Stiluri feminine: rochia princess

Sau rochia în formă de A. Este genul de rochie potrivită domnișoarelor cu șoldurile mai late sau cu talia mai groasă, și o variantă a ei stă foarte bine pe doamnele cu forme rotunde, pline. Această rochie este o clasică ce nu ar trebui să lipsească dintr-o garderobă. Este genul cu talia marcată, fie la locul ei, fie sub bust, decoltată sau nu, dar cu restul rochiei evazat ascunzând imperfecțiunile din zona abdomen-șolduri. Pentru femeile mai pline, cu multe kg în plus, varianta rochiei sau a mantoului fără să sublinieze bustul, doar cu o platcă din care pornesc clinii, nu foarte largi, formând un evazeu în partea de jos, se poate dovedi o alegere perfectă, elegantă și care ascunde surprinzător de bine șunculițele inestetice pe care aproape orice alte tipuri de rochii le scoate în evidență.

Rochia în A este versatilă și se poate adapta cu ușurință; decolteul poate să dispară sub un guler înalt și ușor fronsat, mânecile pot lipsi sau pot fi lungi, partea de jos poate fi dreaptă sau plisată, evazată sau cloșată. Varianta numită princess este foarte elegantă și cu siguranță se potrivește unei rochii de ocazie: rochia ar trebui să urmeze linia clasică, fără godeuri prea largi, și să aibă tăieturi ale penselor, cel puțin ale celor din față, de sub bust, sau chiar de la umeri până jos, în așa fel încât aceste linii cusute să sugereze forma literei A. Astfel efectul de alungire, de slăbire, dacă vreți, este și mai accentuat.

Rochia princess se potrivește pe aproape toate siluetele, se adaptează bine pe orice fel de material, se transformă ușor dintr-o rochie de zi într-o ținută elegantă prin aplicații de dantelă, mărgele, paiete, funde, poate face corpul să pară mai înalt sau mai scund, depinde de lungimea rochiei. Este genul care poate ascunde multe defecte și evidențiază ceea ce dorim să scoatem în relief.

 

surse foto: www.tinar.ro , www.kudika.ro , www.josephm.com, http://prom-dresses.kaltsum.com , www.mademoisellegrenade.fr

Feriha, ep. 5

Toți cei de față rămân uimiți de apariția Ferihăi la club. Emir nu mai are ochi pentru altcineva și o ia cu el înăuntru, ținând-o de mână. Asta le înfurie pe alte colege, în frunte cu Hande, care și pune de o intrigă ajutată de un alt coleg. La baie, Feriha se plânge de dureri de cap, iar o fată din grupul lui Hande se oferă să-i dea o pastilă, pe care o scoate dintr-un plic de plastic dat de Hande. La scurt timp Feriha se comportă de parcă s-ar fi îmbătat și dansează în neștire, făcându-se de râs. Emir o duce acasă la el, iar ea văzându-se în oglindă are o reacție ciudată, de parcă nu s-ar mai recunoaște pe sine, și începe să plângă. El o ia în brațe și o duce într-un dormitor, apoi se așează în fotoliu s-o păzească. După o vreme Feriha își revine, iar Emir o dojenește pentru cele făcute, o tot întreabă cine este, iar ea nu știe ce să spună, mai ales că și tatăl lui Emir asistase la toată pățania de la club.

episodul următor: Feriha, ep. 6

Acasă, mama ei stă de vorbă cu o amică, Cansu răsfoiește revistele mondene unde apar poze cu Emir și mai sporovăiește cu maică-sa vitregă. Zehra găsește hârtia mototolită pe care Feriha scrisese numele lui Emir. Fata apare acasă dimineață, după ce plecase rușinată și nedumerită din casa lui Emir. După ce Feriha merge să se culce, obosită fiind, Zehra îi controlează ghiozdănelul, care acum era plin cu cărți și caiete de curs. Știind că o doare și capul, Zehra îi aduce o pastilă pe care fata o refuză vehement. Maică-sa văzând-o plângând la un moment dat, probabil bănuiește că e îndrăgostită.

Emir discută cele întâmplate cu Koray, apoi apare și Hande cu care Emir se ceartă iar. Departe, Rîza și Mehmet ajung acasă din călătoria făcută la rude. Feriha acceptă să vorbească cu Gunce. Zehra, mergând să facă curățenie acasă la Cansu, vede pe revistele ei cum arată Emir.

La facultate, Hande o roagă pe o colegă să facă în așa fel încât filmulețul bătăii din cantină să ajungă pe masă la decanat. Hande și Feriha sunt convocate la direcțiunea facultății, este interogată doar Hande în legătură cu incidentul, dar e pedepsită Feriha.

Koray pune filmul făcut la club pe un monitor și la un moment dat vede că s-a înregistrat momentul în care Hande ia de la un tânăr - care se pare că este cunoscut în grupul lor - pliculețul cu pastilele. Atunci Koray se îmbracă și merge în club, pentru că acolo erau Hande și gașca, apoi o ceartă și o umilește  pe Hande pentru ceea ce a făcut. Ea joacă teatru și se preface că-i pare rău, numai să n-o părăsească. În camera lui, Emir se uită cu drag la poza Ferihăi din telefonul lui.

La o a doua întrevedere cu decanatul facultății, Hande recunoaște că bătaia a pornit din cauza ei și Feriha scapă de pedeapsă. Însă a făcut toate acestea, cu Korai așteptând la ușă cu CD-ul filmului din club în mână, amenințată că va da în vileag povestea de la club, cu (probabil) furnizorul de droguri, dacă va minți din nou și va arunca vina pe Feriha.

Mehmet de bine ce a venit acasă, se bate cu fostul lui coleg de la atelierul mecanic. Rîza vrea să-l oprească, dar cade jos și-și fracturează piciorul și astfel se pune capăt bătăii.

Hande și Feriha se prefac că s-au împăcat, ba chiar merg la cumpărături împreună. Când să plătească, Feriha scoate banii de pe întreținere strânși de dimineață de la locatarii din bloc. După ce Hande pleacă, aleargă înapoi la casă pentru a returna produsele cumpărate, dar nu reușește. Tristă și îngrijorată pleacă spre casă, aruncă ambalajul cizmulițelor luate și le bagă în geantă, apoi vine mama lui Cansu cu mașina și merg amândouă la o cafea.  Feriha îi povestește ceva și femeia îi dă niște bani. Emir apare cu mașina și o vede plecând, apoi urmărește mașina mamei lui Cansu până la blocul lor. A doua zi Emir o așteaptă cu flori, iar ea apare ducând un coș cu alimente și tocmai atunci o locatară îi strigă numele.

sursa capturi video: youtube

Pentru alte episoade din acest serial

vă rog accesați pagina "Stele tv".

  

Suleyman Magnificul ep. 82 (84 si 85 Kanal D)

Muhtesem Yuzyil, sezonul 3, rezumatul episodului 82

(după turkweb.tv)

În care Ibrahim este omorât din ordinul sultanului Suleyman.

Următorul rezumat din Suleyman Magnificul sezonul 3: ep. 83 / 85 

Cadiul îl sfătuiește pe sultan să se gândească bine înainte de a pronunța o execuție. Hatice se interesează despre masa cu pașalele, la care fusese invitat și Suleyman, dar află de la soțul său că acesta a pretextat că este obosit și nu a onorat invitația. Ibrahim își dă seama, din acest gest, că prietenia dintre ei este deja o amintire. Hatice îi spune că sora sa, Șah, a refuzat s-o ajute în problemele lor cu Hurrem - dar de fapt este o aparență. Șah se arată foarte politicoasă și apropiată față de Hurrem, ba chiar o felicită pentru acțiunea de caritate, dar când sultana se îndepărtează, figura ei se schimbă și trădează adevăratele sentimente pentru ea. Probabil că nedorind să o implice pe Hatice, hotărăște să acționeze pe cont propriu, dacă va fi cazul.

Ibrahim îi dăruiește sultanului o carte de Macchiavelli, și astfel rămân amândoi unul lângă celălalt, timp în care sosește Hurrem și se miră foarte tare că Suleyman stă lângă cel despre care a citit adevărul în documentele înmânate anterior. Ibrahim își dă seama că e mai bine să iasă din cabinet, lăsându-l pe sultan cu soția lui. Se întâlnește cu Șah care îl întreabă cum a primit sora ei refuzul de a fi ajutată în chestiunea cu Hurrem. Ibrahim îi spune că ar trebui să-i ajute pt că sultana este o femeie foarte periculoasă. Șah râde ironic întrebându-se cum de marele vizir se teme de o femeie? Între timp Hurrem îi observă prin ușa întredeschisă și îl pune pe Sumbul să afle ce au vorbit. Eunucul își amintește că atunci când erau la Manisa, cei doi se aflau adesea unul în compania celuilalt. Ea află de la Ayaz Pașa că sultanul a citit documentele incriminatoare și se miră că Ibrahim mai este viu.

Ibrahim se întoarce în cabinetul sultanului și îl găsește pe acesta privind la o vioară. Atunci vizirul se oferă să-i cânte, așa cum o făcea odinioară. Când se termină cântecul, Ibrahim îi cere lui Suleyman să meargă împreună la Manisa pentru a-și aminti de trecut. Sultanul acceptă, dar cu multă tristețe în ochi.

Mehmet află că Nurbahar a fost alungată din palat de către Hurrem, furioasă că nu a fost informată despre sarcina acesteia și nici despre avort. Mehmet, furios la rândul său, merge să-i ceară socoteală mamei sale care îi spună că dacă fac fapte pe la spatele ei, să se aștepte la consecințe. Totuși Mehmet crede că Mihrimah e în spatele intrigii.

  Aici se termină episodul la Kanal D

Cadiul îi sugerează lui Suleyman ce este de făcut interpretând în sensuri proprii un verset din Koran, de unde rezultă că sufletul unui om poate fi luat în timp ce doarme și astfel criminalul este absolvit de vină, pentru că Allah oricum ia sufletele oamenilor la el în timpul somnului și le aduce înapoi la trezire.

La palat mai sosesc fiica sultanei Șah, Esma, și soțul ei, Luftu Pașa. Ibrahim îi invită la cină. Atunci sosește și sultanul, dar abia se atinge de mâncare, mai mult stă foarte gânditor. Ca și cum i-ar fi citit gândurile, Șah se întreabă cum ar fi dacă ar veni Beyhan, sora lor, căreia Suleyman îi executase soțul când era mai tânăr, și care de atunci nu-l mai considera pe sultan, fratele ei, ca fiind parte din familie. El se uită la Hatice și gândește că la fel se va întâmpla și cu ea, apoi se ridică brusc de la masă cerându-și scuze și pleacă, spre surprinderea tuturor. Ulterior, Hurrem îl întreabă dacă se simte bine, iar el spune că este doar obosit și că ar vrea să doarmă.

Apoi iese cu o suită de gardieni la o plimbare pe cai și ajunge la malul mării. Suleyman privește marea și își amintește de statuile lui Ibrahim, de adulterul cu Nigar, de execuția lui Iskender Celebi și de visul avut în care acesta îl acuză că l-a omorât nevinovat, de întâlnirea secretă cu Mustafa despre care Hurrem crede că a fost una conspirativă.

Pentru a-și împlini gândul, Suleyman îl invită pe Ibrahim la o cină târzie urmată de discuții despre treburile statului. Hatice, presimțind că ceva nu este în regulă, îl sfătuiește să nu meargă, dar pașa spune că nu-l poate lăsa pe sultan să aștepte. Hurrem mai țese o intrigă împotriva lui Ayaz Pașa, Ibrahim îi scrie lui Bali Bey un mesaj, apoi îi cere voie sultanului să meargă cu copiii la Adrianopole, la care Suleyman zâmbește, dar îi cere să rămână să doarmă în palat. Sultanul încearcă să rămână treaz și recită poezii, dar într-un târziu adoarme în șezut sprijinit de perne. În acest timp Ibrahim din Parga este omorât cu o sfoară în jurul gâtului, după o scurtă luptă. Înainte de a muri strigă pe Majestatea Sa iar sultanul se trezește brusc și îl strigă la rândul său pe Ibrahim. Acesta moare, lăsând o lacrimă să-i curgă pe obraz.

 

sursa capturi video: youtube preluat de pe turkweb.tv

Rezumatele episoadelor serialului Suleyman Magnificul - sezonul 3 sunt redate conform dimensionării televiziunii turce. Kanal D a ales o altă dimensionare, astfel încât fiecare episod se termină cu 15 minute mai devreme decât în versiunea originală, bucata tăiată regăsindu-se la începutul episodului următor.

Pentru alte episoade și articole cu același subiect, 

vă rog accesați pagina "Stele tv".

Stiluri feminine: rochia sirena

Orice femeie dorește să arate foarte bine mereu, dar mai ales cu o ocazie specială. Una dintre cele mai la modă forme de rochii astăzi este rochia sirenă. Iar cele mai frumoase exemplare sunt rochiile de mireasă. Firește, orice tânără visează la o asemenea rochie în ziua nunții ei. Problema este: au toate femeile corpul potrivit pentru ca o asemenea rochie să cadă perfect?

Din păcate este una dintre cele mai dificile rochii de purtat. În primul rând această formă se potrivește numai femeilor care au silueta de tip clepsidră, pentru că rochia-sirenă este drapată pe corp iar de sub genunchi încolo devine evazată. Proporționalitatea dintre coapse, talie și șolduri este esențială pentru ca acest gen de rochie să atragă, să se muleze perfect, să dea impresia de sirenă femeii care o poartă.

Femeia cu silueta clepsidră are forme. Are sâni, are șolduri și coapse proeminente, dar în schimb are talia subțire, aflată exact la jumătatea distanței dintre zonele de maximă lățime ale pieptului și șoldurilor. Ca și o clepsidră. Această siluetă este, din păcate, destul de rar întâlnită, majoritatea femeilor având masă corporală mai mare în jumătatea inferioară a corpului - silueta de tip pară, sau având sânii prea mari și umerii prea largi în raport cu șoldurile - silueta de tip măr. Rochia sirenă totuși se potrivește bine și cu silueta-pară, dar dacă femeia este filiformă, cu talia slab conturată, cu sânii mici și șoldurile adolescentine, rochia sirenă va fi un dezastru pentru purtătoarea ei. Însă mai mult decât atât, femeile supraponderale trebuie să evite acest tip de rochie, care scoate în evidență rotunjimile corpului, lucru nu tocmai de dorit dacă avem mai multe kg în plus.

Mae West

Astăzi această formă a corpului nu mai este la modă, canoanele sugerând că e dorită femeia slabă, cu alură tinerească, fără pernuțe dar cu coastele și clavicula relativ bine scoase în relief pe sub piele. De aceea exemplele găsite de mine pentru a ilustra silueta-clepsidră se referă la două celebrități din alte vremuri, și anume Mae West și Raquel Welch, actrițe americane din anii '30 respectiv '60.

Iar dacă vrei neapărat o astfel de rochie, dar nu-ți dai seama dacă ți se potrivește, atunci încearc-o. Și dacă nu te prinde, chiar dacă te vei îndrăgosti de rochia sirenă, s-ar putea să fii conștientă de faptul că pentru corpul tău se potrivește un alt stil. Data viitoare, rochia princess.

Raquel Welch

surse foto: flu.ro, dailymail.co.uk, theredlist.fr

Cum mi-am tapițat scaunele din sufragerie

La noi în casă mobilierul este cam piesă de muzeu. Bătrânii mei nu au înlocuit niciodată mobila cumpărată după nuntă, pe motiv că ceea ce se găsește acum nu mai are aceeași rezistență ca mobila veche. Aici, drept este, nu-i contrazic. Și dacă în ciuda masivității, mobila a fost recondiționată și relăcuită doar o singură dată în ultimii șaizeci de ani, scaunele de la sufragerie erau roase de timp și de purtat. Catifeaua aurie, de care totuși nu-s sigură că era materialul original, căpătase o nuanță incertă, întunecată iar strălucirea materialului nu mai exista decât în amintirile mele.

Așa că erau vreo câteva săptămâni de când băteam tot felul de apropouri lui taică-meu, iar el se cam făcea că nu aude. De fapt, chiar nu prea aude decât ceea ce vrea el, uneori. La început spunea ceva de descurcat singură, că au dispărut maeștri tapițeri, că una, că alta. După care nu mai catadicsea nici atât să-mi mai spună. Într-o zi de vară i-am propus, verde-n față, să ne apucăm amândoi de treabă cum ne-om pricepe. Mi-a arătat dulapul cu scule și a ieșit afară să-și încerce noua motocoasa Kawasaki, achiziție de care era tare mândru, pe iarba din spatele blocului, care crescuse după niște ploi. Se săturase de tăiat iarba cu un foarfece de grădină și-și cumpărase bătrânul o motocoasă pe care abia aștepta s-o bage în priză, ca să vadă cum merge.

Eu mi-am luat inima-n dinți și cu laptopul conectat la internet m-am apucat de treabă. Mai întâi mi-am pregătit cele necesare: un clește cu vârf ascuțit, creion, stofă ripsată, stilou de marcat, capsator, cuie, adeziv, pânză albită pentru dosul scaunelor. Mai întâi am scos ușor cu vârful cleștelui cuiele cu care era prinsă tapițeria cea veche de tăblia scaunului și de spătar. Am avut grijă să desfac materialul fără să-l stric, pentru că după bucata scoasă am decupat stofa pregătită pentru retapițat. Guma-spumă originală era învechită, știam asta, și cumpărasem deja o bucată nouă.

Am îndepărtat-o pe cea veche dezlipind-o cu lama unui cuțit, la fel de atentă ca și la material, să n-o stric pentru că după forma ei am trasat cu stiloul de marcat conturul pe guma-spuma nouă pe care apoi am tăiat-o cu un fierăstrău electric. Bucata astfel tăiată am lipăit-o de scaun cu adeziv, pe deasupra ei am pus un material subțire din bumbac – ar fi trebuit niște capoc, dar nu am avut – apoi am capsat totul cu un capsator electric. Am fixat tapițeria de tăblia scaunului și de spătar cu capse, apoi am fixat totul cu niște cuie, iar la urmă am acoperit dosul scaunului cu pânză albită pe care am capsat-o, în așa fel încât cuiele bătute în stofă și lemnul cadrului nu se mai văd.

Nu am făcut singură toate astea, m-a ajutat băiatul unei vecine, Fanu, elev într-a douășpea, care ieșise să pună rufele la uscat și pe care l-am chemat să-mi țină de scaun și de materiale când era nevoie, dar m-a ajutat mai mult decât atât. La urmă de tot, la sugestia lui, am mai prins cu niște șuruburi cu o surubelnita electronica adusă de el de acasă – taică-meu nu e dotat cu așa ceva, picioarele scaunului, pentru că erau destul de mobile.

Între timp, taică-meu mai venea înăuntru să curețe cuțitul moto-coasei de iarba adunată, și cu coada ochiului privea la ce fac. Am sperat că la celelalte scaune mă va ajuta el. Aș! I-a plăcut ce am făcut cu primul scaun, așa că mi-a spus să continui că fac treabă bună. Și uite așa, în două zile am avut toate cele 6 scaune de la masa din sufragerie recondiționate, re-tapițate, cu mâinile mele și sunt mândră de asta. Mai am un fotoliu paradit de tot, de care m-aș apuca, doar că asta ar însemna să schimb tapițeria la toată mobila de hol. Dar cred că într-o zi mă apuc s-o fac și pe asta. Experiență am căpătat, așa că nu am nimic de pierdut, nu-i așa?

scris pentru http://www.tools.store.ro/