.jpg)
Am plecat apoi cu autocarul la hotel, era dupa amiaza si nu simteam ca as fi vrut sa mai vad si altceva in Oslo.
M-am trezit a doua zi dimineata cu gandul sa fotografiez casa cu iarba pe acoperis de vis-a-vis de hotel. Cum s-a intamplat ca autocarul era incuiat, iar ambele chei erau inauntru, am avut timp destul sa fotografiez ce doream :) Pana la urma minunea s-a produs si autocarul a putut fi deschis.
Am pornit catre Goteborg in Suedia, iar din Suedia am traversat Marea Nordului catre Danemarca timp de 20 de minute. De pe ferry-boat vedeam castelul Elsinore, despre care se spune ca ar fi fost castelul lui Hamlet.
.jpg)
Catre seara ajungeam la hotelul Radisson - Park Inn din Copenhaga, zona aeroportului.
Din acelasi serial:
- episodul intai, Scandinavia 2012 - rezumat
- episodul doi, Cracovia - inceputul
- episodul trei, Auschwitz, Varsovia
- episodul patru, Stockholm, Oslo
miercuri, 25 iulie 2012
Scandinavia 2012. Stockholm, Oslo
Asadar in ziua a 6-a din excursie am ramas la hotelul din Stockholm, sa-mi refac spatele uns din belsug cu Voltaren. Ideea e ca desi mare incredere nu am avut - folosisem si in tara acest antiinflamator si mi s-a parut ca nu are efect la mine - Voltarenul m-a pus pe picioare si a doua zi nu mi-a mai pocnit coloana la baie si nu am mai ramas aplecata spre chiuveta in timpul toaletei de dimineata. Probabil e vorba de diferenta in bani (a se citi calitate) de la 15 lei tubul in Ro, la 11 euro in Suedia.
Asa ca in Stockholm puteam sa vad orasul, sau muzeul Vasa, a unei nave de razboi mult prea incarcata cu ornamente si nu numai, asa incat s-a scufundat imediat ce a fost lansata la apa, puteam sa vad Primaria si sala unde se acorda premiile Nobel, sau puteam sa merg intr-o croaziera printre cele 24 de mii de insule care formeaza arhipelagul Stockholm.
A fost o zi frumoasa desi dupa amiaza a plouat putin. A doua zi am luat un mic dejun foarte variat - ca de altfel pe tot parcursul periplului prin tarile Scandinave, cu multe feluri de sunca, salam, branzeturi cu mucegai, cascavaluri, rosii, ardei, castraveti, salate cu maioneza, omleta, oua fierte, ochiuri, peste cu sos de mustar, peste cu sos tomat, fructe si salata de fructe, cafele de tot soiul, ceaiuri, dulceturi si gemuri, unt, sucuri de fructe, clatite americane, croisante, chifle, paine feliata, simpla, integrala, cu seminte, lapte, iaurt simplu si cu fructe - deci un mic dejun foarte bogat si variat, de la care era greu sa te abtii sa nu gusti din toate cele poftite cate putin.
In acea zi am pornit spre Oslo, capitala Norvegiei, iar in drum am oprit la Upsala si am vizitat Catedrala, construita in sec. 13, cea mai inalta catedrala a Suediei unde am vazut mormantul regelui Gustav Vasa si a sotiilor sale (sec. 16).


Apoi, cand am oprit pe drum pentru masa de pranz, am fotografiat si doua masinute vechi, inca in circulatie. Cine stie sa spuna ce marca sunt, este invitat sa o faca, eu ma pricep mai putin la identificat masini, desi a doua parca tin minte ca era un Cadillac, desi nu sunt foarte sigura.

Catre seara am ajuns in Oslo unde am vizitat trambulina de ski de la Holmenkollen
si parcul Vigeland, cu statuile sale ciudate, poate erotice, poate sugerand ca specia umana asa cum o stim noi azi se trage dintr-o rasa mai veche de umani si din niste reptilieni (?) extraterestri, sau poate mai bine sa-i intrebam pe unii precum David Icke care par sa stie multe despre reptilieni si teoriile conspiratiei. In orice caz, mie asta mi-a sugerat pozitionarea statuilor umano-reptiliene sus, si a celor cu oameni ceva mai jos, chiar la nivelul ochilor: ca ultimii ar fi descendentii primilor.


De multe ori am spus in gluma ca daca vrei sa vezi un extraterestru, uita-te in oglinda. Insa acum... se pare ca gluma incepe sa devina realitate... Ce ziceti, hmm? :)
Dupa aceasta vizita am plecat catre hotelul Thon - Triaden, de 4 stele, un hotel foarte original ca si concept arhitectonic, compus din doua corpuri de cladire cu camere pe o parte si pe alta fiecare, unite sus printr-un acoperis transparent, partea din mijloc reprezentand spatii pentru receptie, baruri, etc. Dupa cum vedeti, poza e facuta de pe pasarela de la etajul 2.
Am adormit linistita desi cu gandul la reptilieni :)). Pentru mine excursia abia incepea sa devina interesanta. A doua zi aveam sa vizitez Oslo si cateva din muzeele sale, dar despre ele, in postarea de maine.
Din acelasi serial:
- episodul intai, Scandinavia 2012 - rezumat
- episodul doi, Cracovia - inceputul
- episodul trei, Auschwitz, Varsovia .
______________________________________________________
R:
Anul ăsta ai de gând să vizitezi Spania? Caută pe e-avion.ro unde vei găsi promotii la bilete de avion și vei lua un bilet de avion spre Barcelona la un preț rezonabil!
______________________________________________________
Asa ca in Stockholm puteam sa vad orasul, sau muzeul Vasa, a unei nave de razboi mult prea incarcata cu ornamente si nu numai, asa incat s-a scufundat imediat ce a fost lansata la apa, puteam sa vad Primaria si sala unde se acorda premiile Nobel, sau puteam sa merg intr-o croaziera printre cele 24 de mii de insule care formeaza arhipelagul Stockholm.
![]() |
| sursa: travelgatesweden.sw |
A fost o zi frumoasa desi dupa amiaza a plouat putin. A doua zi am luat un mic dejun foarte variat - ca de altfel pe tot parcursul periplului prin tarile Scandinave, cu multe feluri de sunca, salam, branzeturi cu mucegai, cascavaluri, rosii, ardei, castraveti, salate cu maioneza, omleta, oua fierte, ochiuri, peste cu sos de mustar, peste cu sos tomat, fructe si salata de fructe, cafele de tot soiul, ceaiuri, dulceturi si gemuri, unt, sucuri de fructe, clatite americane, croisante, chifle, paine feliata, simpla, integrala, cu seminte, lapte, iaurt simplu si cu fructe - deci un mic dejun foarte bogat si variat, de la care era greu sa te abtii sa nu gusti din toate cele poftite cate putin.
In acea zi am pornit spre Oslo, capitala Norvegiei, iar in drum am oprit la Upsala si am vizitat Catedrala, construita in sec. 13, cea mai inalta catedrala a Suediei unde am vazut mormantul regelui Gustav Vasa si a sotiilor sale (sec. 16).


Apoi, cand am oprit pe drum pentru masa de pranz, am fotografiat si doua masinute vechi, inca in circulatie. Cine stie sa spuna ce marca sunt, este invitat sa o faca, eu ma pricep mai putin la identificat masini, desi a doua parca tin minte ca era un Cadillac, desi nu sunt foarte sigura.

Catre seara am ajuns in Oslo unde am vizitat trambulina de ski de la Holmenkollen
si parcul Vigeland, cu statuile sale ciudate, poate erotice, poate sugerand ca specia umana asa cum o stim noi azi se trage dintr-o rasa mai veche de umani si din niste reptilieni (?) extraterestri, sau poate mai bine sa-i intrebam pe unii precum David Icke care par sa stie multe despre reptilieni si teoriile conspiratiei. In orice caz, mie asta mi-a sugerat pozitionarea statuilor umano-reptiliene sus, si a celor cu oameni ceva mai jos, chiar la nivelul ochilor: ca ultimii ar fi descendentii primilor.


De multe ori am spus in gluma ca daca vrei sa vezi un extraterestru, uita-te in oglinda. Insa acum... se pare ca gluma incepe sa devina realitate... Ce ziceti, hmm? :)
Dupa aceasta vizita am plecat catre hotelul Thon - Triaden, de 4 stele, un hotel foarte original ca si concept arhitectonic, compus din doua corpuri de cladire cu camere pe o parte si pe alta fiecare, unite sus printr-un acoperis transparent, partea din mijloc reprezentand spatii pentru receptie, baruri, etc. Dupa cum vedeti, poza e facuta de pe pasarela de la etajul 2.
Am adormit linistita desi cu gandul la reptilieni :)). Pentru mine excursia abia incepea sa devina interesanta. A doua zi aveam sa vizitez Oslo si cateva din muzeele sale, dar despre ele, in postarea de maine.
Din acelasi serial:
- episodul intai, Scandinavia 2012 - rezumat
- episodul doi, Cracovia - inceputul
- episodul trei, Auschwitz, Varsovia .
______________________________________________________
R:
Anul ăsta ai de gând să vizitezi Spania? Caută pe e-avion.ro unde vei găsi promotii la bilete de avion și vei lua un bilet de avion spre Barcelona la un preț rezonabil!
______________________________________________________
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)






.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)

.jpg)







