Dila episodul 6

Dila îl amenință cu pistolul pe Metin crezând că este Rîza, în fața zecilor de martori, oaspeții chemați la nuntă. Ea nu crede că nu acela este Rîza Selamoglu, Seyit nu reușește s-o convingă să lase arma jos, iar tensiunea dispare când doi bărbați o iau și o duc într-o camionetă. După aceea are loc o a doua confruntare între ea și Metin, la moară, unde va dori să-l bată cu un par, dar oamenii lui o imobilizează. Melike văzând că Dila nu se liniștește și vrea răzbunare cu orice preț, hotărăște s-o omoare punând-o legată și cu căluș la gură pe un cal, la moară, cu un ștreang în jurul gâtului, prins în partea de sus de acoperișul morii. În fața calului la câțiva metri se află o găleată cu apă, astfel că dacă animalul se îndreaptă către găleată să bea, în mod automat Dila va muri spânzurată. Melike și oamenii ei pleacă lăsând-o pe Dila pe cal, în soare.

Rîza o așteaptă pe malul râului dar ea nu vine. După aceea, Rîza merge la cabană și acolo vine calul alb al Dilei, iar el își dă seama că trebuie să se fi întâmplat ceva, dar nu știe ce să facă. La un moment dat află de la Metin ce a făcut maică-sa și aleargă într-un suflet la moară, unde calului tocmai i se făcuse sete și înainta către găleată. Dila rămâne spânzurată, iar Rîza scoate pistolul și nimerește frânghia, salvând-o. După aceea o ia în brațe și o duce la cabană, păzind-o până când aceasta se trezește din leșin. Când pleacă acasă, Rîza o sfătuiește să renunțe la răzbunare, apoi îi pune eșarfa în jurul gâtului ca să nu se vadă semnul de la sfoară și o roagă să nu mai povestească nimănui prin ce a trecut ca să nu mai tulbure apele cu greșeala lui Melike. Însă Eren, mama ei, va vedea semnul și va afla pățania fiicei ei, promițând să nu mai spună altcuiva.

Acasă, Seyit se enervează că ea nu ascultă deloc de cei mai bătrâni și care știu rostul lucrurilor din satul lor, și încearcă s-o țină pe Dila închisă în casă și păzită, astfel că ea nu va mai putea înainta dincolo de terasă, nici măcar în curte. Din cauza problemelor și a gândului că Dila vrea răzbunare, Seyit acuză tot mai des dureri în piept și umblă cu pastilele la el.

Seara, Rîza o ceartă foarte tare pe Melike și ca s-o sature de răzbunări, o determină să trăiască exact același lucru ca și Dila mai devreme. Leagă o spânzurătoare de o grindă și o pune pe un cal, în văzul tuturor celor ai casei, rude și servitori. După aceea dă un brânci calului să înainteze. Sfoara nu era bine legată de grindă și Melike cade jos, speriată de moarte, pentru că nu se aștepta să supraviețuiască. A doua zi Rîza se întâlnește cu Dila în ciuda interdicției ca ea să nu părăsească incinta casei lui Seyit și o sfătuiește să se rupă de gândul răzbunării petrecând câteva zile împreună, dar să spună celor de acasă că pleacă la Istanbul să se refacă. Dila îi va spune lui Eren, mama ei, că pleacă la oraș, dar o împiedică pe aceasta să o însoțească, ceea ce o face pe Eren să devină bănuitoare.

Rîza merge la doica lui și îi povestește totul despre moartea lui Ihsan și iubirea pentru Dila, rugând-o să-i adăpostească pentru câteva zile și să spună Dilei, dacă întreabă, că pe el îl cheamă Yavuz și că e tâmplar. În seara în care hotărâseră să plece amândoi, Rîza neutralizează un paznic lovindu-l cu pistolul în cap, apoi Dila iese din curte sărind gardul și pleacă împreună, fără să observe că Eren îi vede de după tufișuri.

Fatma începe să coboare garda și să-l accepte pe Azer în preajma ei. Azer îi spune soției lui, Sultan, că vrea să-i ceară divorțul pentru că iubește o altă femeie, iar ea îl amenință că-i spune totul lui Seyit.

episodul precedent: Dila ep. 5                                  urmează: Dila episodul 7

Note: rezumatele sunt făcute după vizionarea episoadelor originale și după rezumatele succinte din limba turcă. Stop cadrele sunt preluate de pe youtube.

Pentru rezumatele episoadelor din acest serial vă rog accesați pagina Stele tv

Tradarea episodul 118 rezumat

Dimensionarea episodului este aceea originală, a televiziunii turce. La Kanal D România acest episod se vizionează în episoadele 118 și 119 românești.

După ce o aude pe Ayca, Mete o și vede, și își dă seama că i s-a întins o capcană. Are loc un schimb de focuri, dar până la urmă atât Ayca cât și Betul, care o salvase, vor supraviețui datorită lui Mete. Tugrul este foarte supărat că nu i-a reușit planul și îl condamnă la moarte pe Arif. Mete, fără să știe acest lucru, va mai face o înțelegere de schimb cu el pentru ultima oară. Atunci Arif și Tugrul se vor afla pe un câmp, fără să se vadă unul cu celălalt și vor fi puși să sape câte o groapă adâncă și să intre în ea. Arif reușește să iasă afară și încearcă să fugă, dar este împușcat, iar Mete o sună pe Cemile să verifice dacă Arif s-a dus acasă, dar Cemile îi spune că nu.

Bahar nu o duce bine cu sarcina și într-o zi, din cauza micuței Deniz care o face să urce și să coboare într-un copac după ea, Bahar leșină în curte. Soner o duce la spital și acolo se constată că are nevoie de o transfuzie, din cauză că efortul făcut i-a provocat lui Bahar o hemoragie, însă în spital nu au grupa ei de sânge. Suleyman îl convinge pe Soner să-l caute pe Ziya pentru ajutor. Astfel, Deniz va afla de la Ziya că Bahar este însărcinată și va avea un frățior.

Berrin, Hakan și Ruya se întorc la Istanbul, și, cu toate că Ruya l-ar place pe Hakan, el și Berrin încep să se apropie din ce în ce mai mult, recunoscându-și sentimentele unul față de celălalt prin gesturi și prin a avea grijă de partener. Zehra privește mulțumită la această apropiere fără să grăbească lucrurile în nici un fel.

Mete și Ayca încep să reînnoade relația. Într-o seară cei doi dorm împreună, își pun din nou verighetele pe degete - spre întristarea lui Osman - dar noaptea Mete se ridică din pat și cotrobăie febril prin sertare după un carnet cu diverse însemnări din care rupe o foaie pe care o ia cu el și i-o citește lui Tugrul.

Ibo și Carolin au probleme la bancă pentru că lumea își retrage masiv banii și ei sunt pe marginea falimentului. Primii care se bucură de știrea dată la televizor, sunt Kemal, Mesude și Neriman. Berrin și Hasefe privesc amuzate imaginile.

sursă foto: capturi video de pe netd.com

 episodul următor: Trădarea ep.119 turcesc

Pentru alte episoade din acest serial

vă rog accesați pagina Stele tv.

Hai cu mine la magazinul de ceasuri

Am avut primul meu ceas adevărat când aveam 7 ani și jumătate. Terminasem premiantă clasa întâi și mi se promisese un ceas, așa că după plânsetul de rigoare când am văzut că premiul meu conținea doar cărți, taică-meu, care uitase ce-mi promisese dacă voi lua premiul întâi la sfârșitul anului, a fost nevoit să meargă a doua zi la magazin să-mi cumpere ceasul promis. Era un Doxa original, micuț, auriu, cu limbile și cifrele aurii și ele, și cu o curelușă fină, neagră, de lac. N-am avut voie să-l port până târziu, când eram la liceu, dar și atunci îl luam pe furiș din cutia roșie de catifea și apoi îl puneam la loc, ca să nu observe taică-meu că îl luasem, că nu-i plăcea să știe că îl port la școală. Abia după majorat n-a mai avut nimic de obiectat să-l port fără să-i mai cer voie, la liber, ca să zic așa.

Altfel, aveam câteva ceasuri de purtat în fiecare zi, unele cu brățară metalică, altele având curea, rotunde sau pătrate, analogice sau electronice. Dar astea erau ceasuri obișnuite, ieftine, la kilogram, dacă vreți. Nu se comparau nici pe departe cu ceasul original, de marcă elvețiană, pe care îl păstram în cutia de catifea roșie și care avea o valoare nu numai materială ci și sentimentală. Astăzi, însă, mă întreb de ce mulți oameni preferă ceasul de la telefonul mobil, când un ceas original, produs de o firmă de prestigiu, are, pe lângă o notă de eleganță absolută, multe alte avantaje tehnice și nu numai, pe care ceasurile de acum câteva zeci de ani nu le aveau.

Oferta de ceasuri de la unele magazine este foarte bună, de exemplu de la watchshop.ro puteți alege orice ceas vă place, pentru dumneavoastră sau pentru un cadou deosebit, cu stil, pentru cineva care merită această atenție. Un ceas elegant este și un accesoriu prețios și potrivit la o anumită ținută, atât pentru un domn pedant cât și pentru o doamnă care ține la imaginea sa. Iar dacă prețul unui ceas original având o marcă de prestigiu vi se pare prea mare ca să-l plătiți pe loc, un asemenea ceas poate fi luat și în rate, fără dobândă, iar clienții fideli pot beneficia de un program de reduceri și de fidelizare. Dar ca să vă convingeți, intrați pe site și veți vedea că sunt acolo ceasuri pentru toate buzunarele și pentru toate gusturile.

Răsfoind site-ul și "rafturile" lor pline de ceasuri, m-am oprit la câteva și până la urmă îl voi alege pe acela din fotografie, marca Q&Q, apoi voi mai lua câteva să le ofer cadou. Voi, care dintre ceasurile de la magazinul WatchShop l-ați cumpăra?

Wella, peste 100 de ani de garantie a calitatii

Wella - brandul pe care îl cunosc cel mai bine

M-am născut și am crescut într-o casă cu etaj în care era un mic atelier de coafură la parter, al mamei mele, unde lucrau ea și sora ei, tanti Florica. Toată ziulica îmi petreceam timpul acolo, în preajma lor măturând părul de pe jos după un tuns, sau ținând cutia cu bigudiuri la îndemâna mamei mele când coafa sau avea un permanent. De multe ori stăteam, însă, cuminte, într-o încăpere alăturată unde-mi făceam lecțiile, și unde era o somieră pe care adormeam după amiaza în sunetul motorașelor de la căști, ceea ce mi-a rămas ca un fel de obicei - în orice mijloc de transport aș fi, adorm în câteva minute de la zgomotul motorului, de aceea nici nu pot să conduc o mașină :)

De mică stând eu să văd ce fac mătușă-mea și mama în atelier, am învățat să pun părul pe bigudiuri, să tund, știu ce este un permanent rece și ce înseamnă permanentul cald, care astăzi nu se mai practică, pentru că presupunea folosirea unei substanțe corozive și oarecum periculoase, numită sublimat de mercur. Trebuia foarte bine dozate substanțele folosite la permanentul cald, pentru că altfel putea să ia foc părul clientei, iar pe de altă parte, erau substanțe otrăvitoare și toxice care mai târziu au fost eliminate de la comercializare fără aprobări speciale. Dar permanentul la rece mama mea îl făcea numai cu soluție de permanent Wella.

Produsele profesionale Wella înseamnă produse de top

Dincolo de o meserie pe care am învățat-o dar n-am s-o practic niciodată, am văzut în casa mea și în atelierul mamei mele șampon Wella, vopsea de păr Koleston de diferite culori, ulei de păr Wella și diverse recipiente dozatoare Wella. Pentru mine Wella reprezintă un nume pe care îl asociez întotdeauna cu calitatea și cu garanția durabilității în ceea ce privește produsele de îngrijire a părului. Când am aflat că această companie de produse cosmetice pentru îngrijirea părului a fost înființată în 1880, mi-am dat seama că impresiile mele nu se datorau numai celor văzute în copilărie și nu era doar obișnuința de a folosi un anumit produs de care ești pe deplin mulțumită, ci că mama lucra exclusiv cu Wella pentru că Wella este sinonimul pentru produse profesionale de top, cu o experiență venerabilă în această industrie.

Astăzi Wella a câștigat și mai mult renume și are o gamă mult mai bogată de produse profesionale de îngrijire a părului decât în trecut. Ca orice femeie, îmi doresc să am un păr flexibil, sănătos, bogat și plin de volum și toate astea nu le obțin cumpărând produse de la oricare producător de cosmetice. Am încredere în Wella și în profesionalismul celor de acolo. Pentru că astăzi îmi fac părul permanent și îl mai  vopsesc într-o nuanță deschisă, am nevoie de un șampon pentru păr subțire sau deteriorat, de un ser de păr ca și de un balsam cu substanțe nutritive potrivit părului uscat și friabil datorită agresivității substanțelor chimice, inevitabilă de altfel. Și mai am nevoie de un tratament pentru păr, pe care să-l aplic lunar, pentru că hrănește firul, îi da strălucire și rezistență. Și știu că nu dau greș cu produsele profesionale Wella.

Așadar, eu v-aș recomanda să încercați măcar o singură dată un produs profesional Wella - se pot comanda pe shopidoki.ro - și după ce faceți diferența, veniți să-mi împărtășiți și mie experiența voastră într-un comentariu. Vă mulțumesc și vă doresc să aveți un păr așa cum îl visați!

Leaganul copilariei mele

De multe ori îmi amintesc de casa părintească, de casa copilăriei mele, de curtea în care mă jucam vara, în spatele casei, unde erau câțiva meri și pruni, magazia de lemne pentru iarnă și beciul sau cotețul de păsări, ori în față, unde era un cais și o grămadă de straturi de flori. Nu duceam lipsă nici de pisici, unul era motănelul meu, altul, fătat de o pisică aciuată prin magaziile vecinilor, sălbăticuț dar frumos și jucăuș. Era gri cu alb și avea o pată pe nas, tot cenușie, motiv pentru care îl botezasem Petecuț.

Însă piesa de rezistentă a curții copilăriei mele era leagănul. Toți vecinii de vârsta mea mă invidiau pentru asta, în afară de fetele domnului Cărăușu, Lili și Vio, care aveau și ele un leagăn în curtea lor, plină mereu de curcani, găini, rațe și gâște, de care trebuia să te ferești ca să nu te sâsâie ori chiar să te ciupească pentru că erai străin. Dar leagănul lor nu era ca al meu. Al meu se putea da peste cap, cum ziceam noi, adică făcea o rotație completă în jurul axului principal de care era prins, pe bara de sus. Leagănul Lilianei și al Vioricăi nu era așa de grozav și nici nu încăpeau doi copii în el. Și mai aveam eu jucării meșterite, lopățele și greble, forme de făcut castele de nisip, căldărușe felurite, seturi de tigăițe și farfurii, de tacâmuri, așa cum îi stă bine unei fetițe. Și cam asta era tot. Alt fel de jucării nu prea vedeam nici la alți copii.

Doar la grădiniță aveam tobogan și alte jucării de grădină pe care ne dădeam, supravegheați de doamnele educatoare și de femeile de serviciu deopotrivă. Acum există parcuri cu zone special amenajate pentru joacă. Noi nu aveam așa ceva, ori, cel puțin, în orașul meu nu îmi amintesc să fi avut locuri special amenajate pentru copii, în afară de câteva balansoare din lemn în ștrand, care putrezeau destul de rapid din cauza ploilor.

Acum copiii se pot juca în siguranță în parcuri, cu jucăriile de acasă ori cu cele puse deja la dispoziție. Cine are casă la curte mare și spațioasă, poate să cumpere unele din aceste jucării de grădină și leagăne, ca să aibă copilul și prietenii lui sub supraveghere, să-i fie aproape, să știe că nu are cum sau unde să plece în stradă sau în altă parte punându-și în pericol viața. Aș face orice să-mi știu copilul în siguranță, fericit, jucându-se cum îi place, cu jucăriile care-l atrag cel mai mult.

Dacă aș sta la curte, la țară, i-aș cumpăra copilului meu un leagăn de pe covera.ro și câteva jucării de grădină precum o cutie de nisip, un set de unelte, ca să se învețe cu grădinăritul. Voi ce-ați face pentru copilul vostru?