Pompele submersibile si sucul baut la pai

Când bei suc cu paiul ai senzația că tu aspiri lichidul către tine dar, în realitate, doar scoți aerul din interiorul paiului, astfel încât sucul din pahar umple paiul ca să echilibreze diferența de presiune apărută în lichid. Dar ce se întâmplă dacă paiul e lung? Foarte, foarte lung? Atunci aerul pe care trebuie să-l disloci e în cantitate mai mare, și în consecință efortul tău va fi pe măsură. Ba chiar, la un moment dat, presupunând că paiul este extra-lung, să zicem de vreo zece-doisprezece metri, s-ar putea să nu reușești singur să bei sucul ci vei avea nevoie de ajutorul unei pompe submersibile 1, pe care să o instalezi la fundul paharului, astfel va crește presiunea lichidului la peste o atmosferă și îl va propulsa în sus, către gura ta.

În termeni uzuali, acesta e principiul de funcționare al unei pompe submersibile, care poate ridica presiunea unui lichid, de obicei a apei, cu mult peste o atmosferă împingându-o astfel către suprafață, în ciuda înălțimii pe care o are de parcurs. O pompă submersibilă se poate amplasa într-un lichid sau fluid, de aici îi vine și denumirea. Motorul este închis ermetic în corpul pompei, care poate fi din inox sau din plastic, ceea ce îi asigură funcționarea chiar și atunci când ea este complet submersă.

Pompa submersibilă face ca apa din stratul acvifer în care este amplasată – într-o fântână, de exemplu - să fie împinsă la suprafață, iar cu ajutorul unui furtun, ori a unor țevi și aspersoare, va fi asigurată irigarea terenului cultivat din vecinătate.

Dar forța unei pompe submersibile nu se folosește doar pentru irigații, ci în funcție de tipul și caracteristicile ei, poate scoate apa dintr-un subsol inundat sau poate scoate petrol dintr-o pungă de țiței aflat într-un zăcământ de uscat sau de platformă marină.

Așadar sunt diferite tipuri de pompe submersibile și când alegi una trebuie să știi ce putere are, să cunoști distanța de la locul unde o amplasezi până la cel mai îndepărtat colț în care ai nevoie de apa pe care ți-o furnizează, să știi adâncimea fântânii în care o amplasezi, debitul apei și în cât timp apa este aspirată (e nevoie de acest amănunt pentru că va trebui să oprești imediat pompa când nu mai este apă deasupra ei). E bine de aflat perioada de funcționare a pompei, perioada ei de garanție și materialul din care este făcută. Un material anti-coroziv este ideal, dar oricare ar fi acesta, majoritatea pompelor sunt făcute să reziste ani de zile în mediu lichid. Iar la urmă e bine să știi și producătorul, și să cumperi pompa de la cei în care ai cea mai mare încredere, pentru că dacă e nevoie de reparații, te poate costa destul de mult.

Acum poate vă întrebați ce-mi veni cu pompele submersibile? Păi să vă spun. Cu un an și ceva în urmă, mai mult împinsă de la spate de Doru, am obținut în instanță partea mea, a maică-mii, de fapt, dintr-un teren extravilan în indiviziune pe atunci, moștenit de la bunici. Nu e cine știe ce suprafață, dar se poate cultiva câte ceva acolo, măcar legume și zarzavaturi, dacă sfeclă de zahăr – adică ceea ce a fost cultivat cu mulți ani înainte, nu cred că ne putem permite. Că eu visez și la o seră de cactuși și plante suculente, asta e o altă poveste. Problema acolo era asigurarea apei pentru irigații, bucata mea de teren fiind înconjurată de alte parcele, fără să fie aproape de o sursă de apă curgătoare, iar pentru asta, spunea Doru, aveam nevoie de o pompă submersibilă.

Nu știam ce-i aceea o pompă submersibilă, deh! :) ca tot omul crescut la oraș; așa că am întrebat, am cules informații și apoi am putut cumpăra una, fiind cât de cât avizată. Iar acum ceea ce am aflat despre ele, am împărtășit și cu voi.

Articol scris pentru site-ul pompe-submersibile.com.ro într-o campanie Blog Money.

Pasi pe nisipul timpului. Efes

Efesul se găsește în Asia Mică, în Turcia de azi, lângă Izmir. Sau, dacă sunteți în concediu la Kușadasî, și de această stațiune renumită e aproape Efesul, la doar 19 km.
Dar când auzi acest nume, Ephesus, gândul îți zboară instantaneu la antichitate, la Artemis, la imaginea unui oraș cândva înfloritor și prosper. Efes a fost construit într-unul dintre cele mai pitorești locuri din Anatolia. Sf. Ioan a trăit în acest oraș, capitală a alte 500 de orașe construite în zonă. În vremurile acelea Homer a scris nemuritoarele sale opere, teatrul magnific era funcțional, iar coloanele sclipitoare de marmură ale templului zeiței Artemis încântau privirea oricui. Orașul avea 25.000 de locuitori care în fiecare an, în luna aprilie o celebrau pe Artemis, zeița protectoare a orașului, zeiță a vânătorii, fiică a lui Zeus, prin spectacole de teatru, întreceri sportive, petreceri.

Templul zeiței este cunoscut drept una dintre cele șapte minuni ale lumii antice iar relicvele orașului Efes oferă o priveliște splendidă a măreției locului în mileniile trecute. După decăderea Imperiului Roman, însă, Efes a căzut în uitare, oamenii au plecat către locuri mai primitoare, apoi pulberea vremii s-a așternut peste oraș. Apele mării s-au retras încet datorită dinamicii scoarței terestre, așa că acum mai bine de 100 de ani, când orașul a fost scos la iveală de sub nisipuri și pulberi fine de argilă depuse în timp, el nu mai este portul de altă dată, ci e la o distanță de 6 km de linia țărmului.

În strădania lor de a căuta izvoare despre originile acestei așezări, arheologii s-au lovit de neputința de a data localitatea. Legendele spun însă, că orașul ar fi fost fondat de amazoane acum mai bine de două milenii. În sec. 11 î.Hr. a fost cucerit de Ionieni, și s-au mai construit acolo temple închinate zeilor greci Apollo și Atena. Mai târziu, pe rând, s-au perindat atenienii și spartanii la conducerea urbei, și până la urmă el a fost cucerit de armatele lui Alexandru cel Mare. Cu timpul, nisipurile aluvionare aduse de râurile din preajmă au închis calea principală de acces către oraș, terenurile au devenit mlăștinoase, a izbucnit o epidemie de malarie, și astfel Conducătorii de atunci au construit un oraș nou ceva mai încolo, unde terenul era uscat și  unde se puteau practica drumuri comerciale. Efesul a cunoscut o nouă perioadă de înflorire care a durat mai multe secole, în ciuda războaielor inerente acelor vremuri.

În sec. 3 d.H. au venit năvălitorii goți și au distrus orașul. Astfel declinul uneia dintre cele mai strălucitoare cetăți ale antichității a început.
Azi te poți plimba prin oraș ca odinioară, pe strada principală. Multe clădiri sunt aproape întregi, de zici că doar ce a fost un cutremur și s-au mai dărâmat acoperișurile. Apoi găsești faimoasa bibliotecă, având un perete aproape integral reconstituit. Sentimentul este fantastic: ai senzația că te plimbi prin timp, că pașii te poartă pe straturi suprapuse de istorie.

Cine ajunge aici, nu poate uita acest loc magic, acest loc încă protejat de o zeiță mândră, frumoasă, iubitoare de natură. Efes este un sit arheologic care nu ar trebui să lipsească de pe lista de priorități a unui turist prin Turcia de azi.

foto 1,2 - biblioteca din Efes; foto 3 - teatrul; foto 4 - templul lui Artemis.

Surse foto: colecția personală (1), pigalehotel.com (4), pixabay.com (2+3)

Cum am găsit un instalator bun

Cu toții am auzit fel de fel de povesti despre instalatori-minune care vin, evaluează rapid centrala de apartament, de exemplu, citesc cartea tehnică vreo oră și în câteva minute au rezolvat-o. După care pleacă să caute piesa lipsă și te sună după o zi de căutări asidue fluturându-ți pe sub nas o notă de plată demnă de-o centrală nouă și de ultimă generație. Am pățit-o chiar anul acesta, mi s-a spus că îmi trebuie o piesă care costă vreo 2200 de lei, și care este una din piesele de bază ale centralei. N-am mușcat momeala, ci mi-am luat inima în dinți și am căutat un instalator profesionist, pentru că prima încercare fusese făcută la un prieten de familie priceput la toate.

Centrala mea doar picura niște apă, la intervale rare de timp. Nu puteam să cred că toată bucata aia de piesă ar trebui înlocuită, deși, firește, putea să fie așa. Dar știți cum e, ca la doctor, te duci la unul, dar parcă mai vrei și o a doua părere. Așa că, precum ziceam, am găsit pe internet un instalator profesionist, care în câteva minute mi-a spus că aveam nevoie doar de un anumit fel de garnitură, pe care a doua zi mi-a și montat-o și pentru care am plătit 150 de lei cu tot cu manoperă.

Uite așa, eu am fost foarte mulțumită de rezultat iar omul a făcut rost de un client fidel. Vă spun pentru că în vara asta n-am prea avut vacanță. Pe la sfârșitul lui iulie s-a spart furtunul de alimentare cu apă caldă de la bucătărie. Vă dați seama cam cum săream prin casă de fierbințeala apei, cum îmi venea să plâng când mi-am văzut în câteva zeci de secunde covoarele de pe hol muiate și apa caldă îndreptându-se neabătut către parchetul din dormitoare.

Am pus mâna pe telefon și am sunat instalatorul care m-a ghidat ca să pot închide apa din centrală. Eu singură n-aș fi știut o mie de ani ce trebuia să fac. Apoi a venit, a văzut, și mi-a rezolvat problema a doua zi dimineață, după ce a cumpărat dânsul furtunul care trebuia.

Se spune că dacă ai probleme de genul ăsta este bine să-ți recomande cineva un instalator, dar uite că sunt situații în care nu ai vreme să bați pe la ușile vecinilor să-ți dea vreun nume și atunci trebuie să cauți singur, de urgență, omul de care ai nevoie. Că dacă ai o inundație și ești cu picioarele în apă până la glezne, cum faci rost imediat de un profesionist care să știe ce are de făcut și să nu profite de pe urma necazului tău?

Presupunând că ai avea foarte puțin timp să cauți, pentru că toaleta ta tocmai își revarsă conținutul prin baie și hol asemenea unui mic vulcan, după ce ai răsfoit cartea de telefon sau, mai bine, internetul, ar fi nimerit să găsești o firmă sau un site care oferă servicii de bună calitate și care-ți pune la dispoziție datele de contact ale profesioniștilor cu care colaborează.

Astfel, nu mai e greu să găsești instalatorul profesionist de care ai nevoie pentru problema ta. Eu îți doresc să nu te confrunți cu probleme casnice, dar pentru orice eventualitate, e bine să ai în agendă numele și telefonul unui profesionist pe care să te poți baza.

Articol scris pentru site-ul instalator-profesionist.ro în cadrul unei campanii BlogMoney.

Iffet dinainte de Iffet

Poate că mai puțină lume știe că serialul Iffet de la Kanal D a fost făcut după un film mai vechi, cu același nume, din 1982. O parte din acțiune este aceeași, numele personajelor principale, cu unele excepții sunt aceleași. Serialul, totuși, are meritul de a fi mai închegat și de a ilustra mult mai puternic iubirea dintre cei doi protagoniști.

Iffet este o fată frumoasă (Mujde Ar) îndrăgostită de taximetristul Cemil, dar tatăl ei, fiind foarte dur, relația lor este secretă. La o serbare câmpenească, Cemil apare cu mașina, o ia pe Iffet cu el și se petrece violul.

Am remarcat în această scenă asemănarea până la identitate a unor detalii de gestică și mimică a actorilor (de exemplu haina dată de Cemil pe geamul mașinii înainte de a trage parbrizul sau privirea lui după ce o imobilizează pe Iffet), dar și unele diferențe mari: cei doi rămân pe iarbă o vreme, apoi revin  la serbare ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Iffet rămâne însărcinată dar este dusă de Cemil la o femeie bătrână care o "rezolvă" contra cost.

El se însoară pe neașteptate cu o fată din vecini, iar Iffet îl dojenește pe stradă pentru gestul lui. Atunci, taică-său aude ce s-a întâmplat, o bate cu cureaua și o alungă. Iffet pleacă de acasă și ajunge la o mătușă care-i oferă adăpost și care o duce la un studio cinematografic ca să devină foto-model. Cum ea este foarte frumoasă, ajunge rapid celebră, multe afișe și reclame fiind făcute cu ajutorul ei. Un bărbat cu foarte mulți bani (pe care nu-l cheamă Ali Ihsan, ci Haluk) o curtează și o face iubita lui. Iffet devine o femeie de lume, se distrează, se lasă în voia luxului și a vieții ușoare pe care o obține de pe urma frumuseții sale. Haluk e un om cu inimă mare, dar urât, caraghios, bețiv, un soi de amestec grotesc de Ali Ihsan și Erhan înainte de dezalcoolizare.

În tot acest timp, Iffet mai trece cu mașina să vadă ce mai face Cemil, dar fără a fi observată de el. Ocazional, mai vine pe acasă, de exemplu când tatăl ei e pe moarte. Apoi, într-o zi, pentru a se răzbuna pe el, îl cheamă prin dispecerul de la taxiuri să vină să o ducă acasă la Haluk. Ies amândoi la o cafea, după care Cemil ajunge șoferul ei și a lui Haluk, poziție în care Iffet face tot posibilul să-l umilească și să-i arate că-l iubește pe bărbatul care o întreține. Cemil, gelos atât pe situația ei materială cât și pe ea ca femeie, începe să sufere și încearcă s-o recâștige. La o petrecere, Haluk o cere pe Iffet de nevastă și ea acceptă, după care bătrânul anunță vestea tuturor invitaților. Cemil, de la distanță, este învins.

Într-o zi Haluk pleacă pentru câteva zile la o partidă de vânătoare, iar Iffet și Cemil se iubesc cu pasiune în casa bogătașului. La un moment dat apare Nimet, care se alătură distracției celor doi și le ține de urât (a nu se înțelege că e vorba despre o partidă în trei!). Iffet pleacă la studiouri pentru o ședință foto, iar Cemil, aburit de o sticlă de alcool, recidivează în ce știe el mai bine, și o violează pe Nimet. Imediat Iffet ajunge acasă, dar prea târziu; o găsește pe sora sa goală în pat, plângând, și pe Cemil alături, cu sticla în mână. În timp ce el caută scuze, Iffet ia pușca și îl omoară, după care dându-și seama ce a făcut, plânge.

Așadar, Serpil, Feyyaz, Dilek, Nil, Arif, Orkun sunt personajele serialului, care nu apar deloc în film. Făcând o comparație, serialul mi se pare mai bine legat ca acțiune decât filmul, personajele sunt mai credibile, întâmplările sunt actualizate și, față de film, sunt mai coerente. Doar Iffet cea din film e mai frumoasă decât Deniz Cakîr, însă personajele diferă, prin natura a ceea ce devin cele două după ce pleacă din casa părintească. Iffet-Deniz este o fată cam prostuță, simplă, fără pretenții, care se maturizează. Dar nu mai mult. Iffet-foto modelul evoluează de la o fată de mahala la o vedetă, la o femeie care merită să rămână într-o alt fel de lume, dar și la o femeie care lasă toate prejudecățile la o parte, care înșală fără regrete, care omoară pentru a-și răzbuna sora.

Iar dacă uneori detaliile sunt respectate până la identitate - Iffet are părul lung, Cemil este mustăcios, taximetriștii joacă table în timpul liber, cațele bârfesc, Haluk împușcă ținte/sticle din distracție, vila lui e dotată cu piscină - există și diferențe mari, care individualizează mult cele două producții. 


Update:30 august 2013. Din păcate filmul a fost eliminat de utilizatorul care îl avea în listă pe youtube. Dar îl puteți vedea aici, în 7 părți: zapkolik.com/video/iffet

Umor

 Un ziarist face o vizită la o stână, unde ciobanul e tocmai cu oile la păscut.
- Ce faci, bace?  
- Uite, aice cu turma...  
- Pot să vorbesc cu câinele tău?  
- Câinele nu vorbește !  
Ziaristul se apleacă la câine: 
- Ce mai faci, Azor? 
- Mulțam, fain. (ciobanul rămâne cu gura căscată)
- Ciobanul te îngrijește bine? 
- Nu mă plâng. Îmi dă mâncare bună, nu mă bate și din când în când ne mai și jucăm. 
Ciobanul stă stupefiat.  
- Bace! Pot să vorbesc cu măgarul tău? 
- Măgarul nu vorbește...
  Ziaristul se apropie de măgar: 
- Ce mai faci, măgare? 
- Nu mă plâng. (ciobanul intră în stare de șoc) 
- Ciobanul se comportă bine cu tine?  
- Da. Îmi dă fân, abrac, iar dacă e vreme rea, mă bagă în șură...
  Ciobanul cade pe spate.  
- Bace! Pot să vorbesc cu oaia aia de lângă tine? 
- Apăi bagaboanta aia minte de îngheață apele!!!

---------------------------------------------------------------------------------------

Cavalerul se pregătește de zor să plece în cruciadă. Cheamă la el fierarul să-i monteze prea credincioasei soții centura de castitate. Cu multă răbdare acesta își face treaba, după care se întoarce spre cavaler și-l întreabă:  
- Îi punem și botniță?

-----------------------------------------------------------------------------------------

 O blondă-și găsește mașina din parcare cu portiera înfundată. Un trecător "binevoitor" o sfătuiește să sufle în țeava de eșapament până când portiera revine la forma inițială. Blonda nu stă mult pe gânduri și începe să sufle. În timp ce era în plină activitate, o altă blondă apare: 
- Ce faci, dragă? 
- Păi uite, suflu în țeava de eșapament ca să îndrept portiera. 
- Vai, dragă! da' fraieră mai ești ! N-o să reușești niciodată !
- De ce?
- Păi nu vezi că ai ferestrele deschise?