Filmul lansat anul trecut, este un remake după acela din 1976, care avea o distribuție de excepție - Sissy Spacek și John Travolta, printre alții - și care a luat și două Oscaruri pentru interpretare.
Ambele ecranizări sunt făcute după romanul omonim a lui Stephen King, primul său roman publicat, deși nu și primul scris. Însă, spre deosebire de carte, filmele ilustrează doar jumătate din acțiunea romanului, iar diferența dintre cele două ecranizări este că pelicula din 2013 e un thriller, dacă vreți, pe când aceea din 1976 s-a dorit a fi un horror. Nici una dintre pelicule nu reușește să fie ce și-a propus, ci ambele te fac să te întrebi: dar dacă ai putea... dacă ai dispune de o forță teribilă, ce-ai face?
Carrie White este o adolescentă de liceu marcată în principal de două lucruri: o educație foarte strictă și suprarealistă aș spune, impusă de o mamă religioasă și bolnavă mintal, și de un brain-lock* din momentul nașterii, când Margaret, mama ei, a dorit s-o omoare crezând că fetița abia ieșită din pântec este diavolul sau este produsul unui păcat, fiind de fapt rezultatul unui viol.
Astfel, Carrie este peste măsură de timidă, lipsită total de încredere în forțele proprii și foarte izolată. Din cauza felului ei de a fi, colegele, mai ales cele care deja au prieten, își bat joc de ea constant, cu toate că fata nu a făcut nici un rău nimănui, lucru bine subliniat în filmul din 2013. Pe parcursul poveștii aflăm că mama ei consideră un păcat orice emoție pozitivă, că își obligă fiica să se roage la Dumnezeu ținând-o închisă într-o debara ore întregi, că ea însăși se automutilează dacă apare vreo bucurie în sufletul ei (vezi scena când își înfige un obiect ascuțit în pulpă și se rănește, ca să-și provoace durere, pentru că era lăudată de o doamnă venită după hainele lăsate la croit).
Batjocura suferită de Carrie ajunge la un punct culminant când după ora de sport îi vine ciclul pentru prima dată și se sperie foarte tare neștiind ce este aceea, crezând că va muri de la sângerare. Fetele aruncă în ea cu tampoane, o filmează și postează filmul pe internet (firește, ăsta e un ingredient actual, nu se regăsește în romanul lui King). Imediat școala ia măsuri împotriva liderei grupului care a umilit-o pe Carrie, profesoara de sport pedepsindu-le pe fete prin exerciții obositoare timp de o săptămână. Chris, autoarea morală a batjocurii, devine rebelă și datorită obrăzniciei va fi eliminată câteva zile, având inclusiv interdicție de a merge la balul școlii. Enervată la culme de interdicție, Chris vorbește cu o gașcă de băieți să facă ceva împotriva lui Carrie, plănuind împreună o răzbunare odioasă și nemeritată.
În acest timp, una dintre colege, Sue, se simte solidară cu Carrie și încearcă să se apropie de ea, apoi îl roagă pe iubitul ei s-o însoțească la bal ca să repare cumva răul făcut. Frumosul Tommy la început refuză să fie partenerul lui Carrie la bal, dar la insistențele lui Sue, se lasă convins. O găsește pe Carrie la bibliotecă - studiind cărți despre telekinezie, forțe paranormale pe care tocmai descoperise că le are - și o roagă să accepte să-i fie parteneră la bal. Inițial Carrie crede că își bate joc de ea, apoi, pentru că își dorea să fie la fel ca toate celelalte fete, acceptă, și trece peste interdicția mamei ei legată de acest eveniment folosindu-și puterile nou-descoperite.
La bal apare ca o fată obișnuită, frumoasă, de care Tommy chiar se simte atras. Cei doi sunt aleși miss și mister, totul făcând parte dintr-un scenariu de răzbunare pus la punct de gașca lui Chris. Când cei doi se urcă pe scenă să primească felicitările pentru locul obținut, din culise este proiectat pe un perete filmulețul cu rușinea de la ora de sport, la care toată lumea începe să râdă. Imediat, de sus cade o găleată cu sânge de porc - prietenii lui Chris omorâseră un porc de la o fermă și strânseseră sângele acestuia - care o mânjește din cap până în picioare pe Carrie. Ulterior găleata cade în capul lui Tommy, omorându-l pe loc.
Asta e picătura care a umplut paharul. Carrie, aflată pe scenă în vacarmul râsetelor din sală își adună forțele și stârnește un soi de furtună energetică, împingând obiectele și oamenii către pereți, apoi încuie toate ieșirile. Lumea e foarte speriată, dar încă nu au văzut nimic, pentru că în clipele următoare Carrie stârnește un incendiu lăsând toată sala de bal pradă flăcărilor. O cruță doar pe profesoara de sport, apoi iese afară și vede cum Chris și prietenul ei vor s-o calce cu mașina. Oprește automobilul la un metru de ea, apoi, când Chris accelerează nebunește, deși forța telekinetică îi ține pe loc, ridicând spatele mașinii în sus, Carrie îndreaptă mașina către benzinărie și slăbește forța, astfel mașina izbindu-se violent de un stâlp, ia foc.
Ajunsă acasă Margaret vrea s-o omoare pentru că nu a ascultat-o și îi înfige un foarfece mare în spate. Carrie, neputându-se mișca, aduce prin telekinezie toate foarfecile și cuțitele din casă îndreptându-le către mama sa, apoi o omoară. La urmă, regretă gestul făcut în legitimă apărare, și face să se cutremure casa. Moare și ea, nu înainte de a vorbi cu Sue și de a-i spune că este însărcinată cu o fetiță, copilul lui Tommy, lucru pe care aceasta doar îl bănuia.
Filmul se termină cum a început - cu o naștere și cu aceleași replici pe care cândva le spusese Margaret, acum rostite de Sue. Dacă este aceasta o aluzie la reîncarnare, deocamdată nu putem ști. Vom afla numai dacă va exista un sequel al acestei pelicule într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat.
* brain-lock - termen din psihologie care desemnează o amintire negativă din copilărie stocată în subconștient, generatoare de comportament anormal, și care nu poate fi adusă la suprafață, în mintea conștientă.
sursă foto: capturi din trailerul oficial, youtube.
Distribuția:
Julianne Moore - Margaret White, mama lui Carrie
Chloë Grace Moretz - Carrie White
Gabriella Wilde - Sue Snell
Portia Doubleday - Chris Hargensen
Judy Greer - Ms. Desjardin, profesoara de sport
Dacă ai văzut filmul, evaluează-l:
